ÎNCRENGĂTURA

METAZOARE
 metazoarele se mai numesc helminți sau viermi
 reprezintă o treaptă mai sus pe scara evoluției
animale – pentru prima dată apar unele organe
specializate:
 tub digestiv
 Aparat reproducător
 Sistem nervos incipient
Helmintologia este ramura parazitologiei care se
ocupă cu studiul viermilor paraziţi.
 Sunt impartiti in doua categorii:
 Plathelminti – viermi plați
 Nemathelminti – viermi cilindrici
 Bolile parazitare determinate la om de viermi se
numesc helmintiaze (helmis = vierme) sau
verminoze.
 Principalele helmintiaze sunt: teniaza,
botriocefaloza, hidatidoza, ascaridioza, oxiuroza,
trichuroza.
PLATHELMINTI
sunt hermafroditi, nu au tub digestiv si se hranesc
direct prin tegument;
 se gasesc cu precadere la nivelul tubului digestiv.
 Se impart in doua clase:
 Trematode – Fasciola hepatica
 Cestode – Taenia solium, Taenia sagitata, Taenia
echinococcus
CLASA TREMATODE
Fasciola hepatica
 determină boala numită fascioloză sau gălbează –
parazitul produce icter mecanic prin blocarea căilor
biliare
 Parazitul este hermafrodit, are formă de frunză și
prezintă pe suprafața corpului spini curbați spre
înapoi, care ajută la înaintarea sa, dar împiedică
întoarcerea
 Parazitul este localizat în canalele biliare
 Dimensiunile parazitului sunt de 2 – 3 cm în lungime
și 0,1 – 1,5 cm în lătime
 Datorită lățimii mari, deplasarea se face prin rularea
corpului în cornet, cu partea ventrală în față
 Fața ventrală prezintp 2 ventuze (cea apicală servește
drept cavitate bucală) și un por genital, prin care sunt
eliminate ouăle
Ciclul biologic
 Ouăle sunt depuse în canalul biliar, de aici ajung în
intestin și vor fi eliminate în mediul extern odată cu
materiile fecale
 Ouăle nu sunt embrionate în momentul eliminării
 Pentru embrionare este necesar un mediu acvatic,
unde embrionarea se produce în decurs de câteva
zile, în condiții favorabile de temperatură:
 10 zile la 23 – 25°C
 25 – 35 zile la 12 – 18°C
 După embrioanare, din ou iese o larvă ciliată, numită
miracidium
 care înoată prin apă pentru a găsi gazda
intermediară potrivită: un melc acvatic din genul
Limneea
 În interiorul melcului, larva se transformă în
sporochist
 În sporochist, după multiplicare, vor rezulta niște
formațiuni numite redii – care au formă alungită și
dimensiuni de 1,5 mm
 Rediile vor evolua în formațiuni numite cercari, care
vor părăsi melcul
 Cercarii înoată până la marginea apei, unde se vor
închista și vor apărea ca niște sfere albe –
metacercari – prezenți pe sol, firele de vegetație și
chiar în apă
 Evoluția parazitului de la stadiul de ou până la cel de
metacercar durează aproximativ 70 – 100 zile
Transmitere
 Metacercarul ajunge în gazda intermediară,
reprezentată de erbivore și accidental de om
 Omul se infestează prin consumul de apă cu
metacercari sau de vegetale contaminate, pe care le
consumă crude sau nespălate corespunzător
 După ingestie, metacercarul iese din chist, străbate
peretele intestinal și ajunge în ficat, stabilindu-se în
canalele biliare
 În canalele biliare devine adult și depune ouă, la
aproximativ 3 luni de la momentul infectării
Tablou clinic
1. perioada de invazie
 Parazitul trece din tubul digestiv spre canalele biliare
 În drumul său produce mici focare necrotice sau
microabcese, cu infiltrate în care predomină
eozinofilele
 Clinic se manifestă prin:
 Astenie
 Alterarea stării generale
 febră, durere în hipocondrul drept
 Eozinofilie (20 – 40%), urticarie
 Diaree sangvinolentă
2. Perioada de localizare
 Parazitul determină leziuni ale epiteliului biliar, care
favorizează pătrunderea agenților microbieni, cu
apariția infecțiilor secundare
 Parenchimul hepatic dintre canale se atrofiază,
rezultând ciroza hepatică
 Clinic, se manifestă prin:
 Stare generală alterată prin febră și astenie
 Durere persistentă în hipocondrul drept
 Eozinifilie joasă (sub 10%)
 Colică biliară, icter mecanic
 Infecții bacteriene secundare
Diagnostic
 Se pune cu ajutorul unui examen coproparazitologic
ca test de confirmare, completat de datele oferite de
anamneză, ecografie, examen computer tomograf,
procentul de eozinofile

Tratement
 Tratementul cuprinde administrarea de emetică,
bithionol, triclabendazol sau nitazoxanid
CLASA CESTODE
 Sunt viermi aplatizați, cu corpul format din mai multe
segmente (3 – 4000), care se numesc proglote
 Fiecare segment are un uter plin cu ouă
 Capul teniei se numește scolex, iar corpul poartă
denumirea de strobil
 Fixarea teniei de mucoasa intestinală se face prin
ventuzele și cârligele cu care este prevăzut scolexul
 Teniile trăiesc în intestinul gazdei, cu scolexul fixat
de mucoasă și proglotele suspendate în lumen
 De obicei se localizează în ileon
 Sunt paraziți hermafrodiți – fiecare proglot prezintă
ambele tipuri de organe reproducătoare
 În evoluția lor, au nevoie de gazdă intermediară
pentru dezvoltarea stadiului larvar
 Afecțiunea produsă se numește teniază
Taenia solium
 Parazitul are corpul format din
aproximativ 900 de proglote
 În fiecare proglot sunt produse cca
50.000 de ouă
 Pe măsură ce îmbătrânesc,
proglotele se desprind de strobil, în
nr de 3 – 5 odată și vor fi eliminate
odată cu materiile fecale
 Ouăle pot supraviețui câteva luni în
mediu
 Oul are formă ovalară și conține un
embrion prevăzut cu 6 cârlige și
poartă denumirea de embrion
hexacant
Ciclul biologic
 Proglotele eliminate în scaun vor contamina gazda
intermediară – porcul
 În intestinul acestuia, sub acțiunea sucului gastric,
embrionii ies din ouă, ajung în circulația sangvină și,
mai departe, în musculatura striată, unde se vor
transforma în larve veziculare, numite cisticerci
 Omul se infesteaza prin ingerare de carne insuficient
prelucrată termic și infestată cu cisticerci.
 Acesta este mecanismul cel mai frecvent de infestare,
care detemină teniaza, deoarece cisticercul
(Cysticercus cellulosae) evaginandu-si scolexul se
fixeaza prin ventuzele sale si eventual carlige (Taenia
solium), pe mucoasa intestinului subtire, dupa care se
transforma in adult cu numeroase proglote.
 Proglotele se elimina una cate una sau înlantuite si
numai odata cu scaunul fecal.
 în mod obisnuit, in intestinul gazdei parazitate exista
cate o singura tenie adulta ce poate supravietui cativa
ani, uneori chiar si 25 de ani.
 Daca contaminarea se face prin oua, in special de
Taenia solium (deci fara gazda intermediara), omul
face cisticercoza, boala foarte grava.
Tablou clinic
 Prezenta stadiului adult al teniei determina o
simptomatologie minora si nespecifica: tulburari
digestive, dureri abdominale, greata, alterarea poftei
de mancare, pierderi in greutate, dureri de cap
Diagnostic
 Se pune în urma examinării macroscopice și
microscopice a proglotelor sau a scolexului,
eliminate în bolul fecal
Tratament
 Se administrează albendazol
Cisticercoza
 Omul se poate contamina cu ouă de Taenia solium
 Embrionii ies din ouă și diseminează pe cale
circulatorie în diferite țesuturi și organe – situație ce
conduce la cistecercoză
 Astfel, omul devine gazdă intermediară
 Localizarea cisticercilor se face mai frecvent la
nivelul SNC, însă pot fi găsiți și în globul ocular,
subcutanat, mușchi, ficat, plămâni
 Cele mai tolerate forme sunt cele cu localizare
musculară și subcutanată
 În localizările cerebrale, în evoluție se înregistrează
crize epileptice, tulburări psihice (stări confuzive,
depresie, degradare intelectuală), cefalee,
hipertensiune intracraniană (caracterizată prin
cefalee, greață, vărsături)
 Localizarea oculară poate conduce la corioretinite și
decolări de retină, cu afectarea acuității vizuale, care
poate merge până la orbire
Taenia sagitata
 Parazitează omul în forma sa adultă și bovinele în
forma larvară
 Adultul atinge lungimi de 5 – 10 m, fiind mai mare
decât Taenia solium
 Corpul este alcătuit din 1000 – 2000 proglote
 Fiecare proglot conține 90.000 – 125.000 ouă – într-un
an parazitul produce cca 600 mil. Ouă
 Localizarea este de obicei la nivelul jejunului
Ciclul de viață
 Este același ca și la Taenia solium, excepție fiind
faptul că cisticercii se dezvoltă la bovine, acestea
fiind gazdele intermediare
Tablou clinic
 Datorită eliminării proglotelor între scaune, prezența
parazitului este observată de către persoana infectată,
care sesizează trecerea proglotelor prin regiunea
anală
 Unii pacienți pot acuza dureri abdominale, greață,
modificări ale apetitului, insomnie, irascibilitate,
astenie
Diagnostic
 Se bazează pe examinarea proglotelor eliminate și a
scolexului
Tratament
 Constă în administrarea de niclosamid, mepacrină
Masuri necesare pentru evitarea teniazelor
 controlul sanitar al carnii de porc și de vita,
 tratarea termica corespunzatoare a carnii,
 tratarea persoanelor infectate,
 existenta unor wc-uri igienice,
 evitarea defecarii la intamplare si deci evitarea
infectarii gazdei intermediare,
 evitarea utilizarii apelor fecaloid-menajere
neinactivate, in irigare si ca ingrasamant natural.
Taenia echinococcus
 Este un parazit de mici dimensiuni, sub 1 cm
 Are drept gazdă definitivă caninele – domestice și
sălbatice
 Gazda intermediară este reprezentată de către
ierbivore, accidental de către om
 Provoacă parazitoza numită chist hidatic sau
hidatidoza
Ciclul biologic
 Cainele elimina in mediul extern ouăle pe care le
inghite omul odată cu alimentele sau apa infestată.
 In stomac, datorita sucului gastric, membrana oului
se dizolvă, iar embrionul pus in libertate ajunge in
intestinul subtire pe care il strabate, patrunzand astfel
in cavitatea peritoneala;
 de aici prin torentul circulator, parazitul ajunge in
ficat, plămân etc, unde se fixează.
 In organul in care a ajuns determina o formatiune
caracteristica – chist hidatic
 Acesta conține un lichid clar transparent (lichid de
stanca, adica apa de izvor), de dimensiuni variabile,
care adaposteste larva (protoscolex).
 Prezenta unui chist hidatic este semnalata de obicei
tarziu, uneori la cativa ani de la infectie.
Tablou clinic
 Manifestările clinice depind de localizarea chistului
hidatic
 În localizarea cerebrală
 semnele clinice apar repede în evoluție, datorită
producerii presiunii intracraniene
 Aceasta se manifestă prin: cefalee, vărsături,
deficit motor, tulburări de comportament
 În localizările extracerebrale, dezvoltarea chistului
hidatic poate dura 20 – 30 ani
 Localizarea hepatică
 Determină hepatomegalie, dureri în hipocondrul
drept, greață, vărsături
 Ruperea chistului hidatic hepatic poate duce la
urticarie, icter, angiocolită, șoc anafilactic,
echinococcoză secundară generalizată
 Localizarea la nivelul cordului
 Poate duce la apariția unor complicații precum:
pericardita și rupturile ventriculare
 Înlocalizarea osoasă
 Se produce erodarea osului, consecința fiind
apariția fracturilor patologice
 Localizarea pulmonară
 Hidatidoza pulmonară este adesea asimptomatică
 Chistul este descoperit întâmplător la un examen
radiologic de rutină
Diagnostic
 Se bazează pe examen radiologic, ecografic,
tomografie computerizată, examen serologic –
ELISA, pentru depistarea anticorpilor specifici
Tratament
 Constă în ablația chistului
 Administrarea de albendazol, mebendazol
Masuri de prevenire
 persoanele ce vin în contact cu carnivore sălbatice vii
sau moarte să folosească manuși sau alte materiale de
protecție
 să nu fie favorizată apropierea animalelor sălbatice
de zonele locuite de om, de obicei prin administrare
de hrană
 persoanele ce îngrijesc animale de companie sa se
spele frecvent pe maini
 fructele și legumele ce vin în contact cu solul să fie
bine spălate înainte de a fi consumate.
Diphyllobotrium latum
 Provoacă parazitoza numită
botriocefaloză
 este o parazitoza intalnita la
om, porc, pisica
 larvele infestante se gasesc in
carnea sau icrele unor pesti
 In faza adulta acest parazit are
lungimea de 10 - 20m, un
scolex de 1m, prevazut cu niste
santuri (bothridii) care servesc
pentru fixarea lui pe mucoasa
intestinului subtire.
Ciclul de viață
 Ouăle se elimină prin materiile fecale ale gazdei
parazitate.
 Pentru embrionare ouăle trebuie sa ajunga in mediul
acvatic:lacuri, balti, unde este eliminat embrionul ciliat
 acesta este apoi ingerat de un crustaceu Cyclops
strenuous, în organismul căruia se transformă într-o
larvă procercoida
Ciclopii parazitați sunt înghițiți de anumite specii de
pești: știucă, biban, mihalț
larva procercoidă se transforma în larva plerocercoidă
paraziteaza muschii si icrele pestilor (in special de
știuca), care dacă nu sunt prelucrate suficient termic,
infestează omul, pisica, porcul, care reprezinta gazdele
definitive.
In intestine larva devine botriocefal adult dupa trei
luni, iar ouăle sunt eliminate prin fecalele gazdei
Diagnostic
 hemoleucograma: demonstreaza existenta unei
anemii macrocitare megaloblastice (prin deficit de
vitamina B 12 - parazitul are o afinitate neobisnuita
fata de aceasta vitamina), trombocitopenii,
leucopenii, dar cu hipereozinofilie; apar si semne ale
unei intense hemolize
 realizarea unui frotiu din sange periferic
 determinarea nivelului de vitamina B12 si a ac. Folic
 examenul de urină
 examenul coproparazitologic
Tratament
 Se administrează Niclosamid sau Praziquantel

Profilaxie
 Prepararea suficient termic a peștilor de apă dulce
 evitarea mâncărurile și specialităților exotice, care
conțin carne crudă
 igiena personala adecvata – spălarea pe mâini după
utilizarea toaletei, în special a toaletelor publice
NEMATHELMINȚI
 Numiți și nematode
 Sunt viermi cilindrici cu dimorfism sexual – sexe
separate
 Sunt prezenți la peste jumătate din populația globului
 Masculii sunt mai mici, având în general jumătate din
dimensiunea femelelor
Ascaris lumbricoides
 Determină parazitoza numită ascaridioză
 Acest parazit are o forma cilindrica de 20-25 cm
lungime.
 El se localizeaza la om in intestinul subtire de unde
femela elimina 200.000 de oua zilnic.
 Acestea ajung odata cu materiile fecale pe sol, unde,
in functie de temperature si umiditate, embrioneaza
in intervalul 9-45 de zile
Ciclul de viață
 Ouale astfel embrionate ajung din nou in organismul
uman odata cu apa sau alimentele infestate.
 In intestinul subtire, larvele sunt puse in libertate,
traverseaza peretele intestinal si apoi din aproape in
aproape, fie prin aparatul circulator ajung în ficat
unde raman timp de 3-4 zile, dupa care prin calea
venoasa suprahepatica, ajung in plămân .
 In continuare, larvele persista vreo 10 zile in
capilarele alveolare, după care strabat prin efractie
peretele alveolelor pulmonare, ajung in caile
respiratorii superioare, de unde sunt reinghitite.
 Larvele ajunse din nou in intestinul subtire, devin
adulti, dupa un interval de 2-3 luni si traiesc 1-2 ani,
fiind eliminate prin defecare și mai rar pe cale
bucala.
Tablou clinic
 Manifestările clinice în faza de migrație sunt minore,
nespecifice
 În ascaridioza pulmonară, simptomatologia poate
cuprinde: tuse seacă, febră moderată, dispnee, dureri
retrosternale
 În ascaridioza intestinală, tabloul clinic prezintă:
dureri abdominale, anorexie, vărsături, tulburări ale
tranzitului intestinal, malnutriție
Complicații
 Obstrucție intestinală, peritonită, icter mecanic,
apendicită, abces hepatic, fenomene urticariene
Diagnostic
 Se realizează prin examen coproparazitologic
 Examinarea macroscopică a materiilor fecale
evidențiază prezența adulților eliminați
Tratament
 Constă în administrarea de Levamisol, Mebendazol
Enterobius vermicularis (Oxiuris
vermicularis)
 Determină parazitoza numită
enterobioză sau oxiuroză
 Această parazitoză este mai frecventă
în colectivitățile de copii
 Femela are o lungime de 10mm, iar
masculul de 5 mm
 Capul parazitului este subțire, ca un
fir de ață, de culoare alb-gălbuie
 Durata de viață este de 15 – 60 zile
pentru mascul și 30 – 90 zile pentru
femelă
Ciclu biologic
 paraziții adulți trăiesc la nivelul cecului
 După acuplare, femela se îndreaptă spre anus și
depune ouăle embrionate în pliurile anale, apoi
moare
 migrarea femelei se produce pe timpul nopții, când
persoana infectată doarme
 depunerea ouălor produce un prurit intens
 în urma gratajului, ouăle ajung pe degete și apoi în
cavitatea bucală
 în duoden, larvele ies din ouă, ajung la nivelul
cecului, se maturizează până la stadiul de adulți
Transmitere
 transmiterea în colectivitate este posibilă din cauza
nerespectării normelor de igienă personală: spălarea
mâinilor cu apă și săpun
 o altă metodă de autoinfecție este reprezentată de
eliberarea larvelor din ouă în pliurile anale și
migrarea lor până la cec, unde vor deveni adulți
Simptomatologia
 este dominată de pruritul anal intens, care va
determina leziuni de grataj, insomnie nocturnă,
somnolență diurnă, iritabilitate, astenie, scăderea
randamentului intelectual
Diagnostic
 se realizează prin
 evidențierea femelei în regiunea anală
 evidențierea ouălor prin metoda amprentei anale
Tratament
 constă în administrarea de mebendazol sau
albendazol
Trichinella spiralis / Trichuris trichiura
 determină afecțiunea numită trichineloză
 omul se infestează prin consumul cărnii de porc
insuficient preparată termic
 femela măsoară aprox 3-4 mm, iar masculul 1-2 mm
 femela este vivipară
Ciclul de viață
 parazitul ajunge în tubul digestiv al omului sub
formă de larvă închistată în musculatura striată a
animalelor
 omul se infestează în urma ingestiei de carne de porc
insuficient preparată termic
 larvele sunt eliberate din chist sub acțiunea sucurilor
digestive și ajung în intestin unde se maturizează
 femela depune larve, mobile, în nr.de 500 – 1500,
într-o perioadă de 5-6 săptămâni
 apoi pe cale limfatică sau sanguină ajung în mușchii
gâtului, membrelor, unde se inchisteaza.
Simptomatologie
 Se disting 2 faze in evolutia bolii, fiecare avand o
simptomatologie dominanta: faza enterală si una
parenterală.
 Faza enterală:
 simptome majore apar in situatia unor doze
infectante de cel putin 1.000 de larve.
 Manifestarile digestive se instaleaza cel putin dupa
48 ore de la prânzul infectant, dar uneori chiar mai
tarziu, dupa 5-7 zile.
 Pacientul manifesta crampe, voma, scaune
diareice, toate acestea pe un fond subfebril.
 Faza paranterala
 este rezultatul raspunsului inflamator care
insoteste migrarea larvelor si localizarea lor in
musculatura.
 Cele mai frecvente simptome sunt: febra ridicata,
peste 38 C, mialgie, edeme faciale, dureri de cap,
manifestari cutanate, disfagie.
 In cazurile grave pot apare complicatii neurologice
sau cardiace.
Diagnostic
 se obține prin corelarea mai multor date: consumul
recent de carne de porc, aspectul clinic, eozinofilie
marcată, creatinfosfokinaza crescută, lactat-
dehidrogenaza crescută, electromiograma anormală
 diagnosticul imunologic se obține prin reacție
ELISA, latex aglutinare, PCR
 diagnosticul parazitologic cuprinde evidențierea
larvelor în mușchii striați
Tratament
 se face cu cortizon, ACTH, Thiabendazol,
Albendazol, Mebendazol.
Genul Toxocara
 cuprinde 16 specii de viermi
cilindrici, cei mai importanți
fiind:
Toxocara cani – la canide
Toxocara cati – la pisică
Ascaris suum – la porc
 sunt mai frecvenți la
animalele fără stăpân
 ouăle acestor paraziți pot
supraviețui în mediul extern chiar
și 2 ani
 viermii adulți de Toxocara pot fi
întâlniți numai la animale, și
niciodată la om
 toxocaroza este determinată de
prezența în diverse organe a
formei larvare
Transmiterea
 se face pe cale digestivă, prin ouăle de pe sol,
vegetale, blana animalelor
 animalele infectate depun pe sol materii fecale, care
conțin ouă de toxocara
 în intestinul subțire al omului, ouăle eliberează
larvele, care traversează peretele intestinal și pătrund
în țesuturi, unde se vor închista, cel mai frecvent în
ficat
Tablou clinic
 migrarea larvelor prin țesuturi poate produce
hemoragii, necroze, infiltrate cu eozinofile
 produc sindromul de larva migrans visceralis,
caracterizat prin: astenie, febră, insomnii, fenomene
alergice, hepatomegalie, mialgii, aritmii, pericardită,
corioretinită, cecitate unilaterală, anorexie,
pneumonie, eozinofilie persistentă
Diagnostic
 se bazează pe aspectele clinice, rezultatele unor
investigații paraclinice: ELISA, examen
oftalmologic, radiologic, ecografie, CT, RMN
 certitudinea diagnosticului se bazează pe
identificarea larvelor în spută sau în gramuloame
tisulare
Tratament
 constă în administrarea de Albendazol,
Thiabendazol, sau dietilcarbamazină