Relația dintre două personaje într-un

• TEXT NARATIV studiat

• ROMAN studiat

• TEXT NARATIV/ ROMAN studiat aparținând perioadei interbelice •

ROMAN OBIECTIV studiat
• ROMAN TRADIȚIONAL/ REALIST studiat

• text narativ studiat aparținând lui MIHAIL SADOVEANU

Vitoria Lipan și Gheorghiță

în Baltagul

INTRODUCERE
În perioada interbelică specia romanului cunoaște cea mai complexă dezvoltare de
până atunci. Pe de o parte, ia amploare romanul de tip analitic, pe de altă parte se
promovează formula tradițională, cu specific național. De dimensiuni relativ reduse, romanul
„Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, are în prim plan figura Vitoriei Lipan, „o femeie în țara
bărbaților” în accepțiunea criticului Nicolae Manolescu. Protagonista îndeplinește în operă
două roluri importante: unul de așa-numit „investigator” (prin încercarea de a-și găsi soțul
dispărut) și unul de „formator” (prin inițierea fiului, Gheorghiță).
Relația mamă-fiu este conturată de către autor, în principal, prin atitudinea femeii
mature care își călăuzește băiatul atât în călătoria propriu-zisă, cât și în cea spirituală.

I. Prezentarea STATUTULUI SOCIAL, MORAL, PSIHOLOGIC al celor două

personaje;

➢ Vitoria

• Tipul de personaj – principal, realist (tipul muntencei harnice, credincioase și

superstițioase în același timp, preocupată de respectarea tradițiilor ancestrale și de
păstrarea echilibrului vieții )
• SOCIAL
o țărancă din Măgura Tarcăului
o soție devotată de oier înstărit,
o mamă a doi copii, Gheorghiță și Minodora
o văduvă, după ce moartea soțului apare ca certitudine

• MORAL
o Inteligentă (intuiește perfect drumul parcurs de soțul său și modul în care a fost
acesta omorât),
o Ambițioasă (duce la bun sfârșit ceea ce își propune),
 o Harnică (gospodină)
o Credincioasă,dar și superstițioasă totodată: merge atât la biserică, cât și la
vrăjitoare
o Răzbunătoare (nu-și află liniștea până nu reușește să-i pedepsească pe cei care
l-au ucis pe Nechifor Lipan)
o Conservatoare (respectă obiceiurile și tradițiile, respingând noutățile aduse de
copii)
• PSIHOLOGIC
o Introvertită (se ghidează după proverbul „cine vorbește mult, știe puțin”) o
Puternică – deși știe că îi va fi greu văduvă, luptă și nu renunță nicicum la a-și
organiza viața și copiii încadrată de critica literară în categoria „sufletelor tari”,
considerată de G. Călinescu „un Hamlet feminin”

➢ Gheorghiță

• Tipul de personaj – secundar

• SOCIAL
o Fiu de oier înstărit
o Tânăr/ adolescent neinițiat în vâltoarea vieții, dar care va cunoaște procesul
inițierii alături de mama sa
o Orfan de tată, devenit „cap de familie” după înmormântarea tatălui
• MORAL
o Respectuos
o Ascultător (cuvântul mamei este lege)
o Curajos (îl lovește cu baltagul pe Calistrat Bogza, răzbunându-și tatăl)
• PSIHOLOGIC
o Flexibil/ maleabil (ușor de modelat de către mamă)
o Sensibil (afectat vizibil de comportamentul mamei)

II. Evidențierea EVOLUȚIEI RELAȚIEI dintre cele două personaje, prin DOUĂ
episoade/secvențe comentate;

O viață echilibrată la început, până când bănuiala că lui Nechifor Lipan i s-a întâmplat
o nenorocire devine aproape certitudine pentru Vitoria. Echilibrul se restabilește în finalul
romanului, când mama face planuri amănunțite pentru ea și pentru copiii ei.

SCENE SEMNIFICATIVE
➢ Drumul Vitoriei și al lui Gheorghiță, ca drum al inițierii celui din urmă, începe
într-o zi sacră – Vineri 10 martie – odată cu răsăritul, și se va încheia simbolic la apus,
după înmormântarea osemintelor celui ce fusese Nechifor Lipan.
o Luând drumul turmelor, Vitoria și Gheorghiță merg pe urmele celor trei ciobani,
ca într-un labirint, reconstituind traseul.
 o Criticul Al. Paleologu propune o apropiere a romanului sadovenian de mitul
egiptean al lui Isis și Osiris, povestea Vitoriei în căutarea lui Nechifor fiind
aceea a lui Isis în căutarea trupului tăiat și risipit al lui Osiris, însoțită fiind de
fiu (Gheorghiță alias Horus) și de câinele devotat (Lupu alias Anubis).
o Romanul este și un bildungsroman, pentru că prezintă inițierea lui Gheorghiță,
sub îndrumarea mamei. Drumul labirintic pe care-l parcurge contribuie la
maturizarea sa și la asumarea rolului de cap al familiei în locul tatălui pierdut.

➢ Privegherea osemintelor lui Nechifor Lipan: Scena este impresionantă prin

dramatismul ei, iar Sadoveanu a pregătit-o cu mare artă, accentuând notele tragice. În
timp ce Gheorghiță se pierde cu firea, Vitoria rămâne extrem de lucidă.
o Cu ajutorul câinelui Lupu, femeia descoperă osemintele soțului, pe care îl strigă
cu numele de botez: Gheorghiță. Îl jelește, îi aprinde o lumânare, dar își
păstrează
calmul și mintea limpede: „Avea în ea o putere nouă care îi răzbea în toate
mișcările și în priviri”.
o Coborârea în râpă, echivalentă cu coborârea în infern – o încercare dificilă, la
care Gheorghiță este supus de către mama sa: „Bine, mămucă, suspină flăcăul.
Oi sta aici, după cum îmi poruncești“.
o Teama băiatului rămas singur: „Dar de când trăia pe lume nu-i fusese dată o
asemenea cumplită vedere“.
o Apropierea morții îl face să-i fie frică, dar încearcă să se îmbărbăteze singur:
„judecându-se el singur pe sine, flăcăul se încredința că nu se simte în el vreo
sfială; ar fi dorit numai să aibă în preajma lui un suflet viu“.
o În mod simbolic, în această scenă se realizează un transfer de energii între tată și
fiu: „Sângele și carnea lui Nechifor Lipan se întorceau asupra lui în pași, în
zboruri, în chemări”.
o Chiar dacă frica îl face să nu respecte întru totul sfaturile Vitoriei și părăsește
rămășitele tatălui său, trece proba și tânărul îi poate înfrunta apoi pe criminali.

➢ Demascarea ucigașilor este cutremurătoare:

o La parastasul lui Nechifor, îndemnându-i pe meseni să mănânce și să bea,
Vitoria observă că Bogza are un baltag despre care spune că „e mai vechi și știe
mai multe”.
o Cu inteligență, intuiție și talent povestește faptele exact așa cum s-au petrecut,
invocând că îi fuseseră relatate de Nechifor în momentul găsirii în râpă. o Vitoria
îl îndeamnă pe Gheorghiță să citească pe baltagul gospodarului, deoarece i se pare
„că pe baltag e scris sânge și acesta-i omul care l-a lovit pe tatu-tău”. o Calistrat
Bogza își pierde cumpătul, iar „feciorul mortului simți în el o putere mai mare și
mai dreaptă”, lovindu-l scurt cu muchea baltagului în frunte, în timp ce câinele
„se năpusti la beregată”.
o Ucigașul este nevoit să recunoască săvârșirea crimei.

III. Analiza a DOUĂ elemente de structură, de compoziție si de limbaj, semnificative

pentru evoluția relației dintre personaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalități
 de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative,
instanțele comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj
etc.).

• MODALITĂȚI DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI o direct de către

narator, scoțând în evidență asemănarea dintre mamă și fiu: „Gheorghiță era un
flăcău sprâncenat și avea ochii ei. Nu era prea vorbăreț, dar știa să spuie destul
de bine despre cele ce lăsase și ce văzuse. (…) Întorcea un zâmbet frumos ca de
fată și abia începuse să-i înfiereze mustața”. o Indirect
▪ prin fapte și atitudine: Gheorghiță își dă seama de starea interioară a
mamei sale și observă schimbarea ei: „Se uită numai cu supărare și i-au
crescut țepi de aricioaică”.
▪ prin nume

✓ Gheorghiță are o dublă valență: este numele său, dar și numele

inițial al lui Nechifor (când Vitoria descoperă în prăpastie
rămășițele
soțului, strigătul ei sfâșietor - Gheorghiță, păstrează această
ambiguitate).
✓ Vitoria sugerează ideea de învingător, victorios, demersul
protagonistei demonstrând acest aspect.
▪ comportamentul cu copiii

✓ grijulie, răbdătoare cu Gheorghiță: „Nu te uita urât, Gheorghiță,

că pentru tine de-acu începe a răsări soarele (...). Eu te cetesc pe
tine, măcar că nu știu carte (...). Înțelege că jucăriile au stat. De
acu trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de
brațul tău”.
✓ fermă, aspră, intransigentă cu Minodora

• FINALUL situează cele două personaje împreună, mamă și fiu:

o El preia rolul tatălui său, ea se adaptează la noua situație a familiei. o El
înțelege că, deși mama i-a fixat noul loc, mai are multe de învățat, că trebuie să își
asume responsabilități, să își plătească datoriile, să respecte cu sfințenie datinile, să
fie gospodar, cinstit, respectuos.
o Astfel, Gheorghiță a parcurs treptele inițierii, de la copilăria ocrotită de familie,
la deprinderea meșteșugului sub îndrumarea tatălui, la drumul sub îndrumarea
mamei.
o Băiatul preia de la mamă puterea de a înfrunta greutățile, forța de a continua
viața cu respectul familiei, al credinței, al tradițiilor. Vitoria Lipan este o ființă
care își croiește singură soarta, iar Gheorghiță este pregătit să devină un om,
puternic, pe care soarta să nu îl înfrângă.
ÎNCHEIERE
Cuplul mamă-fiu, angrenat în căutarea adevărului pentru a restabili ordinea firească
tulburată de crimă prin aflarea adevărului, surprinde prin coeziunea sa. Cei doi acționează
împreună într-o coordonare aproape perfectă și par să se completeze unul pe celălalt. Vitoria
își călăuzește fiul cu răbdare, dar și asprime, obligându-l să-și stăpânească foamea, oboseala,
nesiguranța, frica și învățându-l să descifreze adevărul din spusele oamenilor și semnele
naturii, să fie ferm și hotărât în acțiunile sale. Contrastul dintre ei nu este între două caractere
– Gheorghiță are toate datele pentru a ajunge, cu vremea, un muntean autentic – ci între două
vârste.