Sunteți pe pagina 1din 36

Comunicarea publică – ce reprezintă?

● Comunicarea publică reprezintă forma de comunicare ce


insoțește activitatea instituțiilor publice in vederea
satisfacerii interesului general. Mesajele transmise cuprind
informatii de utilitate publica. Astfel, comunicarea publica
trebuie sa faca cunoscute cetatenilor existenta
organizatiilor din sectorul public, modul de functionare si
atributiile acestora, legalitatea si oportunitatea deciziilor
adoptate. Totodata, prin comunicarea publica se
urmareste cunoasterea nevoilor si dorintelor populatiei
pentru ca institutiile publice, prin rolul si atributiile pe care
le detin, sa vina in intampinarea acestora, realizand astfel
un interes general. De altfel, aceasta reprezinta
fundamentul opticii de marketing in administratia publica.
● In prezent, pe plan mondial, se poate vedea foarte clar ca
domeniul specific al comunicarii se structureaza din ce in
ce mai bine in sectorul public .
● Comunicarii publice ii revine rolul de a convinge, ca prin
politicile institutionale realizate, precum si prin deciziile
publice adoptate, se urmareste un interes general,
obtinandu-se astfel adeziunea cetatenilor.
● Cetateanul trebuie sa fie informat cu privire la existenta si
modul de functionare a serviciilor publice, trebuie ascultat
cand isi exprima nemultumirea, trebuie sa-i fie luate in
considerare dorintele si nevoile.
● In literatura de specialitate intalnim urmatoarele categorii de comunicare
publică:
● comunicarea institutiei prezidentiale;
● comunicarea guvernamentala: a guvernului, ministerelor si celorlalte
structuri subordonate guvernului;
● comunicarea parlamentara;
● comunicarea organismelor publice, altele decat cele incluse in cadrul
comunicarii guvernamentale, precum si a intreprinderilor de interes public;
● comunicarea colectivitatilor teritoriale.
● De exemplu, in cazul institutiilor publice locale, comunicarea publica are
urmatoarele forme:
● punerea la dispozitia cetatenilor a informatiilor de interes local;
● prezentarea si promovarea serviciilor publice oferite de colectivitatile locale;
● promovarea institutiilor publice locale si a colectivitatilor teritoriale.
● Cetatenii vin in contact cu institutiile publice locale si, ca urmare, au nevoie
sa stie cum se adreseaza pentru satisfacerea unui interes legitim, ce
documente trebuie sa completeze, ce proceduri trebuie sa urmeze.
Institutiilor publice locale le revine obligatia de a pune la dispozitia
publicului informatii cu caracter practic, de natura sa faca cunoscute
cetatenilor regulile pe care trebuie sa le respecte in demersurile lor, sa
inlesneasca accesul acestora in raport cu serviciile publice locale .
Tipuri de Comunicare
publică I.COMUNICAREA ORGANIZAȚIONALĂ
Comunicarea organizată, informarea şi comunicarea
organizaţională .Pentru a putea fi caracterizată drept
organizată, comunicarea organizaţională trebuie să prezinte
următoarele caracteristici:
• să fie orientată spre finalitate (scop), adică să reflecte un
plan de ansamblu şi obiectivele pe care şi le asumă
organizaţia
• să fie multidirecţională, adică să se realizeze de sus în jos,
pe orizontală, pe verticală etc.
• să fie instrumentală, adică să se sprijine pe o varietate de
suporturi în funcţie de obiectiv
• să fie adaptată, adică să folosească sistemele de informare
specifice fiecărui sector de activitate şi să concorde cu
cultura organizaţională promovată
• să fie flexibilă, pentru a integra comunicarea informală şi
pentru a crea structurile care o favorizează
După cum se poate observa, trăsăturile proprii comunicării organizate
merg în paralel cu cele ale organizaţiei comunicante. Acest lucru
este foarte firesc pentru că procesul de comunicare trebuie să fie
proiectat în aşa fel încât să contribuie la îndeplinirea obiectivelor
organizaţiei. Comunicarea trebuie să fie gestionată în conformitate
cu un plan strategic de ansamblu al activităţii specifice
organizaţiei. Dacă acest plan nu există, comunicarea se desfăşoară
aleatoriu; în cazul în care apar efecte pozitive în urma desfăşurării
unui astfel de proces, atunci sunt cu totul şi cu totul întâmplătoare.
Greşeala cea mai frecventă care se face în acest context este aşa
numitul mit tehnicist. Se consideră că suporturile comunicaţionale,
mai ales dacă este vorba de tehnologii informaţionale de ultimă
oră, sunt suficiente pentru a asigura un proces de comunicare
permanent, fluent şi eficient. Acest lucru nu se întâmplă însă, decât
foarte rar. Dacă tehnologiile comunicaţionale nu sunt puse în
relaţie cu un plan strategic de ansamblu, folosirea lor este
irelevantă pentru atingerea scopurilor asumate de organizaţie. Mai
mult decât atât, prezenţa lor nu garantează exploatarea în folosul
organizaţiei. Nu în ultimul rând, trebuie să se ţină seama de
contextul social şi de cultura proprie fiecărei organizaţii. În mod
evident, co-existenţa comunicării organizate şi a organizaţiei
comunicante reprezintă un caz ideal de eficienţă. Pentru ca el să
devină realitate trebuie acţionat în două direcţii principale:
favorizarea fluxurilor de comunicare la toate nivelurile şi
ameliorarea funcţionării organizaţiei.
Tipuri de COMUNICARE
ORGANIZAȚIONALĂ
1)Comunicarea internă se referă la
schimbul de mesaje ce se
realizează în interiorul
organizaţiei, atât pe verticală cât
şi pe orizontală. Comunicarea
este formală atunci când
mesajele sunt transmise pe
canale prestabilite. Atunci când
informaţiile circulă prin canale ce
nu înscriu în sfera relaţiilor de
subordonare, este vorba de
comunicare neformală.
2)Comunicarea externă. Greşeala cea mai frecventă
care se face este că acest gen de comunicare este
redusă de obicei la comunicarea de tip managerial.
Managerul este considerat veriga de legătură între
organizaţie şi mediul său extern în general şi publicul
specific în particular. El nu este sigurul purtător de
imagine al organizaţiei. Managerul este într-adevăr
purtătorul principal de imagine al organizaţiei pe care
o conduce. Cu toate acestea, legăturile sale cu Managerul are un rol deosebit în contextul
mediul extern sunt mai degrabă oficiale, interferenţelor cu organizaţii similare, dar care se
comportamentul şi atitudinile sale sunt predictibile. caracterizează printr-o cultură organizaţională
El nu face altceva decât să se conformeze unor diferită, el fiind obligat să ţină cont de specificitatea
prescripţii de rol şi cel mult de status. Activitatea şi acestei culturi pentru a putea comunica eficient şi
legăturile sale externe sunt proiectate în aşa fel încât pentru a nu intra în conflict cu organizaţia
să reitereze şi să întărească imaginea creată prin parteneră. În realitate, comunicarea externă
intermediul relaţiilor publice şi a publicităţii. îmbracă şi alte forme, diferite de comunicarea de
Managerul are mai degrabă rolul de simbol al tip managerial. Se menţionează existenţa a trei
organizaţiei, mai ales în contextul pe care îl avem în
tipuri de comunicare externă:
vedere (organizaţii care trec de la sistemul
• Comunicarea externă operaţională, realizată între
centralizat de conducere şi de luare a deciziilor, la
sistemul privat caracterizat de deplasarea membrii organizaţiei cu interlocutori din exteriorul
importanţei managerilor către Adunarea Generală a organizaţiei
Acţionarilor). • Comunicarea externă strategică, care constă în
construirea sau extinderea unei reţele de
comunicare
• Comunicarea externă de promovare (publicitate,
relaţii publice).
II.COMUNICAREA
INTERPERSONALĂ
Comunicarea INTERPERSONALĂ – ÎNTRE OAMENI: (relaţia „de la om la
om” şi „între patru ochi”) – oferă şansa unei adevărate cunoaşteri a
interlocutorului şi are frecvent ca obiectiv influenţarea interlocutorului.
Limbajul nonverbal are aici un teren fertil de manifestare.
Comunicarea interpersonală se realizează între două sau mai multe
persoane (membri ai familiei, prieteni, colegi, cunoştinţe
întâmplătoare) aflate  în situaţie de proximitate spaţială. Prin
comunicare interpersonală, persoanele interacţionează, schimbându-şi
sistematic poziţia şi rolul în discuţie, se influenţează reciproc, îşi
comunică păreri, gânduri, sentimente, îşi formează/modifică imaginea
despre sine, formulează şi acceptă critici; în acest fel, o persoană îi
cunoaşte pe ceilalţi şi se cunoaşte şi pe sine.
Cum putem construi o comunicare
interpersonală mai bună ?
1.Poartă-te cu toţi clienţii / pacienţii / colegii / subalternii ca o gazdă primitoare şi
non-intruzivă.
 
2. Caută să vezi ce face bun şi bine celălalt. Caută să înveţi de la el.
 
3. „Priveşte până vei vedea şi ascultă până vei auzi! ”. Taci şi ascultă-l cât mai mult.
Şi priveşte-l cât mai atent.

4. Pune întrebări ca să verifici dacă ai înţeles corect.

5. Orice ar spune celălalt, NU lua lucrurile personal.


 
6. Dacă te simţi atacat, nedreptăţit, revoltat etc., amână răspunsul.
 
7. NU veni tu cu justificări şi explicaţii.
 
8. Răspunde constructiv.
 
9. NU încerca să-l convingi că tu ai dreptate, că ce spui tu e adevărat etc.
 
10. NU încerca să arăţi că celălalt depinde de tine. Nici că îi faci o favoare
 
11. Vorbeşte doar în numele tău, NU în numele celuilalt. Nici în numele altora. Nici ca şi
cum ai deţine adevărul absolut.
 
12. Evident, atunci când “musafirul” dă semne că vrea să devină stăpân în“casa” ta,
ori devine agresiv, e mai bine să-i spui fără ocolişuri:“Sau ne punem de acord asupra unor
reguli, sau ne despărţim amiabil “.
 
Condițiile comunicării
interpersonale eficiente:

1. Franchețea-onestitate si raspuns.
2. Solicitudinea-disponibilitate de a oferi sprijin.
3. Empatia-abilitatea specific umană de transpunere psihologică a eului in
psihologia celuilalt. „Presupune patrunderea imaginatica a unui individ
ingandirea, trairea, modul de a actiona al altuia”
4. Atitudinea pozitiva-parere favorabila despre interlocutor-este bine sa fie
comunicata explicit partenerului- participare activa la interactiune
5. Egalitatea- tratament legal nediscriminatoriu-egalitate in drepturi
Sfaturi pentru o comunicare mai bună:
Sfaturi
• Comunica adecvat intodeauna!
Incearca sa formulezi fiecare idee pe care o spui cat mai clar posibil, indiferent de destinatar. Facand acest lucru, creierul tau se obisnuieste
in acest mod ordonat si iti va fi mult mai usor sa comunici clar cand ai neaparata nevoie.
• Simplifica!
Spune exact ceea ce vrei sa spui, nu te ascunde dupa cuvinte.
Adapteaza limbajul dupa interlocutor si foloseste cele mai simpliste cuvinte posibile pentru a fi sigur ca esti inteles. • Tine-ti gandurile!
Opreste-te putin. Linistea este in regula uneori. Incurajeaza pe ceilalti sa spuna ce cred ei inaine sa vii tu cu o solutie. Foloseste regula 80%
ascultate si 20% vorbit.
• Foloseste povesti!
Cand spui o poveste buna, dai viata unei viziuni sau unui obiectiv. Tehnica de a spune o poveste confera incredere, acapareaza atentia
ascultatorilor si intareste spusele oratorului. Este mult mai usor de tinut minte o istorioara si este o sansa mult mai mare ca povestea ta sa
mai fie spusa mai departe daca ascultatorii o gasesc interesanta.
• Sprijina-ti spusele pe ceva concret!
Daca ti se intampla des ca oamenii sa auda ceva de la tine si sa inteleaga altceva, credibilitatea ta este sub semnul intrebarii. Ai nevoie ca
oamenii sa se poata increde in ceea ce spui. Comportamentul si actiunile tale comunica o mare de informatie; fii clar cu mesajul pe care il
transmiti atunci cand nu vorbesti.
  ii. Conceptul de
comunicare interculturală- ce
reprezintă?
Atât ca sintagmă, cât şi ca disciplină, comunicarea interculturală este de dată relativ
recentă. Fireşte că în toate epocile au avut loc întâlniri între oameni care aparţineau
unor culturi diferite, însă acestea au avut un caracter limitat. Astăzi comunicarea
interculturală este un fenomen generalizat, o experienţă pe care, într-o anumită măsură, o
trăieşte oricare om. Întâlnirea cu o cultură străină sau cel puţin cu anumite manifestări ale
ei se produce chiar şi pentru cel mai puţin dispus să colinde lumea. E suficient să deschizi
radioul, sa manevrezi telecomanda televizorului sau să navighezi pe internet pentru
calumea, cu diversitatea ei culturală, să te copleşească.Ca disciplină, comunicarea
culturală a apărut pe de o parte, din necesitatea clarificării teoretice a unei realităţi noi, pe
de o parte, şi, pe de altă parte, spre a oferi un anumit sprijin practic în vederea unui
comportament adecvat la întâlnirea cu celălalt .Până la constituirea unei discipline sau a
unui grup de discipline care să studieze comunicarea interculturală au existat numeroase
descrieri ale experienţei de a trăi pentru un timp în cadrul unei culturi străine.
Contextul actual oferă indivizilor posibilitatea de a
interacționa cu culturi, civilizații, etnii sau rase
diferite mai mult decât oricând în trecut. Avangarda
acestui fenomen e reprezentată în special de către
mediul economic internațional, cele mai
reprezentative companii la nivel global beneficiind
de expertiza unor specialiști aparținând unor
continente și culturi diferite. De asemenea, echipele
care au în componență persoane aparținând unor
medii cât mai diferite au ocazia să valorifice idei
care determină o abordare mai creativă și care
poate genera servicii și produse vandabile la nivel
global. Scopul acestui material este de a explora
elementele principale ale procesului de comunicare
interculturală.
Obiectivele urmărite sunt:
• Înțelegerea elementelor specifice comunicării
interculturale
• Explorarea procesului de comunicare în context
intercultural
• Identificarea unor tipare comportamentale și de
comunicare specifice medului de afaceri
internațional
• Identificarea barierelor în comunicarea
interculturală
Putem discuta de Comunicare interculturală ca disciplină de studiu și cercetare apărută din
nevoia de a răspunde noilor realități globale și de a oferi sprijin practic în vederea
gestionării eficiente a întâlnirilor care presupun interacțiune între culturi. Comunicarea
interculturală ca știință este fundamentată pe alte discupline precum antropologia,
etnologia, istoria culturii, filosofia culturii, sau lingvistică. Premisa de la care pornim în
abordare subiectului acestui material este aceea că la baza oricărui tip de comunicare stă pe
de o parte ansamblul de cunoștințe, credințe, valori, capacitate de percepție și analiză care
reprezintă bagajul cultural al persoanei + limbajul ca instrument de comunicare specific
umană (limba maternă, alte limbi vorbite). Putem compara acest întreg ansamblu cu un
sistem de operare în limitele căruia individul acționează și care condiționează întreg
procesul de comunicare între persoane. În funcție de capacitatea de adaptare și “upgrade”
al propriului sistem, persoanele se pot adapta mai dificil sau mai ușor la noile contexte
impuse de cadrul global.
Factori care influențează comunicarea interculturală

• Sistemele de valori: sunt bazate


pe evoluția culturală și determină • Religia: percepția sacrului,
opțiunile individuale și de grup, sărbătorile religioase,
pot genera tensiuni sau conflicte influența religiei asupra
imposibil de mediat.
• Limba: limba engleză este
bucătăriei, practicilor zilnice,
validată pe plan internațional ca etc, este un factor
limbă principală de comunicare în fundamental în comunicarea
relațiile economice, diplomatice
sau culturale. Influența acesteia interculturală. În țările în
rezultă în mare măsură din faptul care religia este clar
că țările în care această limbă este separată de stat sau politică
utilizată ca limbă maternă
influențează fundamental
are o influență mai redusă,
domeniile de utilizare. Orice limbă însă în țările în care nu
de circulație internațională există o astfel de separare,
stăpânită reprezintă un atu pentru
persoana capabilă să o folosească, influența asupra comunicării
deschizând accesul catre noi interculturale e decisivă (ex.
culturi. Statele islamice).
• Percepția asupra timpului: concepția
time is money vs. o abordare lejeră a
punctualității influențează total
comunicarea în context intercultural.
Trebui reflectat asupra întrebării: Ce
înseamnă în cultura mea să întârzii la o
întâlnire? Dar pentru celălalt?
• Stilul de comunicare: există culturi în
care gesturile care însoțesc
comunicarea sunt de o complexitate
care reprezintă cheia decodificării
mesajului verbal.
Analiza asupra acestor concepte
este complexă și putem utiliza
anumite întrebări care ne pot ajuta
să explorăm acest fenomen:
• Este cultura neapărat legată de
un grup de oameni, sau există
„cultura individuală”?
• Care sunt elementele culturii?
• Putem configura o o „hartă
culturală” a lumii?
• Este cultura un fapt static?
Cultura se schimbă? De ce şi cum?
• Care este legătura dintre cultură
şi comportamentul curent al
indivizilor și a şi grupurilor?
•Poate cineva să aparțină mai
multor medii culturale? Ce implică
acest lucru?
Reguli de
comunicare
interculturală in
diverse state:
Marea Britanie
Conversaţia
Linii generale
ƒ Faceti un efort să utilizaţi fraze complete; stilul american de abandonare
a frazei la jumătate este iritant pentru britanici;
ƒ Tonul vocii trebuie să fie întotdeauna scăzut, moderat;
ƒ Nu uitaţi că britanicii nu se consideră europeni.
Subiecte recomandate pentru conversaţii
ƒ Întâmplările dumneavoastră în Marea Britanie;
ƒ Regiunea în care locuiţi în Marea Britanie;
ƒ Istoria Angliei, sporturi, şi alte aspecte culturale;
ƒ Evenimente de actualitate;
ƒ Vreme;
ƒ Animale.
Subiecte nerecomandate
ƒ Englezii preferă de obicei să discute evenimentele de actualitate, şi
chiar sunt avizi să afle şi părerea celorlalţi. Încercaţi, pe cât posibil, să
evitaţi discutarea unor probleme politice, mai ales legate de Scoţia sau
Irlanda de Nord. În plus, nu deschideţi discuţia despre Familia Regală;
ƒ Nu "intervievaţi" persoana cu care conversaţi: evitaţi să o întrebaţi
despre locul naşterii, religie sau alte aspecte personale;
ƒƒ Nu faceţi remarci asupra mediocritătii mâncării britanice!
China
Vi se va aprecia şi chiar se va aştepta din partea dumneavoastră orice
comentariu pozitiv la adresa mâncării care v-a fost oferită;
Subiecte recomandate pentru conversaţie
ƒ Peisajele, locurile, monumentele;
ƒ Vremea, clima şi geografia Chinei;
ƒ Călătoriile precedente în alte ţări;
ƒ Plăcerea cu care vizitaţi China;
ƒ Arta chinezească.
Subiecte nerecomandate
Conversaţia ƒ Evitaţi să vorbiţi despre Taiwan;
Linii generale ƒ Nu folosiţi expresii de genul "China roşie", "China uriaşă" şi "China
ƒ Ar fi o idee bună să vă informaţi despre cultura, istoria şi comunistă";
geografia ƒ Nu discutaţi despre Partidul Comunist.
Chinei. Gazdele vor aprecia acest lucru;
ƒ Răspunsurile negative directe sunt considerate nepoliticoase.
În loc să spuneţi "nu", folosiţi "poate", "mă voi mai gândi",
"vom vedea";
ƒ Puteţi fi întrebat foarte direct amănunte legate de viaţa
dumneavoastră, cum ar fi vârsta, salariul, situaţia matrimonială.
Dacă nu doriţi să răspundeţi la astfel de întrebări, rămâneţi
politicos şi acordaţi răspunsuri
evazive. Nu vă manifestaţi iritarea, întrucât "pierderea feţei"
poate avea efecte negative;
ƒ În China, întrebarea "Aţi mâncat?" este asemănătoare cu "Ce
mai faceţi?". Răspunsul ar trebui să fie simplu, "da, bine", chiar
dacă nu aţi mâncat;
ƒ Faceţi efortul de a învăţa şi utiliza câteva cuvinte în limba
chineză; chinezii vor aprecia acest lucru;
ƒ
Conversaţia
Linii generale

Japonia ƒ Vi se pot adresa întrebări destul personale, cum ar fi cele legate de


salariu, educaţie şi familie. Dacă nu doriţi să răspundeţi, rămâneţi
politicos şi încercaţi să evitaţi cu multă eleganţă răspunsul;
ƒ Trataţi cu atenţie răspunsurile pe care le primiţi din partea japonezilor.
De exemplu, vorbitorii de limbă engleză ar da un răspuns negativ la
întrebarea "Documentul nu este disponibil?". În acest caz, înţelesul
răspunsului este "Nu, documentul nu este disponibil". Interpretarea
japoneză este diferită. Pentru a indica acelaşi lucru, japonezii utilizează
un răspuns afirmativ: "Da, documentul nu este disponibil";
ƒ Dacă răspunsul la întrebarea pe care aţi adresat-o este "poate",
"probabil" sau "mă gândesc la acest lucru", este foarte posibil ca
răspunsul să fie afirmativ. "Mă mai gândesc" indică de cele mai multe
ori un răspuns negativ;
ƒ Nu refuzaţi sau acuzaţi în mod direct. Păstraţi tot timpul un ton indirect;
ƒ Utilizaţi în conversaţii cât mai multe fraze şi expresii japoneze;
ƒ Într-un grup, primele remarci pe care le faceţi trebuie adresate persoanei
cu cea mai importantă funcţie;
Subiecte recomandate pentru conversaţii
ƒ Să vă interesaţi despre familia celui cu care staţi de vorbă (un bun
subiect pentru a demara o discuţie);
ƒ Laudele pentru ospitalitatea de care au dat dovadă gazdele;
ƒ Istoria Japoniei;
ƒ Cultura Japoniei;
ƒ Comentariile pozitive la adresa economiei japoneze;
ƒ Sportul (golf, ski - trambulină etc).
Subiecte nerecomandate
ƒ Cel de-al II-lea Război Mondial;
ƒ Glumele (cu excepţia cazurilor când acestea sunt foarte uşor de înţeles
şi spuse într-un mediu privat, personal şi nu într-un mediu de afaceri).
Conversaţia
Linii generale
ƒ În Rusia ar trebui să vă păstraţi tot timpul un ton calm, moderat şi
politicos al vocii;
ƒ De obicei, colegii sau partenerii ruşi sunt foarte încântaţi dacă faceţi
efortul de a spune chiar şi câteva cuvinte sau propoziţii în limba rusă;
ƒ Uneori, ruşii sunt foarte atenţi la ceea ce vorbesc şi pot schimba sensul
conversaţiei prin utilizarea metaforelor şi simbolurilor. În consecinţă,
comunicarea nonverbală vă poate ajuta foarte mult să îi intelegeţi pe
ruşi. Cu alte ocazii, ruşii pot fi foarte deschişi şi direcţi. Depinde de
situaţie;
ƒƒ ƒ Utilizaţi complimentele cu mare atenţie deoarece ruşii se pot simţi
obligaţi să vă răspundă într-un mod similar. De exemplu, dacă sunteţi în
vizită la cineva acasă şi admiraţi din start, cu un entuziasm ieşit din
comun, un bibelou sau alt obiect decorativ, este foarte posibil ca gazda
să insiste să primiţi acel obiect;
ƒ Schimbările care au loc în Rusia;
ƒ Evenimentele de actualitate;
ƒ Dificultăţile economice;
ƒ Contrastele pozitive şi comparaţiile dintre Rusia şi ţara dumneavoastră
(ar fi bine să îl lăsaţi pe partenerul rus să deschidă acest subiect);

Rusia
ƒ Cărţi, artă, filme.
Subiecte nerecomandate
ƒ Nemulţumirile dumneavoastră faţă de Rusia;
ƒ Al II-lea Război Mondial/Holocaust;
ƒ Ţar şi monarhie;
ƒ Minorităţile etnice;
ƒ Religie;
ƒ Comparaţia sau evidenţierea contrastelor dintre Moscova şi Sankt Petersburg
Conversaţia
Linii generale
ƒ Foarte mulţi americani nu vorbesc decât limba engleză;
ƒ Pentru a demara o conversaţie este foarte posibil să fiţi întrebat "What
do you do?" (ceea ce semnifică de fapt "Cu ce vă ocupaţi şi pentru cine
s.u.a.
lucraţi?". Această întrebare nu trebuie văzută ca pe o banalitate sau ca
pe o aroganţă;
ƒ Complimentele sunt adesea utilizate şi reprezintă oaltă modalitate de a începe o conversaţie;
ƒ În general americanilor le place să râdă şi să se simtă bine cu oamenii care au simţul umorului.
Glumele sunt adesea apreciate, dar ar fi bine să
le utilizaţi cu atenţie. De exemplu, glumele etnice, religioase sau care fac referire la anumite categorii
sociale ar fi bine să fie evitate;
ƒ Sporturile sunt foarte apreciate în SUA, şi în special baseball-ul,
fotbalul american şi basketball-ul. Fotbalul clasic nu a "prins" decât în unele părţi ale ţării; golful
este un alt sport preferat, mai ales în rândul oamenilor de afaceri.
Subiecte recomandate pentru conversaţii
ƒ Probleme profesionale;
ƒ Sporturi, călătorii, mâncare, muzică, filme, cărţi.
Subiecte nerecomandate
ƒ Cu excepţia cazurilor în care cunoaşteţi o persoană foarte bine, ar fi indicat să evitaţi discutarea
unor subiecte de genul religiei, politicii sau a altor subiecte controversate (cum ar fi avortul, rasism,
sexism etc.);
ƒ Nu întrebaţi o femeie care îi este situaţia civilă. Totuşi, dacă o femeie vă oferă în mod voluntar
această informaţie, puteţi, din politeţe, să puneţi
câteva întrebări legate de acest subiect;
ƒ Glume etnice sau religioase sau orice alt fel de glume care ar putea fi privite ca discriminatorii;
Conversaţia Arabia Saudită
Linii generale
ƒ În momentul în care vorbiţi cu un saudit, va exista cu siguranţă un
contact fizic. De obicei, conversaţiile implică atingerea
interlocutorului;
ƒ Faceti un efort şi lăudaţi şi exprimaţi-vă admiraţia pentru peisajele
saudite, bucătăria şi îmbrăcămintea arabă.
Subiecte recomandate pentru conversaţii
ƒ Familie;
ƒ Sporturi, mai ales fotbal, curse de cai şi cămile, vânătoare şi şoimi;
ƒ Aprecierea aspectelor plăcute din Arabia Saudită.
Subiecte nerecomandate
ƒ Politica din Orientul Mijlociu;
ƒ Politica internaţională în domeniul petrolului;
ƒ Israelul;
ƒ Criticarea sau îndoielile în ceea ce priveşte Islamul;
ƒ Boli, accidente, moarte sau orice alt aspect neplăcut;
ƒ Femei/întrebări sau remarci suplimentare la adresa soţiilor, ficelor
Subiecte recomandate pentru conversaţii
ƒ Tradiţiile indiene;
ƒ Ţările străine;
ƒ Ceilalţi oameni;
ƒ Familie;
ƒ Cricket;
ƒ Politică şi religie (numai dacă sunteţi bine
informat în legătură cu aceste
subiecte).
India
Subiecte nerecomandate Conversaţia
ƒ Probleme personale; Linii generale
ƒ Cheltuielile cu înarmarea din India;ƒ În India, conversaţia se consideră a fi o "formă de artă"; oamenii îşi
ƒ Sărăcia din India; petrec foarte mult timp şi depun foarte mult efort într-o discuţie. Acest
lucru nu înseamnă totuşi că trebuie să vă "deschideţi sufletul" prea mult
ƒ Indienii sunt foarte deschişi discuţiilor despre politică şi religie.
Indienilor le plac conversaţiile divergente şi nu aşteaptă neapărat să
audă politeţuri din partea unor străini. Evitaţi totuşi să vă angajaţi în
astfel de discuţii dacă nu sunteţi foarte bine informat despre subiectul
care se discută;
ƒ Atata vreme cât stăpâniţi subiectul, vă puteţi exprima liber opiniile.
Altfel, cel mai bine ar fi să rămâneţi tăcut, mai ales dacă subiectul
discuţiei îl reprezintă India.
Conversaţia
Linii generale
ƒ Egiptenilor le place să facă glume şi chiar să râdă de ei
înşişi. De exemplu, subiectul principal îl constituie
birocraţia egipteană. Cu toate acestea, nu este foarte
recomandat să faceţi glume pe seama Egiptului
sau egiptenilor.
Subiecte recomandate pentru conversaţii
ƒ Realizările egiptenilor, atât cele trecute cât şi cele
prezente;
ƒ Reputaţia pozitivă a conducătorilor egipteni;
ƒ Bumbacul egiptean;

Egipt
ƒ Sport - în special fotbal, basketball, box, curse de cai,
tenis.
Subiecte nerecomandate
ƒ Femeile - mai ales întrebările despre femeile din familia
celui cu care
vorbiţi;
ƒ Israelul.
Argentina
Conversaţia
Linii generale
ƒ Argentinienilor le plac discuţiile informale. În general, sunt foarte
sociabili şi îşi exprimă un interes deosebit pentru cultură;
ƒ Încercaşi să nu vp simţiţi ofensaţi atunci când se fac glume pe seama
dumneavoastră, chiar dacă remarcile au ca ţintă greutatea pe care o aveţi
sau alte aspecte legate de modul în care arătaţi. Acest gen de tachinare,
care poate părea foarte nepoliticos, reprezintă de fapt un semn că
partenerii argentinieni se simt bine cu dumneavoastră;
ƒ În special femeile pot fi întrebate unele lucruri foarte personale, cum ar
fi situaţia civilă, greutatea sau vârsta. Încercaţi să le daţi un răspuns cât
se poate de discret. Totuşi, dacă nu vreţi să le răspundeţi la o astfel de
întrebare, fiţi diplomată şi încercaţi să schimbaţi subiectul;
ƒ Argentinienilor le place să discute despre religie şi politică; nu se
recomandă să vă implicaţi în astfel de discuţii dacă nu stăpâniţi suficient
de bine aceste subiecte;
ƒ Nu vă refereţi la un argentinian ca la un indian şi nici nu întrebaţi un
argentinian dacă are origini indiene;ƒ Evitaţi discuţiile despre războiul din
Insulele Falkland. Cu toate acestea,
dacă se ajunge la o astfel de discuţie, ar fi indicat să folosiţi numele
argentinian al insulelor - Insulele Malvine.
Subiecte recomandate pentru conversaţii
ƒ Arte;
ƒ Sport, şi în special fotbal - fotbalul american se numeşte “futbol
americano”;
ƒ Regiunea argentiniană pe care o vizitaţi;
ƒ Călătorii în străinătate;
ƒ Restaurante, vin, frumuseţea parcurilor şi grădinilor argentiniene, teatru,
film, operă.
Conversaţia
Subiecte recomandate pentru conversaţii
ƒ Politica americană şi israeliană (Dacă sunteţi la
curent cu acestea);
ƒ Sport - în special fotbal, basketball şi înot.
Subiecte nerecomandate
ƒ Religie;
ƒ Ajutoarele financiare ale SUA acordate
Israelului.

Israel
Mulțumim
Bibliografie :
http://www.nonformalii.ro/uploads/resurse/fisiere/Comunicare_interculturala.pdf

http://carpevita.uvvg.ro/images/materiale_consiliere/Comunicare%20interculturala.pdf

https://www.creeaza.com/legislatie/administratie/Comunicarea-publica677.php
https://www.scritub.com/sociologie/psihologie/comunicare/CE-ESTE-COMUNICAREA-INTERPERSO1014111711.php
https://lectiadefilosofie.wordpress.com/2018/10/20/lectia-4-comunicarea-interpersonala-comunicarea-publica-comunicarea-
interculturala/
http://antreprenoriat.upm.ro/assets/cursuri/4/CM/avram-tripon/comunicare%20in%20organizatii.pdf
https://www.academia.edu/9645739/COMUNICAREA_INTERPERSONALA