O zi – un scriitor: Psaltirea Scheiană

„Psaltirea, carte biblică de lectură, a fost mult mai bine ilustrată, deopotrivă prin
manuscrise şi prin tipărituri, decît celelalte scrieri canonice, fie ele texte de lectură
bisericească (Tetravanghelul, Apostolul şi Palia), texte de doctrină creştină (Catehismul), de
cult (Liturghierul, Molitvelnicul şi Octoihul), de exegeză şi edificare morală (Cazaniile,
omiliile independente şi Tatăl Nostru cu tîlc) sau de drept ecleziastic (Pravila)”, constata Gh.
Chivu („Psaltirea – de la litera la spiritul textului sacru. Consideraţii asupra unui manuscris
moldovenesc de la mijlocul secolului al XVII-lea”).

Psaltirile românești descind dintr-o unică traducere, făcută după un original slavon,
urmând revizii succesive, din care au rezultat diverse versiuni. Cercetătorii disting, pornind de
la trăsăturile redacționale, două grupuri de versiuni:

- grupul A: Psaltirea Hurmuzaki, Psaltirea Voronețeană și psalmii din Molitvenicul

coresian;
- grupul B: Psaltirea Scheiană, Psaltirea Ciobanu (moldovenească), Psaltirea
românească din 1570, Psaltirea slavo-română din 1577, Psaltirea slavo-română din
1589 Psaltirea Săulescu (azi pierdută) și fragmentul Iorga (după: Iosif Cămară,
„Cele mai vechi psaltiri românești și redacțiile psaltirii slavone”).

„Psaltirea Scheiana” vedea lumina tiparului în 1889, la Tipografia Carol Gobl din
București, prin îngrijirea profesorului Ioan Bianu, fiind numită astfel după cognomenul lui C.
Sturdza Scheianu, fost profesor, care donase manuscrisul Academiei Române. C. Sturdza
Scheianu avea manuscrisul de la Gheorghe Asachi, care, probabil, îl moștenise de la tatăl său,
preotul Lazăr Asachievici, viitor arhimandrit şi vicar la Mitropolia Moldovei, purtând în
călugărie numele de Leon Asachi.

După Ioan Bianu „Psaltirea Scheiană” ar fi fost scrisă în 1482 sau 1485, datare dedusă
din descifrarea unei însemnări făcute de copistul textului la sfârşitul unui psalm.

Textul cuprinde Psalmii lui David și cântările de după psalmi (8 cântări ale lui Moise:
Rugăciunea Anei, mama prorocului Samuel, Cântarea lui Isaia prorocul, Rugăciunea lui Iona
Prorocul, Cântarea Prea Sfintei de Dumnezeu Născătoare, după care urmează Rugăciunea
prorocului Zaharia), încheindu-se cu Crezul, în versiunea atanasiană.