DEZVOLTAREA MORALĂ

ŞI PSIHOSOCIALĂ
Obiectivele UI 4

 să descrie dezvoltarea morală in conceptia lui

Piaget si Kohlberg;
 Sa descrie etapele dezvoltarii psihosociale la
Erikson
 să compare dezvoltarea morală la Piaget şi
Kohlberg
 să identifice implicaţii ale teoriilor dezvoltării morale
asupra educaţiei
Judecata morală - Piaget
Judecata morală - Kohlberg
Dezvoltarea psihosocială - Erikson
Morala

 se raporteaza la actiunile umane din

perspectiva binelui si raului
Surse şi metode de cercetare (Piaget)

 Metoda clinică
 Metoda modelării/simulării

J.Piaget (1896-1980)
Metoda metoda clinică

 Piaget relatează copiilor diverse întâmplări şi le

solicită să facă aprecieri asupra gradului de
vinovăţie al eroilor, asupra pedepsei adecvate faptei
etc.
 După prezentarea opiniei, copilul este solicitat să îşi
justifice opinia.
 Copiii chestionaţi sunt de vârste diferite
 Răspunsurile sunt analizate, comparate şi se caută
elemente comune.
 Se generalizează concluzia obţinută.
Stadii ale conceperii regulilor

Pe baza jocului cu bile, stabileşte 4 stadii de

evoluţie morală:
 Stadiul motric şi individual

 Stadiul egocentric

 Stadiul egalitarismului progresiv

 Stadiul autonomiei morale

 Stadiul motric şi individual (până la 2 ani)
(metoda de cercetare – modelarea)
 Copii realizează jocuri paralele: ei nu se
joacă împreună cu alţi copii ci doar alături de
aceştia.
 Pot să îşi fixeze reguli (rostogolesc întâi bilele
mari apoi pe cele mici)
 Aceste reguli nu servesc, până la 4-5 ani,
nici cooperării, nici competiţiei.
 Nu sunt reguli colective.
 a) Adrian îi povesteşte mamei sale că
învăţătoarea i-a dat o notă mare şi l-a
felicitat. De fapt el minte.
 b) Cosmin merge la plimbare. El întâlneşte
un câine care îl sperie. Reîntors acasă, îi
povesteşte mamei sale că a întâlnit un câine
mare cât o vacă.
Rezultate

 Cosmin este mai mincinos decât Jean şi el trebuie pedepsit.

 Adrian minte ca să nu fie pedepsit, al doilea minte ca să
primească o bomboană.
 Minciuna spusă de Cosmin - mai gravă decât cea spusă de
Adrian pentru că “nu există un câine mare cât o vacă”.
 Interpretarea autorului: la această vârstă copiii se supun
„realismului moral” - un amestec de reguli fizice şi morale, unde
faptele nu sunt judecate după intenţii, ci după apropierea lor de
adevărul fizic.
 Realismul moral - rezultatul gândirii egocentrice a copilului,
afirmă Piaget.
Stadiul egocentric (2-5 ani)

copiii sunt capabili să se joace cu alţi copii,

regulile sunt primite de la alte persoane.

aceste reguli sunt strict respectate, apreciate ca

emanând de la o autoritate, părinţii sau Dumnezeu
(reguli codificate).
Regulile date sunt considerate sacre, obligatorii.

Gândirea morală ascultă de principiile rezultate din

respectul unilateral (respectul copilului pentru adult) -
“morala eteronomiei”.
Exemple de povestiri focalizate pe consecinţele faptelor
şi intenţiile (2)

 a) Ana fură dulceaţă şi sparge farfurioara

din care a mâncat.
 b) Maria spală farfuriile şi, din greşeală,
sparge două farfurii
Rezultate

 Copiii judecă acţiunile în funcţie de

consecinţele acestora şi nu de intenţiile
agenţilor.
Stadiul egalitarismului progresiv (7/8–
11 ani)

 apare preocuparea pentru respectarea

regulilor,
 nu mai câştigă toţi jucătorii,
 informaţiile pe care membrii aceluiaşi grup le
dau despre regulile jocului sunt diferite de la
un copil la latul.
Stadiul egalitarismului progresiv
- povestirea folosită de Piaget (7/8–11 ani)
 Tata îi cere unuia dintre copii să îi spună tot
ce face fratele /sora acestuia.
 Este corect ceea ce îi cere tatăl copilului?
REZULTATE

 Cererea tatălui este apreciată ca incorectă,

din solidaritate între fraţi.
 Egalitatea (dintre fraţi) se opune obedienţei
faţă de tată.
 Dreptatea începe să fie gândită independent
de regula impusă de către adult. De la morala
heteronomiei începe să se treacă la morala
autonomiei.
Stadiul autonomiei morale (după 11/12
ani)

 comportarea bazată pe respectarea

reciprocă a drepturilor şi datoriilor
 şi pe conceperea drepturile egale în raport
cu situaţia particulară a fiecărui individ.
 Individul este considerat ca sursă
generatoare de reguli pentru diversele
situaţii sociale şi nu doar personale.
Cercetări actuale

 dezvoltarea morală şi comportamentul violent, tulburările de

conduită, atribuire (Gasser&Keller, 2009; Chudzik, 2006; Blair et
al., 2001),
 climatul şcolar ((Mancini, 2007),
 dezvoltarea emotională (Malti, 2010, Kristjansson, 2010),
 ataşamentul în copilărie (Van Ljzendoorn&Zwart-Woudstra,
1995),
 empatia (Malti, 2010)
 inteligenta morală (Sternberg, 1988; Clarken, 2009 ).
 Studiile realizate în medii culturale diferite (Markoulis&Valanides,
1997).
Implicaţii în educaţie

 Care este scopul educaţiei: supunerea la

reguli sau autonomia? La aceste întrebări nu
răspunde doar psihologul (+filosoful
educaţiei, omul politic)

 Care sunt mijloacele pentru a forma judecata

morală: lecţiile despre morală sau practicarea
efectivă, desfăşurarea de activităţi împreună
cu egalii?
Aplicarea rezultatelor din studiile actuale in
scoală
 Integrarea intervenţiilor educationale: dezvoltarea
morală, emotională, cognitivă
 Taxonomii combinate: cognitive, social-afective,
conative
 Abordare bazată pe probleme,în grupuri mici,
drama, dialog intre elevi, elevi si profesor
 Exemple reale, personale şi ipotetice.
 Rolul prof. +directorului+personalului administrativ -
model
 Crearea unui climat şcolar drept şi suportiv
Aplicaţii

 Argumentaţi enunţul: Stadialitatea este un reper al

optimizării activităţii educative.
 Analizaţi comparativ caracteristicile stadiilor
dezvoltării morale aşa cum sunt văzute de Piaget.
 Stabiliţi asemănări şi deosebiri între metodele
folosite de Piaget şi Kolhberg.
 Construiţi dileme pe care le puteţi folosi la elevi
pentru a favoriza dezbaterea asupra argumentelor
furnizate.
 Răspundeţi la cele 2 întrebări formulate de Piaget
privind educaţia morală a copiilor:
- din perspectiva ideilor susţinute de Piaget;
- din perspectiva ideilor Dv. (Argumentaţi răspunsul
propriu.)
1. Care este scopul educaţiei - supunerea la reguli sau
autonomia?

2. Care sunt mijloacele pentru a forma judecata morală:

lecţiile despre morală sau practicarea efectivă de activităţi
împreună cu egalii?
Kohlberg

L.Kohlberg (1927–1987)

 Dezvoltarea morală a indivizilor este consonantă

cu dezvoltarea lor cognitivă.
 Studiile au fost realizate folosind “dileme
morale” - povestiri al căror final presupune două
evaluări la fel de îndreptăţite.
Metoda clinică

 Subiecţii sunt invitaţi să analizeze faptele

personajului central şi să le argumenteze,
după care sunt solicitaţi să descrie propriul
mod de acţiune în aceeaşi situaţie şi să-şi
argumenteze comportamentul posibil.
Dilemă

 <Soţia lui Heinz este foarte bolnavă şi poate să

moară. Ea ar putea fi salvată dacă primeşte un
medicament rar şi foarte scump. Heinz încearcă să
împrumute bani, dar nu găseşte toată suma
necesară. El merge la farmacistul care deţine
medicamentul util soţiei sale şi încearcă să-l
convingă să-i vândă acest medicament cu mai puţini
bani, dar nu reuşeşte.
 Ce trebuie să facă Heinz: să spargă farmacia şi să
ia medicamentul pentru soţie sau să-şi lase soţia să
moară?>
Stadiile dezvoltării morale la Kohlberg

Nivelul de moralitate Stadiul

Preconvenţional 1
(până la 10 ani)
2
Convenţional 3
(după 13 ani, în stadiul operaţiilor
4
formale)
Post convenţional 5
(la adulţi sau niciodată)
6
N preconvenţional

Nivelul de Stadiu Caracteristica esenţială

moralitate l

Preconven 1 Supunerea la reguli pentru

ţional evitarea pedepsei
(până la 10 2 Supunerea la reguli pentru
ani) câştigarea recompensei
sau pentru schimb
N. convenţional

Nivelul de Stadi Caracteristica esenţială

moralitate ul

Convenţional 3 Conformism pentru a evită

(după 13 ani, dezaprobarea din partea
în stadiul celorlalţi (a primi aprecieri de
operaţiilor tipul fată bună/ băiat bun).
formale) 4 Acceptă regulile sociale pentru
că legea trebuie respectată şi
sentimentul de vinovăţie, rezultat
din încălcarea ei evitat
N. post convenţional

Nivelul de Stadi Caracteristica esenţială

moralitate ul

Post 5 Acţiunile sunt ghidate de principii

convenţional comune cu ale celorlalţi, rezultate
(la adulţi sau dintr-un contract social, care
niciodată) aduce respect din partea altora şi
respect de sine.

6 Acţiunile sunt ghidate de principii

ale propriei conştiinţe, rezultate
din valori.
Heinz nu trebuie să fure

Stadiul 1. Pentru că poliţiştii îl vor duce la

închisoare
Stadiul 2. Pentru că poate să-şi găsească altă
soţie.
Stadiul 3. Pentru că nu va fi acceptat de colegi
dacă fură.
Stadiul 4. Pentru că este interzis să furi
Stadiul 5. Pentru că respectul proprietăţii este
înscris în Constituţie.
Stadiul 6. Pentru că dreptul la proprietate este un
principiu universal.
Heinz trebuie să fure
Stadiul 1. Pentru că Dumnezeu îl va pedepsi dacă
îşi lasă soţia să moară.
Stadiul 2. Pentru că vrea ca soţia lui să-i
pregătească masa.
Stadiul 3. Pentru că nu va fi acceptat de colegi
dacă nu îşi salvează soţia.
Stadiul 4. Pentru că a nu acorda asistenţă
persoanelor aflate în pericol este pedepsit de lege.
Stadiul 5. Pentru că sănătatea este un principiu al
stării de bine.
Stadiul 6. Pentru că dreptul la viaţă este un
principiu universal.
Implicaţii în educaţie
(1)
 Dilemele propuse de Kohlberg sau altele
similare se pot folosi la predare pentru a
provoca dezbateri,
 să fie adaptate vârstei copiilor:

la copii mai mici dilemele vor fi simple şi se vor

complica treptat, adăugând dimensiuni noi.
Utilizarea dilemelor în educaţie
 Modul de utilizare - similar manierei în care Kohlberg a realizat studiul:
 se prezintă dilema;
 se formulează întrebări generale, comune: personajul central a procedat corect?
de ce da? de ce nu?
 se formulează întrebări particulare: ex. este greşit, din punct de vedere moral să
furi chiar dacă lupţi pentru salvarea unei vieţi omeneşti ? de ce da? de ce nu?
 dacă personajul nu şi-ar fi iubit soţia ar mai fi furat? ar mai fi încălcat legea? de
ce da? de ce nu?
 se introduce întrebarea „ce ai fi făcut tu, în aceeaşi situaţie? de ce? de ce da?
de ce nu?”
 spre a declanşa dezbateri, profesorii pot folosi incidentele din şcoală, clasă,
comunitate. Exemple:
 1. dacă un elev sparge tabla şi nu recunoaşte, ce trebuie să facă prietenii
acestuia?
 2. dacă un băiat sau a fată află că sora /fratele se droghează trebuie să
povestească acest lucru părinţilor?
Dezbateri eficiente

 Atmosferă favorabilă, în care comportamentul

profesorului are rol important.
 Sentiment de încredere al elevilor în profesor, pentru ca
ei să fie sinceri, să-şi exprime ideile;
 Pot fi invitaţi elevi din clase mai mari pentru a împărtăşi
celor mai mici opiniile lor.
 Atmosfera va favoriza dezbaterea dacă elevii vor fi
valorizaţi:
- profesorul le va acorda drept la opinie, la tăcere, la
replică; această atmosferă se creează prin eforturi, în
timp,
- elevii au nevoie să verifice dacă vor fi ridiculizaţi, umiliţi,
pedepsiţi pentru ideile lor.
Dezbateri eficiente

 Discuţiile nu vor fi dureroase pentru elevi

 Se va evita retragerea elevilor în discuţii

private şi se vor încuraja dezbaterile în grupul
reunit (St. Elliott, 2000).
Dezvoltarea psihosocială la Erickson

 Dezvoltarea fiinţei umane este marcată de două

procese opuse şi complementare:
 socializarea şi individuarea.
 Socializarea presupune formarea şi menţinerea de
relaţii cu alte persoane, reglarea comportamentelor
în funcţie de norme sociale,
 Individuarea presupune atingerea unui maxim în
dezvoltarea personală, concretizat în formarea
respectului de sine şi a capacităţii de autocontrol.
Dezvoltarea psihosocială
Stadiul Însuşirea Criza Rezolvarea crizei
esenţială
Sugarul Sentimentul de Încrederea opusă Încredere şi optimism
(0-1 an) încredere neîncrederii
Prima copilărie Sentimentul Autonomia opusă Simţul autocontrolului
(1-2 ani) autonomiei nesiguranţei
Vârsta jocului Tendinţa de a Iniţiativa opusă vinovăţiei Abilitatea de a-şi direcţiona activitatea,
(3-5 ani) lua iniţiative de avea iniţiative.
Vârsta şcolară Sârguinţă şi Priceperea opusă Competenţa în domeniul intelectual,
(6-10/12 ani) pricepere sentimentului de social şi al exerciţiilor fizice
inferioritate
Adolescenţa Identitatea Identitatea opusă confuziei Integrarea diferitelor imagini ale eului
personală într-una singură, unitară,
reprezentativă .
Adultul tânăr Intimitatea Intimitatea opusă izolării Abilitatea de a stabili relaţii durabile,
de a-şi determina drumul vieţii prin
asumarea de obligaţii.
Vârsta adultă Facultatea Creaţia opusă consumului Dăruirea pentru familie, societate,
(adultul de generatoare, tânăra generaţie
mijloc) de creaţie
Ultimii ani Integritate şi Acceptarea opusă disperării Sentimentul satisfacţiei faţă de propria
(bătrâneţea) acceptare viaţă şi acceptarea declinului, a morţii
Sugarul (0-1 an)

Însuşirea esenţială Recomandări

• dobândirea controlului asupra corpului
propriu,
-protejarea copilului de lovituri şi
-evitarea lovirii altor persoane de către
copil;
Sentiment de
încredere • crearea de ocazii pentru demonstrarea de
abilităţi;

•interzicerea umilirii copilului.

2. Prima copilărie
(1-2 ani)

- încurajarea iniţiativei, a jocului, ca surse

de dezvoltare cognitivă
- prin joc se explorează mediul, se
dobândesc experienţe noi,
- se rezolvă probleme emoţionale (în joc
Sentimentul copiii se implică fără teama de eşec, pot fi
autonomiei
creativi dacă restricţiile adultului nu sunt
foarte mari)
- se dezvoltă social (sunt recunoscute
drepturile celorlalţi, se diminuează
egocentrismul).
4. Vârsta şcolară (6-10/12 ani)

Fiecare copil este ceea ce învaţă.

Pentru a dezvolta abilităţile copiilor,

educatorii vor propune obiective posibil
de atins, care să dezvolte încrederea
Sârguinţă şi copiilor în ei înşişi
pricepere
Adolescenţa

Însuşirea Implicaţii în educaţie

esenţială
Obiective: integrarea elevilor,
vor fi trataţi cu respect,
li se va oferi posibilitatea de a experimenta
independenţa şi libertatea.

Li se vor oferi prilejuri de confruntare cognitivă, în

Identitatea grup supravegheat prin dezbateri, analize, studii
personală de caz.
Profesorii cu cele mai puternice influenţe sunt cei
în care elevii au încredere, care alternează munca
şi jocul, care sunt respectaţi de comunitate.