Perioadele nașterii

Perioada I a nașterii
Raportor: Taran Anastasia, gr.M1623
Conducător științific: Corolcova Natalia, conf.
univ.
 Cuprins

01 Generalități 02 Perioadele nașterii

03 Perioada I a nașterii 04 Concluzii

01
Factorii care intervin în determinismul travaliului, precum şi mecanismele de declanşare a
acestuia sunt, deocamdată, necunoscute. Numeroase teorii propuse pentru explicarea
determinismului travaliului reflectă complexitatea mecanismelor incriminate, reducând
cunoştinţele din acest domeniu doar la simple ipoteze. Actualmente se consideră că în

Generalități determinismul travaliului intervine un cumul de factori structurali, hormonali, nervoşi,

nutriţionali, circulatori etc., care variază ca pondere de la o gravidă la alta.

Astfel, cauzele declanşării naşterii pot fi grupate în două concepţii contemporane privind
determinismul naşterii:

1. Concepţia hormonală, prin care declanşarea travaliului a fost atribuită modificărilor

endocrine, reprezentate de scăderea nivelului sangvin de progesteron (teoria progesteronică)
şi de creşterea nivelului de oxitocină

(teoria oxitocinică);

2. Concepţia neuroumorală privind cauzele declanşării naşterii, care cuprinde 5 nivele:

cortexul cerebral, structurile subcorticale (formaţiunea reticulară, hipotalamusul, sistemul
limbic), hipofiza, ovarele şi uterul.
Teoriile declanșării
travaliului

Teoria Teoria Teoria Teoria

imunologică biochimică hormonală hemodinamică

Teoria Teoria Teoria

Teoria neuroreflexă bioenergetică
mecanică metabolică
02
Perioadele nașterii
Perioadele nașterii
Principalele evenimente ale nașterii au fost împărțite în 3 perioade distincte:

• Perioada I-a sau de dilatare

• Perioada II-a, de expulzie a

fătului

• Perioada III-a, de expulzie a

anexelor fetale (Delivrenţa)
 Perioadele nașterii
dilatarea colului este lentă şi, deşi
începutul naşterii este adesea dificil de
stabilit, ea durează în medie 8 ore, cu o
limită de 20 ore pentru primipare şi 14 ore
pentru multipare şi se consideră terminată
la o dilatare de 3-4 cm, când contracţiile
devin mai frecvente şi mai intense
se caracterizează prin accelerarea dilatării, curba înregistrată
(Fig.1) luând o pantă ascendentă, până la o dilatare de 8-9
cm, după care dilatarea devine un proces pasiv, rezultat din
retracţia colului pe prezentaţia care coboară (faza de
deceleraţie). Ritmul dilatării nu diferă mult la primipare
(1cm/oră) de multipare (1,2cm/oră). Reevaluări mai recente
ale curbei naşterii (14,15) arată că durata fazei active este mai
lungă decât cea menţionată de Friedman (2,5 ore), fiind între
4,4 şi 5,5 ore, iar faza de deceleraţie nu mai este considerată
constatată.

I I
I Faza
latentă
II Faza
activă
III

Perioada de dilatare
începe cu depistarea contracţiilor
uterine regulate şi se termină cu
deschiderea completă a colului uterin.
Această perioadă este cea mai lungă
dintre toate perioadele naşterii şi are
o durata de 8-10 ore la primipare şi de
6-8 ore la multipare
Perioada de expulzie
Perioada de delivrenţă a placentei
începe din momentul deschiderii complete a
colului uterin şi se termină prin naşterea fătului. începe imediat după naşterea fătului
Comparativ cu prima perioadă, această perioadă şi se termină prin expulzia placentei
este scurtă, cu o durată de 1-2 ore la primipare şi şi a anexelor ei din cavitatea
de la câteva minute (5—10) până la 1 oră la
uterului. Durata perioadei de
multipare. Din punctul de vedere al utilizării
energetice, perioada de expulzie depăşeşte cu delivrenţă este de la 10 până la 30 de
mult utilizările energetice pe parcursul întregii minute, neexistând deosebiri între
perioade de dilatare. primipare şi multipare.
• Contractiile se simt ca o jena la nivelul spatelui, asemanator cu
durerea din perioada menstruala sau ca o presiune sau senzatie
de constrictie la nivelul zonei pelvine Faza 3 cm dilatație
• Contractiile vor dura aproximativ 30-45 secunde, avand 5-30
minute de repaus intre contractii latentă
• Apa se poate rupe; cunoscuta ca si ruperea membranelor
amniotice, aceasta poate sa apara oricand in primul stadiu al
travaliului

• Esta faza cea mai predictibila, avand o durata de aproximativ 5

ore la primipare si 2-3 ore la mamele care au mai nascut

• Contractile vor dura aproximativ 40-60 secunde cu 3-5 minute

pauza intre ele

• Pot sa apara secretii mucoase rosiatice. Acesta nu este un motiv

Faza de la 3-4 cm până la 8-9cm

de alarma. Este vorba de dopul de mucus care a protejat timp activă

de 9 luni bebelusul de corpii externi. Tot in aceasta faza, este cel
mai probabil ca membranele sa se rupa, daca nu s-au rupt deja.
Capul copilului va cobori si mai mult si va crea presiune asupra
lichidului amniotic si asupra membranelor.

• Dureaza aproximativ 30 minute pana la 2 ore.

• Contractile vor dura aproximativ 60-90 secunde, cu doar 30

secunde pana la 2 minute de pauza intre ele
Faza până la 10 cm dilatație

• Este cea mai intensa perioada, insa din fericire, cea mai scurta tranzitorie
03
Perioada I a nașterii Fig.1
 Perioada I-a
de dilatare
În prima perioadă a naşterii - perioada de dilatare - în
urma contractibilităţii musculaturii uterine se
neutralizează „funcţia de închidere” a muşchilor colului
uterin, se produce o scurtare treptată a colului, apoi
ştergerea lui până la gradul ce permite expulzia fătului
din cavitatea uterină.

Procesele de ştergere a colului şi deschiderea lui se

înfăptuiesc sub influenţa forţelor de contracţie -
contracţii ale musculaturii netede a corpului uterin, ce se
repetă periodic (forţe de deschidere), care la rândul lor,
sunt şi forţa principală de expulzie (forţe de expulzie).

Forţele de contracţie sunt involuntare, se repetă

periodic la un anumit interval de timp, sunt dureroase,
însă intensitatea senzaţiilor de durere şi perceperea lor la
diferite parturiente are limite largi. Aceasta este în
strânsă legătură cu deosebirile funcţionale şi tipologice
ale sistemului nervos al parturientei.
 Cum se produc contracțiile și punga amniotică?
Pe parcursul naşterii cu evoluţie fiziologică
contracţiile miometrice se realizează sub formă de
unde ce se răspândesc de la cornurile uterului
(centre de automatism) spre segmentul inferior şi
colul uterin. Conform părerii mai m ultor
cercetători, sursă iniţială de excitaţie („generator
de ritm ) poate fi num it un grup de celule
localizate, de obicei, în regiunea cornului uterin
drept - „celulele pacem aker”, de unde
activitatea electrică în timpul contracţiei se
răspândeşte în toate direcţiile.
Aşadar, fenomenul de contracţie a uterului se
caracterizează prin 3 gradiente:
• unda de excitare se răspândeşte în direcţia
corpului uterin spre colul uterin;
• durata contracţiei se micşorează de la
segmentul inferior spre colul uterin;
• intensitatea contracţiei se micşorează de sus în
jos.
Aceste procese încep în ultimul trimestru de
sarcină şi sunt maxime la sfârșitul primei
perioade de naștere.
Activitatea contractilă a uterului în naştere se
caracterizează prin următorii indici de bază:
tonusul uterin, intensitatea contracţiei, durata
acesteia, intervalul dintre contracţii, ritmicitatea,
frecvenţa, iar în perioadă a II-a de naştere şi prin
prezenţa contracţiilor expulsive (eforturilor de
screamăt).
În timpul contracţiilor, muşchii uterului
apasă asupra conţinutului cavităţii uterine,
totodată constatându-se ridicarea tensiunii
intrauterine, lichidul amniotic se îndreaptă
în direcţia segmentului inferior uterin, către
orificiul intern al canalului cervical. Sub
acţiunea tensiunii lichidului amniotic polul
de jos al produsului de concepţie se
dezlipeşte treptat de peretele uterului şi se
aplică în orificiul intern.
Această porţiune inferioară a oului fetal,
formată din membrane fetale şi lichid
amniotic, ce se angajează în canalul cervical,
poartă denumirea de pungă amniotică. Pe
parcursul contracţiilor, punga amniotică
coboară tot mai adânc în canalul cervical şi-l
deschide din interior (excentric) (fig, 14.2).
Ca rezultat al regrupării de retracţiune a
fasciculelor musculare, uterul ca şi cum ar
luneca de pe produsul de concepţie.
Ligamentele reţin uterul contractat de la o
deplasare prea pronunţată.
 Ce se întâmplă mai departe?
• Punga amniotică are un anumit rol în fiziologia naşterii. Ea tensionează
suprafaţa internă a colului uterin, unde sunt localizaţi numeroşi receptori şi,
ca urmare a excitării acestora, se intensifică contracţia spontană a uterului şi
progresează dilatarea colului uterin.

• Datorită angajării craniului în planul strâmtorii superioare a bazinului mic se

formează centura internă de aderare, - inelul de contact (fig. 47) când
segmentul uterin inferior este circumplex părţii prezentate a fătului ca un
inel compact, ca rezultat, apele amniotice sunt divizate în anterioare şi
posterioare. în cazul contactului compact al pereţilor pelvieni cu segmentul
uterin inferior ce cuprinde partea prezentată, se formează centura externă
de contact. Fiind influenţată de propria tensiune, punga amniotică împinge
sângele din spaţiile cavernoase ale colului uterin, colul se subţiază şi
concomitent se şterge, iar orificiul se deschide (proces de ştergere, nivelare a
colului).

• Ştergerea colului uterin şi dilatarea orificiului uterin la nulipare şi multipare

decurge în mod divers. La nulipare iniţial are loc procesul de ştergere, iar
apoi de dilatare a colului uterin. La multipare ambele procese decurg în
paralel.

• În momentul deschiderii complete sau aproape complete a colului uterin se

rupe punga amniotică. Aşadar, prima perioadă - perioada de dilatare a
colului uterin - începe o data cu apariţia contracţiilor uterine regulate, este
însoţită de ştergerea şi dilatarea colului uterin şi se încheie cu deschiderea
completă a acestuia şi scurgerea lichidului amniotic.
 Important
• Scurgerea lichidului amniotic înainte de termen acţionează nefavorabil asupra evoluţiei naşterii, asupra
stării mamei şi fătului. Naşterea se reţine în legătură cu deschiderea mai lentă a colului uterin, deoarece se
exclude acţiunea presiunii hidraulice a pungii amniotice asupra suprafeţei interne a colului uterin, care
joacă rolul unui factor important de excitare mecanică ce contribuie la creşterea contractibilităţii spontane
miometrale şi la deschiderea orificiului uterin.
• Naşterea prolongată este însoţită de o perioadă alichidiană prelungită, ceea ce acţionează nefavorabil
asupra stării fătului şi întotdeauna provoacă infectarea căilor de naştere şi a produsului de concepţie.
• Dacă membranele pungii amniotice sunt prea consistente sau prea elastice, punga amniotică se rupe mai
târziu, după deschiderea completă, deja în perioada de expulzie a fătului. Această stare se numeşte rupere
tardivă a pungii amniotice.
• Rareori membranele fetale dense nu se rup şi partea prezentată (mai des capul) se naşte fiind acoperită cu
partea inferioară a membranelor amniotice (fătul se naşte în „cămaşă”). Dacă ruperea spontană a
membranelor fetale se reţine după deschiderea completă a colului, este necesară o intervenţie artificială
(amniotomie), deoarece situaţia dată împiedică evoluţia fiziologică a naşterii (poate provoca decolarea
prematură a placentei, hemoragii, asfixia intrauterină a fătului etc.).
La internare De obicei, femeile se internează în maternitate la începutul perioadei de
dilatare, având cu sine fişa de schimb a gravidei, primită la termenul de 30 de
săptămâni. în fişa de schimb a gravidei medicul de familie completează la
timp toată informaţia despre evoluţia sarcinii şi rezultatele investigaţiilor
speciale (probele clinice ale sângelui şi urinei, investigaţiile serologice şi
bacteriologice, cu scopul depistării maladiilor sexual transmisibile, SIDA, grupa
de sânge şi factorul Rh etc.).

Anamneza Auscultația frecvenței cardiace fetale

Antecedente eredocolaterale, personale,
condiții de viață, alergii, antecedente • Auscultația pentru minim 1 minută,
patologice, primele mișcări fetale,
Internarea investigații etc. imediat după o contracție
• În focarul de maximă auscultație
• Identificarea pulsului matern (evitatarea
confuziei)
Evaluarea inițială
• Parametrii vitali- TA, puls, t, FR
• Palparea abdominală
• Manevra Leopold- numărul, prezentația, Efectuarea examenului genital
poziția și mărimea fătului
• Examen cu valve/specule- identificarea
• Contracții uterine- frecvența, durata,
sângerării sau a lichidului amniotic
intensitatea
Tact vaginal: col (consistență, lungime,
• Tonusul uterin, Pelvimetrie externă
dilatație), membrane (intacte/rupte)
• BCF- în timpul și după o contracție (stetoscop
• Prezentația/poziția
Pinard, Doppler, cardiotograf-20 min.,
• Nivelul prezentației, pelvimetria internă
ecografie în cazuri dificile)
Manevre Leopold
1 Identificarea partii fetale din fundul uterin pentru
a determina pozitia fetala si partea din corp aflata in prezentatie

2 Palparea spatelui fetal pentru a identifica prezentatia fetala

3 Determinarea partii fetale care se afla deasupra intrarii

pelviene pentru a identifica atitudinea fetala

4 Localizarea proeminentei fetale cefalice pentru a identifica

atitudinea capului
Pregatirea pentru manevra Leopold
-Instruirea femeii sa isi goleasca mai intai vezica urinara
-Asezarea femeii in pozitie culcata dorsal sau culcata pe spate cu genunchiii indoiti pentru a relaxa muschii
abdominali. Se asaza o mica perna sub capul sau pentru confort sporit.
-Se foloseste o draperie corespunzatoare pentru a respecta un anumit grad de intimitate
-Se explica procedura pacientei
-Se incalzesc mainile prin frecare una de alta. Mainile reci pot stimula contractiile uterine.
-Se foloseste palma pentru palpare, nu degetele
Cardiotocografia de rutină (CTG) în prima etapă a travaliului
• Cardiotocografia indirectă se utilizează în timpul naşterii (în prezenţa pungii
amniotice integre). Frecvenţa contracţiilor cordului fetal se înregistrează cu ajutorul
unui traductor ultrasonor, ce funcţionează pe baza efectului Doppler. Activitatea
uterină este înregistrată cu ajutorul a două traductoare tensometrice, care se aplică
pe peretele abdominal anterior: primul în regiunea unde se percep contracţii cardiace
stabile, iar celălalt - în regiunea fundului uterin.

• Cardiotocografia directă este folosită doar în cazul ruperii pungii amniotice. Ea constă
în fixarea unui electrod spiralat pe partea prezentată a fătului şi permite nu numai
înregistrarea frecvenţei contracţiilor cardiace, dar şi înregistrarea EEG.

• Aprecierea corecta a CTG este posibilă dacă se va ţine cont de următorii indici:
frecvenţa medie a ritmurilor cardiace - ritmul bazal (bătăi/min.), frecvenţa şi
amplitudinea oscilaţiilor/min., acceleraţiile şi deceleraţiile.
 Poziția parturientei în prima etapă a nașterii

În picioare
Așezată

• Parturienta trebuie să fie încurajată să se

miște și să adopte orice poziție confortabilă în
timpul travaliului;
• Să fie acompaniată de un partener în timpul
travaliului;
• Să-i fie oferit suport psihologic.
04
Concluzii
• Contractiile se simt ca o jena la nivelul spatelui, asemanator cu
durerea din perioada menstruala sau ca o presiune sau senzatie
de constrictie la nivelul zonei pelvine Faza 3 cm dilatație
• Contractiile vor dura aproximativ 30-45 secunde, avand 5-30
minute de repaus intre contractii latentă
• Apa se poate rupe; cunoscuta ca si ruperea membranelor
amniotice, aceasta poate sa apara oricand in primul stadiu al
travaliului

• Esta faza cea mai predictibila, avand o durata de aproximativ 5

ore la primipare si 2-3 ore la mamele care au mai nascut

• Contractile vor dura aproximativ 40-60 secunde cu 3-5 minute

pauza intre ele

• Pot sa apara secretii mucoase rosiatice. Acesta nu este un motiv

Faza de la 3-4 cm până la 8-9cm

de alarma. Este vorba de dopul de mucus care a protejat timp activă

de 9 luni bebelusul de corpii externi. Tot in aceasta faza, este cel
mai probabil ca membranele sa se rupa, daca nu s-au rupt deja.
Capul copilului va cobori si mai mult si va crea presiune asupra
lichidului amniotic si asupra membranelor.

• Dureaza aproximativ 30 minute pana la 2 ore.

• Contractile vor dura aproximativ 60-90 secunde, cu doar 30

secunde pana la 2 minute de pauza intre ele
Faza până la 10 cm dilatație

• Este cea mai intensa perioada, insa din fericire, cea mai scurta tranzitorie
 Bibliografie

 Bazele obstetricii fiziologice : Man. / Gheorghe Paladi, Olga Cerneţchi;Univ. de Stat de Medicină şi Farmacie
“Nicolae Testemiţanu". - Ch.: CEP “Medicina”, 2007. - 560 p

 Obstetrică practică / M. Ştemberg, E. Gladun, V. Friptu, N. Corolcova.- Ch.: Reclama, 2004 - 428 p

 https://www.cidsr.md/ro/sarcina-de-nastere-old/romana-perioada-i-a-nasterii-contractile-uterine/
Caz clinic Pacienta D.G., 23 ani, S 1 , N 1, termenul 41 săptămâni își telefonează medicul
ginecolog/obstretician cu acuzele: după o plimbare afară a observat o sporire
în eliminările vaginale, nuanțate cu sânge, contracțiile ușoare și nu durează
mai mult de 60 de secunde. Soțul este la muncă, pacienta este panicată.

Diagnosticul prezumtiv?
Ce sfaturi îi puteți oferi?
 Diagnosticul prezumtiv?
Sarcină 41 S.A. Sarcina I-a. Nașterea I-a. Perioada I a nașterii. Faza latentă.

Caz clinic Ce sfaturi îi puteți oferi?

Nu deveni obsedată de timp, este foarte stresant și obositor să numeri fiecare
contracție ore întregi și nu e necesar. În loc, poți să măsori frecveța lor pentru a ști la
ce etapă ești. În majoritatea cazurilor, contracțiile vor permite să cunoști timpul cînd
ele vor deveni mai serioase. Între timp, este important să faci tot posibil să te
odihnești, deoarece poți avea o zi lungă (sau o noapte) înainte. Dacă ești obosită,
încearcă să adormi între contracții.
Asigură-te să bei multe lichide ca să fii bine hidratată. Și nu uita să te urinezi des, chiar
dacă nu simți nevoia. O vezică plină poate îngreuna procesului de contracții și o vezică
goală lasă mai mult spațiu pentru bebeluș să coboare. Dacă te simți nervoasă, poți să
încerci niște exerciții de relaxare sau ceva care o să te distragă precum vizionarea unui
film sau citirea unei cărți.

Să fie însoțită de soț la maternitate.

MULȚUMESC!