Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(PRIMARE) ACUTE LA
COPII
Hepatitele virale reprezintă un
grup de maladii infecţioase,
antroponoze, cauzate de diferite
virusuri hepatotrope cu diferit
mecanism de transmitere
TIPURILE DE HEPATITE VIRALE
La moment sunt cunoscute virusurile hepatitice A, B,
C, D, E, F, G, TTV şi SeN-V
5. Carcinom hepatic
HEPATITA VIRALĂ A LA COPII (HVA)
Apariţia
leziunilor hepatice cu mărirea
permiabilităţii membranei hepatocitelor
Sindromul de citoliză
Viremie scurtă
Însănătosirea
cu regenerarea ţesutului hepatic în
8-12 săptămâni (rar 6-8 luni)
HEPATITA VIRALĂ
TIP A
Tipica Atipica
5-10% 90-95%
Icterică Anicterică
Frustă
Subclinică
Inaparentă
EVOLUŢIA HVA
Forme uşoare (>50%)
Forme medii (35%)
Forme grave (1-3%)
Forme fulminante (în exclusivitate)
Insănătoşire completă
Evoluţie trenantă
Cronicizare – nu este
PERIOADA DE INCUBAŢIE:
HVA – 7 - 50 zile (25-30)
HVE – 14 - 60 zile
Preicteric Prodromală
Icteric De stare
Posticteric De declin
De convalescenţă De convalescenţă
HEPATITA VIRALĂ A LA COPIL
Urini hipercrome
Fecale acolice
DATE DE LABORATOR
Hiperfermentemie
Hiperbilirubinemie (fracţia conjugată)
Icterul
De la moderat pînă la
Moderat Foarte pronunţat
pronunţat
Hepatomegalie moderată
Urini hipercrome
Scaune acolice
MANIFESTĂRILE PARACLINICE ALE FORMEI
COLESTATICE ÎN HEPATITA VIRALĂ A LA COPII
CRITERIILE PARACLINICE
Bilirubina
comună – crescută considerabil,
preponderent pe contul fracţiei conjugate
IRV
Apendicita
Colecistita
Pancreatita
Toxiinfecţia alimentară
Helmintiaze
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
Perioada icterică:
Hepatită virală secundară (mononucleoză infecţioasă,
enterovirală, infecţia cu citomegalovirusuri
Hepatită bacteriană secundară (leptospiroza, febra tifoidă,
sepsis)
Hepatită în helmintiaze
Hepatită toxică
Colecistită
Angiocolecistită
Icter mecanic (atrezia căilor biliare)
Hepatită congenitală
VOLUMUL EXAMINĂRILOR ÎN HEPATITELE VIRALE
Bilirubina fracţionată
Activitatea ALAT
Activitatea ASAT
Indicile cu protrombină
Proba cu timol
Fosfataza alcalină
Colesterolul
FORME ATIPICE ÎN HEPATITELE VIRALE
FORMA ANICTERICĂ (40-50% ÎN EPIDEMII CU
HVA)
DURATA 1-2 SĂPTĂMÂNI
Febră moderată
Astenie, slăbiciuni
Hepatomegalie dureroasă
Prezenţa markerilor HV
FORME ATIPICE ÎN HEPATITELE VIRALE
FORMA FRUSTĂ
Semne clinice slab pronunţate
Icter slab pronunţat al pielii, sclerelor şi
mucoaselor (câteva zile)
Subfebrilitate
Hepatomegalie moderată
Hipercromie urinară, scaune acolice
Bilirubinemie moderată
ALAT, ASAT cu valori crescute
Prezenţa markerilor HV
FORME ATIPICE ÎN HEPATITELE VIRALE
FORMA INAPARENTĂ
Lipsa simptomelor clinice
Valori crescute ale ALAT, ASAT, probei cu
timol
Prezenţa markerilor HV
HEPATITA VIRALĂ E
Maladie acută infecţioasă provocată de
virusul cu ARN
Mecanismul de transmitere – digestiv (fecal-
oral)
Predomină în formă de epidemii în ţările din
ASIA: India, Pakistan, China
Africa: Egipt, Sudan, Etiopia
America Centrală: Mexic
Se manifestă şi sub formă de epidemii hidrice
Artralgii
Sindrom asteno-vegetativ
Diareic
Odată cu apariţia icterului starea nu se ameliorează
Иммунизация
подростков
ETIOLOGIA HVB
Virusul HB face parte din familia
Hepadnaviruşi, este hepatotrop. Are
formă sferică şi este format din
nucleocapsidă şi un înveliş sau capsidă –
AgHBs. Nucleocapsida compusă din ADN
polimerază şi genom viral ARN prezintă
antigenul central al virusului – AgHBc.
În capsida virionului este prezent şi
antigenul „ e” – AgHBe. Este patogen
numai pentru om.
ETIOLOGIA HVB
Seroconversia se exprimă prin producerea
anticorpilor anti AgHBs, anti AgHBe şi
anti AgHBc IgM şi IgG.
AgHBs este markerul cel mai mult
cercetat.
AgHBc (capsidal) se găseşte doar în
hepatocite.Anticorpii anti HBcIgN apar în
sîngele bolnavilor la o săptămînă de la
debutul bolii şi persistă atît cît durează
replicarea VHB în hepatocite. Ei dispar
odată cu vindecarea.
ETIOLOGIA HVB
30
28,4
25 24,3 24,4
21,4
20 18,4 16,7
16,4
15 15,7
14
10,3 11,5
8,9 8,1 9,8
10 8,2
5,4 5,8 5,9 3,97 3,17
5,1 4,1 4,6 6,1 5,03
5,4 4,9 4,1
5 4,9 3,3 2,7
4,1 2,1 1,7
1,4 1,9 3,57 3,97 2,38
0 1,06 0,66
0,9 1 0,13
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
HVB HVC
anii HVD
CĂILE DE TRANSMITERE:
Parenteral (percutanat,
intravenos, intramuscular,
subcutanat)
Perinatal (transplacentar – 5-
10%, intranatal – 90-95%,
postnatal – 5-10%)
Sexual
Receptivitateînaltă
Morbiditatea ridicată la copii în
primul an de viaţă
Sezonul – nu este caracteristic
Imunitate – pe viaţă
ALGORITM DE DIAGNOSTIC PENTRU COPII ÎN VÂRSTĂ PÂNĂ
LA UN AN CU ANTI HBC - POZITIV
Testați:
anti-HBc
IgM anti-HBc
AgHBs IgM + Hepatită virală B Acută
anti-HBs AgHBs
+
anti-HBs Repetați testul peste 6 luni
+
Artralgic (13-20%)
Vome (35-37%)
SCV
Bradicardie
T.A. micşorată
Fibrinogenul scade
HBsAg+
anti HBcor IgM +
HBeAg +
Jaundice. The whites of the eyes appear
yellow. This finding is typical of jaundice.
Icter cutanat
PERIOADA DE CONVALESCENŢĂ ÎN HVB
DUREAZĂ 2-3 LUNI ŞI MAI MULT
2. Hepatomegalie posthepatică
3. Hiperbilirubinemie posthepatică
4. Purtător de HBs Ag
5. Hepatită cronică
6. Ciroză hepatică
DUPĂ GRAVITATE
1. Forma uşoară a hepatitei virale B:
Hepatomegalie
Splenomegalie
Erupţii hemoragice
DATE PARACLINICE
Splenomegalie – moderată
Protrombina 30-50%
Perinatală – rar.
Suprainfecţia
STRUCTURE OF HDV
1. COINFECŢIA (HVB+HVD)
Frecvent la copii sugari
Forme grave şi fulminante (la sugari 60-70%)
Se dezvoltă frecvent:
La copiii mai mari
Forme grave şi fulminante
Evoluţie ondulantă
Durata icterului de la 2-3 săptămâni până la 2-5 luni
Ascită
Cronicizare cu risc crescut de ciroză hepatică
DIAGNOSTICUL HVD
Determinarea în serul sanguin:
Markerii infecţiei cu HVB:
HBsAg,
HBeAg,
Anti-HBcor IgM
ADN-HBV
Calel de transmitere:
- Parenteral
- Perinatal
Se manifestă frecvent:
- forme uşoare şi medii
- evoluţie ondulantă
- formă colestatică
•Clistere evacuatoare
PREPARATE ANTIVIRALE:
Interferon moderni din grupul IFN-alfa 2a:
- roferon A (la Roche)
2 luni - Hep -1
4 luni - Hep -2
6 luni - Hep -3