I JI R I P AL I AT IV E P E N T RU

ÎNGR
PACIENȚ II C U D I A BE T
ZAHARAT
 INTRODUCERE

• Scopul prezentării este de a oferi o scurtă informație generală despre diabet și

a comorbiditățile asociate care afectează speranța de viață.

• De a evidenția de ce planificarea proactivă a îngrijirilor paliative este

esențială pentru îngrijirea personalizată și de calitate a diabetului.
 DIABET ZAHARAT
• Diabetul zaharat este o tulburare complexă a metabolismului energetic al
organismului, datorată carenței absolute sau relative (insulinorezistență) de insulină.

Tip 1 – alterarea secreției de insulină

• Distingem două tipuri de diabet :
Tip 2 – rezistența celulelor periferice la insulină
 CARACTERISTICI GENERALE ALE DZ TIP1 ȘI DZ TIP 2
DZ TIP 1 DZ TIP 2
VÂRSTA Până la 40 ani După 40 ani
FRECVENȚA MAXIMĂ 12-14 ani După 60 ani
INSTALAREA Acută, bruscă Treptată
MASA CORPORALĂ Scădere ponderală Obezitate
INSULINA Scade Crește, normală sau scade
CORPI CETONICI Prezenți Absenți
ANTICORPI Anti-celule insulare Din primele săptămâni Absenți
Rata concordanței la gemeni 50% Peste 90%
monozigoți
Asocierea cu antigene tisulare HLA B8 HLA ca la populația sănătoasă
Tratament Insulină Antidiabetice orale
 GENERALITĂȚI
Consecinţele anuale ale DZ în lume Bolnavi cu DZ :
400
350
≥3 milioane decese
300

≥1 milion de amputaţii 250

200
≥500,000 cazuri IRC 380
150
≥300,000 cazuri de
cecitate 100
171
50
$ ≥215 miliarde cheltuieli
0
2000 2030

Source: WHO and IDF

 FIECARE 24 ORE...
• 4,384 CAZURI NOI DE DIABET SUNT DIAGNOSTICATE

• 195 DIABETICI SUPORTĂ AMPUTAŢII

• 128 OAMENI ÎNCEP TRATAMENTUL STADIULUI TERMINAL BCR

• 50 PERSOANE DEVIN ORBI

• 839 DE BOLNAVI DECEDEAZĂ DIN CAUZA DIABETULUI

Derived from:
NIDDK, National Diabetes Statistics 2007.
www.diabetes.niddk.nih.gov/dm/pubs/statistics
 PACIENȚII DIABETICI
• Diabetul si comorbiditățile asociate afectează
drastic calitatea vieții, compromit funcțiile vitale și
autoîngrijirea, crescând astfel nevoia de internări și
reinternări în spitale și în cele din urmă duc la
deces.

• Peste 50% dintre persoanele cu vârstele cuprinse

între 65-80 ani au un grad de dizabilitate de la
moderat spre sever și sunt dependenți de prezența
cuiva.

• În medie, au nevoie de îngrijire 24/24h pe o durată

medie între 1.3-6.9 ani.
G
1 Vârsta peste 45 ani, sedentarismul
R
U
P 2 Rude de gradul I a persoanelor cu diabet

E
3 Suprapondere sau obezitate, HTA

D
E 4 Scăderea toleranței la glucoză

R 5 Boli cardiovasculare

I
S 6 Alte manifestări clinice asociate cu toleranța la insulină (acantosis nigricans)

C
7 Apartenența la rase sau grupuri etnice cu risc (afro-americani, asiatici, nativi americani)
 DIABET ȘI ÎNGRIJIRI PALIATIVE
• Planurile de îngrijire anticipată sunt ghiduri și mijloace de ajutor de a lua o decizie pentru
determinarea valorilor și obiectivelor de îngrijire ale unei persoane. Aceștia pot ajuta clinicienii sau
îngrijitorii pacienților să ia decizii dificile de tratament atunci când pacienții nu pot decide singuri, cu
condiția să îndeplinească cerințele legale (de exemplu, sunt semnate și de martori).

• Unii medici cred că oamenii nu vor să discute despre moarte și să planifice îngrijirea în avans și, în
unele cazuri, acest lucru este adevărat. Cu toate acestea, în general, oamenii sunt mai deschiși la
astfel de discuții atunci când au dizabilități și boli. Cercetările arată că persoanele cu diabet doresc
să discute despre îngrijirea lor la sfârșitul vieții în ultimele luni de viață, dar sunt deseori reticente în
a iniția discuția.

• Majoritatea pacienților, îngrijitorilor și clinicienilor își doresc o idee despre prognostic atunci când
starea pacientului se deteriorează și nerespectarea prognosticului ar putea duce la îngrijiri de
calitate inferioară . Cu toate acestea, prognosticul, cum ar fi luarea în considerare a beneficiilor și a
daunelor, este o provocare. După cum a spus Hipocrate, „Pare a fi un lucru excelent pentru medic să
cultive prognosticul”
 DE CE ESTE IMPORTANT SĂ GESTIONĂM DIABETUL ÎN TIMPUL ÎNGRIJIRILOR PALIATIVE
• Persoanele cu diabet care primesc îngrijiri paliative vor să fie
confortabil. Vor să evite nivelurile ridicate și scăzute de
glucoză din sânge, care provoacă disconfort, cum ar fi dureri
de cap și senzație de amețeală sau oboseală.

• Uneori este greu de știut dacă o persoană se simte rău din

cauza diabetului său, a altei boli sau a medicamentelor pe
care le ia.

• Verificarea glicemiei este o modalitate de a afla dacă diabetul

ar putea face ca persoana care are nevoie de îngrijire să se
simtă rău.

• Nivelul glicemiei vă spune dacă persoana care are prea multă

sau prea puțină glucoză. Aceste informații vă ajută să luați
decizii despre cum să le faceți să se simtă mai confortabil.
 INFORMAȚII DESPRE NIVELUL GLICEMIEI
• Glicemie scăzută / hipo
Hipoglicemiile provoacă diaforeză, anxietate / panică, tremurături, slăbiciune, palpitații, convulsii,
comă. Aportul caloric previzibil, care de obicei devine neregulat la pacienții pe moarte, ajută la
prevenirea hipoglicemiei.

• Glicemie crescută / hiper

Hiperglicemia, susținută timp de câteva zile, poate provoca o diureză osmotică care duce la deshidratare,
sete și poliurie. Hiperglicemia severă, susținută (adesea> 800 mg / dl) provoacă o stare hiperglicemică
hiperosmolară („HHS”, cunoscută și sub numele de hiperglicemie hipetosmolară nechetică), asociată cu
sete, gură uscată, letargie și comă. HHS apare de obicei la diabetici insulino-dependenți (tip 2)

• Nivelurile recomandate de glucoză din sânge

Majoritatea persoanelor cu diabet vor avea un plan de îngrijire care include nivelul de glucoză din sânge
care se potrivește nevoilor lor. În general, nivelul glicemiei este scăzut dacă este sub 6 și ridicat dacă
este peste 11.
 PACIENȚII CU O SUPRAVIEȚUIRE ANTICIPATĂ DE CÂTEVA LUNI
•Diabeticii de tip 1 trebuie să continue insulina pentru a preveni DKA, la fel ca și
diabeticii de tip 2 predispuși la hiperglicemie simptomatică fără insulină.

•Diabeticii de tip 2 pe insulină, pe lângă medicamentele orale, exclusiv pentru un control

glicemic optim (și nu pentru a preveni deshidratarea sau HHS) ar trebui să oprească
utilizarea insulinei. Dacă au vreun episod de hipoglicemie, dozele de agenți orali trebuie
reduse la jumătate, cu ajustări ulterioare ale dozei treptate pentru a îndeplini
obiectivele menționate anterior.
 PACIENȚII CU O SUPRAVIEȚUIRE ANTICIPATĂ DE SĂPTĂMÂNI

• Diabeticii de tip 1 sau diabetici de tip 2 predispuși la HHS ar trebui să continue terapia
cu insulină pentru a preveni DKA, presupunând că este compatibil cu obiectivele lor
de îngrijire. În general, dozele de insulină ar trebui să fie adaptate pentru a menține
zaharurile din sânge în repaus alimentar> 180 mg / dl pentru a minimiza riscul de
hipoglicemie, totuși acest obiectiv trebuie individualizat. Este necesară o cantitate de
insulină bazală / cu acțiune lungă. Pentru pacienții cu aport oral neregulat, insulina
cu acțiune scurtă trebuie utilizată numai atunci când mănâncă, cu doze
conservatoare.
• Majoritatea diabeticilor de tip 2 pot opri în întregime agenții hipoglicemianți în
ultimele săptămâni de viață, cu excepția cazului în care sunt predispuși la
HHS; zaharurile din sânge pot fi verificate și hiperglicemia tratată dacă apar
simptome precum sete, poliurie. Sulfonilureele cu acțiune îndelungată și în special
metformina trebuie oprite. Dacă este necesar, utilizați sulfoniluree cu acțiune scurtă
(de exemplu, glipizidă) pentru a minimiza posibilitatea unei hipoglicemii
susținute. Metformina se acumulează odată cu insuficiența renală.
 PACIENȚII DIN ULTIMELE ZILE DE VIAȚĂ
Majoritatea pacienților au niveluri și perioade de conștiință în scădere și aport oral
minim. Toate insulina, hipoglicemiantele și monitorizarea pot fi oprite la diabetici de
tip 2. DKA se poate dezvolta în continuare rapid pentru diabeticii de tip 1 și poate fi
rezonabil (și important din punct de vedere emoțional pentru familii) continuarea
terapiei cu insulină cu ținte liberale (de ex. <360mg / dL) de zahăr din sânge. 

Preferințele familiei / pacientului și nivelul de conștiență al pacientului trebuie luate

în considerare la luarea unei decizii comune cu privire la ce trebuie făcut.
 CONSIDERAȚII EMOȚIONALE ȘI DE COMUNICARE
Pentru unii pacienți și familii, o atenție deosebită la
gestionarea diabetului este o activitate de promovare a
sănătății împuternicitoare și satisfăcătoare. Poate fi una
dintre puținele activități legate de sănătate pe care le
pot menține controlul și stăpânirea. 

Sugestiile de oprire a medicamentelor pentru diabet

sau controlul glicemiei pot fi văzute ca lipsă de
îngrijorare sau indiferență pentru sănătatea
pacientului. Sarcina controalelor nivelului glucozei din
sânge poate fi mai mică decât a anxietății. 

Trebuie să avem grijă să încadrăm aceste discuții

terapeutic, clarificând faptul că oprirea sau ajustarea
medicamentelor se face pentru a preveni vătămarea și
pentru a promova bunăstarea pacientului.
 BIBLIOGRAFIE
• ANGELO M, RUCHALSKI C, SPROGE BJ. O ABORDARE A DIABETULUI ZAHARAT ÎN MEDICINA HOSPICE ȘI MEDICINA PALIATIVĂ. J
PALLIAT MED. 2011;

• FORD-DUNN S, SMITH A, QUIN J. MANAGEMENTUL DIABETULUI ÎN ULTIMELE ZILE DE VIAȚĂ: ATITUDINI ALE DIABETOLOGILOR
CONSULTANȚI ȘI MEDICILOR CONSULTANȚI ÎN ÎNGRIJIRI PALIATIVE DIN MAREA BRITANIE. PALLIAT MED. 2006;

• QUINN K, HUDSON P, DUNNING T. MANAGEMENTUL DIABETULUI LA PACIENȚII CARE PRIMESC ÎNGRIJIRI PALIATIVE. J GESTIONAREA
SIMPTOMULUI DURERII. 2006;

• HTTPS://SPECTRUM.DIABETESJOURNALS.ORG/CONTENT/33/3/246
• HTTPS://WWW.MYPCNOW.ORG/FAST-FACT/DIABETES-MANAGEMENT-AT-THE-END-OF-LIFE/
• HTTPS://PALLIATIVECARE.ORG.AU/RESOURCES/DIABETES-AND-PALLIATIVE-CARE-INFORMATION-FOR-FAMILY-MEMBERSCARERS
/

• HTTPS://PALLIATIVECARE.ORG.AU/WP-CONTENT/UPLOADS/2015/05/PCA002_DIABETES-AND-PALLIATIVE-CARE_PATIENTS_FA.
PDF