PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EFECTUAREA PUNCŢIILOR

Aspecte generale
Pătrunderea cu ajutorul unui ac sau trocar într-o cavitate naturală sau neoformată
(patologică) ori într-un organ parenhimatos cu scop explorator sau terapeutic.

Puncţiile sunt de competenţa medicului cu excepţia puncţiei venoase.

Scop/indicaţii
- precizarea existenţei, naturii, aspectului şi compoziţiei lichidului dintr-o cavitate;
- recoltarea lichidului pentru examene biochimice, bacteriologice şi citologice (studiul detaliat al
celulelor);
Metoda citologică poate fi utilizată ca:

 test diagnostic – în cazul suspicionării unui proces patologic inflamator ori neoplazic,

 test de screening – pentru a identifica de timpuriu apariția unor leziuni precursoare mai ales în cazul persoanele cu

risc crescut de a dezvolta anumite patologii (de exemplu screening-ul pentru cancerul cervical în cazul pacientelor

care prezintă infecție cu tuplini HPV cu risc oncogen înalt ).

- introducerea unei substanţe de contrast în vederea examinării;
- prelevarea unui tegument de ţesut pentru examen histopatologic;
- evacuarea lichidului dintr-o cavitate când produce compresiune şi jenează funcţia;
- introducerea unor medicamente.

Tipuri de puncţii
- puncţia toracică (toracocenteza); - puncţia biopsică.
- puncţia peritoneală (paracenteza
abdominală);
- puncţia pericardică;
- puncţia articulară;
- puncţia osoasă (medulară);
- puncţia rahidiană;
- puncţia vezicii urinare;
- puncţia colecțiilor purulente;
1
Responsabilităţi:

Medicul:
- stabileşte indicaţiile şi contraindicaţiile;
- explică pacientului derularea procedurii;
- obţine consimţământul;
- efectuează puncţia.
Asistentul medical:
- pregăteşte materialele pentru puncţie;
- participă la pregătirea pacientului;
- participă la actul puncţiei îndeplinind următoarele sarcini:
- asigură poziţia pacientului şi supraveghează funcţiile vitale;
- servește medicului materialele necesare, după caz (materiale pentru anestezie,
materiale pentru realizarea puncţiei propiu-zise, materiale pentru recoltări);
- preia materialul recoltat, îl pregăteşte pentru trimiterea la laborator;
- îndepărtează şi colectează materialele folosite conform precauţiilor universale;
- asigură îngrijirea pacientului după puncţie;
- notează în planul de îngrijire sau în foaia de observație (după caz), aspecte legate de
puncţie şi care ţin de competenţa sa.

Chirurgie I • Puncția renală, puncția vezicală, puncția articulară.

PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCŢIA BIOPSICĂ RENALĂ

Def. Este recoltarea cu ajutorul unui ac de puncţie a unui fragment din parenhimul renal pentru
examen histopatologic (Un examen histopatologic este o analiză de țesut care e văzută drept cea mai
bună cale pentru obținerea unui diagnostic de certitudine. Arată dacă leziunea suspectă este benignă
(necanceroasa) sau malignă (canceroasă). ).

Scop/indicaţii:
- stabilirea etiologiei insuficienţei renale;
- monitorizarea sindromului nefrotic;
- stabilirea gradului de afectare în lupus eritematos sistemic (LES);
- suspiciunea de neoplasm renal.
Materiale necesare:

2
 - ace pentru puncţie;
- seringi;
- materiale pentru anestezie;
- flacon cu soluţie fixatoare;
- câmpuri chirurgicale;
- materiale pentru dezinfecţie;
- mănuşi sterile;
- tăviţă renală.
Pregătirea pacientului:
- se informează asupra necesităţii și derulării procedurii;
- se informează pacientului asupra modului de colaborare;
- se obţine consimţământul;
- pacientul nu mănâncă cel puţin 10 ore înaintea procedurii;
- se evaluează testele de coagulare (timp de protrombină, timp parţial de tromboplastină,
hemoblobină, hematocrit;
- se determină grupa sangvină;
- puncţia se poate face sub control ecografic;
- poziţia este decubit ventral cu o pernă sub abdomen.
Efectuarea puncţiei
- se face dezinfecţia locului: regiunea lombară în dreptul discului, intervertebral L1-L2 la 8 cm
de linia mediană;
- dacă nu există o contraindicaţie, se preferă rinichiul drept, pentru a evita lezarea splinei şi a
unor vase mari;
- medicul face anestezie locală;
- se acoperă zona cu un câmp steril deschis în centru;
- pacientul este invitat să respire şi să rămână în apnee;
- medicul execută puncţia, aspiră ţesutul;
- se retrage acul şi se exercită presiune asupra locului înţepăturii cel puţin 20 minute;
- fragmentele de ţesuturi se îndepărtează din ac prin insuflare de aer cu seringa şi se
pregătesc pentru laborator.

Îngrijirea pacientului după puncţie

- pacientul rămâne în repaus la pat cel puţin 24 ore în decubit dorsal;
- este sfătuit şi ajutat să consume lichide din abundenţă;
- se aplică punga cu gheaţă pentru prevenirea hemoragiei;
- se controlează funcţiile vitale;
- în primele 24 ore poate apărea o uşoară hematurie;
- dacă apare febra sau hematuria depăşeşte 24 ore se anunţă medicul;
- după externare, pacientul este sfătuit să evite eforturile fizice extenuante.

PUNCȚIA VEZICII URINARE

Def. Puncția vezicii urinare se realizează prin introducerea unui ac pe cale transabdominală în
vezica urinară (în urgenţă) când există pericol de rupere la o vezică supraextinsă.

3
Puncția vezicii urinare se execută de către medic!

Scop

 Explorator – rar pelevarea urinei direct din vezica urinara pt examenul de laborator ,fara
pericolul contaminarii sale; injectarea de prduse de contrast pentru examenul radiologic al vezicii
urinare
 Terapeutic –evacuarea urinei în caz de retenție acută de urină, când sondajul vezical este
contraindicat

Indicaţii
 Stricturi uretrale, hipertrofie de prostată când încercările de pătrundere cu sondă în vezică urinară
rămân fără rezultat.
 Traumatisme uretrale sau vaginale, stenoze, infecții uretrale când sondajul vezical este contraindicat.
Contraindicații
 intervenţii chirurgicale în antecedente la nivelul pelvisului
 infecţii, arsuri, leziuni traumatice la nivelul regiunii suprapubiene
 obezitate
 tumorile vezicale
 toate stările fiziologice sau patologice care micşorează sau deplasează segmentul extraperitoneal al
vezicii urinare (ascita, sarcina, tumori pelvine, ocluzia intestinală, peritonita)
Locul puncţiei vezicale
 Pe linia mediană abdominală, la 2 cm deasupra simfizei pubiene.

Materiale necesare pentru puncția vezicii urinare

 Câmpuri chirurgicale, aleze
 Mănuşi de unică folosință
 Antiseptice: Alcool, tinctură de iod
 Ace şi seringi sterile
 Tampoane, pansamente și comprese sterile
 Pense anatomice și hemostatice
 Medicamente – soluţii anestezice – Xilină 1%
 Recipiente colectoare. Materiale necesare pentru recoltări
 Tăviţă renală
Pregătirea pacientului pentru puncția vezicală
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
 Se asigură securitatea şi intimitatea necesară execuţiei puncţiei.
 Se aşază bolnavul în decubit dorsal cu pernă tare sub bazin.
 Se dezbracă regiunea pubiană şi se rade pilozitatea.
 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.

4
 Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical;
 Se spală şi se dezinfectează mâinile;
 Se îmbracă mănuşi de protecţie;
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia prin pătrunderea cu acul montat la seringă perpendicular
pe planul tegumentar pe circa 4-5 cm în profunzime, sub aspiraţie continuă cu pistonul seringii;
 Se aspiră urină în seringă în momentul pătrunderii în vezica urinară;
 Evacuarea urinei se poate face cu seringa sau după adaptarea unui tub la pavilionul acului, într-un
recipient colector;
 Se extrage acul după evacuarea vezicii urinare și se aplică un pansament steril ;
 Dacă puncţia va trebui ulterior repetată, se poate realiza o cistostomie cu ajutorul unui trocar prin care
se va introduce în vezica urinară un cateter subţire din plastic cu mai multe orificii laterale; acesta va
rămâne în vezică (pentru drenaj continuu) după extragerea trocarului.
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei
o Protejează lenjeria de pat şi de corp.
o Asigură poziţia bolnavului.
o Pregăteşte şi dezinfectează locul puncţiei.
o Pregăteşte şi serveşte medicul cu materialele şi instrumentele necesare.
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
o Recoltează urina în eprubete sterile şi le trimite la laborator.
o Urmăreşte scurgerea urinei.
o Notează puncţia executată, cantitatea de urină extrasă, aspectul şi densitatea.
Îngrijiri după tehnică
 Se dezinfectează locul după puncţie.
 Se aplică pansament.
 Se asigură repaus la pat.
 Se supraveghează funcţiile vitale.
 Se observă locul puncţiei, pansamentul, pentru a sesiza scurgerea în continuare a urinei prin traiectul
neoformat.
Incidentele şi accidentele puncţiei vezicii urinare sunt reprezentate de:

 puncţia “albă” (nu se extrage lichid): cauzele pot fi poziţia greşită a acului, în caz de perete
abdominal gros, hipertrofia detrusorului
 puncţionarea fundului de sac peritoneal prevezical – se evită prin respectarea locului de puncţie
Complicaţiile puncţiei vezicii urinare sunt următoarele:

5
  hematuria/hemoragia ex vacuo
 lezarea vaselor parietale cu apariţia unui hematom
 peritonita prin leziune de ansă intestinală aderentă – rară, dar gravă se evită prin respectarea
locului puncţiei
 contaminarea spaţiului prevezical retzius –în caz de urini infectate
 fistula urinară la locul de puncţie al detrusorului
Observaţii
 Se determină volumul de urină evacuat.
 Evacuarea urinii se va face lent pentru a evita hemoragia “ex vacuo”
 Se măsoară densitatea urinară.
 Vezica urinară trebuie să se golească încet şi incomplet – maxim 500 ml.
 La nevoie se poate repeta puncţia de mai multe ori.
 Nu se comprimă abdomenul în timpul evacuării urinei.

ARTROCENTEZA – PUNCȚIA ARTICULARĂ

Def. Artrocenteza sau puncţia articulară reprezintă stabilirea legăturii între cavitatea articulară şi
mediul exterior prin intermediul unui ac.
Artrocenteza este utilizată în diagnosticul de gută, artrită și infecții sinoviale.

Scop
 Explorator:
o Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului în cavitate.
o Recoltarea lichidului pentru examinare.
 Terapeutic:
o Evacuarea lichidului din cavitate.
o Administrarea de medicamente în cavitate – cortizon, anestezice locale, substanţe de contrast.

6
Indicaţii
 Artrite acute sau cronice, traumatisme articulare cu hemartroză.
Contraindicaţii
 Procese inflamatorii tegumentare în zona puncţiei.
Locul puncţiei
 Cel mai frecvent se puncţionează genunchiul, cotul, umărul, glezna.

Materiale necesare
 Aleze, câmpuri sterile
 Mănuşi de unică folosință sterile
 Alcool, tinctură de iod.
 Material pentru igiena tegumentară.
 Soluţii anestezice – Xilină 1%.
 Ace şi seringi sterile. Tampoane. Comprese sterile
 Recipient gradat.
 Materiale necesare pentru recoltări.
 Tăviţă renală.
Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează;
 Se asigură poziţia care să permită executarea puncţiei cu articulaţia relaxată;
 Eventual se aşază articulaţia pe o pernă. Se îndepărtează la nevoie pilozitatea şi se face toaleta
tegumentelor;
 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical;
 Se spală şi se dezinfectează mâinile . Se îmbracă mănuşi de protecţie sterile;

7
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia.
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei
 Asigură poziţia bolnavului;
 Dezinfectează locul puncţiei;
 Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul;
 Medicul execută puncţia – se fac recoltări şi se administrează medicaţie în cavitatea articulară;
 Supraveghează pacientul în timpul tehnicii;
 Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate;
 Aplică un pansament compresiv la locul puncţiei – faşă compresivă;
 Aplică atele pentru imobilizarea puncţiei;
 Notează puncţia executată, cantitatea şi aspectul lichidului evacuat.
Îngrijiri după tehnică
 Se asigură repaus la pat.
 Se supraveghează funcţiile vitale şi pansamentul
Accidente și incidente
 Lezarea pachetului vasculo-nervos.
 Infecţii datorate nerespectării normelor de asepsie și antisepsie.
Observaţii
 Pansamentul compresiv se menţine 24-48 de ore.
 Lichidul recoltat se etichetează şi se trimite la laborator pentru examen citologic şi bacteriologic.
 Examinarea macroscopică se face măsurând cantitatea, apreciind aspectul – seros, purulent,
sanguinolent.
 Tehnica se execută în condiţii de asepsie perfectă – seroasele articulare sunt receptive la infecţii.