Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr.T.

Popa”, Iași
Facultatea de Medicină Dentară
PARODONTOLOGIE I

LP I

Iași 2014
ANATOMIA ȘI FUNCȚIILE
PARODONȚIULUI
 INTRODUCERE

Parodonțiul (din greacă, para – ”alături” și odontus – ”dinte”) este constituit din
ansamblul de țesuturi care înconjoară și susțin dintele
Parodonțiul are două componente principale:

Parodonțiul superficial, format din:

•Gingia liberă
•Gingia atașată
•Papilele interdentare

Parodonțiul profund (sau de susținere), format din:

•Cement
•Os alveolar
•Desmodonțiu
Gingia
-Acoperă osul alveolar
-Rolul său fundamental: de a proteja structurile subadiacente, desmodonțiul, cementul
și osul alveolar împotriva microorganismelor și a substanțelor din cavitatea orală
Atașamentul parodontal = unitate biologică și funcțională, responsabilă de menținerea
dintelui în alveolă și de adaptările produse pe parcusul vieții
PARODONȚIUL SUPERFICIAL
Gingia
-Începe de la linia muco-gingivală și acoperă procesele alveolare în jurul zonelor
cervicale ale dintelui
-Rolul său este de a oferi un atașament epitelial organic și de a acoperi parțial
coroana dintelui
Gingia – 3 zone învecinate:

•Gingia marginală (liberă sau

non-atașată), de aproximativ
1,5mm

•Gingia atașată (care aderă

la osul alveolar), de dimensiuni
variabile

•Gingia interdentară
(papilară), situată între doi dinți
vecini
PARODONȚIUL SUPERFICIAL
PARODONȚIUL SUPERFICIAL
Gingia marginală
= componenta periferică sau cervicală a țesutului gingival
-Înconjoară dintele, urmărind o linie sinuoasă, paralelă cu joncțiunea smalț-
cement
-Marginea cervicală a gingiei libere acoperă smalțul
-Nu este atașată mecanic la suprafața dentară
-Dimensiune: 0,5-2mm
-Gingia liberă sănătoasă: aspect ascuțit, în lamă de cuțit, regulat, consistență
fermă și suprafață netedă
-Conturul său este festonat, dând acel aspect de ”linie ghirlandată”
PARODONȚIUL SUPERFICIAL

Gingia atașată
-Situată apical față de gingia liberă, până la linia muco-gingivală
-Linia muco-gingivală face trecerea dintre gingia atașată și mucoasa alveolară; pe
versantul lingual, gingia se continuă cu mucoasa planșeului lingual
-Linia muco-gingivală este absentă la nivel palatinal; în această zonă, gingia face parte
din mucoasa palatină keratinizată, non-mobilă
PARODONȚIUL SUPERFICIAL

Gingia atașată

Se separă de gingia liberă printr-un șanț superficial, uneori

imperceptibil
Înălțimea gingiei atașate este variabilă de la o regiune la alta a arcadei
(1-9mm), în funcție de dintele pe care îl acoperă, poziția pe arcadă și
localizarea frenurilor și bridelor mucozale
În general, gingia atașată este mai înaltă la nivel maxilar (zona incisivă
și molară, suprafața vestibulară) și la nivel mandibular (versantul lingual al
M1)
Conceptul conform căruia un minim de țesut gingival (înățime de
aproximativ 2mm) este necesar pentru o bună sănătate parodontală este
considerat depășit!
O înălțime importantă a gingiei atașate poate constitui un avantaj în
cadrul intervențiilor chirurgicale (chirurgie terapeutică și plastică)
PARODONȚIUL SUPERFICIAL
Gingia inter-dentară
Formată din câte două papile (una vestibulară și una orală), unite
printr-un col
Papilele interdentare – formă de piramidă în regiunea frontală / de
cort cu depresiune pe linia superioară în regiunea laterală a arcadei
În sens M-D, forma pe secțiune a papilei este triunghiulară,
depinzând de conturul proximal al dinților care formează spațiul
interproximal
PARODONȚIUL SUPERFICIAL

Gingia sănătoasă este roz-pal

La persoanele hiper-pigmentate (rar, la caucazieni), gingia este pigmentată
mai mult sau mai puțin în brun (pigmentarea depinde de melanocitele din stratul
bazal al epiteliului
Consistența gingiei este variabilă dar nu poate fi mobilizată
Suprafața este keratinizată, putând să prezinte o textură granitată (în coajă
de portocală)

Aspect granitat al gingiei atașate Pigmentație melanică a gingiei Pigmentație melanică a gingiei
vestibulare (după Borghetti) normale (după Borghetti) normale (după Hernandez)
PARODONȚIUL SUPERFICIAL

Există două fenotipuri parodontale principale:

Fenotipul gros (gingie cu aspect bine reprezentat, groasă, intens granitată)

Fenotipul fin (gingie suplă, fină, friabilă, foarte puțin granitată)

Fenotip fin Fenotip gros

 Caractere histologice ale gingiei

Gingia este formată dintr-un țesut conjunctiv fibros, acoperit de epiteliu

pavimentos stratificat

Epiteliul gingival este format din :

•Epiteliu oral (extern)
•Epiteliu jonctional
•Epiteliu sulcular, intern (al șanțului gingival)

Epiteliul extern, care acoperă suprafața orală a gingiei marginale este

keratinizat sau para-keratinizat
Epiteliul sulcular și epiteliul jonctional nu sunt, în general, keratinizate
 SULCUSUL GINGIVAL

= spațiul creat între gingia liberă și dinte

Profunzimea sa medie este de 1,8mm
(1-3mm).
Sulcusul are doi pereți, o bază și un
conținut
Cei doi pereți: un perete intern, dur
(suprafața dentară) și un perete extern, moale
(epiteliul sulcular); baza sulcusului este
reprezentată de porțiunea cea mai coronară a
epiteliului de atașament
 Epiteliul joncțional (de atașament)

-Înconjoară complet coletul dintelui care și-a finalizat erupția, ca o coleretă

continuă în jurul joncțiunii smalț-cement

Deține un rol esențial în conservarea parodonțiului sănătos:

formează atașamentul epitelial, creând joncțiunea împreună cu suprafața
dintelui
Este foarte permeabil; reprezintă calea de difuzie a metaboliților
bacterieni (toxine, chemokine, antigene etc.) și, în sens invers, a
produșilor de apărare ai organismului (exudat seric, anticorpi etc.)
 Țesutul conjunctiv gingival
Constituienții principali ai
Se numește lamina propria țesutului conjunctiv sunt:
•fibre de colagen (aprox. 60%)
Format din două straturi: •substanță interstițială
•Stratul papilar (subadiacent epiteliului) •celule
•Stratul reticulat •vase
•nervi

Joncțiunea dintre epiteliul gingival

și țesutul conjunctiv sub-adiacent este, în
general, sinuoasă, sub formă de digitații
epiteliale (proiecții ale celulelor epiteliale
în stratul conjunctiv)
Fibrele de colagen
- mențin gingia marginală in situ și oferă o
joncțiune fermă între gingie și rădăcină dintelui și
osul alveolar
Sunt:
•Fibre alveolo-gingivale (gingivo-periostale);
aceste fibre se inseră pe creasta alveolară,
terminându-se în lamina propria a gingiei libere

•Fibre dento-gingivale (gingivo-cementare),

merg de la suprafața radiculară înspre gingie și se
difuzează în evantai către gingia liberă

•Fibre transeptale, care se inseră în cement, se

îndreaptă către cementul dintelui vecin în sens
mezio-distal

•Fibre circulare, înconjoară dintele ca un

clopot, fără a se insera pe suprafața dintelui sau pe
alveole

•Fibre longitudinale
 FLUIDUL CREVICULAR

Este un tip de exudat ce provine din lamina propria sub-adiacentă

Conține celule, electroliți, microorganisme și produșii lor, molecule
precum citokinele, imunoglobulinele, enzime și produși derivați din
distrucția structurilor parodontale sub-adiacente
Compoziția sa depinde de o varietate de factori locali și generali
relaționați cu starea de sănătate locală și sistemică
Rata de înnoire este de 40 de ori pe oră
Analiza sa este un instrument-diagnostic extrem de important
 Cementul PARODONȚIUL
Acoperă suprafața dentinară PROFUND
Funcția sa este de a permite inserarea fibrelor principale ligamentare
Nu reprezintă o componentă a dintelui, ci a parodonțiului (este format din
ectomezenchimul foliculului dentar, țesutul responsabil de formarea tuturor țesuturilor
Tipuri distincte de cement:
parodontale)
Aderă ferm la dentina radiculară •Cementul acelular afibrilar
Conține aproximativ 60% substanțe •Cementul acelular cu fibre
minerale, fosfat de calciu sub formă de
hidroxiapatită extrinseci
Restul componentelor: organice, în •Cementul celular cu fibre intrinseci
special colagen fibros, molecule non-
colagenice și cementocite •Cementul celular cu fibre mixte
Nu prezintă caracteristici de
reînnoire
 Joncțiunea smalț-cement

Joncțiunea dintre cement și smalț la nivelul coletului dentar stabilește

limita dintre coroană și rădăcină

Există 3 tipuri de JSC:

Smalțul și cementul sunt în contact (30% din cazuri)
Cementul acoperă smalțul (60% din cazuri)
Smalțul și cementul nu sunt în contact (10% din cazuri); în această
situație, există un hiatus între smalț și cement, prin urmare, un contact epiteliu
joncțional-dentină
 Osul alveolar PARODONȚIUL
PROFUND

Face parte din sistemul responsabil pentru ancorarea dintelui în alveolă

Depinde de prezența mugurilor dentari în poziții specifice pe arcadele

dentare; atunci când un dinte este extras, osul alveolar se resoarbe

Prezintă numeroase fenomene de restructurare, rezultate ale proceselor

de apoziție și resorbție pe parcursul vieții
 Osul alveolar PARODONȚIUL
PROFUND
Se pot distinge 3 componente ale procesului alveolar:
•osul alveolar propriu-zis
•osul spongios
•corticala externă
 Osul alveolar PARODONȚIUL
Corticala externă acoperă procesul alveolar PROFUND
La intrarea în alveolă, la nivelul crestei alveolare, corticala se transformă în
lama cribriformă, osul alveolar propriu-zis
Osul alveolar prorpiu-zis are o grosime de 0.1-0.4mm și prezintă numeroase
orificii mici (canalele Volkmann), prin care vasele și nervii intră și ies din spațiul
desmodontal
Osul spongios se găsește între corticală și osul alveolar propriu-zis

Funcții:
-Fixarea ligamentelor parodontale
-Transformarea presiunilor în tracțiuni dispersate
-Suport pentru rădăcina dentară (pârghie intra-alveolară de 2/3 din înălțimea
dintelui)
 Desmodonțiul PARODONȚIUL
PROFUND

Țesut conjunctiv, nemineralizat, situat între cement și osul alvelar

Este structura care permite legătura dintre dinte și alveolă
Spațiul dintre cement și os alveolar: spațiu desmodontal
Desmodonțiul absoarbe forțele generate prin masticație și alte
mișcări orale
Format în proporție de 50-70% din fibre de colagen
Grosimea sa este variabilă, în funcție de zona radiculară, scăzând
odată cu vârsta
 Desmodonțiul PARODONȚIUL
PROFUND
1.Fibre ale crestei alveolare – provin din cement,
aproape de JSC și se direcționează oblic și apical
înspre creasta osoasă

2.Fibre orizontale – au un traiect orizontal între

cement și osul alveolar

3.Fibre oblice – ocupă 2/3 din spațiul

desmodontal; au o direcție oblică

4.Fibre apicale – pleacă dinspre cement apical,

spre osul alveolar

5.Fibre inter-radiculare – se găsesc în zona de

furcație la dinții pluriradiculari
 VASCULARIZAȚIA PARODONȚIULUI
Principalele vase care irigă procesul alveolar și parodonțiului sunt:
•La nivel maxilar: aa. posterioare și anterioare, aa. Infraorbitales, aa. palatinae.
•La nivel mandibular: aa. mandibulares, aa. sublinguales, aa. mentales, aa.
buccales și aa. faciales.
Sistemul limfatic este, în general, paralel cu sistemul vascular
VASCULARIZAȚIA PARODONȚIULUI

Cementul nu are o vascularizație proprie; nutriția sa și

metabolismul depind direct de suportul vascular al desmodonțiului
adiacent

Desmodonțiul este o structură foarte bine vascularizată, cu o rețea

vasculară extrem de densă

Un sistem vascular dens se regăsește și la nivelul marginii și sub

epiteliul joncțional (plexuri de venule post-capilare cu rol esențial în
apărare)
 INERVAȚIA PARODONȚIULUI

Sensibilitatea maxilarului este asigurată de V2 iar cea a mandibulei de

V3
Parodonțiul nu este inervat doar de ramuri ubicuitare ale simpaticului,
ci și prin mecanoreceptori asemănători corpusculilor Ruffini și de fibre
nervoase nociceptive
Funcționalitatea acestor inervații este coordonată cu cea a pulpei
dentare și dentinei
Epiteliul joncțional, precum și epiteliul gingiei libere și atașate, sunt
strabătute de o rețea de terminații nervoase nociceptive și tactile
 Inervația parodonțiului (molar
INERVAȚIA PARODONȚIULUI
inferior):

A: Neuroni senzoriali
mesencefalici ai trigemenului

B : Nucleu motor al trigemenului

C : Nucleu senzitiv al

trigemenului

D : Nucleu senzitiv spinal al

trigemenului

E : Mușchi masticator

GT : Ganglion trigeminal

(Gasser) cu cele trei ramuri (V1
nerv oftalmic, V2 Nerv maxilar, V3
Nerv mandibular)

CNS : Sistem nervos central

(după Rateitschak)