adevdr

1etiin9al

adevir
EiEt
Natterea gtiinlei e stans legatd & maniJestarea exigmtei de a dobandi dqr lume o cunoattere sigud, adev5d GEcii vedeau aceastd siguranlx in

Logica este chematl se Saranteze PmPa-

garea adevarului prin intemrediul rationamentului uman pomind de la un set de propozitii ndemonstabile (anorne) : Ingica, tn sensul sdu cel mai sttbt, &nstll lnlr-o rcducerc a obiectului gAfldiii la 1n

dtsl le#ture cu o buna, e{icientt

qEoas;
+Ee odstenF adevirului:

e\ercitare a Puteriior miiunii F5IEu ei, ratiunea conduce ea insdsi .Se adever, ratiunea miturise9te de-

collliflut fiinin, mre este Prczenra sa1l absefita, fi, ln moil coreLatfu Pentru propozilia cfie semnifcd acest obiect,
adeoill.tl sLu t'alsul. Regulile ruliot6mentului logic garaflfeazl, deti, constructia unei pnpozirii pomind de la o alta, Pin consennrca oelorii ilc adeofu aPropozitiei de o/igine, 9i, ln consecintd, SamiAnd ci

Alislotel pleca de Ia re|ltla contn ti'tmiilo1. penL a alnma cn eistd rcl

n adeodt: ,,Dacd adeotu1ll nu esle sltceoa decit a afima ce este adeod tt

?t{lfi
sncga

lotul si t'als, esle inpasibil ca ftecesitate fu hls, Pe tru cd este o dEollttl{ c4 ufla dmtre cele doun ptu/ ale
ce
e

ti

PtoPozi.rc in acelari timp \devdrltti ,i falsll. Aceasld Iegisklie de Wre le a t'ost fonnulatt i11

nu aom putea int'erc o

.onfidicliei

sd

frzica) . Pomulatd difetit, aceastd reguld

fe

adextuatd' (Mela-

nultiple felwi i11 cuTsul istoiei logicii, dupd ttioel l de camplexitatc alespennu o tusow propoziliile'

.tE spufie cit exisll cel p1l,fu un adeodt Nte f efluntatd aslfel: ptopoitin ',toate

Ftopoziliile suflt fLlse" se contruzice

3ingurd, deci, dacd orem sd roitdm o @nhadiclie, suntelfi obligari sd a:iffidn d e7:btd propozilii adeotrste

Formalizarea matematid a logicii, pmpunerea de axiomatizar a aa|E[raticii au incumjat intahirea cu Jsrard Drin intetmediul rmui demers ro) ntiectu.t, logic. Aristotel oferl, fur intermediuj a dor.ra principii, cel al .ntadi4iei 9i cel al iderrliteii, ,baza

rqeciv

diorrahce cea mai clasice Penhu o .tr*lerizare a adedrului" Este baza la .ae Leibniz, doue mii de ani mai tarzitL r.a adeuga 9i reciProca P nciPiului tienritiili. Asdel, odatd ,,cu Aristotel ti

qortul

l-eibniz, ne aPare limPede faPrul ca adevarurilor este ProPozitja"'.

Matmatizarea gtiinlelor, incepand cu modemitatea, a extins utjlitatea logicii in inreriorul disciplinelor gtiintifice. Dointa d invesdtare obiectivd a fecut ca adevarul sa fie formalizat cu alte cuvinte sd fie detagat de influenta subiectivitaln uman 9i plasat in slera de cercetare a ratiunii obiective. Adevtuul nu mai inseamne, ca in ttiinla clasici, o anurnita adecvare a rcalite.tii investiSate la rcprezentarile interiot-uman (concPtie irelantanat, cj este cautat un adevsr absolut, nesubiectiv, univrsal demonstrabil prin repetarea (de cdtre oricine dortte) a ralionamentuiui, resPectiv a experimenhdui (inteles ca strategie mtionaia d a 9ti cum sd ,,intbi" la nivel fenomenologic) in lumea fizica. Garanlia autenticitalii adevtuului este dat5 de utilizarca guroasa a metodei gtiintei,

adevar Istintil
adeverul acesteia fiind unul (ri8uros) demonshabil o prcpozitG fine de adevdnl stiin ific daci a fost stabfiti recurg6nd la metoda stiinlifict pornind de la cel mai mic nu]ntu posibil d ipoteze arbitrare. Ea trebuie se Ii fost construite p ntx-uJl raFonammt riguos, plec6nd de la presupozitii in mod comun admise -si verificate pdn expedentE. Ea ste rcutittab A de cAtre alti oameni de ttiintx, penhu a construi alte propozitii de acest fel, avand-o ca punct de piecare. In lmbajul curent, expresia deserrneaze un adevir factual. Adevbrul ttiintific, agadar, este lespunsul la o investigare a naturii dupi paradigma stiinlifici. El corespunde unui sistem de referint{ precis in ceea ce pdve$te nomrele de utilizare a ntiunii, verificabfitatea, dommiul de valabilitate. De remarcat ce viziunea cdtici pe care o oied filosofia contemporana a Ftiinlelor a dus la aparitia unei inhegi iiteraturi de teorii prin care autorii se shaduiesc se evalueze critic posib itetne de iftabdre rale ale omului de gtiinle cu ,,adevirul ttiinlific" (Michel Foucault, Karl Popper, Ludwig Unttgenstein).

adevdf Ireologiel

E@E

Teologia este gestul de inpdrtisirc din realitatea pe care Dumnezeu

i-o descopere omului. Ea nu ,me atat de rationaH

epistemolo#e (efort de reprezmtare a lumii la nivel de intelect), cat de gnoseolo$e (in sens de cunoattere
interperconald) 9i de ontologie (gest de {iinlare umand conligurate prin imp5rtd-

fire din

ceea ce-i

inp;tAqeste fiinlarea

durmezeiasci). Adevard tldit de cregtin

este participativ gestul de cautarc a adevtuului Iiind 8estul de impertitire din Adevirul durnnezeiesc - Hristos, CeI ca.e este ,,calea, adevarul 9i viata"
(loan, 17 ,1n:

,,AdeodruL

luiDumhezelt" (Ror

., 1,

18,

este echioalent

SalE

percowle

inrfthb,

tu nllnifestafta finlei
care t'ace

obiectul

crediqei AI Tes., 2, 10-12), mAntuirea fiind comufiiunea {ectiod dt thisterul lui Dumnenu reoelat E Tes.,2, 10). Minciuna este o denatutaresioinlb tire a rcalului (RDIJ]., 1, 18), deoarcce iFi arc rdddcina tn ,,antihrist", latdl minci nii,
pelsonall, care tuscheazd si d{amrerzd perconalitatu (lloa\ 2, 22 ti 4,6).4

impostorul cafe falsificn realitatetl

Sfintenia este implinirca dunnezeReferinkl

Ali Benna](} out yenti (Adeadl), apud Lecourt [1999], p. qB.

1 2

a umanului in imp;rtlgire din chip l dumnezeiesc de fiintare. Slantul este un om implinit. Este omul implinit
iascd
dwnnezeiette,
ca

3 Gilles Gaston Glarrge\ Ratio%liti et

hinP,n

unul devenit dumnezeu

prin hai, penbu

ce ceb ale

lui Dunnezeu

faisofinefimt (Riliona\tufc Ai ralio ament), ap d Micllaud 120001, p. 216.

pentu totdeauna. Este implinif ca unul care-$i hdieste unicitatea in istorie: fiecare om este o mantuile, spune ieromonahul Ra{ail
sunt devenite ale sale Noica. Iar mantuire inseamnA a te perconaliza in Hristos, a-L lisa pe l{dstos sa
te conJiSureze ca persoand prin lucrarea

axiom;, eroare, fomalism, metodS, r4iune /rationalitate /r4ionalism.

-1.6-

dv5i

trologiel
a

adevdr tleolosiel
dmalweze ,i clnoagterca asqra WiL N mai o cllfioattere inleleisd ca putere
a Duhlllui

shturali

Duhului SI6nt intru care se k+ddi din om toate adaosurile strtine, Fat d plcat. In dialot cu Adevarul, ba ce pervertegte lirea unlad, toate min-

Sfa

poate

mirct ininile 9i
Pe

ninlile oane lor, penttu a L Pimi

ciDile, toate sunt lepedate pmtru Iftbios nu poti fi decat in Adevdr: El

ce

in

seasla am Defiit ln l me, ca sd dalt ,ffiurie pentru ailmdt oricine este din deab ascultd glasul Meu. orx'J., 18, i7)
Asdel ca, dacd vorbim de cadrul refeEdal in carc c{ut;ln adeverd in gtiinte, d* .l specific dememului intelectual tsarywlzand exigentetor loticii). in timP

s?re aceasta M-om ndscut Fi Pentt

Iis s Hllstos ci Aileab aI lumii, puibil de erperifientat in eryerienla oie a Biseticii. Admtual nu poate fi posedat, ci impdrtdfit. C tuart$eo nlri6ealnnl iloar un efort de gdsi1e a afuodrului luct11lui pintr un rationmtefit dewat de ruiilatealu ului studiat, ciinseafiili flitea subiectului cunoscdtor cu obiatul
de cunoscut.

I)e ace?a,ltttplrtdFirea ade'

reologie, acest cadru line de participaa fiinlei intregi, teolo$a fiind Sest de

ir

odlului dunne&iasc este posibi6 nunui i iubiea alAncd a camuniunii de oiald ttiiitd ifl Bisei& I i Hrbtos.ln acest t'el, Ade?drul pdte f inpnndtit ln exryrianta

-!+6ni9ire te accesibil pdn ,,negarea negaliilor" {a rs-uitor) de tip ,,p{cat", carcl Per-

in fiinlx". Adevarul teologic

p tere duhooniceascd a comunifirii eclezirte. ln iubire, este posibild ade?dde

F6tesc pe om la nivel de fiintare, ast{el *u.turandu-se in om dn-ul sdliglufuii personal, cate este =b inrru Adeverul primul cadru cere Eii'1os. in timp ce @citarea unei cattati umane de tiPul

lbrigenlei, educatd dupA

exiSenleie

gildirii ttiintifice, Fin

al doilea presupune iiikilea interpersonala cu Dunnezeu, po6# A in spatiut intedoritafii unane,

ascultarea pomncilor lui l{ristos De subliniat ce gestul pdn excelenfa al

rala cunoa$tere a Adevirul i ti aceastd cunoarterc se twntfestd ca fubire. Dar, in at'a7a com niunii desnodrFite a Sfintei Treini extinse h oialn Bisericii, n eistd iubile deplikd. Almdrul se dezpdluie in tum on pa1 ad igne I Cincbccinii. hnpdrtd,irea Adettdntlui necesitd trecerea de la fioa e L oiatd, de l!1o oiafi itchislatd ltt Iimitele sbictci nii la o oi'td deschisd nes*iciiciunii, a tnaietii duhoofticEti. Hrislos nu este u adeodr pri cipial, cuantificabil la nirel de concept ,i ge

nefito/

de sisteme iLoctrinare

sa codui

tuicii

este cel al

intahirii cu AdevSrull

AileodruI este o priotitate ceniLld lfi .nloatterea [ . .l eclezitb. 1. . .1 Wunea artonofld lru poate percepe decAl folme
.

& adexnr, t'drame ele utlor adedtui con' eptuale. neanlnd aees Ia cafitelnplaren ltlitard a Admdtul i. O cu oa'terc Nliab, lipsitd ile inteyalifatea unei dziuni d.uhooniceFti ti eclezi"ale, riscd sd

morale. H/istos este Adeodlu] personaL alfiecdruia dintrc oi pi aI lumii tntregi, care ne cheamd de Ia fioarte b oiLtd ti, lfi acela1i timp, ne dd Putetei spre lwierc pin bbuinla L i asupro morlii. Iislts ,lu prezifltd adeodrui doctrindre abstracte,

ci

Se descoperd pe

Sine

CeL ce este

Calea carc duce la Thtdl. ,,Eu s1.mt

mina

luntii" (loai, 8,72). Mdtturbireo Ade odfllui este posibild door pin umblnra

-17 -

analizd lrtiinFl
Orice despdttire de sd ne indepdrtdfi de La face realitatea absolutd a Adeodarfui, descope

antinomie

[teologie]

inluminal i Histas.
ne

Hrislos

desemna inlelegerea obiectului prin descompunerca sa in elemmtele constitu-

itd

in FiuI llti Dwnflezeu. And Pilnt

iI

tive, pe baza unor cdtedi care se asigure eficienla cunoaqterii.

?nlreabd pe Hristos: ,,Ce este adaodral? " , MAnIuitoflil nu dd o defnitie, ci ntdttllrisEte: ,,Eu spre aceasta Mam niscut 9i

Astazi, il intahim cu precxdere in matematici, ln chimie 9i in teoda

m.rzica7a.

alim
ce

tntetwtd

pent/

aceasta am oenit hl hhre, ca sd ndrtuisesc adcodrul" (Ioar., 78, 37). Esenla Eoangheliei constd ifi ldrturisirea lnlrupdril Adeuttului. cote pen ite

domeniu, tot

tial

impnndsiea

inpdfilei

hti

Dun

ezeu.'

analizei analim complexd pe utiliarea nratematice, carc e centrat{ numerelor complexe; rfializa funclianav este cea care se ocupd ct1 studiul fuflcllilot,h ldt]rp ce analizn. armonicl este cea
es,re acea

ii integal qi de domeniile

lne

acoperd, ca de calculul diferen-

asociate;

Parte a

Refeifie:
4

Bria

t19941,

p.10.
120071,

lmeni - Ionescu

pp. 482483.

care utilizeaza tans{omatele de tiP Iourier in chimie, analiza este procesul de idendficare a constituentlor unui produs chinic. ln muzice, analiza constrtuie studiul structurii melodice, armonice sau ritmice a operclor muzicale.

antinomie, bisericd, erczie, gioseologie. Referifllet

analize
EIEE
Termen utilizat de limbajul gtiinFfic ince dinainie de modernitate, analiza acoperd astizi realiteli diferite, ir funclie d domeniul gtiinffic in care
este Iolo6it. La oriSine, este un concept ce

Roshdi Rashed, ,4rdlys e et Whzse (Analizd 9i si tezd), ap d. Lecowt U999L p.47.

1

continuitate, disciplini.

tine de filosofia cunoagterii (matematice):

Lo

antinomie
(dtn g. afltifiomia, co fuClinhe doui legi; conotalia este lma mai degabe modemx decat antice)-

existd tene cle mate cofttplexitute ,i de mare fe.uftditate ce ia)ofi-.c din cele doud discipline in acelagi timp. Printrc ^ceste fefte, cea a analizei ti sintezei a ocupat, tifip de iLoud tflilenii, un toc crntr!i|.1

lrontien dinhe nmtenwtici

9i

flosofie

llllllE

Antinomia rcprezintti depdtirea

Parte a binomului analiz{ - sintez6, situate antinomic fatd d e sitrrize, analiza

contadicliei unor termmi in aparcnte oputi. Existenfa, in cadrul aceleiagi invdtdturi, a unor concepte care in apaintd !e opull induce o contradictie interne in

_18_

antinomie

lleolosie]

antinomie tkologiel
adnrdtuIui. Atl"1frtu| 6te ftalitatpa mre

planul logicn fomlale obignuite. De pidA,

mitatea 9i bnitatea din cadrul dogrei Sfintei Treini, dumnezeirea $i umani tatea Peisoanei Fiului lui Dumnezeu, faptul ce Maria este Maica Dornnulur 9i, fu acelagi timp, Fecioad ilusteaze o gandne de tip antinomic- Afltinomia pEsupune o lo8rci in carc cunoagterea nu se epuizeaza in exprimarea conceParaltr supusi rigorilor formale. Ea nu prsupune un obsorantism iational, ci exprimi logica experientei ecleziale. Aceastd logice e bgatl de viata Bisericii iar viata nu poate fi epuizat{ ln formde. Antinomia ajuti la depiqirea unei tandfui marcate de autosuficienla, care .isc5 si devine incremenittr ti fixistd in Fopriile tipare date de logica {ormald. .{.tinomia lavodzeaze asumarea limitei tendirii discursive ca o deschidere spre o ornoattere mai intuitivA, integrative. Antinomia caractedzeazd apofadsmul Tradiiei edeziah. tfl aceasti perspectivt sisti o impSfteqire dinamic, din putera & viatd a Adevirului i]l cadrul experienF duloiadcesti si ecleziale. Limbajul gtudirii antinomice din apofatismul olo#c exprima doar gianila, hotarul realitdlii definite. De{inifia nu poate qfinde Fi epuiza rcalitatea indicata.

nu

este

dezminte pe shrc, Adevdrul aLtim care fi1L poate abolitd de moartr. De aceca Fi cunoatterut odevdse

oiira

fi

poatelnftplui prih blklEgerca formultrilol llti, ci prin patticip'rell la

ru1ui
fl1L se

meftifientul admdrului,

lt

adevdrul

oietii, la imediatul eryerientei.l

Gandirea increzdtoare in puterea nelimitati a m,tiunii umane nu poate concilia formularea definitivd cu caraclerul nedeteminabil al adevirului. Antinomia ajuta h spargerea acestui cerc vicios, indicend o logicA prin care se trimite cxtle o experiente de viate. Aceaste e).Perienla presupune taina peGoanei desdlise spre comuniune. Taina persoanei nu se epuizeaza in concepte obiective, in critedi deteminate si operabile prin
gandirea discrl$iva. Taina gandirii antinomice presuprne intahira cu taina pexsoanei care se dez-

valuie in lunina adev;rului expe enlei

ecleziale:

Fornlllldile dEfinitioe ale adeodrului ,i caracterul dhami nedetetmi abil dI

ea?etimki adeollrului sunt doud elenente nemlcilillbile la niLgl l gandiii Wice. Ele pot fipuse in armonie insd Id ni?,vl l ?ielii 9i al purtdloruIui iposlalic al oicti:i cate este persoana. De aceaa, c/ileriul oftodotiei biseriae|ti este expe/ienla Fi

,ldinomia ne hece de la fiismul

c$ceptelor la dinandca vielii, propune o lo8ici racordaQl Ia exigentele vielii. Experienta edeziala a Adeve.ului nu IErite epuizarea sa intr-o folmula dtectivA:

qedin a Biseicii intregi, tntrupatd 1t1 persoanele sfinlilar. Criteriul ad@druLui

A4atigmul adeolrului

biBericesc

dcluda oice perceperc obiectbizantd a ortodori"i. Ad.edaul nu se epuizenzd lh fornularea l i. Forlll larea este numoi ganila adeod,lului, TjefmA tul sau paza

plenitudiw eclcziald, ift lrdsurd a plenitudinii esle intregbei ha/isfielor oietii ht persoanele sfrntilor I. . .1 Can se reuregte salogardnrea oceshi crifeiu nedqinibil, care distinge ortadoia de erczia,din onent ce lipsesle otbe mijlac
este

-79-

antinomie [*iinta]
de ifiry1mete obiectiod 9i

antinomie [$iintd]
autoitarn
a ade-

odrului? RnspunsulU alldn tu insistenla cu carc Biserica idefitificd ade'tuul cu oial| $i oitla cu sfugural purtdtot ipostatic aI acesteia, care este percoanq tn

Elade, in care se incheagi forma ttiinlei (in sensul rccunoscut in prezent), exista aceasu marcd a g6ndirii umaJle-

rcfuzul Bisericii de a inbcui imediatul experienlei 9i aI rektiei ca Jonnale htelectuale. mduti morale sau structui de puterc tn swba unei autunfiri. Asfel,
ottodoria
se

Mai multi cercetitori au evidenliat faptul cd progrcsul cunoagterii trecegti

dobAndqte siu se piefie, afa

constx toclrlai in combinaFa contrariilor, in forla creatoarc de a utiliza sensul profund al acestor contradi carc nu se exclud. Heradit, elea. , Platon e{xim{ elocvent caracterul antinomic d gandirii

cum se dobAndette sau se pbtdE oice ala/ de oiald: o iubne adeotuatd, o expresie attistiad reuritll, ufi p nct ile pleca/e dinamic in anoatterc. Aceastd dobAndire

umane. Nicolae Cusanus, pdn invatd-

tura sa despre toirlcidentil opposilotuth, dezvolta spiritul gandirii antinomice. O

exprcsie a acestei S6ndiri se gAsegte

in

sau pisdere rdmzne inaccesibill crifc-

riilat obi.ediTv ala ,tiinlei Fi btoriagafei, tot a1ac mfimArcinarcesibiuacelo ili ctiterii Fi func,tiowrea oie a limbajului, hnpftuhd cu tlansfonndrile lui de-a langltl istoriei, sau manifestdrib creatoarc ate aiei pi semantica lot sociald.2

k teow, sc/1str de Cusanus. in paradigma ttiintei contempoftne se reg;sesc implicafi ale hnatea Aplicatii
EIe

flntenaticLi

logicii antinomice. Epistemologia gtiinlei actuale depagegte scientismul ideologic,

valorficand creator potentialul Fndirn antinomice. Cercet6rile din domenii precurn flzica, matemadca/ neurogtiinlele
sau cosmologia evidentiaze numemasele

Relei tel
Yarmaras [1996], pp. 185-186; 2 lbidem, pp.187-189.
1

valenie ale antinomiei rtiinlificd actuaH.

in

cercetarea

in perspectiva asurndrii limitei in demersul gtiintific, existd cadrul favorabil pentru articuiarea unui dialog onest intre

adevSt apofatism, cognoscibil, Etiune /rationalitate/Iatonalism.

ti gtiinF. Natura antinomic; a adevirului presupme rclatia intemd

teoloSie

dinbe ratiur]e 9i credintd: Adeudt l

e$te

GIEE Elemente ale logicii antinomice se regasesc ln cercetarea gtiinlifice.

Clrver.FJl antinomie, ca lermen filosofic, este relativ recent. Apare la Kant care-l

antinomie

si

1.t

poate

si

Eh\zeaze tut Cftica rcltunii purc ('179L). Allterior, fuses un termen teologic 9i juridic. Degi acest ternen aparc tarziu,
ideea de caracter auto-conhadictoriu al Iali1mii a parculs istoria g5ndirii ulnane.

nufe astfel. Ascennti nii este teAifira, adbi rcnuntaret lasine. Actul de ren nlarc b sihe'a nt ni e chiat expntqrea nci anlinonii lfltraldfrr s htiintta antinomie se poate ctede; oice judecitd
non-fitfuDmicd este sau rccunoscutl, sau egafi de cdtre ruIiune, findcd nu depd-

ince din antichitate. in spiritul vechii

fElc hotLrul izoltuii

Dtdadertual

egoiste a

ar Jinon-anlixlotftic,

raliunii. at nci

-20

antinomie

lqdinta]

antropic (principiul) Irtiinfdl

este anioe/salft, iar erezill este ln esenla ei partjzafi d. Spiit l sectar este egoism l, izolrrea spirituold care drcurge de aici: o tezd tunilatefild este p sd drEt fnndament aI Adeodrului absolut ,i, pin aceasla, teza etclude toate aspectelc ,1 carc ttunspare compbnentul antinomic Ia jundtatea datd a antinomiei, care este

rulianea, lreroenfindu-gi ?tlloldei na

Orloiloia

propiul doftteni, n-ar aLva un punct de sptijin, n-Er Dedea obiel:tul eatranlifual
9i,

pifi

1lrt are, himic nu at determiw-o

sd ?nceapl asceza cledinlei l. . .l Noi filt treb ie, hu auln ooie sd flrlLjifi contradi4ia cu aluatul flosofenelnl noastte! Sd ldsdm cafllradiclia sd rdmAnd profundd,

precuft este. Dacd ptezilltd fisuti Fi

hea cagnoscibild

ratioflal inccesibild. Obiect

noi nu putem sd

inldturhn {ecti' acesle fisuri, nici nu trcb ie sll le camufldm. Dacn nlianea cunoscdtoafe esle ffaSfienta , dacd nu este fiafiolificd, dncll se cantrazice, noi iardti nu trebuie sd ne ptefacefl cd ara ceaa nu existd. Efottul nep tincios aI rali nii ofiefie1ti de a concilia contradi$iile, tentatioL indolentd de a reactiona at fi trebuit de null respLnse prin
rctuhaasterca al?rtd
a

cdzind din cercal tfiiti spilituale in carfialitnten raliuttii, se divizaazd inmitabil in aspecte ce se exalud reaiproc. Misunea rathLnii ortadoxe constd tn reasambl,4/&l

leligiei,

tututot ciobuilar tn*-un futreg; ratiunea ercticd flIege fiagmentete care-i plac.a

Relerintel
3

nntndbtatiul

i.3

Eorcnski [1999], pp.

98

49,105;4 Ibideh,

p.107.

Asumarea loSlcii aJltinomice prcsupune valorificarea gandrrli mtegratoare a Tradigei ododoxe. Dimensiunea cupdnzdtoare a Tradifiei ortodoxe ne permite nu inteleSem otodoxia intr-o 1o$cd bazata p izolare 9i p o defensivd z8ribuliH. tuodoia permite un dialot fard complexe cu alte haditii religioase
sA

adev5r, apofatism, Iafiune/Ialionalitate /ralionalism.

antropic (principiul)
(din gr. arttropikos

gtiinjice, congtientd fiind de lmp5rt4irea plinitatji Adevsrului de viale in Iisus Hristos tIait ln cadrul experientei
sau

referitor la om)

EffiEt
in

Omut este adaptat universului

ecleziale. LoSica o^rtodo)di este univer-

In felul acesta, duhul ortodoxiei se distinge de spiritul sectar

salA 9i dialogicd.

care hAiegte. Afirmalia poate pdrea banald in nasura in care Ftim ca Ftiinla a suslinuFo, de-a lungul timplrlui, din

bazat pe o logica a lmilatemltatil De fapt, lo$ca antinomicd specificA gandirii otodoxe nu insiste doar pe ull aspect al invaldturii. Loglca sectad msist?i pe un anuntit aspect, absolutizandu-l 9i considerandul adevarul exclusiv
al

interiorul difedtlor sale discipline.

Reciproca ei instr, departe de a fi banali,

inviteturii:

in pdvinla implicatiilor existenliale. Ea afirmA cA (ti) unive$ul li este adaptat omului, baz6ndu-se pe constatarea ci ujriversul a manfestat, de-a lungul timpului, o ,,complicitate"
este tulburAtoare

-21.

antropic (Pdncipiul) letiintal

antropic (principiul) Irtiintil

acestor parametri (la scarl atat macrc-, cat Fi microscopice), care au permis apariEa vietii prin simPlul hazard, se expri md printr-o probabilitate nul; (formula

vi4ii 9i, IaPt cu a$t mai iemarcabil, a vietii umane

care a permis aParitia

Pultend numele de ,,PrinciPiu anboPic", reciprcca in cauza a {ost forrrubte in urma studiului care a dus la eviden-tieiea

unui uimitor ,,acord fin" in ceea ce Pri weste valorile constantelor f Lurda]nentale in unive$, remarcand eistenta unui
lung 9ir de ,,coincidenJe", care au Permis
ca universul si fi un loc ullde viata a al1lt ta djspozifie condiliile fizicG{himice necesare aparitiei 9i dezvoltfi sale:

actualx de unlvers expdme o singurd Dosibilitate rcalizate dintr-un num;r 'inJinit d alte posibilitati cu Probabilitlti egale, de urlde cvasi-imPosibilitata de
a se fi rcalizat tocmai aceasti versiune, 9i

nu alta). Principiul subliniaze deoPotrive ,,qestul' utriv$ului de a fi Permis aPan"tia unor fiinte nu atdt inteligent (fapt deia cu totul rmarcabil), dar mteligente

Sttltcfura llfiioersului

pLre

lntr-ufi .hip

fiai miclt schimbare a

mbtetios hdaptatll dezooltun

oitji

Cea

uneia dinlre

constantele t'andafient ale (de eaemPLLt, a cifrelor carc desciu oalaarea t'arlei de afi;cfi. existente ifitre doi elecrofii) s411

condiliilar iniliale ale Uflioersltlui lprecum &nl itatea tofiIa de nakne) ar f

in se$ol unui ,,dialog" cu univIsul prin insegi inteiigibilitatea pe care acesta o m;rhrriseste la toate nivelu-rile la carel investigheazA orrul (fapt cu atat mai rerrarcabil, ca 9i cum omul eta ,,ptevlztdI" str se bucure de acest lel de rclalie cu cosmosul inheg la odce nivel, nu numai la nivelul de maSnitudine la care tunclioneazA in mod curent simlurile sale).

i..I

n obstanl i/, calea dez@lLdti celei Pe care

esle

delii
ce

o cunoast.1

De

adaptat ene1lede1Dietii? 5i, nni nult,

d? ce Llniuersul este atiLt de sctupulos 1 ndap f at e xistenlei no astre?

Llniuostl

in nwl atit de int:redibil

Pdncipiul antroPic a fost enmtat ma oard de Brandon Carter, in 1974:

Ceea ce ne Pute 1rtePta sd obsetodm conditiile treblliE sd fle com\atibil necesire prezenlei naaslre fu calitate de

in contextul multiplelor Posibilitdfi

De care uruversul le ava ca Potnlialitate ie realizare, practic inlinite ca numar' in

obsefl,aiori lprincrPiul antropic slab, sa'rwAP - weak Anthtopic PnncipLe)'; Pozitia floastrd in Llni-oers este in fiod
necesar priuilegiLtd,

conditrile in care cea mai mici derotare de la valodle curente ale unora dinhe aceste constante gi-ar fi gtrsit expresia printr-o versiune de univers difedta de cea actuala, toate acstea au incitat la a
vedea ln eistenta formutei actuale (de univers) altceva decat rodul hazardufui' Mai concrct, este o constatare de simPltl Iapt matemaUc cr, in termeni de proba_ jn biitate, sinrl enorm de ,,coincidente" matede de ,,buna Potrivire" a valorilor

tftbuie

sd f14

it sensltl ci en cofipatibild at eistenta

noastrd ln calitate de obsetoabn Gtijnciprul anbopic tare, sau SAP- Si/oE8

Anthrcpb PtinciPle)'
Mesaiul princiPiului antroPic tare este prezenta observatorilor estelegata de ca ,,ca racteristicile globale gi misoscoPice" ale Universului, ceea ce reiese si mai

antropic (principiul) I$iinldl

o(Plicit din urmetorul enunt de tip SAP al lui Cafierl

anftopic (principiul) t*iir"il

fie relalionata ideii de transcmdmt, car
tine de teologie, si nu de gtiintae (e drpt c5 vorbim de transcendent in matematic5, dar tnh-lm cu totul alt sens decat in teoloSle). Ceea ce pentru urlii constituie un gest de nesriozitate gtiintificd - ,,Un lu.:ru conbar pdncipiilor fizicii conventionale nu poate fi subiectul unei respintri expedmentale, semll ce nu e vorba

f ndamentali &te dEinde acesta) *ebuie sd Jie aceln Gi aceia) care sd permitd fiatterea unor
Uniners11l (9i parametii
de

obsel.oatori

stadiu al

in sin l six l4 dcnoltirii salea.

u17

anlt it

Existe ri alte formderi ale principiului antropic tarel

Elemenlele Uhioersullti cottstituie o totalifafe coercntd , ln sercul cd loate sunt inted?pe ilente , al cdrci funda

,nnt

poat?

t'i gdsit

fenamenul uflnnri

Eisld

o descriere anificatd coetentd a inttegulai Unioers, cnre se sprijifid pe

eistefila obseraatorull,ti ufian6 ,

dupl cuf[l eist{ variante

ale

antropic h accePtiune ,,tare", cum est enunltrl lui Barrow:

Llniaercul flebuie sd contind sau cel al lui Barrow 9i Tipler:

PrinciPidui

oW1 ,

cu adevtuat de un pdncipiu gtiinti{ic" (H'G. Pagels), ,,Cel mult poate se olre o satjsfa4ie de tip umplere de goluri in privinta cu ozit4ii noasbe legate de fenomene pentru care nu avem inca ex?licatii gtiintifice autentice (MJ. Rees) penbu altii reprezint5 o marc sPeftnta:,,Recunoatteiea principiului antropic trebuie si fie considerata uJl moment decisiv in dezvoltarea stiintei, deschizAnd cii noi cdtre aspectele necunoscute ale Univercului 0.J. Dallaporta); ,,Cred cd principiul anhopic nu a constituit numai un stimulent pentru cercetara cosmologici, dar a tumizat ti uIl punct de intehire pasionant intre teologie ti gtiinte 9i cu siguranle a servit la reinteSrarea factorului fiinte unune, care secole de-a rendul a fost exclus din gdinlele fizice (GV Cogre)".10

Uniaercul tlebuie
dezrolte Ia un

si

posedc proprietdli
se

parti.ulare, care-i petmit oietii sd

tfte stailiu de eoolufie

dedantat ample controverse in s6nul comunit?lFi gtiintifice in cea ce privette caracte gtiintific al di{edtelor sale nunFri. Jacques Demaret 9i Dominique Lambert exptcd reticenta unor oameni de gtiintn prin reluzul ideii de finalitate
ftr stiinte, mai ales cend aceasta tinde str

De remarcat cd principiul antroPic a

Refennfe: I Williarn Daniel Philips lPremiul Nobel pe']ttlJ Ftzice, 1997 - n.n.l, Eoi otili aile, science ordi@ire (C/elhlt obirnuitt, ftiinld obignuitd\, apudStaune [2005], p. 268, 2 Dernaret - t anrbert 1log41, p . 14t3 lbtd., p.14+4 lbidem, p. r45:5 Ibiden, p.748,

'roIbidem:1 lbidem;3 Ibidem;e Itite, p.vli lbidenl,W.' 11x.

A se oedea lit lebologie.

-23-

ascezd lteolosie]
ste atat uIr test de competenF urnane fecutii cu scopul unei oaiecare ameliodri Ia nivel de trdire (somatica" psihologici), este gestul intreSii fiinte (cu trupul, cu sufletul. cu tot ceea ce ,rne de complexl-

axiologie lteotogie]

tatea fiintei unarle) de a se deschide prezenlei qi lucrddi harului, in virtutea cdruia omul i9i poate vedea propda mizerie 9i, deci, o poate combate- Asceza cere p.ezm.ta unui har (pregdtitor), caie, asemenea Albei<a-Zepada din Poveste, carc {ecuse curatenie in cesula piticilor inainte de a locui in ea, preSdtqte strUFlulea deplinX in om a tui Dumnezeu, Cel ce a configuat deja altarul inimii pent41 prezenfa Sa vetnici pdn taina Boteaiui:
SfAntul apostol Paael camptrd
aceste

fapt afirmatia gestutui de unire cu Dunnezeu. Asdel, aparenhi gest negativ de a spune pomi lor 'l de tot Ielul, in fond strdine tuii noaste in - 9i, deci, parazitarc este,prin fapt, carc efortul pozitiv p n excelen!., raspmdem dd sdligluirii lui Dunnezeu in noi. Asceza duce cahe unirea tainicA cu Dumnezeu. carc este Iinalul drumului duhovnicesc 9i care poarta numele prin
pecat este, in excelenF de (teolo$e) mistice. Asceza e ,,morhf icarea-de-viale-f ecdtoarc", dupA sf;mhJ Simeon Noul Teolo& Fr sJarseste trahea prsonaD a Invierii. cu mistica

ure strdd inte cu exerciriile pentru a deaeni se supuneau all4ii

pe?ti Ia

tr

Nu etistd asce2d propilt zisd l afule de har sau Jbd hat (ct. Ps, 126, 1). Mai degrabd, en este pregdtirea cohtin ll pentru ea?erierea intensd a haruIui deja

prrnit.

biruitoritnl ple. Fdrd at'olasitermen l, sfintul Ptoel a folosit icoana oechilor

exercilii lrupeFli, pehtl a cLracteriza neuoinlele clertinului in oederea dobAn' dirii desdodttiii. Clement Alewndirlul

caft pdzerte nestirlsd pArya credinciosuL Duhului Sfhnt, pe care a primit o ptin lq|ul Botezliui, salt, dacd ac?astu sa
Asceza este canditia in stins, o inoiareazd.3

l..l

Fi Otitefl introduc apoi

ascez6.

9i ascel. TtEfnt, tetmenii aettia

se

ti

tetmenii

Referhtel
sHniloae [1992], p. Z 'Sf. Maxim M{rturisitorul [1948], pp. 340-350,3 Rn^I19941, P.38.
1

capdld, in Rtsdril, un colorit monohiL

nnlzsc askeleia, Iocai de evrcitiu, iar ,,ascelul" este mon^hul,

Mdndstitile
cel ce se

striduic1te sd oblinn desd?Artireli

Fi de

prin obsel'aarea tuturor reg lilot de in

ftinare

cu4l

re de p1t

Imi. Orrye11 le

AseoeileagLhar-

dd numcle de ascel creltinitot rAonitoti.r

PArintii a.1 vSzut h asceticx partea activd a vietii duhovnicegti, partea de efort de Iepedare de patimi 9i de cAuhre

axiologie
(din gr. ,ria = valoare)

a lucr;rii vitutilor.

Sfantul Maxim llllEEEl Axiotogia apare ca propunerc de cugetare filosofici preocupata de

natura valorilor, de natu(a judecdtilor de valoare 9i de imrhia valorilor. Termmul

Mirhrrisitoml aJfuna c, asceza constituie ,,omodrea mo4ii" din noi.2 Attfel spl,s, negarea in planul tdirii a negatiilor cl1 care firea noastre a fost addpattr pdn

-32-

aioLcgie

tteolosiel

axioma Igtiinfil

sb me$onat de Eduard von lturtmarm -n Arbbgia 9i dioiziunile sale (1890), resPrritr ?n Compendiu de aiolo*ie (1905), Fecunr -si de Paul Lapiei^ Logica @inlei
YSzut?i ca

in om ca made a Dutrului: ,dragoste,

bucu:rie, pace, indelmgA-rebdare, bunA-

0902). A:dologia contmporand este I...I o teofie prioind at ra ?alotilot Fi judecitibr de oaloofe. Se faae distinqie it ttod uzlu1l lhtue rmlaib estelice Qti-

tate, facere de bine, credintS, bl6ndefe, infranare, cudtie; lmpotdva c;rora nu esb lege" (G al., 5, 22-23).2

Referintel
r Geot+e AnalL Atiow, @ri!fngb), aryn Van Huysstem et rt. [2003], p.51;2 Molitfelnir (1998), p .129 .

ohd fxmuselea unui obiect sau a unei a4i1mi), oaloile honb (ptirind calitatea It |ti lunu de a f bun sau drept) Fi inlorile sliinhfice on ifielectuale Qriltind MmLa sa adP. aPa tuui t?oriil '
Pe plan religios, daca budisrnul sau certucianismul iSnori aceste distin4ii,

sacru/sfant teologie.

kologia crettin{ le lntahegte 9i le p yEge intr-o viziune 9i un deme$ prcpni, +cifice scalei de valori pe care Hdstos hsus_i o propune. Telul vieFi creqtine e dob6ndirea harului, ceea ce presupune mr atat rcspectarea unei rclete de valori fre ele momle sau intelectuale, cat impiidlea Fericirilor Cuvantul lui Dumnezeu adEsat omului !ine, intai de toate, de cntologie, te invattr,,a fi", dupd modeluJ {elui ce este" p n excelentd. Axiologia sEs.tini este, intai de toate, duho\,1ri .easci pdn raportarea fiinldrii proprn la Einlarea ipostasdui divino-rman care ste llristos 9i inhu care se valideaza tot gestul omenesc. Ceutarea asem;nirji itru sfintenie cu Hristos il indep;rteazd pe om de la tot pdcatul, inleles ca pre oepare ,,cu nimicul", adicd cu lucrurile
neesenlale. Sfantul este cel
ce

axloma
(din 8r. atorra = principiu evident prin sine; din gr. rlrio r=aconsidemvrednic, potdvit, dedvat din rr,rs = \,1dnic)

llffi6
pdn
ea

ins;ti

Axioma e o propozitie evidentx care nu necesita demon-

strare. Concephi apare in Elementele

\n

Euclid
lr1

(300 i.

ttu

),

luqare carc constituie

tloil incontestabil, documentul cel mei oechi Fi rai complEt cnre sd ne fi pammil ti ?n care afitmelica Fi geometria sl fie prezentate sub hrmd axiofiaticd. AIcd-

in!:upeaze

in sine, prin asceza 9i prin diruirca sa fatd de lfuistos, ,,axiologia" valorilor pe care

Dunmezeu i le inpdn4egte omului prin insSti viata Sa Fi care se arat{ lucretoate

]i ptopozilii deja defiofislrale sau Ia enunr i ifiititle (dqni\iL pastulate Fi noliuni com nd, inttoi{use anteitt. In ptus, aceste propozilii 9i deftlot1strarca lor fac rcfennft la mdimi, numere Fi figari consiilerLte in ga1?ralitatea IoL si nu lt aaloi sa u frpi
.e/e na fac apel decdt
porricutare.l

tuit din treisprezece oolume, ele prezintd o tuIdnluire d.e propozilii ,i dehonslr4ii

-33-

catafatism tleologiel
demnitate), NouI Testament propune, in virtutea intrupirii Fiului, o ltugire a pe$pectivei. Astfel, Mantuitorul este, prin imaginile simbolice pe care li Ie ofed El insugi ucenicilor $i, Mielul lui Durnnezeu, Cale sau Ugd catre lmp5r:Fa Cerurilor. Ata cunlr icoana e distincti, din punct de vederc ontolodc, de Cel reprezentat in ea, dar slujeFte drept punte intle cele doue lund, in mesura in care oferi posibilitatea expedmenurii unei legetud i,:ltre tine 9i Cel reprezentat pdn interfirediul reprezent5rii, tot a9a cataJatismul conturaza o irnagine-icoanl a Iui Dumnezeu cu ajutorul mliunii, oferind, prin c;rimizile conceptuale ale reSistrului intelegerii curente, repere care sA exdnda inteleSerea cetle intalnirea cu Cel de necuprins cu intelegerea. Catafatismul este lm vector ceke Dumnezeu pdn intermediul celor naturale:
Cd D nnezeu eri9ld ti este cauza fdadfaere Fi sustmdtaare a tuturor ne inu4d

cauzalitate t9tiinlil
Obsera afie. De rcmarcat insuJicienta

defini;lilor de dictionar contemporane privind concephn d catdla tism.lnLe Petit Robe# (dic,tionar de ,,rcferint, al limbii ftanceze", dupe autorii sdi) editia iunie 2000, termenul lipsette . in Oxford Dictiomry oJ English, te'rJ.enall desemneaztr o ,,teolog1e (a cunoagterii lui Dumnezeu) realizate prin definirca lui Dumnezeu pdn propozitii afirmative. Opusul Iui
apofatic."

Refetintel
Yannaras [1996], p. 28, p. 186;'Stfiloae [1996], p. 81r 3 G gore din Naziarz (Sf .), Otatian XXWII, Theologica tr, PG. 36, col.33 - apud St{r:loae [1996], p. 83.
1

apofatism, imagine/icoand, teologie.

cauzalitate
(djfi
1al. causa

legeo fiatulald: cea dfutAi cele odzate Fi bitle orAnduite 9i ninunate l. . .l; a doua, deducdnd dtu cele odzutr Fi bine ol.nduite pe Condrcdtorul lot. I. . .l Fiifidcd nici aceln ctre priueFle o chitard min nat inlocmitd 9i b na ei oederca

Fi

prioind

= moliv, cauze, mliurle)

EEE

O deliniFe simpl; ti petinenta a cauzalitdlii est o{erite de fizicianul Max Planck. in contextul studiului cu privire

annanie Fi ofinduirefl ei, sau cel care asEuun cAntuei chilarcj, nar putea sd ttlt
cugete llt creaforuL chitirei. I. . .l
este mident Fi

la prczenla 9i acliunea cauza[tetii in naturi el consided ce

atunci cAnil Trorbim de o rc\atrie caumld intrc doud meninente succesi0e. aceastd expresie sefinifict in chip ed.dent o legd-

lqa

ne

toite cele frc chiat da.d nu L cupnnden cu infelc4e-

no dCeIceleacrcatpe te, le mi1ct ti b conservd,

tu l in folmd de lege, care bagd aceste doud erreni eite, diitre core primul esle numit cauzA iar aI doilea efecl.l

Teologia cataJatice este ceea ce putem

afirma despre Dumnezeu in corytiinta Lmiterii (infinite a) celor aiifflate. 38

Max Bom percepe ,auzalitatea ca Iiind bazaia pe existenla inbrinsecd a tlei pos-

cauzalitate lgtiintal
hrlate metodoloSice. intai de toate, cauzalitatea este o leSe care presuPune existenta unei entitiF ,,elect", care depinde de existenfa unei endtei ,,ca.uzA", prir.

cAmP

1etii"9e1

aici posiulatele lui Max Bom, enuntate mai sus) pdntr-o viziune noud asupm naturn h nivelul ,,infinihiui mic".

entitate inlelegand un obiect fizic, un fmomer! o situatie sau un eveniment. Cauzalitatea imptce antecedente, in
mdsura

Relexhtel
1
3

Planck [1941], p. 232, 2lbideln, p.233;

in care cauza precede sau

este

rbiden,p.231.

simultana efectului pe scala timpului. Deopotdv;, contiguitatea se rcIerA h faptul ce atat cauza, cat ti e{ectul sunt relalionate printr-u.n lan, de entiteli cale intermediaze rchga dinte cele doux. Cauzalitatea pare a fi ceva ce structureaza protund lumea in care treim:
Oilald ca nalunea ile cau2^Iifnte, atingem ce a cale este ftndammtal, o noliune care este fu fond independentd de simlurile umane de ikteligenla amanh I. . .l este aarba, de fapt, de un principiu ale cdrui rdddcini c?Ie naiqofunde trebuie cd tafe in 1 fiea rcald,ln lunAa care scapd posibiliftlilar unui control Ftiinlit'ic direct.2

Ase oeilea gi. determinism.

camp
E@
Definirea conceptului de camp depinde contextual de disciplina gtiinti6cX in inte.iolul c;reia este utilizat. Poate Ii remarcati prezenta similadtdlilor de

tip interdisciplinar in diferitele definiril

dacd in geomehie ca]npd este o fungtie

care ia

valo in fiecare punct

h

al unei

supraJe,te continue,

fizica de t1p clasic,

ca]Ilpul (elechic, rnagnetic, gravitaFonal) se exprimd printFo functie matemafce;

aceasta descrie ,,o cantitate fizicA in toate punctele unei rc$uni in spaliu 9i timp". Acelagi camp este vdzut dilrit in fizica cuantice, 9i anume ca ,,sistem dinamic continuu", respectiv ,,sjstem cu grade

Pe de

ale parie, intelegerea dasicd

cauzaLterii a fost Pustr definitiv ill cdze de fizica cuantic;, de unde 9i necesitatea contemporani a unei reevalu{ri:

Ptittcipiul de cauzalitate, mai ales ln

t'oftn

nu mai are o cupindere absolut gehelald,lntluc aplicarea sa ln lumea atomilat sa ardtat a f, tn fina|, utL efec. Penlru toli care se futercseazd de oaloarea 9i de smsul cercettuii Ftiinlifice, n nic na ar mai wgml, decAt a examirc nolt si de lwi aprcape ceea ce ronsti L ie esentaprcpne legilor Mtunle.'
sa clasicd,

di

Cauzalitatea a alimentat in trecu: de:erminismut in fizicd, pe carc fizica cuantica il submineaze definitiv (inchzaJld

intinite de Lbertate".j Vom analiza pe scuit emergmta no ,tiunii de camp. Conceptul apare in fizica dasicA in contexhi interoSaljilor suscitate de obse aliile experimentale ale lui Newton referitoarc la interaciiunea dintre corpuri la &stanti. Newton o dessie printr-o leSe numite ,,a atractiei univercale"; aceasta fomatzare matematica ii permite calcularea cu precizie a inllunlei reciproce a corpurilor (a unora asupra altora) in fincfie de masa lor, rcspectiv de distanfa dinhe ele- Ner,tton va hsa nerezolvata problematica naturii

-39-

cognoscibil lteologie]
Taina qurcatterii teologice se deslutefte

cognoscibil lteologiel bgica sofisti pe polemice gratuiti, pe a{teptarea confirm;rii din partea pubU,
cului. In momntul in care
se

ln experienta duho\,.nicesca qi ecleziale luminatd de har, in inalnirca cu Pe$oana Fiului iui Dumnezeu, togosul ce rccapihrleazi ralirmile lumii. Din perspectiva
Snoseologiei patdstice anconte h tadilia edezialS, existtr o cuviinte a cufloa9terii. Sf6ntul apostol Pavel il indeannd pe ucmicul seu Timotei s{ apere cele incredintate cu luare-aminte, indepdrtandu-se de ,,glasurile degarte, cele spurcate Fi de vorbele pohivnice ale ttiinli mincinoase"

contureazA
a

o disponibilitate lSuntrice reali de

pretentia de evidmfiere proprie,
se

primi si a mSrturisi Cuv6ntul Tmditiei in anonimatul de fo4d al acesteia 6i farx

poate

vorbi de

buni

agezare in raport cu ade-

vdrata crmoaqterc. hr aceas6 perspectivd.

cugetarca devine mditoare Fi mAfturisitoare in Dull 9i

Adevrr.

(I Tim., 6, 20). Pavel n atraSe atenlia lui Timotei asupra faptului cd sunt invilatori care vor se adapteze 9i sa alnieze taina Evangheliei Ia propria lor infelepciune. In momentul in care taina Cuvintului intrupat este reduse h inteligenta umani, taina cunoastedi teologice este mutilatX: Ct
Lv

Sfantul Grigore din Nazianz evidenFad aspecte ce .m de cuviinta cllnoatterii:

Nu le Bpatine tutum sdfilosafeze despre Dumnezeu: Nu este o calitate carc se c^s$gi ifin ,i a celot ce se fifisc pe jos. Voi mai adhqa cd nu se poate t'ace aceasta tntotilralma, fiici in Jblo tuturot, nici tn toatc, ci, uneoti, Fi in fatd anata, 9i'lntta anamitd fttdsurd. Nu Ie oparline luturcr, ci celol ce s au exelcitat ti au t'ost intdlati ln contemplalie si, inainte de
ac?Astn, celor ce au fost clttdliti ln sufl.et Fi in trup,sa, cel pu!i11, care se curdlesc

toasd na oor primi; ci dupd poftele lot bor alage lotufiinlJttdtori, gad Antu ila

fr orenE cand invdldtura de

cea

ind-

iti

arcchi.

9i

It

aileotu auz
se

iFi oor

ifitoar@, ial ln basme

wt

pleca (1Tint.,

4,34).

ln

acest context apostolul Pavel 1l

indearine pe Timotei:
Neooiqte te sd te ardli pe tine insuli

lntr o anamitd t d.surd. Dar cAnd se produce, oarc, aceasta? Atunci cAfid ne despindem de noniltl ti tulbutarea din 4ard ,i cand patlea conducdtoare d.in noi nu se afiesterd ,i nu se lasd intipdaitd de
chipui ufite, ca de niFte liteft shAmbe, intipdrite in cele famoasq sou ca buntr
fiireasmd ameslecali ca ceo fiepldcutl.2 Cunoaste.ea teologice nu
e

ldmuit iwintea lui D mnezeu,Iucrdtor nerushfitdrcpt-inolltdfiilcuoAfi aileDiralui.Iar de curintele dEarte, ile cele
sp1ficale, fe JerEte; cd spre mai multd pdgdndtute oot sryn. I. . .l Iar de tnlrebhile cele nebuhe Fi neintelepte te ferylq 9tii11d cd nasc otdjbi (II Tim.,2, 15; L6, 23) .

li ftre mdsura. Este necesad

o flecerea-

pregatire

Cunoas,terea aderdrati nu poate rodi in conditiile unei mentalitxli bazate pe

asculttr sau citesc cele referitoare la cunoasterca teologicd. in aceastd reciprocd pre8itire, se intehegte o rela,tie atat pe

atet a celui ce se incumeta se se angajeze pe calea teoloShisirii, cat ti a celor care

verticald, cat 9i pe orizontau. Astfel,

-M-

coqnoscibil lteologiel
teologia devine o cuPrinzatoare rug:ar-ne. in care d]scwsul teologic nu mai este doar o vorbirc sau scdere extedoarA despre Dulnnezeu, cl viatA muu Dumne7u. in acest sens, sftnlul Gdsore din Nazianz aIatA ce hebuie s{-L Pomenim p Dumnzeu mai des decat rcsPir:m Irnposibilitatea d a cunoaste Pe deplin realitatea Lui Dunnezeu si a lumij nu inseamnE aSnosticEm sau retuzul omoasterii, ci valorjficarea dlsPonibilitiili apo{atice a mintii 9i a potenlialului creator al dogmei:
Incopnscibilitalea 4u ins&m nn agnosti' cisi sau rduz de a-L nnoaFte P? Dum
nezeu. Totui, aceastd curlofl9terc se aa sdodrfiitttotdeauna Pe cale| Bl cfuei cupdt esle cufioatterea raliotwld, adeodrat Ltfi, ci unilea, deri lnd lkflezeirea. fuci, z,orba nicicAnd de o teologie absba+

complementaritate [$diiti]

calqp&!!9l$qtq!e
Effi
Complementaritatea a fost un i princrpiu dezvoltat d fizica cuanticd Mai aies Niels Bohr, prin Scoala de la Copenlaga, elaboreaze o conceptie in care flmt evidentiate implicahile ePistemologice ale fizicii cuantice Se insisci asupm faph ui cA fimita existenta in demeGul gtiin.rdic nu este conjunchrala" ci stuctorald. Indiferent de Posib itelib de cunoattere olerite de conditrile extedoare, teoria gtiintifici ar o limitd structural2i. Extmpoland, cunoaFterea umana este limitate sbuctural. Dar existenta
acestei

cunoastere

limite inteme a Procesului de nu reprezintd o inchidere.

Dil1rpotriv5, insamne o deschiderc cetre alte forme de cunoagtere. Se realizeazA

astfel o comple,rrentaritate lntle diversle

tl,

operAnd cu cancepte, ci de o teologie

contenplathd, indryand flinlile cdtre realititi mte su t |1Mi Pftsus de lfilelegereL

tutionald. Iatd ile ce do4mele

tipui

de cunoagtere.

Bbeicii

se

prczintd aileset fittunii onen?sti sub forna unar antinomii. cu afLt mai Xreu
'de
es! e

antinontei pentrLt a potioi dogma

fuztega! , cl1 cit tatnaPe u1e o eqrnmd nai i^Itd. N u e ltotba de desfintarca
14

puterea noasfrd de intele4ere ci de a ne pimeni spttilul spre a putea aju ge la co tenplatea rc4lildlii carc ni se de4,dlui?. tirlLindu- elaDunneze nindu-nr cu Eltntta misald nai fl&re sa11 /nlti nlicll.3

Referlr"el
I StSniloae [1o93], p.75;2 Sf GriSore din 3 Nazianz [1q93], p. 13; Lossky, [leq31,

p.7-

ese ?edea fir incognoscibilitat.

Conceptul de comPlementaritate a fost elaboMt gi dezvoltat de Niels Bohr in contxtul disculiilor imPlicate de rezultatele cercettrrii din fizica cuantice in anii 1925-1926, au fost ProPuse douA teorii pdvind fizica atomului Un Prim model a fost elaborat de Heisenber& bazat pe o mecanice matriciale, in care se tinea cont de structura corpusculara a atomului 9i de aspectele discontinue Un al doilea model a fost elaborat de SchijdinSer, bazat Pe o mecanicA ondulatorie, in care accentul se Punea Pe asoectele continue. In contexhLl djsculiilor lsupra acestor modele, h ardj 192G1927 . apare conceptul de comPlementaritate. Acesta va fi prezentat Pentru Pdma date publi. la 16 septemb e 1927, in cadrul tongresului international de iizica de la Como (ltalia).

-45-

complementaritate tstiinFl
Pentru Bohr, distinctia sefinificative dinhe fizica clasica si cea cuantice este urmdtoarea: in primul caz, toate datele expedmentale puteau fi inscrise lntr-o reprezentare a obiectelor supuse investiSatiei, in al doilea caz, este imposibii sX puizdm intr-o unice reprezentare intreaga ra]j tate sludjati. In 6zica cuantic;, aspecte aparent incompatibile (de pildi" nattrla corpusculard Fi ondulatorie) slmt reconciliate si invocate penhu a exprima in mod complementar realitatea studiatx. Pdncipiul complementariteln din fizica cuanticx relieleaze legatur.a shensi dintre subiechrl cunoscdtd si obiectul de cunoscut. in fizica clasicA, eisU o exte, rioritate irtre subiectul inleles ca observator (spectator neimplicat) $i obiectul cunoscut. In felul acesta. s-, d.zvolt:t in modemitate o filosofie care postula separafia dintre res dqltans strcs etensa. Relationarea spiritukd cu mateda (existentd in fizica cuantica) permite o viziune mitar; asupm rcalitAtii, depigind o gandire dualistx. Fizica cuantice presupune angajarea subiech ui ln analiza obiectului cercetatNu mai existd o cercetare gtiintifice detaSaiA de realitatea studrat;. Heisenberg
afirmA:
Dacd se paate Lrtbi de o

complementaritate l9tiinFl
inQlegercn Ftiintelor mod.erne ale naturii. tn cAfipal de oederc al acestei ttiiftte, se aflt mai presus de toate rerea a rcWiilor omului
a nqi

in

nLtura. 1...l lncetAad

se

fr un spectatof al naturii, stiinta

fecunoa.ste si et drept parte a

aiiunilot

reciploce Aintrc om Fi natufi.2

9i corespunde aspectuhd coryusct ar al nafirrii. Ontologia cuantice permite inseiarea congtiintei fu! descrierca naturii ficute de savant. Aitlel este posibild interconectaiea mintii ti a constiinlei cu materia_ Ast eI, ratiunea umana poate sesiza mlio-

prijn{ realitatea obiecdve

e{p[ce aspectu] ondulatodu al naturiisi evidentiazttotodata, caracterul corpusflnar al natudi. Aspectul onddatoriu esie interpretat, h ontologia lui Heisenberg, nu ca o probabilitat definita subiectiv ci ca o tendint5 obiectivd ca un evnimenr actual se apad. Evenimmtul actual ex-

Dualilatea lmdd-orpuscul evidenFati de Brogiie ln 6zica cuanticd permite realizarea nei ontologii relalionale. Ontologia cuantica este reprezmtatd 6utesiiv de Heisenberg. Aceast5 ontolo$e
de

louis

nalitatea urlivexsului lntr-o perspectivA coerenta Fi integratoare, fiind asdel

regesitd unitatea protundd

inagirc
a

iumii.

Conceptia cuantica este dinamicS, fiecare

natuii

cu rutura. Vechmimpitlite a lumii intra se ilesfdroard obiectio tn spaliu ,i limp, pe tu o parte, Fi un spiit

conformd cu Ftiinlele exacte ale natwii din ?remea noastrd, atunci trebuie sd inlelegefi prit ea fi1L afit iwginea nataii, ctt intiginea taport 'l.lot noastre

exislmld cale
in ctre
c47fes
se

r{tectii

aceastd

dennltare, pe

dE

altd parte

in res cotitans fi res extensa -, nu mai corespunde, ca punct de plecare,

asadar, ttltpdtlirea

lui Des-

eveniment cuantic de tip Heisenberg actualizand caracherisficr ale unei potentialitati date. Dar schhlbara produsa de un evenimmt bJluenteaze ansamblul intregului sistem. in acest sistem este impiicat si omut. Aceas6 complemmtaritate dinhe subiect 9i obiect, dinhe materie 9i spirit, dinhe aspectuI ondulatodu ti cel corpuscular favodzeazd o epistemologie dinamica si deschisx diatoSului. Nici o teo e construite nu poate avea pretmtia absolutismului exclusivl a

_46_

complementadtate

tgtiinf

il

complexitate [gdintal

AceastA rcciprccitate

dinamici ti Pro-

frmde dintre subiect 9i obiect se rcgdseste in grcseologia ancoratd in Traditia patristir5. ih calitate de masurl a xPerienti

complexitate
E@
Aparut in gtiinte in secoiul XVm, conceptul de complexitate desernneaze un arsamblu de elemente diJerite, etercgen, ireductibil la o entitate simPl5 $i, iotodau, sufi.int de stabil, Pentru a fi recunoscut, dacd nu chiar cunoscut' Acest concept reprczintA o Provocare fari de viziunea cafteziand, care asocia claritatea expunerii gi descompunerca in perli simple cu calitarea intel8erii. Cercetetor de timpuriu al complexitIFi, W Weaver ProPune o lecture a ;tiintei modexne structurata in tli etape:

duhovnicetti 9i ecleziale, cunoagterea Eojogicd expnna unirea dintre subiectul

qrnoicator si obra_tu I cunoscut. Spre deosebirc de 9tiint5, ca.e oPereaztr la nivelil qeatului ln teologie aceast{ cunoa9tere ste o vedere a luninii nedeate Unirea

prsupune experienla harului. Pdn har, se produce o unire neconfundat{, in care distinc-tiile se pestreaze. Dar distincfia nu

inseannd separare. Prin lumina harului,

lumea devine transParenla, omul qi lumea

fiind invaluili ln aceasta lumind neaPropiatii. Vederca luminii PresuPune mirea: Vedercalunli ii este

niq iar niei

cLt

Iufiino

e aeile.re.

inceteazl! foale
se rcatlzeozn

cel ce vede pioeFte I minL. legind din toate celelalle, eI dedfie lnttq I mind
sp fae. asemenea cu ceea ce oede,

lucldrile ifltale,sigur d pin Duh l In lunifld t'iind,

Dacd se lealizearl cAnd

ti

mai,me zii se unelte fieamesteca! cu ,ceea, t'iind lumind Fi odzdlld lumiftd Prin lunind

Picindu

se pe

sine, oede

l tfiini;It afl-

1. etapa ,,paradiSmei simpfi$.ri" - a se vedea aici intemeietodi moderniteli, cum sunt Galilei 9i Descaltes, care se exprim; in termenii reduclionGmulul ontologrc, consider;nd comple:.uJ ca puund Gtudiat, dacd i se studiaza partile componmtei 2. etapa ,,paradigmei comptexit:tii dezorgani zare" - are loc incepand cu anul 1850, Prin Carnot, Clausius, Boltzmann, odata cu studiul temodinamicii pin modele de mecanica statisticd ti de teorie a probabilitllilo' 3. etapa ,,paradigmei

complettiiii orga-

du-se la ceea ce priaegle, lJede lumilld; puterca pin carc oede este 9i en lu1nind. Aceasta e unirca, cd loate \celst sunt una, se mai poate distinge cel ce oe.de In&t ile ce oede 9i ptin ce oede, ci numai cd

nizate" pentru

- are loc inceP;nd 9i se refed la probleme prea complexe

a

cu al1ul 1940

Iotule

fiinll,

deosebitd de cele qeate.5

fi abordate prin metode lineare Ei cauzaie 9i care impun tratarca ,,uni nuititudini de {acto inter-relaiiona}i in sellul unui tot organizat" 2 Compleyitatea constituie o,,imPrevi

Meri,t",
I Magnin 120071; Heisenber8 I19771, '? p. 123; r Lemeni [2004], P 292;aM Biibol,
Completrcntaitafe, apuil
pp 202-205;
. 5

zibilitati esertiali...
Reknfl,tel
I

qi

inteligibila"

Lecouf [1999],
119931, P. 58

J.-L. L Moigne,
p

Corrllsn te. apud l erclurt

., p . 209 .

S*iniloae

llgsel.
,4 se

r .205i2 lbid., p .zabi Ihid

se oed.ea

si

dualism, gnoseologie.

"edea

9i: structure.

-47-

computationalitat

tsriinf dl

concept liiiinld]
bery din fzica cuantbt: Ia fel cum ihteroenlia actiTritilii ea?erifimtale are u11 rol

computationalitate
(dmlat. conputatio = calcul socotealX) Computagonalitatea e o risetur2{ semnificative a cunoagterii axiomatice, formale si discwsive. Ea exprimA o gandLe de tip akodturic. Capacitatea de permutate 9i de operare logicd, de construire a urror rationamente pe baza unui algodhr dedus pdn pagi succesivi ti predictibili exprimd aspectul computational al gandirii. Computationalitatea arati t6ndirea bazate pe scheme conceptuale deduse prin m,tionamente ontologice. Computationalitatea fav olizeazi perceptia construfuii unei teorii rcalizate de mliunea sudcienti sie9i. Cerceurile gtiinlifice contemporane permit dep5s,irca unei t6ndiri bazate
exdusiv pe computationalitate.
1

E@

fi elinitqt di11 cercetarca stiintit'ici| De aii Fi reaclia i tLitionismului de a nt accepta faptul cn gAnttuea ttiinti cd eli
minn

ln col|linutul teoriei, Ia fel inte/omtia actiaitdtii mentale tre uh rol in axi(mplp simbolice ,i kmale. Subiectul nu poate

spiitul.l

Referin el
Blanche t19901, p.89.

nedeterminare (cuanticd).

concept
(djnlat. concElus = ceea ce este conlinut, patt. al verbuJi nncipete)

c6nd

a-riomatic; dezvoltat; printr-o logica Iomul6 nu poate cuprind cu exactitate definitive reattatea Fi nici n-o poate expdma complet. Teorema incompletitudinii a lui Gitdel arat?l insuficinF lmei teorii construite exclusiv printr-o ratiune computafionau. lJl aceastd pe$pective, adev;rul nu este rezultahi unei metode limitate h gand ea de tip axiomatic. Exjst?l o corcspondenle inhe teoremle lui Citdel din logic; sj principiul de nedeterminare din fizica cuanti.E Acestea expdm{ limita intemd a unei gandiri computationale, trimit6nd cihe o gandire de tip simbolic:
Mercu gAndirea de tip simbolic mendic

El@

Conceptul a fost,

in

general

asociat cu idea. Istoria conceptului este

cea a ideii. flecand lui Platon 9i ajungand pane in filosofia modema ti in contemporanei tate, se poate observa aceasd rclalionare, Conceptul este specific cunoasterii gtiinlilice ti filosofice. Conceptul reprezinta un mod d reprezentare universald, mediatA in mport cu rcalitatea studiatd. Conceptul se difercnliaztr de idee prin faphrl ce e rczultatul unui act de conceptualizare. Aristotel este cel care evidentiazd rcalitatea conceptului, ca fiind o entitate distincttr, prin care s expdmd o cunoattere nediatd si univelsau. De-a lungul timpului, conceptul a fost asociat, pe de o parte, cu efortul de a exprima prin definitii obiective realitatea

in stran$ letdturA cu
de Ia filosofia

n BurvoL aI spiritului. Teorcmele lui Gddel aa depd* gAndirca de tip t'oflkal. Ele joo.d un rol compaTabil cu rcIatiile d"
ineftitudine
ale

principiulai lui Ikisen-

_48_

concePt lgtiinta]
studiat?i, iar, pe de alta parte, cu capacia exprima pdn notimi abstracte rezultatele obtinute ln ulma observatjilor

concePt lgtiinlrl
deficienlei metodolotiei sistematice de teologhisire nu inseamna incurajarea

btea de

mpirice. lll ePistemologia contempoiani, conceptul devine garania Ftiinlei care se face la modul concret, Plecandu-se de la aceasH dimensiune emPiricafrr felul acesta se exprimA obiectivitatea $in1ificd, ea fiind o rezultante a datelor

unei teologii lipsite de claritate 9i de coerenta. Io4a teoiogiei duhovnicegti nu std in frazeologia pomPoastr ti incercattr carc se prctinde a fi o ad6ncire a unor taine de nep;huns, ci ln puterca de viali care le miscd inimile si mintife celor lnsetati de Adevdr.
Teologia sistematiatd in mod excesiv diminueaz e componenta existmFah a cunoajteii autentice, hansf orm6ndu-se

ti a Procesului de conHempel, Nagel Lautman, ceptualizarc. Bachelard acordi o importanle deosebitd conceptului, arntand Pozitia sa tunctiofili in cadiul lrnei teorii gtiinfrJice. in contemporaneitate, plec6ndu-se de la aplicabfitatea imediata a unor teorii gliinFJice conceptul e in stransa b8etur: cu modelarea unor fenomene naturale. El dobende$te tot mai mult o dimensiune practice. Expdmtr arhcularea teorfoi conceptuate cu realitatea imediattr, Elodeh$ prin anurnili algodtmi. Este un dsrent-cheie prlbalSandhea discursivS, bzaE pe demorshatie gi Pe caPacitatea de a construi algodtmi in procesul de gendire. Conceptul e in $ransd legetura cu coerenla unei teorii gtinFfice '
sgerimentate

inh-un sil1rplu pretext de speculatie, care le sporegte trufia celor ce se indeletnicesc

O aslt'el de teologie, din nefericire, mai drAnil ii abafe nintea 9i iflima celui ce

D mnezeu, deoenind o disciplind Ftiintifcd, o echifilosofe, I ib*tic d int electuau, d e sf gur An d ndicaL absolllt tot ce a Jost dat de Dumneze ln lifi1bi de foc, intr o nedescrisd ardtare a
inoa.td de laais.tain
o

la.rit tue,tutr-an sfant d*efiw, inlreaga noasffi fiintd. Oaft dau tcalile a trdi, a se lnlittdg, fiu
Lumini,
ductsnd

htelecluol, a real, cu Dumlezeiasca ne-

in gandirea teologic;, se Poate vorbi prezenta 9i importanla conceptului Ar efortui de sistematizare a teologiei. hsa teolo8ia, fie Fi de exPresie concepnlaH, nu se epuizeazd in {oIma sa sisteEatictr. Coercnla invatxturii de credinii de eclezialtr qi consistenla teologiei pbace de h aceastA Prcmisi- invelAtura Ilisericii nu se poate rezuma/ insa, la equnerca sistematicA a doctdnei, odcat & elaborate ar fi maniera prezenttrrii. llanuatele de roalX ne-au obignuit cu o lologie sjstematict Iacila in elaboraie 9i i+letere, comodx P n conscinlele ei,

llbmuire,

&

ceea ce uitE te duhuL nostfl1, ti slAflxeFte infldcdlala tugdciune de pocd-

inld? Oarc *Amesc elc setea mistuitoate de a sofii drcgostu lut Histos, s urcnia bldndetea Lui. ce L au dw la Golsola?'

Refeiflre,
Anne-Fransoise Schmi d,, Coflcept , apud Lecout [1c9c], pp 221-226:2 Sotuotne
120031,
1

p.41.

Etificatoare tn

esenta ei. ?rczentarea

disciplind, mebde.

-49-

concordism lteologGl

concordism fteotogiel
in lenommologia raporfifilor dinhe teologie ti Ftiinte, Dominique Lambert distinge asGzi trei dpuri de concordism:
Concordism l ontologic este pozilia care ide tirtcd, tti tot sau ln paftq realitatea

concordism
(d]x.laf. concoldii = allirlonie, acord)

l!@!!

Concordismul reprezinte eforh]l de gdsire cu orice pre! a unor concordante lntr reprezmtdrile de facturA

teologid 9i cele ttiintifice, ac_tionand, cel mai adesea, p n compararea datelor scripturistice cu descoperirile de ordin gtiinlIic (alese tn asa lel incat se fie cat mai respectabile in sensul ,,gtiinlifici tetii"), cu scopul de a intari apologetic
afirmatiile teologice:

aizati dc ,tiinle cu cea pe cate teologia propune s-o acopere- Dumfiezea, de pildd,

ili

deuine o realitate care intrd direct in cAmp I Ftihtelor. Pottiait concadismu1ui ontologb,l.omAnd calea care coniLuce

Ftiinlela cdhe rcnlitatea natutaw, suntem

lstoric oorbind, concordism l este o pozilie de ordin etegetic ce constd ln a

cduta Mr anrd direct, fdri mediere, tn*e un pasaj din Sffiptun si o cunoagtere de

conduri cdlre /ealilotea dioind. f.-.) ConcaiLismul ontologic duce, tn cele ilin totd, fe ln panteism, fie ]a negarea lui Dannezu. Da.d-L trmsformdm pe Dumnezeu intto realitafe diect accesibild stiinlei, fi ttuniamdl?t intr-un ,,lucru" sou inlf-o ,cauzd fialurald' ti, de aici,
na aedefi dc ce at trebai sil pimeascd an statut diferit de alte ,,abiecte" nle lrmii

tip gtiintific.

cor.cordisnr. limite Ia oice pozilie cate conectetzd ,,inedbt", fltlicd ftud inter ediat un rezultat ;tiinlific cu o int'ormatie teolagbd t biblict, dopwticd, ehcd,

1...1 Astdzi, termenul

wturale. l. . .I Docd tot realul se epuizeazd sub inoestiglttia ,tintei, este limpede ca nianemne|)oiede altceva in afard

.Iuhod1rcta.n)

dr llniu?asu|tuthn|2
O ramfica,tie contemporane a concor-

IatA cateva gesturi clasice ale con-

cordismului biblic: conJundarca zilelor creatiei cu erele teologice, confundarea inceputulni crealiei cu a9a-nunitul Bi8 Barg, contundarea deznodHmantului eshatologic al creatiei cu asa-numitul Big Crunch, confundarca cuventului du]r' ezeiesc Fiat lux (,,Si fie luminel') cu aparilia radiatilor eleckomatnetice, asocierca acfimii entropiei cu mome{tul st cedi ordinii dumnezeiegti petrecut prin cederca adamicS, identificarea prin prisma enunterii dtlalismului undA corpuscul a unui subsbat ,,mai duhovnicesc" care agtioneazd pdn intermediut materialifitii.

dismului este aqa-numituI concordism ,,Durrmezeu-'care-unlple-go1:joi" (God of the gaps, in E^ba er.,glezl; Dieu-bouch;t/o", in limba franceze), p n care se incearcd unplerea lacurlelor griintifice prin explicatii teologice, trdg6nd concluzia (in chip ,,apologetic") cd se dovedeste asdel ce gtiinfa converge cete teolode:
Este oorba ile o conceplie cale recarge ltt

prezentfl sau la

atunci cAntL Ftihla n1l poate e$plica

anumite Jenometxe, De ex.emplu, eoocdlfi ,degetul lui Dumnezeu", carc a iniliat

liinla lui

Damnezeu

eLnl tiaunioerc 1 illtBBBan&pentru cd nu eistll o .bund teorie" aunti.d a

-50-

concordism tbologiel
yaoitaliei,
spurle eea ce se infimpld efecliv monant .tl singuli titttii inihale.'
care sd fe susceptibild de a ne

congtiint5 ttolosiel
larea datelor gtrintei, seaFonismul gtiin-

ill

Pdn acest deme$, i se da teoloSiei drept de cetate nunai ln zonele de

umbre ale gtiintei, ti anume tempomr, p6ne in momentul in care aceasta le va

.tfic .me sd-ti demonstreze peEpectiva cosmo-antropologica prin intemediul meltelor specifice Ftiinlelor, fSr;, insd, ca aceasti dovedile sA fie tm gest rcalmmte
FtiintiJic. Progiamul sau este mai cur6nd ideologic, in mdsura in care-Fi propune qi sl sublinieze concordantele - aceasta prin estomparea arhficiau a diferentelor specifice - dintre cele doue discusuri, teologic 9i 9tiinffic, pe baza unor agtep-

hlliina

o teologie

cu intelegerea ei specific{. Rezultd hdituitd sau, cl putin, frusha-

ci de avansurile conhnue ale gtiintei. Concordismul epistemologic confunda metodologia cunoa;tedi ProPrie

$inlelor
L. .

cu cea specific5

teolo$eil

tari/convinSeri asumate apdoric Ai pdntr-o lectud litemld a Bibliei 9i dispensanduse, in pdncipirt de orice mediator intre discursul gtiinlific Ai cel teoloSic.
Obseroatiet Concordis'lr este 9i testul ecrmmist care cauti cu obstinaFe itnomrea diferentelor,,interconfesionale", ferA a mai cerceta in ce masui5 aceste diterente trebuie rczolvate prin,,indrcPtarea" lor, ca unel car exprimA, cel mai adesa, abateri d la ortodoxie. Refexifllel
I I-ambert [19q9], p. 74;
1

.l identificd, total sau partial, fltatodele

9i nbel

de cuno1thte
.

ln

Ftiinlele

natarii Fi in teologie. [. .] Aceastt Jond ile concordisnl fiu se multuftetfe nutwi

sd priceapd
poixind
de

cerJa despre Duhnezeu

Ia cuno\tinlele cdpdlate prin

st diul fenomenelot tltttoale, ci agteaptlt sd se atingd o a&oatterc teologicd

Jundamendn
miiloace decdt

od dircct, &fi aLte acelea afetite prift gtiinte.+

in

A heia formd de concordism, cel etic,

IbA.,pp.7+76:

in a dt'irma cd discltrsul morcl ,tiintific. Aboilarea eticii treb ie sd se spr4iu pe

constd
tuebaie .oflf'otdat cu disclllsul

Ilide n, p.76:a Ibdem, p. 78: 5 lbin., p. 84.

se

oeilea

gi].

discordism, singularitate.

natodologia enryiico-foftlald, deci $tiin tele natnii constitaie singwa fustutnId

congtiinte
llElEE
in sensul antropologiei crettine,
ceea ce-I t'ace pe on1 sd fie ,,cineoa" esfe conFtiin,ta de sine pi mpacihtea ile a apea reaclii coll1liefile gi libere, legate d.iect de

nonwthfr

solidl.

Wtru

o4iltt1u umanl:

Concordismul rcprezintt in Senerat sprcsia tendinlei teologice de IacturA pmtstanta ti manifestd in sPecial Prin gstul creationismuhd gtiin,iJic, desemnind efortul de acomodare a datelor Revelaliei, lndeosebi a celot djr]]. Gefiezd, 01 descoperirile ttiinlifice. Printr-o citiE [EalA a textelor Facett'i 9i Prin maniPu-

suJletul sdu. Nlnnai prin suflet omul se

fianifestd ca un ,,cineu" con1tie

nic, cu oointa de a

t ti

fi

Ei a se fusdoAtgi

.aflfifiuu ,i aEnb.r

-51-

cosmos/cosmologie l9tiinfr]

cosmos/cosmologie [*iifta]
special sfintii Vasile cel Mare 9i Grigorie de Niss4 au propus gestul credintei ca gest normativ al lecturfuii teologice a

cosmos/cosmologie
(din gr. ftosl,los = ordine ordine a lumii,
univers)

unei crcaln care i se poate dezvdlui cauttrtorului insetat de in-teletexe deopotrivd

@E
Cosnlos poate tnsemna

cetl , pdmdntul,

onltl ti, de o maniefi mai largd, Totul | . .l Pitagon e fost pimuL se pare, utre

afi

mit cerul ,.cosmos" .t

Cultura gtiinifice din contemporaneitate propune, prin utilizarea concq)telor de cosmos 9i urrivers qi chiar a conc+nrlui de naturd luat in sensul sau cel mai larg, o afirmare de echivalenttr. ln acest

context, cosmologia este gtiinla care se ocupA cu studiul universului 9i constituie

ansamblul discvlinelor cire stuiliazd, ptin mijloa.e ,i abordli carc le s nt propri, unioersul ln ceea ce-I pioEte u totalitute glabalt. Mai pre.i.s, cosmologia se desJAtoarll lncepAfld cli o ifitelogalie asupra a tat ceea ce i pelfiite realitdlii fzice spatio tefipotule sd constitaie o

tofalitate nificatd sub fonna unei ofiini ile co apatlene li, cdreia trebaie sd i se detennifle structura, oigillea Fi eoolulia.2
Dace teologia p.opune, prin referire

prin revelatia biblid ti prin intermediul cunottintelor gtiintifice. Fundamentale gestului teologiei rbnlane, in$, grila de lecturi propus:, care sA fereasca de dIormdri ideologice sau de rezie. Parintii Bisericii s-au aritat, de altfel pasionali in a inleleSe compleitatea omului gi a cosmosului. Pe om nu]nindu-l adsea, cu adn.diafe, hicro cosmas gi cliar racrocosnosl ca unul care poate cupdnde prin inleletere cosmoGul fulsuti, iar pe cosmos l-anr.ljlr jt macrc-anthtopos, aretand, prin aceasta, in ce chip erau conttienti teologic de pozitia 9i de importanta omului in univers 9i de leSatura irnive$ului cu omul. PreocupAr e teologiei nu au {ost niciodata de ordin shict stiintific, cosmologic, ci au vizat intelegerca omului Fi a cosmosului h btetura lol cu Dumnezeu, accentul pun6ndu-se pe semnificarc ti interprctare, nu pe rigoarea replezentirii (care poate cadea tn sarcina cosmologiei ca gtiinti). Teologia propune o cosno ontropow ca gesl de asumare a problematicii omului si a cosmosului ln chip uni6cat, in lurnina descoperirii revelate.

la Genez5, nu atat o cosmologie (de unde

irelevanla

cArei intreprinderi intelec-

R4exinte:
l Annie Hourcade, Costn s ,inDidiantaite des concEts philosophiques 120061, p.165; 2 Jean Seidengart, Cosmologie, ibiden, p.'162.

tuale de a ctruta concordism

inte

datele

Scdpturii, care nu este o carte de ttiinJr, 9i reprezmtdrile curente ale cosmologii gtiintifice), cat o teologie a dealiei (9i, la lmita. eventual o cosmogonie), este intesA remarcEm ln ce masure teshJ teologiei nu este atat de reprczentare/ cat de interyretare. Parinln Bisericii 9i in

resant

creaFonism, evolugonism.

-56-

qeator/creatie

lteologie]

ffeationism

lteologie]

creator f creatie
(dinlal.
crenre = a crca)

turneze sellmficaga profunde din teologia crcaliei. Creatia lumii presupune existenta lmur Dunnezeu Crcator, care a
facut 9i sus.me lumea" conducend-o spr sensul ei ultil1l. DJerite tradilii religioas

EEEEE Pimul artrcol din simbolul

dedintei niceo-constanfinopolitan este:

prcsupun crealea lumii. Din PersPectivE

cregtind, Dunnezeu e deodata Creator, Mantuitor ti SfinFtor al luflii. Pe$oanele

Credint/ltuttulDum eze , Tatlll |-tot' fiitoral, Fdcdtorul ceralti ti aI pdmAl1

tului, aI celar Ldzute 9i neud2 te...

Sfintei Treimi participA tainic 9i laola1ta la crearca, mentuirea 9i sfintirea intreSii

Asdel, crestinul il mlrturjsette pe Dumnezeu ca fiind Crcatorul a tot ceea

existd: ,,El a zis ti s-a fecut El a Porunqi s-au zidit" (Ps.,3Z 6). Dumnezeu est Singurul carc are ln 5ne cauza exstenlei Sale, spre deosebirc de oeaFa tnheag:, a cdrei cauza de exisren,ti se tesegte ,,in aJara" ei, in DumIlece

taditia patdstice n;rturisegte inteaga creaFe este structumte 9i se lmplinegte in Iisus llristos, Acsta fiind
existenle.
cd

Pantocratorul ludi. Temeiul 9i sensul ultim al lumii este hristocent c. SIanhn Ma-yim Mdrtuisitorul afirme cA lfuistos e inceputul, rr!'locul 9i sfe$ihrl existmlei:
lflceputul, nijlocul
Iot este
9i

sfaryitul existenle-

zeu. Dunrnezeu creeaze et nihilo, dil]. nimic, pfin test de aducerc de la nefiinte h Eintd. RelaFa dinhe Creator 9i creaturi * o relalie de cauzalitate Durmezeu

ltmezeu. I. . .1 Este inceput ca F cdlor, m4lac ca Ptoniator 9i sJAtFit ctt fimd Cel carc la circunscie. Cdtidih EI 9i ptin El si spftEIsu t toate.t

cauza tuturor

eistenlelor.

Obseroafiet Acesl ,fimic" dintru inqut este neasimilabil ,,vidului cuantic",

aF cum proPun scenarii

crealioniste urtedlporane, care{ vad ca Femergdtor B*-Bar8-ului. Teologia se delimiteaz! de cice inleleterc a ,,nimicultd" initial in

dagonism, evolu-tionism.
l

creationism
EIEEE Trebuie lecut2i distinc.tia intre tolotia ceatiei Fi crealionGm. O ce fel
de componenta ideologicd tinde

si de-

Pentru evitarea unor confirzii, este important sd fie elucidatd serinificatia terminologiei Iolosite. Creatiomsmul nu reprezide teologla creaEei, iar evolutionismul este dilerit de evolutie (intelease ca o dinamicd exprim6nd rcciprocitatea dinhe Creator 9i creaFe). Creaionismul, ca qi evolutionismul, repezinta expresii ale unei lnlelegeri ideolo8izate, referi toare la taina lundi. Existd o tendini: a crealionismului, care refuzi 9i contestx din principiu demelsul qtiintific, considerandul o legitimare a unor pozilji ireconciliabile cu existenta lui Dumnezeu. Existi o altl componenti, migcarea creaFonismului gtiin.ific, prin care se incearcd legitimarea pdn arSunente gtiinfrJice a credintsi in Dlfilrlezeu ca FAcitor al lurnii.

-57-

cuantic lgtiinlal
Obsematiet E1istl o distinctie intre crcdinta in Dumnezeu, ca gest de Participare la rcalitatea harului dumnezeiesc, 9i credinta manifestati sub forme de

cuantic [qdin!a]
exista un schimb djscontinuu de ener#e

inhe mdiatie 9i materie in til1rpul emisiei. Aceasti energie hansmisi discontinuu a fost numitA c artd Ei sti la baza denu-

in$edere in ralionalitatea lumii, in competenle, prejudec{li sau intuitii, ti Pe care o observ:m Ar contextul investigirii
gtiintifice actuale.

ins; (in mod

Dstinqe nu inseamnS, necesar), incomPatibilitate afirme in sel1s larg toatd Problematica dialotului contempoian teoloSie / gdintd
flrez
120051,

mtuii fizicii cuantice. La 14 decemb e 1900, Max Planck 4i prczenta lucr:rile asupra mdiatiei corpului negru (termenul corp rcgra denumegte obiectul care absoarbe ln intigime radiaiia elecbonagnedce). Prin rczdtatele cercetdrii sale, Planck pl.me baz ele unei teorii fizice, care va revoluriona paiadigma gtiintifice a secolului XX. Cuanta inboduce o structure discrettr ti discontinuA a energiei. Prin efectuI Iotoelctric, Einstein aratd (1905) ce respingerea electronilor se face prin cuantele energiei radiatiei. h 1912, eI demonstreaze cA structura discrete caracterizeaza campul lechomatnetic in mod intdnsec. Pdn modlele atomice ate lui Ruthedord, Bohr 9i Sommerfeld,

Refe
5

pp. 100-101;7 Davies [2001],p. q5 3 Pene rose [1q99], p. 505i Einstein [19q5]. 10 pp. 100-101i Kovalevsky 120001, p. 20;
11

Townes

p. 160;6 Eitt"teit' [1995],

Heffi Poincard, aard Nicolescu [2007a], p. 168; r'?Townes [2li00], p .n)B Itid.,p.32.

apofatism, teologie.

cuantic
(dk\lat. E&ntum, pl. q aflfa = cat, caturi)

teoria relativit6Fi Seneralizate este asociattr cu teoda cuantelor, pentru a ex?lica slructura atomice. in 1924, Louis de Broglie le at buie un caracter ondulatoriu eleckonilor (cunl Planck ti Einstein j.au atribuit un caracter corpuscular luminii). Schriidinger propune o mecanici ondulato e, iar HejsenberS o mecanicl

matricial;. In 1927, prin interyrtarca

pmbabilistl
9i

El@E

Teoria cuanticel apare ta sfargitul secolulul XIX, in conterlul incaPacitatji fizicii clasice de a explica anurnite fenomene fizlce. Este vorba despre descrierea radiaFei electromagnetice aflate in edrili-

prin principiul complemen-

tarit{.d, Niels Bohr dezvoltd cercetarea din fizica cuandce. Dfuac dezvol# un
cadru matematic ce va {ormaliza teoria

bru termic cu materia (pnctic, s-a cxutat a fi studiatd efuterea de radiatie de cete a9a-numitle coryuri neSre). Electrodinanlica si temodinamica au condus la
o sinbzA carc a depEgit concep.ra clasice. trl 1889, Max ?tanck a lansat o ipoteza in

dzacord cu concepiia clasicd, aretand

c;

Iizicii cuantice. Von Neumarm pedec,tioneazi acest cadru maternatic. Principiul nedeterminSrii al lui Heisenberg va revoluliona gandirea gtiinfJica. kactic, implicaliile epistemolo&ice ale fizicii cuantice sunt impresionante 9i constituie o cotitur;i decisivd in cadrul paradigmei gtiinlei coniempomne. Cetcetari vizend

-66-

qrantic

l6din1el

cultura/cultivare/cult
Referiflrel

ft eologiel

elctodinanica cuanticd vor fi rcalizate de Hejsenl'ery DiEc, Pauli, Jordarr

Feynman, Tomonaga, Dyson 9i Fermi. Fizica cuanhca obtgd la rconsiden-

subiectivilitii h gtiinle prin legetura intrinseca dinhe cerceietor Fi obiectul de cercetat. Din acest punct de
rca obiectivit2{fii Fi

Jean-'Marc L'vy-Leblo d, Quantique (Ctuntica), ap d Lecowt 179991, pp. 785789; 2 Schriidinger [1957], p. 150; 3 weizsecker [1952],p.36.

vder, obiechrl de cercetat nu mai poate fi consident ca fiind total separat de om :i se pune tot mai acut problema a ceea
c

discontinuitate, discret.

inseamni de fapt realitatea:

ln concordanld cu obiectioele ttiinlei, n1t pateln nuni obiecl dI cercetbii Ftiinlifce

dlt.aJa dc.ft t?tllitntea. Dar este tot
sd

cultuli/cultivare/cult
MEEI
Dac6, intr-u1 sens larg contempoGn, cultud poate insemna ,,ansamblul de ctmogtinte achizitionat de un individ"

nni

yeu

d$fiin

aceasld

realitate

ce.ell

ce esle at adeodrat real din pu ct l de oederc al frzicii cuantice. Pentru Ftiinlele biologice qi penttu astronoftie, este mai ugor obiutul biologiei speciilor nu este depdttat ile ceea ce se poate obserpa in

anti.d bnpune etperienle vinuile, deoarece orc de-a face cu potehlialitatu naturii ,i aici se poate recltnoa$le legtlura internd
aLa .tP

zi .u zi. lnsd

fizi.a

dinttP sihicd si ohiect

.'z

Foarte Enportant este cA fizica actual{ EcuDereaze dimensiunea simbolici in

ori efect al ullei ,,dezvolteri a facultn.rlor intelectuale"l, in perspectiva teologict in schimb, conceptul de culture l;Inane indisociabil asociat celui de cultrvare, cu t miterc deopotdve h termenul c/t s, ,,cult"- Om de cdturd este omul cultivat. Cunl odce gest de cultiva.e presupune o alegerc, ne putem inteba, ins5, ciutand se exercitem un gest de discem{mant prin aceasta, intru ce fel de cultu r, ne cultivinl? inbbarea ni se arat;, din punct
de vedere teologic, cu aiat mai pertinent5,

fel imprica tiile epistemologice ale fizicii cuantice pot constitui o intedale in dialogul dintre gtiinti 9i alte forme de cunoagtere:
acest

acti cr,ioaSterl. ln

Fkict
ce

de astdzi ne dd o mare lectie

ln ceea

prioefte cuno^Fterea, O reprezmtare

a

a lumii nu poate
Pentru
a

reilalntreag| realitate complEtd

namai ttiinlificn.

lumii, e neooia de o futelegere sinlbolicd. Aceastd cunoaftere bazatd pe fuficlia

simbolicd ne conduce nai degrabd

In

act de credinlt, decAt Ia o cunoatlerc bazild pe foptul tliintific.3

cu cat descoperim, la nivel social, polivalenla termenirlui de c ltutd.S'ur.t.rgot sesizabile propunerile contemporane de exerciliu de cultivare a pecahjlui asumate ca gest de c turA Fi justificate adesea in nunele libelt?ilii individului sau al drcpturilor minoritat or de toate felurile. Cultivarea unor valori peffertite, boha' ve 9i cu impact distructiv in structurarea pentu vegnici a omului este tot o cultura, chiar dad ea constituie, in fapt, fali de tot ceea ce inseainne axiolo$a manfuitoare a valo lor umane intru Hristos, o anti-culturd.

-67-

demonstnle lftiintil

deism
(din lat. dels = dumnezeu, divinitate)
IEE&EE Oeismrl repre zn6 poztga lilosofice a celor care adnlit existenta unei diviniHti, fdrE a accepta reiigia rcvelat6 sau dogmele ei.r Deismul respinge Biserica, Scdptura (in sens de text revelao, preolia ti, in general, tot ce ,rne de Revelatie sau de afimarea lrnei relatii in termeni de cult cu hanscendmtul. Ddsmul afimrx existenta unei Fiinl Supreme - Crcator, dar neage posibilitatea dialogului cu Acesta. Vorbim de o evoluti a conceptului: AceasH notiune intermediare inhe teismul crettin si ateism a aparut in secolul X\4. Nu mai este vorba de tmnscendenta

iuturor miscArilor
ca

rezultn (Newton), alFi ved aceastd Fiinte

ti

evenimentelor ce

frind ebmi, supma, inlinitx, inteli-

binelui moral, pentu cA ea in$ti este intelepciunea, adevard 9i sfintenia prin excelent?l. Regulile eteme ale bunei ordini sunt obligatodi pentru toate fiintele
mtionale (Malebranche, Leibniz). Deismul newtonian poate fi asociat cu perspectiva existentei Ceasomicarului care a consfuit ceasul (universul), Hs6ndu-l sa funclioneze fara wo interventie

genti, tuvemend asupra Iurnii cu ordine 9i intetepciune, rrmand in conduita sa re$ ile imuabile ale adevarului, ordin4

divind, ci de imanente. Autenticitatea istoricd a revelaliei in Scdpturi esie contestatd: Fiinta Suprcmi devine direct perceptibiH facultetilor omului. Odate cu Kant (sec. XVII) distingem intre djsm 9i teism. Iltimul incearce prin raliune sd descopere natura lui Dulnnezeq in timp ce deismul se mullumegte sA afirme existenta lui Dumrtezeu, fdre a pretinde c-ar putea s-o inleleage. in anturalul lui Newton 9i ali]alentat de noua intelegere a lunii, pe car teodile lui o lisau sd se intrevadS, deismul de nattere ideii de religie naturaU, care genereazl, ca ecov p mele Constitulii ale Iui Anderson 9i care fondeazi francmasoneria modemi
il].1723.

Referhtel I b Petit Robert

l2OOOl,

p. 544;

Barbour

U99n,p.31.

panenteism, panteism, teism.

demonstralie
GIEEI Demonstralial reprezinttr o succe. siune de etape consbuctive de propozitii logice, prin care se evidenliaz: o afirmafie. Se pleaca de la anumite ipoteze 9i este enuntate concluzia care se cerc

demonstrati in confomitate cu di{e.ite

metodologii care folosesc logica formala. Iorma silogisticd pe baza concepliei axiomatice a fost dezvoltatd de Aristotel. De-a lungul timpului, demonstratia utilizad ca instrument al logicii Iormale a fost intens 9i riguros folosite 9i dezvoltate in cadrul gandtuii stiintifice.

Pot fi inventariate doue conceptii asupra Fiinlei Supreme in deism: unii considere cd bebuie acceptate existenla unei Fiinte Supreme eteme, infinite, inteljgente, clatoare, conseruatoaie, stepane

a Universului, carc prezideaze asupra

_74_

demonstratie IstiinHl
Demonstatia em asociatA cu er?edEtgrhrl empiric. Datele rezultate h urma eqerimenhrlui erau formalizate, rcsFctand exitentele logicii fomale Fi prin diferite demonstratii, se ajungea la elaborarea egafodajului concepfiral pentu o teone ghintificd. Demonstratia este un atu al logicii formale. Matematizarea teodilor ttiintelor natudi a jucat ull rol idrpoitant ln eftinderea demonstraFei de tip matematic in difedte domenii ale
cercetdrii gtiin.rJice.

descoperire

1gtii"ga;

posibilitdti rimine fnitd. Demonstratia de consistenld care inlocuiette aceasld .nnditie fnitd este nulnild absol fi.2

Prin teoremele sale de incompletitudine, Giidel va spulbera vj$rl lui Hilbert.

Gijdel detemini o mutafie tundamerrtali in cadrul epistemologiei gtiinFfice, aratand Lmitele inteme ale oricdrei demonshatii formale ce implice aritmetica:
Mun lt Luiciidel asupraliftitelor intenv
alc fofi1ahrtni M fi trebuit sd a1ate, lfl anii 1930, tn tu)d d@isio, dncd un sislem

Matematicianr german David Hilbert s-a angajat h ceuhrea unei coerente absolute bazate pe demonshalia logicn forfilale. Prin distinctia dinte matemati,ctr qi metamatematicd" si prin lncercarea de a relationa cete dou; domenii printr-o geometrizare a formuleloi 9i a calculelor,

arionwtic poate
Tearemele

Ii

fi fotinnzat cornplet. GdfuI au cond s la

recunoa1f erea caficterului irmlizabiL al ptogramului lui Hilbert de danorctrare a non-cofllradictiei lotmale a matennti-

Hilbert spere si gdseasce o procedurA finiel, prin care sA nu ob,rna non-contiadic-tii, plecend de la un nutrltu limitat de

Refennkl
1

Hilbe/t clelea cd esfe posihl a rcprczenta tot calculul matematic I!1 un fel fu conrtguralie gennetricd
de

th4matique

Ali BeninakhlouJ, Dlmonstratian (ma) lDemonstu alia (malerna6.n)1,

formulele sunt relatbnatc prinlr-ufl nundt fnit dc ftlalii strucfurale. El spera

sn

Jotmule, unde

/?pr,lcourt [1099], pp. 292-295: 'zNagel 119891. pp.4142;3 Honois [1989], p.18.

ade astfel, pnntro insryctie erhqttsli|d a proprietdliln structutale ele etyre siilol 11fi1ti sistefi, cd farmulele contradictorii nu pot Ji oblinute plecAndu-se dE la atiomele sisfemtlui. U a dintrc presupufleliLe esetiale ale programullli 111i Hilbelt, in oe$iunea sa otigintld, e cd tLemonstrarea consbtenki nu tilizeazd nbi o lnocedurd care sdfacd apelfie Ia un rumdr infinit d.e prcpriefili structurale ale formulelor, fie la un n hdl infinit de ope/atii asupra fumulelol O
procedurd care nu are fiexiie da ceb doud

adev;r, axiomi tormalism.

descoperire
El&E
Descopedrile gtiinfrlice sunt asociate cu debutul ttiintei modeme. Galilei este acela care a dezvoltat o conceptie gtiin,rlica bazate pe experiment, descoperirea fiind in mod intdnsec legatd de obsrya,n empiicA Fi de capacitatea de a dezvolta o teode pe baza logicii formale.

-75 -

descoperire lttiinrdl
Descartes,

descoperire

19tiinu1

conceptia empiristd ln stiinte. Ast{el Bacory Hume, Kanl, Comte vot ava contribufi semnificative in imp@erea emphismului ca un Iactor esmtial in identificarea descoperirilor ttiin ifice. Gendilea realistd 9i empirice vor influmla masiv intelegerca descopedrii gtiinlifi ce, ca o rezultanei a experimentului Fi a prccesului mtional disculsiv- Descopedrea FtiinJifice este rezultatuI llnui asiduu prcces de observatie, demonstrarie 9i verficare a rczultatelor prin ex?eriment. Descoperirea gtiin!ficd are, de asemenea, o componenti istorica 9i sociald. Ea apal in cadrul uirui context sooal-istoric deteminat de o anumitA mentalitateUna dintre hAsAturile acestui context vizeazA diviziunea cercetarii si a muncii gtiinlifice. Filosoful Gaston Bachelard araie ci aceasttr diviziune a muncii gtiintjlice este semnificadva, intrucat difer{ de la un context la altul. De exemplu, ulla era aceaste divizitme in secolul XD( 9i alta este astizi. lnsa foarte multe descopedri gtiinJfice sunt rodul unei intuilii profunde. Bineinteles, aceastA intuilie difed de revelatia dumnezeiascS, inse este esmtial a avea in vederc cA marile descoperiri gtiintifice nu sunt rodul exdusiv al 1mei
osteneli discursive constante. Chiar dacd

ftetoddt a e.fideriiat fAs5turile expetienf ei descoperidi gtiinFfi ce, prof esend lm optimism epistmologic deosebit. El cedea cd este posibil ca, prin obserya.tie, experiment, metodx rationali sa fie explicati logic natura tuturor existenlelor. Fizica clasic5 a lui Newton a fost dublatl de o filosofie care va dezvolta

in tratatul seu DiscuTs desprc

adesori sava]llii gasesc solutiile in shdluciri de moment. Aceaste manied de a intelege descoperirea stiinlifictr este deschisi spre tainX. in aceastd prspectivA,

este redescopedttr valoarca

middi,

intercgafiilor existenFale, cate pot constitui adviratul resort al descopetirilor gtiiniifice. Descoperirea stiinlificx intelease ca rezultat exclusiv al unei logici formale ludeazA valoarea imaginarului in achrl de cercetare ttiinlifica. De multe od ddicinile profunde a1e cercetaiii vin din shAfunduri de eistenta si acestea il pot conduce pe cerce6tor dincolo de evidenlele oferite de lo#ca {ormala. Matematicianul Hen Poincar6 este unul dint ilustrii savanti carc a ficut mai multe descopedri stiinjJice impodante in ufina unei iluminad bru't, degi problema studiata indelung fusese pdrdsitA la un moment dat ftu{ identificarea soluliei. Descoperirca grupurilor tuchsiene 9i alte descoperiri sulrt rczultate ale acestui tip de iluminare, care valorificl imagrnaruJ . In urma studrerii unei probleme importante, fdle nici un rezultat Ia un moment dat matematicianul renunte h problema respedive. Poincar6 mertuf isegtel
M-am apucnf alunci sd studiez chestiufii dE aitmeticd Jdrd chle-Ftie-ce rezultate
aparente ,i Jdrd sd bdnuiesc c ar putea sd aibd oteo legdturd cu cercetdrile mele antetioale. Demmdgit dr Eec, m-aft dus cAteoa zile pe twlult lbii si md gAhd?an la cu totul altcew. PlimbA du-nn pefilezn

intr-o zi, mi-a aenit

concizie, bruschele
cd

ideea

,i

cu rceer,ti sigurrnld. imediatd

au existat prcocup5ri serioase pentnr rezolvarea discursive a u]lor probleme,

tvnsJbnhbile aritmdice a1e forflElor coadratice lemere nedfinite enu idetl tice c cele ale geofietfiei neeuclidiene-l

-76

descoperire lteotogiel

determinism J$ii{al
asociazx determinismul cu un PrinciPiu

in acastd stare, rcciprocitatea dinte conttient 9i incon9tient este activattr. Efortul logicii Fegitegte apari.La intuiliei ihmLutoare:
Eaistd un fel de piaire care aede acolo nfu cotlFtiinl| &re aeghuzd este oarbd. Pafidnwl, efottul logic conftient bateazi calea acesfei prioiri, iLt, cdnd inceleazll' iqoflalia Bfil tu cdutatd IFnegte hston Iane . Si lolugi, efott l lo{ic pregdte?le

metodolotic, pdn care exPerimentele Ftiin;dice stnt fdcute pentu a legitima o

este ceva mai vechi in filosolia germanx,

idee W&(],llcepnlx. C1]l'aft]d] deleminbm

avand ascendmfa teologici 9i fiind teSat

ln Teodiceea, LdFnz ntilizeazi cuv6ntr:1 detelmbure. Kanl

de predestinare.
folosegte cuventul d"ferminisflx ln Reliria in limitele rariunii natutule (1793). Cartea lui Claude Bemard face rcferire la lucmrea matematiciafltlui si astonomului Simon Laplace, Eseu flosoftc

termut

pe care

poite tisni infurmatia

ie Post Latll

ln
sd

acel.rFi tilnp, trcb uflej ltgici a inconFtiefllului, lagicnJoatte

exislmla

neliniatll, neosociati'd, caprbild

cultindd global conPleilatea prcblefiei

studiate. l. -.1 Logica obirnuitd, a'\ociatiod 9i punctuald ajuld astfel la nanifestarea

pmbahlitdti. l aplace gel].ela'jzEMe IeSile fircii dasic ale Iui Newton, atet in cosmologie, cet si in viata oamenilor' Aceste legl tuvemeaz e inheaga existentd
despre

a urliveEului 9i a

omului Totul are o

Laflcii

easoctalive Fi globalizante
se

lr'Igi

punct material (si, implicit, a oricArui sistem), astfel incat se Poate prcdetrdand la ixeali o realitate mai profufld'l mina totul. Asffel se ajmge la o g6ndire decAt aceen accesibild oryanelor de sim!2 detenniniste genemlizata, ce inlocuiegte filosofia naturati a lui Newton Plecend de la aceasti teza deteminist?l, LaPlace Referb"el afiIlla puterea prcdi4iei in odce 9tiinl.5 r Nicolescu I2007a1, pp. 168-L(&2lbidetfl, De asemenea, gtiinta posed; o cunoagp.122. tere cefta, bazate Pe enunluri formale dublate de experimente empirice. Aceste pozitii epistemologice sunt logica. in$rite de procesul unificator de mateimaginatie/imaginar/imaginal, matizare a gtiintelor. Determinismul de tip laplacian aJirma caracterul integal revela!,e. Ed!f.d! A se oedea: mecanic al cauzalieili. Fizica cuanticA 9i mutalile epistemologice din paradigma gtiintei contemporane au sPulberat pozilia determinista a lui Laplace. Aceasti E@ Termenut deternlinisml a lost pozitie deterministl conducea la autointodus in limbaiol filosofiei strinlei de suficienti. tansfomrand $tiinta in sciendtre Claude Berrard 1n 1865. in lucrara tism. Gaston Bachelard aratx cA utilizaiea Pincipiile nedicinii exPelimenlale, acesta instrumentelor in cadrul experimenh ui

n;ruI ri redut

conpkteazi unul

pe

altul

cauzS mecanicA. Prin identificarea acestei cauze, se poate stabili halecto a fiec:rui

inlr o rotlnicd rclalie de contradiclie'

determinism

-n-

determinism l*iintdl
gtiinliJic modilici, pdn interacfiunea dintle subiect 9i obiect, rcprezentarea rcaIi-

disciplind lqtiingrl
dar acum ttitn cd efectele compbxe pof aoea Fi cauze simpb. lntelegen cd a cunoatte regulile h1r esfe acela\i lumt at a fi capabili sd prezicem comportorea oiitoarc a sbtefi I i.2

taii. Din

acest punct de vedere, fizica este o gtiintd mediate, aptopiindu-se de o reprezntare asupra lumii, dar fer{ s-o

detemine cu exactitate. lnclusiv reprezentarea

detelmhistt car se considem cert5, nu este decat o imagine construite a lumii. Karl Popper respinge detemidezvoltaiea viitoare a cunogtintlor. Astazi, prin multiple direcli de cercetarc din dileiite domenii, iluzia deterministe este depdgitd in epistemologia Ftiintifid. Fizica stdrilor de haos 9i de

Releifttel
1

nismul gtiinfific, pbcand de la logice: este conhadictoriu se prezicem ttiintific

Dominique lcourt, DAen inisfie (De-

terminismr, ap d
302,
'?

Lecouf

119991,

pp.299-

Stewart

119991,

p. 131.

cauzalitate, nedeterminare (cuanticd).

turbulent!, termodinamica neliniar{,

matematica structurilor disipative, teoda

disciplini
\di^
laa. disciplinB

fmctalilor aiati

ctr

nu

este

posibild

pre-

determinare plecand de la stbdle iniFale

= fomure, duca.tie;

ale unui sistem fizic. Complexitatea asumate d ttiinlx presupme dep4irea

conlinutul educaliei)

poziFei reduclioniste existent in determinism. Dinandca neliniard de ast;zi, asociatd cu teoria hao$rlui, inleture practic determinismul rcducdonist.
Descape/ilea ht osului nea reoelat nein
.telegerca

EI@EI Disciplinaritatea este o conse: cinf; a modemitelii, cea preocupau de dob6ndirea siguranlei in cunoagtere. in
Discursuls:,rdesple Eloda
de

ane cond ce

bine ntfunea Fi a cduLt ade.odrul in Ftiinle,

cauzd 9i 4ect: nu intelegeft

fundnnenhft a relariei dintre dnlijle dintrc regali 9i colfipotttrei pe care aceslea

Ie genereozd. Eram obignlliti sd qedem

cd, pomind de Ia cauze deterministe, lrcbuic sn ajungem Ia 4ecte rcgulnte, dnt

od.rm oedmr cd aceste cauze pot prcd ce efecte llayant neregulate, .are pot

Descartes propune,,impSrtirea fiecSrei dificulteli analizate ln cate ftagmente ar fi posibil ti ncesar pejltlu a Ii mai bine rezolvate", ori .,conducerea gandudlor in ordine, incepAnd cu obiectele cele mai simple 9i mai uqor de cunoscut, pentru a md ridica pu,lrr cate putin, ca pe nigte

cotlfhdite urol cu 4ectele

fi

de

tip alealor.

Neam obbnuit sd c/edem cd niFte ceuze sinple trebuie sd ptoducn nbk fecle
simple keea ce

it llica fVtul cd 4ectele conplexe trebuie sd aibd ffiuze complexc),

trepte, la cunoasterea celor mai comple).e '.r A cunoaste inseamnd, a$adat, a separa ln vederea analiztuii, respectiv a reconecta ultedor h vederea sintetiz;rii 9i a lnfelegerji intr-o coercntd a intreFi complexiteli a fenomenului. Decuparea rcalitelii in felii suficient de mici pentru a fi studiate pdn interme-

_78_

disciplini

Jetii"ral

disciplini

1etii4al

diul unor metode personalizate, adaptate

caracteristicilor obiech rd de studiu, reprezinte demersul de tip disciplinar Dsciplinaritatea servegte de minune tendintei de descriere a naturii specfic demersului gtiinFJic modem, anrme cea d apiopiere de rcalitate prin lupa pdvidi dorit obiective, prin care realitata este imptu.titx ln zone de studiu 9i ,,m5ritx" hvederea decelfii particularitllilor sale:
Disciplina este o cafeSorb organi2alio nald ln interiorul c noa1tetii ttiintifce) ea inslihie dioiziufiea 9i specializarca fl1unci Fi rdspande dioercitvn dome ii lor pe carc Ie acopefi gtiin ele. Chiar dacd este tnglobald ifi* th ansamblu gtiintific nwi oasl, o disciplittd tinde in 1ftod fiafural It autofiofiie p/in delimilarea t'tontierclor sale, prin limbajul pe carc

doheniu de competentd frrd de carc cunoatterca ar de&ni fl idt, oagd. Pe da altd parte, ea dsadluie, extrflge sau
construiette wt obiecl netrioi.al pentra stltdiul gtiintific.3

Disciplinaritatea comporta o serie de dezavantaje. Specializarea, caractedsticd

demelsului disciplinar, presupune implicit asumarea cons,tiente a unui anume risc de reduclionism. Astfel, famfiarizarea exclusivi cu un anumit obiect de studiu, pdn prisma unei anu]nite metode, ori hibutare unei anumite paradigme de abordare, conduce la o sSrecire in plan cone& cunoa9terea colatenU tinzand a fi redusa h minim:
1...1

tehnicile pe cLre ?ste 9i I cofistitab, neuoitd sll Ie el\boreze Bau sd lc utilizeze Fi, erentutl, pin ploptiile teotii. Orga

pi

nizaret disciplinad esfe institltitd il eecolul XlX, in special odatt cu Lpaifa ffiioersitdlilor modefie, aryi i4 omplane h secofuI XX, prin dezrnltarea celcetdii ,ntufit'ice.l...l Dbciplinele a o istarie: patie.2

l unei hipercpecializdTi a cerceldtoruIui si, deqotrhr, al Mei inniridwliznn a obiectului stltdiat, despre re iscdm sd uitdrn cd este eatras sau coflstruit.
Obiectlll disciplinei este perceput ca utt obiect in sine,legdtlftile ti solidnritatelt acest,ti obie.l cu altele, trutate de alte discipline, sunt neglijdte, ileopotripll cu Iegdt lile ,i solidaritatea cu unioerslll
din cire face parfe. Ftufitiefi disciplitlrd,

tis

instit tia disciplihard

antreneazd

nagtete, institutionalizare, molulia, dis-

Iifibajul 9i conceptele sale izoleart disciplinli fu rapott cu altele

Fi ca

Demersul disciplinar 9i-a aratat efi.knla, de-a lungul timpului deopotrivd ntitativ (conducand la o segtere ln dinamicA exponengalx a qmoqtintelor Pe cle omul le posede h nivel fenomenobtic) 9i calitativ (prcpune o crnoa9ter FecisI, lntr-un domeniu de competenJa line precizat):
Fecunditatei dLsciplitEi tn istoia

problemele

carc constituie preocupfuile celorlalte.

de

lelot nu mai trebuie dmansratl. Pe de o parte, e4 apereazd circumscr'w& aTui

tliin'

Spiftul hipedbcipLiwt deIrirc an spirit prcpriztar cn/e interzbc orfui iflatlsiune st/dindlnparcela sa dt c noa1tele. $tim ci, la oigine, c oantul discipli^a deselnna n Uci mic destjnat a toflageldrii, deci peflntand autocitica. ln smsul sdu degradat, discipltuM deoine n mijloc de a 1 flagela pe cel care se aoefit reazll ttt doneni l ideilor pe carc specialbtal le oedc ca fiind proprietatea sa.a

-79-

disciplnA ledi"ra]
Dsciplinaritatea poate conduce la o pierdere a aptitudinii de contextualizaE, adice a posibfitdlii de a sesiza importanla unei jnJormatii in contextul sau natual, precum 9i o scAdere a capacitaii

discontinuitate

tsEinrdl

discontinuitate
El@E Principiul discontinuitdlii ste caracteristic #ndirn ancomte intr-o tradilie rcligioas:" care postulaze existen a distinc,tiilor calitative. Discontinuitatea ca ftacture epistemologice permite dez-

de globalizare, adici de a introduce cunogtinlele intr-un ansamblu mai mult

sau mai pu,rn orSanizat.s Sistemul esie

mai mult decat suma pe4itor, de urlde rezultx Fi necesitatea unei gandiri care si respunda htahirii cu realitatea. $tiinta
insagi nu este doar demers disciplinar, in masura in care
l. . .l isbna Ffiin.telot nu este nuftMi cen a constituini 9i ptolifefini disciplinelor,

voltarea unei cunoagteri care opereazi cu o logicd paradoxale, piedend pentru o teorie unificatoare, dar in care se ptrstreazA distinctrile. Unitatea nu inseamn{ uniJotudtate, deoarece in cunoagterc se

p ncipiul ierarhiei, specific pentu g6ndirea rcligioase. Discontinuipdstreazd

ci, in acelaFi limp, a tuptutii fiontierclor

tatea ontolo$cd fundamentald se regesegte in distinclia dintre necrcat 9i crat.

disciplharc, ale impietuillt exercitate de a problent dintr-o disciplind asupra allei di.scqline, a citculaliei c.oncepteloL a formdlii de diBcipline hibridE, care oor sfAryi ptin a cdpdta autonohie. Este, t fine, istoria fonldii cahplexelol ln carc disciplinele se asociazd pi se conbitld spre a Jorna
o masd compactd.6

Aducand corective demelsului de

fratmentare, de parcelare, de compartimentare indus de discipiinaritate in tan-

direa rrodernd, pl /idisciplinaritalea,

itrel-disciplinaritatea

ti r/a'1s-disciplinaritatea Di prcpun se o{erc solulii.

Referinte.

l Descartes I19901, p. 15;'1naorin ltgs+1. p. lt3 Ibidem, p. 1:4 lbidem, p. 1j 5 Morin [1994;6 Modn [1994], p.1.

interdisciplinaritafe, multidisciplinaritate, tansdisciplinariiate.

Apoi, la nivelul lunii create, pdncipiul discontinuit6lii asigure eisten,ta unor reafitati disfincte calitatrv Fizica cqantica recupereazd in planul pi.stemologiei gtiinffice p ncipiul discontinuitA-tii 9i, prin ace asta., fa\olizeazi, rclationara cwoagterii gtiin.itice cu $ndirca rcligioasn. Cuanta imptcd existenla discontinuitdlii a tansmiterji energiei in mod discontinuu. Cunoagterea fundamentatd pe principiul discontinuitdtii nu este o evidenta specifica tandidi analitice 9i discursive. Ea nu este o expresie a unei cunoagte conceptuale, ci a ullei intuitii izvorete din imadnarul unui stISJuIld de existen-ld. Discontinuitatea afimate de fizica cuantice pune in discutie, in cadrul epistemologiei gtiintifice, intregul etafodaj al realismului clasic, caractedzat prin cauzalitate locaH, deterrninism uidvoc, obiectivitate neutrd atribute {undamentate de principiul continuitatii. Discontinuitatea opercaze cu distinccalitative. Gandirea mitice 9i religioasl lji este structura6 pe tn simbolism reLigios,

-80-

discontinuitate [etiinti]
in care valenlele principiului discontinuitati sunt valorficate din punct de vedre epistemologic ai existential. Discontinui-

discordism lteotogiel

discordism
(din $. dys = reu, nefericit, rcspectiv din lal. coficardiq v. s Pfi)

tatea ancoratd in taditre Senereaze o cunoaFtere orieftate 9i calitative. Asdel se depA9egte intelegerea cantitative a gtiinlei. Fizica cuanticd asumx discontinuitata, deschizend astfel ePistemologia gtiinlica sprc cunoagterca calitativa, care conduce cetre intero8atii existentiale, depegind poziFa deterministd:
Maftor aI ufiei o lini absoll]te, sfati.e $i imlnbile, on I de Ftiinld nu r@i putelJi, era ca allddatd, n $lasof al Mtuii aI cafitifntiobligat sd draind un tehl1i.i^n
I)Ltlui. Instiluirca fizicii cuantice, fut zoii se^olului y& a ardtat illtuugalragilitate

IIEIEEI Discordismul

este gestul situat antinomic fate de concordism (in toate cele hei expresii ale acestuia din urm;: ontologic, pistemoloSic 9i etic).

Discordism l ontologic este una difitre fa.tetele dualismului. Pe lAngd ordinul

realitdfilor nat rale, este presupasd existefita o in lui realitdlilot teologice,

camplet sepamt de ptimuL. l aceastd opticd, gtiin t descie prina ,,Lune", tn

Fizict cuan' ticd a demanstrat lipsa de fundltmefit a uedhtei oarbe in cantinuitatea, in ca '
txei asemefiea paradigl11e.

timp ce tealogiL pe en de-a dow) Este dificil sd lii aceastd pozilie ftun sd cazi fie ifi agnosticisftt sau ateism (ce sd faci cu a ,,\ume" complet sEantd de a fioastfi? ),
Jie

zalitatea

intrarca pe poalfa rcgali ientei rtiinlifce. &uzilitatea locald frcea lac nui concept flMi Jin, dE cauzalitate

la c 01i.

D i s continltit atea

i'i fr c 4t cea 4 exle'

pe

teism abtract, cLre l fienlhe ntnezeu tu?pt calEn dzPdrfald a l mit, cate nu mai acftarteazn asmzi

iltrun
D

globald, spre gloaza rcduclioniitilot carc

Expresia englezeasce pentru o astfel

de compartimentare este non'ooellappillg

trdialt cotmall1| Tenflgtetii oechiullti

cotlcEt
de fn$Iitate.

Obiect l entnlocuif

de relatia,

htera4ialea, intelconexiuneL

fewmefielor natwale. ln fne, canceptul clasic de nateie e/a lnlacuit de corcEtuL

inrtn

mai subtil de substatid

inJom\lie. Atotputelnicio sab' sttnlei, pialru de hrcercare a ftduclioniF' lilor ilin loate timpuile, era sp lberutd. S bslanta callstifuie, pltr simplu, una
dhtre JaFtele posibile ale

timp

spariu

se praPun"), statu6nd ninterferarca celor doua testuri de cunoagtere, bazatd pe seParalia radical: dintoe teritodile lol de cunoas. terc. Prezinte avantajul de a distinge riSuros
nagistelia (,dod dne cefit

intre transcendent 9i imanent, da/ soluFa pmpusd conduce la o adevante schizo_ frmie a trAirii unlane, omul, fiintn gtiin-

nateiei'

teologice, dedublandu-se prin participarea in fiecare ,,lume". O incercare de solutie o propune discordismul

iificl ti

epjstemologic:

Referifl!el
I

Nicolescu [2007a], pp. 191-192.

.'l se ?edea

ti: continuitate, discrei

attologicd ce marcheazd discordbmltl descis mai s1ts, fientindnd a dioii ne

tem t'oalte bine sd

tilaim ftact

ra

-81-

disqet lgrii"frl
ermeticd lntre cunoFtinlele ftiintifce 9i teologice. Altfel spus, de exemplu, a1n putea prctinde cll olfi l este o realitate juxtapuneft, fttd sEarare ,ildtd confuzie intre cele iloud dimensiufli, spunAnd, tolodatd, cd nimic din discursul stiintei

discusivitate tstinril

EWI

ltnificatd, spirituald Fi materiau, fdrd

valo numai intr-o multime Iinite sau numtuab A de vatori"l. Matematicile discrete reprezintx studiul structurilor
matematice care sunt in mod fundamental discrete, in sensul ca nu cer noJiunea

D is cret reprezltte,in matematici, o nofiune opusi lui colrlifl u. O m*ia e discrete este ,,o marime care poate lua

ailuce o oalecrrc collfuibutie Ia pfoblEnqtica teoloRicd a suflet l i. Sa , ?ftcd,p tem gindi cd Ukioersul intreline o felarie intimi de creatie cu Crcatorul, spundnd, tofodatd, cd nimic din cosmologia fzicd nu aa interyela weodatl coh7)a

nu

de continuitate. Unul dinte obie.tele ullui astfel de studiu este multimea nunerelor intregi (care, spre deosebire
de numerele reale, nu au valori continrc). Aplicatii contemporane notabile ale conceptului de d1sc,'ef sunt cele din informaticd (de exemplu, imaginea digitah este un semnal tridimensional discret, spre deosebire de imaginea analogica, reprezenmnd un senmal continuu) Si din fizica cuantid (de exemplu, valorile de energie ale obiechrlui cuantic sunt valori

ceptul leologic aI caettiai.2 Pozi.tia este una evident limitativ:, nl care orice pdvegte lniversul 6zic ti este pus in eviden,t5 pdntr-un gest

lusufa in

strict Stiinffic poate constitui un punct de plecare pentu deslugira, in cheie teologicd, a unor intelesuri 9i semnficatii duhovnicegti care se pot haduce in temreni de inboglfire a fiin nrii ulxrane. A treia expresie a discordismului, cel etic, t dA drcpt de cetate eticii construite prin aportul gtiintelor naturale 9i izoleaze h spaliul pdvat orice inheprindere de tip duhormicesc care se afirmA in termeni
de

discrcte).

Refeinlel
I Le Petit Robeft l2aoq, p. 73s.

momu creqtini.

continuitate, discontinuitate.

Refeiflrel r Lambert [1999], p.90,2lbide ,p.g3i 3Ibidem,p.103.

A
se

discursivitate
(dnlat.
disca/rele = a merge dintFun loc
a

in altul, de colo-colo;

pafcurg)

oeilea 9i. concordism.

EIEE

discret
(dJJ,]lal. dis.retus, pan. al verb.u\1i Aiscel
/,e,'e =

distins, separat)

(prin dezvoltare intelectual-mtional5) pomind de la termeni de tipnl dacd, tnsd gi concluzionand cu temeni derrpdprin umale, a1adar, ikci. Mat concre! cunoagtere discuisivi insea$nA:

Caracterul discursiv al cunoa$tedi ex?rim{ acea manier5 de a cunoaFte

-82-

Ciscusivitate tqtiinFl
I. . .7 a cunoarte tncetul cu ificetul, acte succ?sioe I. . .l; frceamfld a compan

discuFMtaie Istiintdl

pin

neapdratd fie|)oie de - ausucc6io, etapd cu etapd,Linbaj;pficedind ele alt eoab sd retind, sd fixeze ceerl ce
a fost sesizat nui iwinte. pefitru ca, atunci cAfid pncesul cunoa\terii a lflafutat, canortintele anteior dabAndite sd le stea la dispozitie 1...1; Iimbajul fixeazd Fi cottsoliderzd

obieclele ti a le raporta unele la altele; a fed,nge, pentra 4 descopeti u11 adeudt nou, la aderdruti dinainte descopetite; a deduce un adeudr nou cu ajutorul altoft htelhediarc, dintr-altul dejo cunoscltl) a incelca tnlr-o difeclie ilesmpetbea ade-otualui, pentru ca, vdzdlld cd fiu se afld

in aftt diteclb, sd apuctmsprc alta, de bdnuim cd sar afia; b6eamn afuufilui judecdti dupd decdli Fi a obline astfel se|ii tfitlegi de cunogtinle.r

cunostintele discursioe: lzrd Umbai, ele cwSe fl af dtspateaJara uffna.'

tt

Discursivitatea parc a fi o trdsaturx proprie gtiinlelor 9i improprie teologiei.

Definitoriu pentru cunoastrea dis:Ulsiva este faphrl

ctr

Nici gtiinta nu esle, insi, in intregime discursivd, dupe cum nici teologia nu
este in intre8ime

cunostinlele:

l mod succesio, - se dobAfidesc fieoaie de timp; cavAnd, penlfu acensta, m ele formeazl seii TtMi fi 11 sa1l mai pulin
IuntrL sunt dohndite plin mi.gctri multiale gA dirii, ceea ce e ktutq cu a spu e prifitf o gAfidite discontinul; cw@itterell obbctrlor cu ajufar l ufior astfel de cunoFtinle se frce hrcelul cu incetul, din etapd in etapd, p1nd ln etapa socotitd

mai de$abd, de grade de-discursivitate diferite. ConstatAm ce eist5 gtiinle care par a fi mai discursive decat altele (cu cat o disciplind gtiintifice accepti o

nediscursivi

putem

vo$i

pb

ultima, carc, insll, cu tinlpul

se

doxedette

fiu sunt rczuLtatul cofltactuIui difec!

cunosclltor cu obiectul de cufioscut, ci sunt canoftinte medilrte, odicl sunt futlotdea na mijlocite Si
de alle se

ihtifi aI slhiectuLui
cunottinle;

npottate unele b altele, cd se ignofi as pectul In particalat Fi diferential, pentflt

a se

obtin ptin faptul

c.d

obiedele B

tlt

relhte nuftai aspet:tele lor comune;

sunt cuno|tfule rclatiae; ele nu - starc sd erpline ceea ce \Ltcllltile sunt in sunt

tn ele insele, ci nufiMi ceea ce suht in npalt cu altele: fontui adAnc, intih al luctwilat IE rdmdne pururea itqccesibil
drnogkfilelot discursiue;

formalizare matematicd mai complet;, cr atat este mai discu$iva), dupx culn existe momente de discusivitate mai evidnte decat altele in cadrul aceleiaqi ttiinte (ln fizice, formalizarca matematicd a md descoperiri Iizice este un gest de discurcivitate tare fate de momentul de tip pAfundere pdn intuitie, prin care cercetetorului i se infdiiseaze o rezolvare a problemei 9i care cere gestul ultedor al verificedi printr-o formalizare la nivel logic 9i conceptual). DeopotrivA, gestul teologiei este prin e\celenta nediscusiv (impdftesirea dirl prezenta lui Dunmezeu nu este la nivelul intelechnui, ci fiinlial, cu toatd {iinta, traducandu-se ultedor la nivel de impresii tenduri, concepte), dar o anume discuisivitate este inerenta teolo*ei (celei de exprcsie academica/ de p dA, a9a cum e cazul gtiinlelor biblice, al exe8ezei &ept metodd istorico-cridca de analiz{ a textului, sau al arheologiei biblice). De serfiMlat excesul de discur-

-83-

educatie lqdinla/reoloaiel

enrgie t9tinlrl
Cmoa9terea teoloticd academicA r&nane vie in mEsura ln care nu se decupleazA de la viah insdgi, in m;sura in care refuzi

educalie
(dmlat.
educare =

ahrtui,

purta de grijd)

EEE/I!d!EE

Daca educatia este acea

,,acliune care vizeaze a {ace din copil uJ' om lmplinit"l, conceptul se poate ardta relevant intelegerii nporturilor contemporane dintre gtiin!.i 9i bologie in mesura ir care conshtAm cA ambele demersuri plin competenle specitic, propurl edificarea omului printr-un proces de glefuire

progresivd, ambele structurandu-se ca gestud de devenirc a omului intru cunoagtre. Dace, in Antichitate, educatia servea hansmiterii cunottintelor 9i edificedi omului dupe paradigma unei culturi, modenitatea propune, ircepand cu Descartes (Discr.r/s l7srpra meladei) tt al\i iniliatod, o educare a gandirii dupa norme carc sd-i asigure eficienla. Acest gest marcheazl trecerea de la perioada

absolutizarea academismului ei pdn cddere in formalism. Teologia rrmalle test de devenirc intru viafa prin care i se impartigegte copilului duho\.nicesc, in relaFa sa cu harul dumnezeiesc, cea ce triieste perintele s;u intru HristosTeolo8ia este, prin excelenlr, ,Fducatie", in misura in care vizeazA lmplinirea omului in Hristos, omul-Dunmezeu, in mdsura in care se cauta slefuirca continld a omului in coordonatele pedagogiei harului dumnezeiesc exprimat p n intermediul patemitxlii duio\,Tricetti.
Referifl!el
1

in Dictionnaire
12A06l, p. 235.

S. Soldre-Queval, ldrcatian lEducalie), des concepls philosophiques

cop erie cdh.e cea adulte, de tip gtiintific.

de

cunoagterii

Ase oedea

9i:

leologie.

Educalia contempomni, formali sau informau, este, inse, tot nai departe azi de chipul ciasic. in care ucenicul fecea ucenicie la picioarele maestmlui sau ale p5rintehd sxu. Iducalia eprezinte azi, cel mai adesea, un gest d achizitie de informatie, eventual de deprinderi, dar mai pu,m de modelare a omului intru o patemitate pe carc nurnai teologia nu a evacuat-o pand astazi din demersul siu de mani{estare. Din punct de vedere teolo$c, continuem se vedem in ducatie gestul prin care Hristos le impard9ea ucenicilor Sdi la modul concret ceea ce El insu9i trdia, 9i anume viala Sa dumnezeieascd. EducaFa teologica nu poate fi gest {ol[ul de tansmitere de cunogtinte.

energie
^chitate; EIEE Fizicianul Richard Felrman arati
1m concept utiliat in fiici in shansa legdtwd cu enuntarea 9i aplicabilitatea principiului conserv6rii energiei (ceea ce prcpunea, in 1882 lizician l Max Plancl(, ca o perspectiva de pionierat). Mai mulli fizicieni celebri, printre care Camot, /oule, Mayer, Helnholtz, Thomson au Iost implicali in dezvoltarea riguroasd a acestui pdncipiu sermificativ al fizicii.

(dm

g.

energein =

lucmre)

principala caracteristice a enrgiei este aceea de a fi conseFatd. Energia a devece

nit

96-

.nergie lriiints]
in
= _.in
a

energie temenul etel8ie,

[teolo8ie]

ceea ce privegte

fost introdus in vocabularul fizicii de

Bemoulli. Acesta, inh-o scrisoare

Refeiflte: 1 Fraj1goise Baltba\ Eneryie lphlsiq1le)

LEneryie

:&esate lui VariSnon ia 26 iajf.naie 1777 , jetinea energia ca fiind prcdusul forlei

(fizicnl, apud Lecowt

11.9991,

:rlicate unui corp prin deplasare infiniMai 6rziu, fizicienii din secold =zimaU. -\X{ (unii dintre ei mentonati antedor) ::r dezvoltat ia nivelul unor implicalii :Tceptul de energie, in stlerlsd htAtura r manilestarea principidui conservadi aergiei. Energia fizice e stl6ns leFte de inter:-liullea Iizicd. Fizica actuald cunoaFte :etru tipuri tundamentale de interaqiuni. i-teracliunea tarc este cea care se exer:ia inte hadroni. Interacliunea electroac,tioneazd asupra particulelor =agretictr electric. Intercaliurea slabd se --.arcate =lercite inte leptoni Fi hadroni. A patra :.ieracfiune este cea travitalionali. Au $stat teorii de unficar a acestor inter!.-tiuni. Fizicianul Abdus Salarn spulea, :. 1982, cA interacliunile sunt maniJestnri r unei singure forme de energie. S-a =rs;t unificarca intencliunilor tarc, -ecilomagnetici 9i slabe. Fizicienii sunt - dutarea unei teoni unficate inclusiv r: $avitatia (dar energia necesari expe:rrenterji uniJic;rii nu va putea fi atinsa r:iodatd in acceleratoarle nucleare). lomeniul unificedi intemc-tiunilor se ::a in pLna dinamice 9i pull in relalie -:rofizica 9i cosmologia. ConcepFa din cuantice, dubhta d teoria relatlvi=cageneralizate, a evidenliat rcalitatea =ii lumi aflate in migcare, bazata :--ei Pe interactimi 9i intercone,\iuni. Nu =.stii, --d avem de-a face cu un univers static, pe o substanlA imuabila 9i o mate="at

A se oedea ti: nal]-lJe.

lltrll! t in dialogul dinhe teolo$e

gtiinti atunci cand
se abordeazd

9i

realita-

tea enertiei, trebuie evitate confuziile. Energia ,,necreatd", despre care di m5rtude teologia, inseamna altceva decat energla creata, fizice. EnerSia necrcate inseamlla hanl lui Drnnezer! carc izvoxbte din 6in!a divina 9i se maniJestA prin Pe$oanele dumnezeie$ti. Tradi.tia oto-

doxi aiim; caracterul necreat al harului.

in dlsputele cu Varlaam, aretand cd lumina taboricx e necreatd, sfantul Grigorie Palama evidenliazx faphi ca harul este o energie necreatd, impdrt;titi pdn
oypedenta duhovniceascd

ti

ecieziaft

Eneryiile necrcate amta modul de

al lui Dunnezeu gi suslin intreaga crcalie. DumnezeL este prezent in lume pdn mergiile necreate- Atat hanscenden a lui Dlrmnezeu {are de lune, cat 9i imanenla Sa in cra,tie se explica prin energiile neceate care constituie puntea de bgatura dintre Dumnezeu 9i Geafie. Ener8iile divine pdtlund intra8a xistente. Eneiile necreate nu prcsupun cu necesitate crearea lumii, ci sunt relalonate de vointa lui Dumnezeu. Energlile necreate se manifesti prin lunina cea neapmpiaH, in ca re
se $141uie9te
o

Dunnezet (I Tith., 6,12\. Teologia energrilor necreate constrtrde

de rc{erint5, speciJice Tmdiortodoxe, exp n6nd modul concret Eei

invilituri

de unire a lui Dunnezeu cu omul. Inergia necreate este:

-97 -

energie lteologie]
I. . .l slaot in carc le apdr?11 Dunlrlezeu drcplilot ocelala din Vechiul Teslanenl, este lumina eternd ule pitrunde natura umand a lui Histos ti care llt Schimbarea
la Jald le-a dopertit

entropie IeriinFl
contact cu fdptutile, sprc a aj nge la unirea cu raza d.ufifiezeiiL dupl cao1ntul lui Dionisie Areopagitul $i tatuFi,
aceste raze

rea Sa; esteharul ecreat sitndumnezeifor, imptutdgit Einlilor Biseticii carc tfiiesc in u irc cuDu nezeu;insfiEit,

eI

Apostohlor dwnnezei-

iLumneEietti pdtrund uniaer sul creal, sunf cilEa existenlei sale. 1.. .l D hfiezeu a creat total prfu enetgiile
SalE.

Actul creitiei stabilegte

legdt

td a

esfe

lmplltdlia lm Dwn

e2e11.

in

care

enelgiilo/ dumnezeieFti cu ceea ce nu este Dumneze . Esfe o limilare, o iletermitare

dreplii oor sttdluci Ia rAndt-b ca soarcIe. L. . .l Dagna cu pipire la energii nu este o mnceplie abstrcctd, o distinclie p t tutelectuald: aici este oarba de o Joarte cancretd ftalitale de aldin religias, c1t

iadielii nesfArFife ti peFnice a lui Dumnenu mre dcvine caum fiinlei mtuginite fi trecdtoare. Cdci eneryiile n produc Lufiea creafl chiat prih faptal cn ele
a

loalc cd este
aceastd

yel

de tnIele.s. Iald de ce
se

e:qnmd antinomit prtu motui lat dE p rcedcre, energiile anunld o deosebite negrdjld ele nu

inodldtufi

sa LuflEa firerti fiinki. ar rt fd/n de sfdtrit si uesnicn prccum

ale

eistd, pttu faptul

cd ele

sunt parcedetile

Altthinferi,

Dumnezeu, sau energiile nu at

sunf Dumnezeu fu rtinfu Sa ti, tatodafd, find nedespdtite de finld, ele mtuturisesc despr u itatea Jihlei cer qinnld n hti D n,p1Pr '
Energiile neceate nu s(urt depirtate de viala des;va$ite a Sfintei Treimi. nxis6

manifesffui mfugihile Fi ttrenelnice ale

fi

decAt

lui Dumnezeu. A\adar, eneryiile dumnezeiegti, fu elc insele, n1t sunt raporhti
7!rc Dnfinezeu Fi natula cleatl, ci ifitld in legitutd c1t ceea ce nu este Dumfiezeu;

le8;ture inte fiinla, persoanele enersiile durrrnezeirti. S{6J'tul Dioni9i sie Areopagihi aratd ca errerSiile xprime multele numiri ale lui Dunnezeur viali dreptate, inlelepciune, putere, dmgoste qi alte nulnili care ne r:]nan necunoscute. . nnergiile Iac sa 6e cunoscute viala Sfintei
o strerse

trat 1 me"x la existenld pin aaihla 1 i Dl.nfifiezeu. [...] Aceastd ooinfd a seat tolul pin energii, penlru ca tmtura creald
ele

sd aja gd

in

mod liber

La niea

cu

Dumnezeu in aceleari efieryii.3

Relenftkl
2

Lossky [19931, p. 105,3 lbid.,pp.7']G117.

Treimi

jn plan iconomic, in

lucrdrile

Treitl1ii. irt manifstarea iconom ic; a Trei-

A se Tteilea git hat .

mii in lume, orice energie provine de la Tatel, comunicandu-se plin Fiul S:u ln Dul1d Sfent. Energiile necreate exprimd modul dumnezeiesc de a 4 la care avem acces prin experienta harului:
Eneryiile dunnezeieFti sunt in toate ti in afard de toate. Tteb iesdner licbn nai
presus de

entropie
(din gr. er +
,7ope = schimbare, alterare)

llEEt

finta tettt,

sd pdldshfl arice

Entropia este o merlrne termodinamica. a carei valoarc depinde de starea fizicd a sistemului, este o ,,mAsura a dezordinii": card ur pahar se sparge,

-98-

entopie
se

Istiinlal

entropie ledinta]
sistem (datd, ile exenptu, de temperatuft sa, de pfesiune sau de aolltm) carcspunde mai muLtof stdi microscapice posibile ale

prcduce printr-o cregtere a entropiei (a gradului de dezordine), ln timp ce opralia inver#, rcIacerea in sms inve$ a paharului din cioburi (in afam testrnui de a filma spargerea, respectiv de a rcda flmul ln sens opus) este imposibili - ea ar prcsupune o reducere a entopiei. Or, sistemele naturale tind lntotdeauna cahe o cre9tere a entropiei/ cea ce expdmd legea a doua a tenarodinamicnr in timpd orifuui proces, entropia unui sistem
;zolat dmane la fel sau creFte. Procesele h care enhopia rAmane constanti sunt tmersibile, iat ceie in care crette ^umiIe 51rnt numite i/errlsittle, fiindca ,,nu exist2t o posibilitate reaiistd ca sistemul si reajunga in starea ini,tiaft".1
Tendihla de crcFtere a entfapiei se erylicd

sbtemutui (constituite din aranj anentul

vileza mobtulelot) . Cu cAt e hoi mare nuntrul de posibile fiiclostdti corespun zdnd flei tacrostilL cu afit nei fi1are este entrapia sistemului ,i cu afit mti

,i

marc este dezordinea

sisfeh

i,3

Enhopia este o cantitate fiici mAsuIabild" precisA. La temperatura de zero absolut (minus 273,15 glade C) entropia unui corp este zero. Entropia se definegte ca fiind k x logD unde Ic este constanta lui Boltzmann 9i D, o mesuri cantitative a dezordinii atomice din corpul in chesa cArui ntopie \,Tem s-o misurdm. ceea ce privegte dezordinea, ea este datorate atAt atitatiei temice din corp,

liune,

pin faptul

cd numdrul de

sfiii

posibile
1e

ln

poate aoea, este mai mare decdt numbul de sldi de mai maltd otdihe, JdcAnd stalea de dezodihe nai probabild. De exemplu, entropia stdfii ailonate a holeculelor de apd lntr u11 ctistal de gheald e mai mA decAt cea fu care cistalul esfe amestecat cu apd lichidd. Diferenla de e trcpie co-

de iLezordhrc, pe care

un sistem

cat 9i difedtelor specii de atomi gi de

molecule amestecate unel cu altele. Este meritul lui Erwin Schrddinger de a fi pus in eviden!:" pdntr-o luciare de pionieFt cu ajutorul conceptului de entropie, distinctia dinte organismele vii ti ceie nevii. Schrddinger arate ce,,materia vie vite descompunerea sprc echilibru", altfel spus, viul lupte cu enhopia

rcsp nde fiansferului

cislal

de

durd necesat

i pentru a se lopi.2

(in te(minolo8ia lui Schddinger, viul

Entropia poate fi definitd ca

,,produce entropie neSativ:"). Astlel cd,

dacd, in ceea ce privegte corpurile nevii, atunci ceJld sunt izolate sau plasate intr-un mediu uniform,

.l mds td a indbponibilitdtii de energb a unui si.stem pefif:ra lucru mecanic.

I.
.

Un sistem inlat, tn echilibtu petfect, arc entrcpiaflui t fi, fn Jelul acesta, nu are eneryie pentru o sdvAri lucru. Azi este

l...1toatd hi\Eatea tficeteazd destul

de

nuti uzual, laturi, st definesti entropia ptin iflteftlediul mecanicii stalistice, tn termeni dE numdt ile mitastdti posibile ale unui sistem dispunAlltl de o anume enetgie, Fiecate stare nwctoscopicd e anui

repede, fuept consechli a difetitelot ftictiuni; difercnlele de poten.ti! electric

9i chimic sunt egalizate; substantele tind sd intrc ih nmbiwlie chimicd, supundh du se acestei tmdinle; temryahra deoine unifornl, ci unpre a canductiei cdAuni

-99 -

formalism l;ti;ntal
aketuite de Pariniii spilitualititi ortodoxe. Pir a Filocalie 6peti!'i apare la Venelia, in anul 1782, sub intfijirea sfantului Nicodim Aghioritul, 9i poartd denumira de Filocalia pdrinliLor care practicd trczoia.
Tfaducerea franceze actuale, Philocalb des

formalism

1$tiintdl

l. . .) doclrind patrioit cdreia natematicila

sunt

adioitate

de

manipularc de semne

goale dc sens, iat adeolbuile malematicii

sunt pw Jatnale, altJel spus se sptijind pe co11?.)enlii sau pe diinilii implicite.l

Parcsneptiq es, rccvpercaz5, pentru in!eleterca noastra contemporane, urmdtorul subtitlu ex?licativ: ,,compuse din scrierile Pdrinfrlor s{in}i purtetori de Dumnezeu

in care, pdntr-o infelepciune a vielii, urmarc ascezel ti contemplSrii, inteligmh

9i
este cu

rilatd, iluminatx

9i

atinge desev6r-

qirea"1. in limba romand, traducerca Filo-

caliei s-a fecut cu

titlul Filocalis sfintelor

anul

heuinle
1946,

ale desdlrdrFitii,incepAnd cu

fiind urmarea steduintei marelul teolog roman Durnihu StAniloae. Asllzi, terrne li t'ilomlie desenureazd genul de literatud care-i oled cititorului rcpere h vederca trririi spirituafitlFi crettine la tcoala PdrinFlor. Filonul ,,filocalic"

Fo nalizarea matematrc{ apare in secolul )OX, ca o dcuplare a $ndirii de tip matematlc de preocuparea de adecvare la realitatea Iizicx. in acceptiunea formaliste a lui David Hilbert - vorbim d lui Hilberf' ca de un rnanifest .programul al fomalismului in matematici, intrucat reprezinte Ioma sa cea mai elaboratd -, matematica poate fi pivite ca o manipulare de simboluri, dupa rcguli precise, fdra contact cu rcalitatea:
Cdnd descopeld ailhetica, copiii *ebuie sd IEge simboLui de obiecte concrete ale

Iumii

rc.ale. l.

.l Mai dEftfe, capijilncE

al uni scrieri esle expresia gestului de

incredinfare contemporani patemitltii dlhovnic9ti oferite de Ptuintii nevoitod.

slt facd operttii matematice absttacte, meryand pad acalo, tncfu utilkeazd pe x Fiyinloc not numere spLifre. Cei ce se orienfeazd spre matetaticile apliatc descoperd numercle complere 9i nulti

plicfuile naliciale, carc ascultl

de

Refein el
1

ciudote, care nu

reguli

ninic

de a face cu

1 fiea reall, Cu toate acestu, studentul

inoald sd maflipuleze sihbolui absttude, reprezentAfid operatiwi ti obiede feale, lAfi sd albd a se inyiion de sensul lot ftaL in mdsura in @ e exisLnurcan l.'

Philocalie des Percs eptiques [20051.

asc.ezd,

leorie.

formalism
(din lat./o//,?, = aspect exterior)

Pozitra formaliste are atagate in mod inh:iruc irrederea h puterea demersdlui

logic constituit exclusiv din aumente formale gi proceduri calculabil. Fomulatd de

Hilbertln

1920, ea va fi combatutA

EIEE

Formatismul reprezintd, in mate-

maticS, acea

in 1931 nu prin mijloace filosofice, ci din chiar interiorul matematicji pdn lucrerile lui Kurt Gddel, care va areta ce, in

-120-

Iormalism Istiintel
orice sistem axiomatic (unde se definegte o bgica formala), existe prcpozitii rnatematice pe care nici o procedure sjstemadce nu permite sX se demonstreze dacx sunt adevirate sau nu. Astezi vorbidn d,espte linbaje Jonftale, ficend apel la tipuri de limbaje asociat calculului de prcdicate matematlce (teoria ansamblurilor a lui Lens sau limbajul

formalism lqti"lal zitii", aceash fAcand apel la ,,operatod" exprimati pdn,,simboluri".

Refe*+e.
1

aitmeticii al lui Lar). Definirea u]lui

,,limbaj" permite dezvoltarea de ,,propo-

Mathieu Marior! Forfi alisfie (ngthefiMtique) [Fomalism (matenatic\1, apud LecouIt [1999], p. 421; '?Davies 120011, p. 95.
A se oedea

,i

axiom6.

- 121-

incognoscibilitate lreologiel
{ormarea unor concepte idolahe, amigitoare, in privinla a ce inseamna puterca de cunoa9tere a omului. Asumandu-9i limitele cunoatterii, atat teologia, cat 9i gtiinta se deschid cdte taina mai presus de exprimare a particip{rii la comuniunea profunde a modului dumnezeiesc de a fi. Teologia prcpune o cunoagtere inleleas{ ca vedere a lurninii necreate.

incognoscibilitate [ieolosie]
cu nEutinld de umoscut
de nimeni oeacul acesfn Fi nbi
de

grdit,

9i

ti cu Eutinld

iciodotd. Nici tt1 in cel oiitot nu este

nume spre a nuhi firea iLumnezeiascd,

nici cmdnt El sulktului

Iimbn, nici atingete sinlitd oti gandit , nii inwgifle spre a da o anumiti cltfioa| tere tn piuinla ei, afard doat dc faptltl cd
ea este incagnoscibilihztea desfurarfitd pe

,i

er?rimat de

Aceaste vedere inseamnd experienta harului necreat, paticipare la viala lui Dumnezeu prin energiile necreate, insa fdrA sa fie posib e participarea 9i ctnoagterea fiintei lui Durnezeu. Fiinla d1ulmzeiascd e mai presus de o ce cunoagtere, este incognoscibila, de necunoscut.

cafe a
este

fid/turisim, tdgdAuind tot ti paate t'i fiunlit.r

ceea ce

Incognosibilitatea fiintei lui Dumnezeu este premisa apofatismului TradiFei

otodoxe. SfinFi Pdrinti ai Bjsericii s-au lwtat cu diferitele tendinte filosofice, mSrtuiisind aceastA incognoscibilitate, tocmai pentru a nu-L circumscrie pe Durmezeul cel viu unui concept. P;rinfii capadocieni au luat o atitudine uaitarA 9i radicala impotriva lui Eunomiu, care pra fesa incrcderea in capacitatea cunoagterii umane de a cuprinde fiinla lui Dmnezeu. S{eJltul Mardm MArtudsitorul, siantul Ioan Damaschinul ti alti mari sfinti ai Bisedcii au m:rturisit cX fiinfa lui Dumnezeu e mai presus de orice ei?e enH. in cont),tul disputelor dinre sf;ntul Grigorie Palama 9i Vallaam a] Calabriei, marele sI6nt Grigo e Palama afirmx incognoscibilitatea fiinlei lui Drmnezeu:
Firea cea ruti presus dE fiin d a lui Dumnezeu nu poate fi niri yditd, nici cugetafi, nbi|,'dzuti, cdci ea este departe de toate lucturile Fi rnai mult dedl in

lncognoscibilitaiea rlie{eazA apofatismul ca atitudine constanta a taditiei ortodoxe.ln aceasta perspectiv:, este posibiu expedenla Dunnezeului celui viu in viala Bjsericii. Teologia nu se rcduce la o succesime de concq)te, de demonstla.tii filosofice; ea e participare la comuniunea ecleziali" carc-L propune pe ll stos ca Adevar concret gi viu, ca o persoand suprema deschise spre comuniune. Incognoscibilitatea nu insearfirA un rcfuz al culturii sau al gtiintei, ci transgresarea Imitelor cunoas, terii conceptuale. De ase menea, incognoscibfi tatea nu inseanne
un soi de atnosticism, ci implice fibertatea fa,te de concept. Aceasta nu presupune nicidecum fipse de rigurczitate si coelglH, ci o,prim: o coerenta d tip edezial.

ln aceastA perspediva. este posibilb articularea oneste intle teologie 9i filosofie, inhe teologie si stiinld. Conceptul nu poate inlocui realitatea
duhovniceascx 9i ecleziaH
e o Fcoali l. . .l deoalue crerlinismuL filosoficd care si speaieze pe marginea conceptelor absttacte, ci, lfiainfe ile toate, este o tmpdrfdsfue de Dumnezeul cel pi1l. Iafl de ce, in ciwllt cultuii lot flosot'ice 9i a lnclindrilar lal firctti spre speculalie,

find purtatd de puterile ile nef$elcs dl thintea ale iluhwilat cercFti,

cognoscibild,

-140-

incognoscibilitate lteologiel
P tuinlii

incompletihrdine [qtii.tal

prin

tTadilie i rdsbitene, ueiLittcioti sti ptului apoJatir al lealogieL

se

si-ri awuscd xdnilrca pe prag l nliste' rul i si nu L au fuIocltit Pe D finezeu

lfibtdtigAfldkle pe toate cele ce par a nlt p*ea infilni.I. . .l Initieteetn ad@tt\ Bisericii este patficiPare b felul de oiald
aI acesteia, la tntnnilea 1n sdrbdtoLle a clediltciolilo\ cate h6eafltnd realizarca

pin idali desprc Dunncz [...]N/s-l? p6 niciaditd in Rasiit Prcblenl npat t rilor dt trc teolagie flasofei aLittdi
ea

nizutd si flanifestatea umanitdtii celei

noi, biruitoare

i morlii3

aPa.fatgi le dddea

Pdintilot Bgericii

n.pashlfteltate si a libertate

cafe et
a

faloset tenlenii 'Dimeidie

filasot'ic,

t'dft t'i in

Refeifl!el
1

'ntr;
sa

feoloie a conceptelot [ ]Incos noscibilitat ea nu inseannd agnasticism

refuz de a-L

sd f,e i n leleFi gre1it sau sa cadh

\alas

Lossky [1993], p. 55;' Ibid., P.77;3 119961, pp. 2a-29 .

va -

c noagte pe Dlofiflezeu. atnoaFtere se oa sdoaryi Totu;i, aceastd intoldeauna pe calea al cdlei copdt adeode cunoasterea ralianald, ci ufiiea, rat deci tndumfiezeitea Nu oa f, deci, Lorbt fiicicand dE o teolcgie abslractd, operdnd

cognoscibil, cunoagtere.

fi

incompletitudine
llffiEl
in cercetdrile din matematica, s-a pus problema dacd adeverd Poate fi obtinut printr-un prcces alSoritiric. Natura adevrrului, evidmt, excede matematica Restriclionand domeniul de cercetare, s-a pus lnbebarea dacd adedrul matematic, judecata siSure Privind ce este fals $i adevarat in matematici sunt realit:.ti

c conupte, ci de a tealogie contefiPlati1tt, indudnd minlilc chtre rcalitdti &re

sunl

nti

presus de inleleRoea ratlonald

ErDerienia eclezial; este o invitatre la via ta iea adev aratl a Dumnezeul ui Celui viq Care Se uneFte prin har cu crealia in Bisedca Sa, biruindu_se astfel puterea necunogtinlei, a Pdcahrlui 9i a mo4ii: Damneze l Biseticii e Fiintd fiai presus tte oice fillld, Dufinezeirc mai presus de olice d finezeire, nume fdrd de flumq

identificate pin procedee algoritmice. Hilbert, Cantor, Poincar6 au dezvoltat difedte metode de demonstra,tie matemadcA. Multe dinhe idole pe care s-au
baz at aceste dernonsbatii au fost

ptinctpiu tnat presus

nLnte rc nu poale

ofimusci,

cuaAnt de flegrdit. Cunoatfe-

f i

de once

prillcipiu

teleasl de

nti

tea

realuiDumneze este EstJeI o cunoarteft in fiecunoarterc, o patticipte la cePo ce nu poale Ji PafttiPal TeoLogia este inttaqa a rcea rc nu se tnuath , fotn ularea Iucrurilor ce nu pot fi Jormltlate' reprezentuea celor

expint

ce nu pof fi leprezentate' nigte similitudini fieasefi.tu1ate,

tate de conceptul /,rmelelor ittfuite al\;i Cantor, {olosind mullinile infinite. Definirea conceptelor in termeni de mulFmi a fost importante pentru logica matematicd 9i acest procedeu a {ost inhodus de togicianul gerrllan Cottlob Frte. in 1902, Iogicianul BerEand Russell ai eturat certitudinea data de demonstoaEile lui Cantor, Prezs$nd paradoxul

influm-

-141-

incompletitudine lsunra;
sIu legat de mulF]ni. Russell, inpreunl cu A.lfred Whitehead, a dezvoltat uJI putenic sistem axiomatic pentru incadrarca tipir:rilor de ralionamente matematice in sistmrul1or Aceste re$ i logice urrne-

infinit lgtiinta]
poate avea anunite limite inteme sau ca nu poate descrie complet ralitatea fizicd modehte matematic. Teorema lui G<idel este o expresi a ceea ce existi strucfural

rcau evitarea paradoxului. Sistemul era,

insd, foate complicat. Matematicianul David Hilbert a rcalizat un sistem mai ugot tncercarld si includa toate tipurile de mFonament corcct. El voia sd demonstreze ce acest sjstem nu e

contmdictoriq

in realitatea qeata a lunlii - 9i arlulne limita. Existi o corespondentd lntle teoremele lui Gitdel din logic! qi principiul de nedeterminare al lui Heisenbert din Iizica cuantic5, prin faptul d ele expdmd limita ine.entA a oricdrei teorii qi terldid axiomatice. Astfel teoria gtiinfr.dcd nu mai
poate pretinde ca
e rzultatul exclusiv al unei gandiri axiomatice, h care intuitia 9i experienta spiritualtr nu au nici un rol.

ofre cunoagterea certd. Esenta programului lui Hilbert a fost spulberatl de genialul logician austdac Kufi Gitdel. Acesta,

rczdtend astfel cd matmatica

prin teoremele sale de incompletitudine, aratx ce orice sistem de reguli formale, su{icient de larg cat sd cuprinde ehmente de aritnetice, cuprinde propozirii nedemonstrabile. Adeverul matematic scape demonsbatiei in misuE in care
I.
.

Refeinlel
t Penose
119961, p . 127
.

se

oeilea gi. Ioftnalisrn

.l

acest adevdr

tntenatic nu

poate

t'i

infinit
(din lat. t'?fn#as = fed rimite)

tuchis in nici o schemd Jornau. AdeodtuI matet alic este ccva ce lrcce dincolo de

foma\smul put.

matefialic depdterle t tfegul concept al fotnaLbtaltui. Adeodtul matehatic are un caracter absoLut ti dat de la Dumnezeu. Oice sistem fonql are un caractet proaizaltu 9i oarecum artificial. Astfel de skteme jaacd an rol thsefinat ir1 ilbcu-

[.

.l Natiunea ile adeadr

EIEE Experienya de zi cu zi ne aduce in proximitatea reprezentfuii mai curand

decat a infinihnui. in timp ce curente conceptul de finit ii apare Sandirii firesc, ca unul care este legat de operalile de discriminare ti de cuantificare pe care
a Ie sivargegte

finihrlui

liib

matemalice, dar

tErezintdnufiai n

ir

mod curent mintea unla-

ghid. paLtiltl Gau apturimatb) cdtre aJIarea adeodrul1ti. Ade iruile mafefialice
depdgesc

nA, cel de inJinit presupune lln efot de reprczentare mentali, marcat intotdeauna

de o aIrunle aproximativitate. in lo&ica

realizdrile ommeFti.r

Teorema de incompletitudine a lui Gtidel arati cA niciodate o teode care presupme o gendire matematicd aiomatici nu poate fi complet,e, in sensul cA

curerti, telmend m/qt# desemeaz e ceva fAre mdsurS, fdr; limite, peste posibfitetile de cup ndere, ceva ,,{oarte mare" sau ,,peste misure de mare"Ideea de nemarginit, de nelilnitat, de nemdsurat care a dat conceptul de inlinit,

-742-

infinit

lteologie]

inlinit

lteotosiel

este vche in ttiinte. Intercsant este cA, ince din Antichitate, intalnim o bivalenta a concptului: inJinitul ,,mare" face aPel

Dumnezeu. C{utarea unui chip de inteletere, de rcprezentare

a

hd

Dufirezeu

nemArginirca experimenta$ Prin a migcxrii lor, vastelor spali siderale, Pe cend hJinia tul ,,mic" hateazA problema diviziunii V iHr, fitosotul nelimitate - in secolul Posibilitatea tlec Zenon descoPerea repetirii infinite a oPemFunii de divizare a unui segmnt de dreaPtA in doue pAr,ti. Cele doux aborddri ale rcaltatii care se dezvatuie la scid de ma$itudini diferite (ashofizia din zitele noastre este fizica ,,hJinihr lui mare", in timp ce m:icroizica este fizica ,,infinitului mic") au in comun e'jstenla unuia ti a aceluiagi concePt de inJinit. Pe Unte infinitul fizicii, exist5 9i un in finit matematic, opemtoriu. Acesta este asimilat lrntli num;r 9i integrat ca atare in lormulele de calcul matematic Este conceptul de inJinit cel mai Precis utilizat ilp sriinte La fel ca in fizica, infinihrl matemaic este bivalent, participand atat la formalizarea matematicA a abord{rii cantitailor mari (ceea ce nu arc li{Lite ca m5rime, cea ce nu e nurnirabil), cat 9i a cetor loarte mici (calculul inJinitezimal).
observarea astrelor ceregti,

spaliul interiori6Fi umane il aduce pe om, cel mai adesea, ln proximitatea unor ,,notitmi" cu care incearce sA ,,traduca" in termeni {anliliari ceea ce-i depA9egt, lrt realitate, posibilitdlile de rcPrczentaie Dumnzeu,,nu incap" in reprezentarile omenesti dec;t cel molt iconic. in dipuri diferite, omul Sustd 9i se imPSrtegeSte dintr-o anurnite conttiinle a necuprinsului a inlinihrlui propriu Fiintei SuPreme:

Mergint

pe matul

tu gAnktile

sale,

obserod an capilaF care fiicuse o graaPditl l\tsip si se strdduia sd care apa din nare

ndrii;i atdncit ftnd feticitul Augustin

c? t'ac?,

in poapasa.lnfftband -l

pti ti
ln
11oud

fericitul

tdspunsul rmdtor: ,,M1tt larea

goapd", cople9tudu-l \stfel o

aceastd

lfilelegere: leologii este strddania de a-L ,,m11ta" , ile o-L sdldFlui pe Cel infmit

tu t'initul cuprindzri omenetfi.

Cum poate, agadar, omul finit s; se impertdgeasca din Cl InJinit? Mintea omului nu poate sA cupdndd acest gest dunnezeiesc 9i teologia ortodoxt P n
a{irmarea apofatrsmului, pune la addpost inteligenla omeneasce de toatl inhePdnderea de ,,explicare" a ceva ce doai milo6-

Refeifltel
1

Seidenga4lnfri (science classique) Ilnfrnitul (111,tiinla clasic\l 4p d Lecouit

Jean

[1999], p. s16.

tivirea dumnezeiascA poate face Posibil (9i inteligibil) 9i care-l ageaza pe om, ca expdere, peste martin-ile limitate ale vietuirii stdct omene9tl. Teologia ortodoxA de mdrturie, prin chipul de vieluire al sfinfilor, despre puterea dumnezeiascA de a ,,dilata" conFtiinla umana, Pentru

materie/mate alitate.

a-L primi pe Cel necuPdns ChiPul lui Dumnezeu este de necircumscds operatiilor mingi omeneqti:
ale

acesta de intelegerc-imperdgire din cele

IIIIEEE Existe o incordaie, o scrutare huntricl a omului in tinderea sa cdtre

-143-

instument

lqtiinta]

instrument

J$tiinfal

instrument
El@E
Crmoaqterea lumii sub asPect fenommologic presuPme in drip necesar testul intalnirii cu aceasta Prin inter-

mdiul simFrilor Omul exPerimenteazd universul inconjuritor, eI servindu_se de

Kensington, din 1876, definind instrumentele ca fiind unelte produse special pentu a servi experimentelor qtiintfice. Ideea va fi prcluati de o4o E Blish DiclirMry, carc va disdr.3e instrummtele de unelt. primele particuladzandu-se prin scopul lor strict stiintifiC:
Redtrgerea la instrumefite este I. . .l indi sachbili ile actioitatea gliin ificd, atunci cAnd aceasta deoine expeifientald, ata cum a atestd portretele carc, tncepAnd .u Rena1lerea cel

simFri, iar impresiile rezultate liind

analizate cu ajutorul ratiunii. Mana care pipdie. ochiul care scruteazd dePdrtarea, rrc.hea care ascult5 sunetele naturii (cu mana facutd pehie in jurul ulec}lii, oPtimizandu-se astfel acuitatea auditivi Prin foralizare 1midireclionau), toate acesiea sresc drept mijloace-unelte ln vederca

pulitt,

li

rcprczinld

pe

asimilxdi a ceea ce ne inconjoad. Nu este surpdrudtor, deci se vedem in chiar ceea

ce alcituiette corpul omenesc P mele instrumente folosite in cercetarea naturii.
Pe

saoanli ln eaerci,tiul actioitttii lor, ificon' jututi de sfere, de conpase. Dezooltaren i strwnentelot ,liinlifce in secolul XV
i-a

frcut

pe

acefti| din uttld

sd reJbcteze

asupra co

diliilot

de Dalidilate a obseralt-

liilor 4ecl

ate ca ajatol1tl qu.a

instrafientclu

o conditie silf.e

l.or. efi reproducti

misure, ins;,

ce

omul cregte tn

facd gestul cunoatterii gtiinlince 9i, ple' cand de la constatarea cd simturile sale sunt prea limitate pentlu a putea cuprinde bogaFa de iiformatii din jur, simlurile sale vor fi ,,pre1ungite" cu ajutoml lmor

tti

sX

bilitatea. Ea presupufiea

cl

este rczoLutt

contrcI l Jactotilot ce intetain in cAftpul expe e lei Fi implica pasibilitLtea de a o

r4ace Fi altdllatd, cu instrumenle similTtYl. . .l Ptoblena standa rdAnii obseruatiei

melte mai pefomunte, carc sa-i permiti extinderca posibihteflor de investigare:

R?fli D?acaftes a indicat. tn tratalul sdu

si a nstrumentului era sinullan Pusd.'

Ce mai este instrurnentul astdzi?

Desprc om, analogia lntre sinluri

ti

cefitfild,

Odatd ltoliunea de itlsttltfient deaenitd ea a tins sd caitige bl e eflsie

instrumefite: dacd lentila este un Jel de oclu mai p femic, ochittlpoatefi asimilat unei Ierttil? ce pemite t'armarca i nqgillii:
analagn funcloneazd ih anbele s.nsu

Fi in otganizole. Tendhla actuald este

aceea de a

htegra prifitle instrumentele

Aceste unelte, in misula in carc vol servi nu atat unor scoPuri utilitare, cet in chip tundamental gestului de inlelegrc,

Ftiinlifice, pe ldngi aparatele de masufi. masi ile $i cilculntoaftle, no1 entititi. In biologb, tnintlele de labo ttor I. . .1, rch|l acestor aninile lfi *eneficll a fost cottl-

ptlat

ca cel aI balanlei?n btorilt chimiei.a

de semnilicare, de cunoatterc, se vor numi inshumente gtiinifice. Este ceea ce va sublinia Maxwell in prelegerea sa la Expozitia din cartierul londonez Sotth

Instrument gtiinlific este considerat azi orice lucru care servegte ca unealta in edilicarea unei crmogtinle de tip gtiin ilic

-146-

intelect tetiin nl Refein

1

inteligentd artificiaH ledinlal

Refetutel

e)

Anne-Marie Mouli4 Irslrufient, apud

119991,

I Dictionnaie

Lcourt

p. 539;
4

5r,? ce [1998], p. xj aft .ciL. ibidem, p. 540;

Insttunents of 3 Arme-Made Moulin,

Ibiden.

lraneaise 119951, p . 668;

mcyclope-dique de lala gue ' Dicf io@tul EryLiuttu aI Lbn6i Romtue Q)E\ [1998],p . 497 .
se

oedea git lafi, lJne /

raljoralilale.

exprient5/experiment, mesurS, 9tiint6.

inteligenld artifi
EIEE

ciali

intelect
ElffiE Reprezint.
,,acea Iacultate de a

Un domeniu de intres major in cercetarea stiinfiJicd actuale este acela al inteligengei artficiate (IA). in acest do-

inllege, de a cunoaFte"r. DopotTiv5, e\pdmd ,,capacitatea de a gandi de a avea o activitate ralonala, de a opem cu noUuni", termenul {iind dat ca echivalmt al

.onceptelor de,,minte, 8;ndh, ratirme"'. Dacd gtiintele sunt, prin excelentd, un

test intelectual, ca unele care traduc in

temreni de reprezentare intelectuaid rela-tia omului cu hmea, relatie stnrcturatd de dodnla sa de a petrunde raliunile 9i

semnilicafile la nivel fenomenologic, ir vederea inteleSrii, teolo$a este gest de viatx al omului inte8ral, in demers de inteineedinlare a intetn sale fiinte lectual, emotional, volitiv ti somatic lucddi harului dumnezeiesc. Intelechrl servegte gshiui ieologrc doar in mrsura in carc ii est incredintat ca lucmre duhovniciei, adice inspiratiei Duhului care sublimeaz4 lmobileazi ti bansf itureazi competenta urnane cu intdrire de Sus.
Daca, pentru Ftiinte, inteleterea poate

meniu, se incearca imitarea mentalultr uman prin magini electronice. Eista mai multe direclii de dezvoltare in cadrul inteligentei artificiale. O pdmd dircclie ar fi robotica, in care se concep maqini indushiale, capabile sa xecute munci cu o precizie 9i o viteze ce depagesc posibilitelile umane, dar care nu presupun o complexitate deosebitA. O altd dirclie este daH de sistemele-expert prin care e sbcate baza de date ncesarx activitAtii unei prcIesii. Un alt domeniu este psihologia, lmde se incearce imitarea creierului u]lei fiinle vii prin dispozitiv electronice. De asemenea, existe pozitii optimiste prin care se crcde ch se poate afla natura mintii cu ajutorul inteligentei artificiale. Exist{ ata-numita inteligenld artificiale tare, pdn care se crcde ce se poate asocia lm anuladt tip de capacitate mentale oricdrui dispozitiv Aceasta conceplie se bazeaze pe increderea cA act*'rtatea mentale rcprezinte numai realizarea unei anumite secvente de operatii bine definite. Cu alte cuvinte, activitatea mentald este rcduse la indeplinirea 1mor algodtmi.

fi

(9i) test pur intelectual, pentru teologie, infeleterea e numai gest de inp;rteqire

din realiratea pe care Duffnezeu i-o descoperA omului Sest care depa9eFte competenfele umane.

Gandirea, intelegere4 inteligenta, congtiinla sunt doar nigte caracterjstici ale

algoritinului executat de cleier.

147

inteligenF artifi ciala Isdift el

Calitatea uJlui algoritm depinde de perfomanrele sale. in momentul in care, pdn progres tehnologic, pot fi depetite limitErile de memorie gi vited de procesare, se Poate obtine un algorifm care si heacd testul Turiry. Adeplii inteligenfei aitificiale tad crcd cd derdarea unui asemerea al8oritm de calculator ii creeazx acestuia senzaiii si congtiinld. Filosotul ame can John Searle a aritat inconsistmla acestor supozilii. El a ar;tat ci, degi
variante simple ale testului Tudng au fost trecute, atributele mertale ale intelegedi au lipsit cu deseva$ir in cazul natinilor elechonice. Searle a demonshat cA simpla realizare a unui alto tm nu inseaond

inteligentd artifi ciala ledinla]

incredere ngustificaiS in autosulicienfa ratiunii anattice pentru a ex?lica lumea. Percpectiva acslei autosuficiente nu este nouA, ci creste in contemporaneitate in contextul filosofiei irued5dnate in mG

det tAte.\^ Discuts desprc nebdn Q$7), Descartes sistematizeazA o filosofie care crde ce adv)ftl lucrudld poate 6 atins
nltl-un mod dilect prcpo4ional cu nivelul de claritate al metodei. Universalitatea metodei 9i aplicarea algoritrnului sdu de. vin cdterii ale adevEiului gtiintific despre lu]ne. Ralimea est inleleasa rnai ales din perspedive instumental; ii operationa1a.

in 1651, Hobbes dscria ratiunea ca o calculare simbolice. Logica bazate pe

silogisme extinde iegulile adtmeticii in
generalizeaza

automat 9i inteleterea. ?entru filosoIul

american, intelegerea nu poate {i echiva-

lenti cu un altoitm, odcat de pe oIIIraIlt ar fi acesta. Cei carc sustin cu consecvenle aparitia u]rei noi specii - magina tanditoare crcd ce inteligenta umane va prtea fi EubstituitA de inteligenta aftificiah, mai perfonnantd in a rezolva multiplele probleme cu care este confruntata omenirea contemporane. insd ca.lculatoarete nu pot avea o creativitate intemd ti nici nu pot dezvolta o judecati proprie. E1e opereaz A nurnai in cad:rul programelor iInplementate, manipuhnd computafional o serie de date pe baza unor algoritmi. Or, inteleterea este depaite de a se putea epuiza intu-o rationalitate de tip computaFonal. Calcr.rlatoarele nu posede intmlionalitate 9i aceasta este esenfiau ln intelegerea unlarl5. Dificultatea celor care incearca str explice natura mintii umane ptin intelitenta artificiah nu provine atat din limitele tehnologice sau din cele ate logicii booleene, cel mai ales dinh-o percpective flosoficA inadecvatd, in care existe o

pland Sandirii. leibniz

valabilitatea matematicii in procesul cunoajterii, matenaticile fiind denunite caracterbtici universale, pdn intermediul cerora gaJldirea ar putea fi inlocuitd de
calculabilitate. Efofiul constant de a realiza roboli cu o viate psihica asemenAtoare omului poate trada fie o consecintd a golirii de con,rnut a vietii noastre/ compmsatA prin creaiea de artefacte cu corytiinte, fie o exprcsie a unei tentatii demiurgice. Profesorul 9tefan Treugan-Matu, speciaList in

intetFnla arfiJiciald, m5:rturisesre:

Ne punehtntrebarea: de .e wem sdfaceh

noi? Un rdspufls ar ajula h munci pe cne doat oftul le face acufi, La acest rdspufis se poate, iasd, obiecta cd nu este flelJaie ca robohtl sd fie Ia fel ca noi, ca sl fie util.
sd fie ca

foboti care

cd ne-at putea

fi

Atfictia pe care o exercitl, totuFi, loboti utunaizi, nu fiumai asupra utor copii, ci Fi as pra omnenilor ilaluti, setiosi si
chhr asupra speciltl4tilor Ik calculatoate,

-148*

inieligibilitate lrtiinral

inieligibilitate lrtiintal
oril.onaf, sltpus anot legi precbe, pe caft r-atiunea w and fTebuie sd le descopere .

ffia?a,

dupd pdftlea noastrd, ruti multe

Iucruri. ln pnnul rdnd, o dontd de umanimlq dc atrib fue a unor trdsdtai

ul.Mne ln tot ceea ce nelncofijoard 9i, h14i ales, celor mai sofgticate realiziri telmice. Este, poale, o coflseciflld a deruhanizdii. Aptraturo electranbd omniprezentd, sab hflpresia asigurdrii ufiui coflfoft cAt nwi dElin, nu face decAt sd ne ?ndEdrteze de noi lnfine, de fulrospeclie, de reflectie. I...I Dintr-o altd percpectiod, 4ott rile

In acelagi timp, motiryul arcstn stdti de hcruri rdmine ffi mbtet corc fie uimegte. [...] Faptltl cd ptii la functioneazd, cd fafictioneazn aht de Une, indicl lth luct1l exLrcm de sennificatin in arkanizarea .ostnsului.r
Omrrl de gtiinla crede irl rationalitatea

fu create a unui hofiuncul, a uflui Nobm, a anui robot cu inteligeald attifciald ,i cll psihic, fiind conslafile ale ch)ilizatiei analE din altimele senle, ftflecad prcbabil necesitatea clealiei fu6e la paroxismul
1

care ne autoilepd$in1, creAnd

mtitdti

cale potentiaL pot mai pufernice, moi pefe4ionate, mai inteligente.1

intelidbilitatea lumii in care hAiette. Aici, cuvantul c/ede se exp mA celmai adesea sub Iorrna unei convingeri Hundce, a unei ljlcrederi a unui crez intim ca sfinta ,,func,tioneazd" (este limpede cd rczultatele acesteia o confinna, de la modemitate incoace). Aceaste,,qedinid" este un gest de curaj, acela de a infrunta
9i

o realitate carc se aratd complexa fi pe care nu ai certitudinea c-o vei intelege, deti haiegti totodatS, nedejdea descope

Refenntc.
1

ririi TrAugan-Matu [2002], - Ionescu [2007],

semni{icatiei ei profunde. Einstein

Constandache

p. 89. Vezi 9i Lemeni

aJirma aceastx ,,crcdint5" ca pe o uimire fundamentald: ,,ceea ce va rdmane vetnic

metodd.

inteligibilitate
@
Succesul fiefodei ftiintifice care cafiduce Ia descopetitet serrcteLor natuii este atit de surprinzdtar, fucAt ne paate lmpiedica
sd fie

ddfi seafii

de cel

fiai nare mitacol:

neinteligibil tI privinta lunii este inteligibfitatea ei". Totalitatea experientelor noashe senzoriale este de a9a nafura" ircat poate fi ordonati prin gandir, prin ,,operatii cu concepte 9i prin crearea gi aplicarca anunftor legaturi tunctionale intre acestea, precum si prin coordmrarea experientelor senzoriale cu conceptele", Acest fapt, pe care Einstein fl vedea ca neputand fi inteles niciodati'? (afirmatia este fecuta strict din interiorul regisbului Ftiintei), de merturie asupm unei problematici a inteli#bilitl,f in fapt necircumscriptibile gestului gtiintei- Faptul ce raliunea noastre f uncdoneazi ordon6nd
intemc,tiunea noastrtr cu lumea nu implici in mod necesar gi explicala de ce hrncjtoneazd. Sau, dacd o implice, o implicn in-

functionarca Ftiinfei. Toli oatnenii, iltclusit oanenii de 9tiifl.td, consideri fitesc Japtul cd trdimfufi-un wlirels ftlional gi

-749-

inteligibilitate tsdinial
tr-un registru limitat. Inierota rea intr-1lJr alt registru, mai profun4la nivel de fiintare, este poate marturia de care deme$ l ttiinlei are nevoie pentru a se depAsi pe

inteligibilitaie triiinial
de simple, incat nu au nvoie de explica-

sine, intr-o inielegere mai cuprinz:toare.

Constadm, pur 9i simplu - 9i avem incredre ca explicarca pdn demers -, rafional este eficiente, ce a functionat si cd tuncrioneazi. Charles Townes, laureat al plemiului Nobel in fizice, afirma aceast5 incredere intr-o realitate unice 9i obiectivd, carc se mari{est5 prinh-o ordine accesib e intelegerii tuturor, ca gest de,,credintd"l

remarcam cd efortui cercetatodtor din domeniul fizicii contemporane con duce Ia o reconsiderare a inteligibfitetii descoperibile prin pdsma unor noi concepte (conceptele de cenp eleckic sau magnetic nu suJlt noliurli familiare inlie),
sd

feiegeri-i curente), adeseori revolulionare:

ln ochi tnultora, ai celot mai nulfi,

[.

.l

actioitate cale, ca pti11cipi1l, senndnd ceLei a uflui biietel c\re desca

,tiinln

este o

peft ceisulbuniclilui
cu

sd!

nu ull

ceas

p ne pe Lltctu ,i de a crcdinld mai mnrc pentru a duce la b n ,i fAt|it muncile cele mai dificile. De ce? Pentl11cd treb ie sd se afigajeze pefianal in a crede cd eisti o ardine in unioerc $i cd spint mall 9i, in fapt, pfopiul sdu
cdnd se

Omltl de ttiin.t, are neooie de cfedinfi

ci un ceas'Llechi, cu rcsort i pe cate, ditl sinpld cutiazitaLe, il deschide, inc er cA wl si ?ntelea g d cum Jultctian e az d. Bineinteles cd bdjelelul isi va da rcpede

atat,

lncll

seama cii funclionarei ceasului este t'oatte cohplerd Fi cd, penlru a p tea obserpa bine ce tuti,te apasd dsl.qra altan, trcbuie

pfirit a.t l
cdnd

arc

aninte 9i reflectat cu
se

spift

atenlie. Efectiv, k Jel

e capabiL

sdinPleagd acerstd ardine.

t6.lnin structltri conplexe

petrcce in S.tiinld, sau

Ffud aceasld cruli td,n at eistat nici un interes sd tncerci sd lftlelegi o llme prcs pus dezarclanatd si incomprctunsi-

biLd. O astlel de

lne ne-ar fi dus la epaca

superstiliiLar, cdnd om l Sdndea ctJolte

capticioase nanipuleazll unioersul sdu.3 Este ceea ce subliniaze blltada lui Ein-

Jatmule chithie complicate. I...l Pe de alld patte, h erplorarea acest i bniekl, $:istd un le arcabil element de simplifdte, ltcela cd nu trcbuie sii descopeti canceptele cnre serresc inlelegerii. Rotile dinlale swLt abiecte solide si atAt eL cAt si shnmasi) ILLI au dEplts dc elr neincetat.
se

stein,

gavati in holul Unive$itdlii din

1...1hl nuhe dnhe daneniile stintet tufimpli la fel , celcetdtotii na au de

Pdnceton: ,,Durrurezeu este subtil, insa nu maIilios". Cu alte cuvinte, complexitatea si dilicultatea pe care le expedmentem in lume nu exprime nicidecum arbitradul 9i iipsa de logici. DacA, insd" fizica clasicd ilnstra la nivel de concept o inteligibilitate oarecum accesibile (GaHei ti Descates postuleaza implicil ca descrierea lumii fizice poate fi licute prin utilizarea exchrsive a unor noliuni atat

inoentat concepteLe ctrc le sant utile. I. . .) Intr-o miscare lentd fiai lnfii si cate s-a accelerct intte tinlp, fiziclt ne-a in?dfat cd spilitul umdfi paate depdsi conceptele t'amiliare si cd tlebuie s-a Jacd neaptlrat.a

Noua inlelegere fizicA tuanseazA radical la nivel conceptual. Vechile cAlim;i concephrale sunt perimate in infelegerea care 5e cefe adecvata uiror noi exigente.

-150-

inteligibilitate tsriinFl
Obiectul cuandc, ,,unitatea,, din lumea

inteligibilitate
semne/ oare,

Ireolosiel

,,infinitului mic", nu mai seamjnh cu

obiectul clasic, deoarece este si c6mp, 9i materie. Ei rcaclioneaze hh-un mod pe care-l putem caractedza cu ugurinte ca

fiind ,,shaniu"

Revolutia la nivel de concept sA in_ c: realitatea. jn profunzi_ rlure ei. este neintIgibil;, sau maj putin inteligibild decet ceea ce ];sa s; se intre_ vada fizica dasice?
Este Iumel I. . .l inteligibitd? La ace$td lntrebale, cred, cel putin, cd putem rds_ punde de o maniefi nuantatd, dat neti.
Dacd prik hime inlelegem tutnen aqiltnii amehesti, realiatea enpitid, ftspunsut este da: affastd lume este ntetigibild

fa,td de tot ceea ce cuno!team in fizica clasice. Este non ocalizabil (exisH o probabilirate se-I putem intalrf

in multiple locuri), ,,apare,, si ,,dispare,, dupi o lo&ica noua, nu-i putem sti cr1 prccizie pozila Fi viteza din mliuni care nu rin de insuficienla aparatelor, ci de o
neputinld frudamentale, intdnseca investigirii la acest nivell
AceLerdm doi protoni. Fiecare arc o anuhitd mi;ca|e, a anuhitd z'itezd ti, deci, o aatmitd eneryie. Ii facem sd se htAL eascd, apai se separd din nou. Dupt soc, canslntdm ci cei doi sunt intacli, dar cd apar deopalriod Fi alte palkcule, e sant particuleln*egL cumasil, cu sarci debctticd Fi care au t'ost crcate lfi momentul

Sralie stiintei, plogrcsd 1 in feajre zi tn a a cultoaFte. Dacd, insd, pin lune fulebgem ofiatud uIa Spinam caft esle in sine,sa pin sine. lndepndenth de

Fi,

faatlldl
esfe

noastte . af nct fisflu .rt

nu.6

Dezbaierea r;m;ne dschisa in Drivinta cheii de lectud in care trebuie ci6u inteligibilitatea tumii.

nqziuniL

sub acopetirea energiei tatale a

este

ptotonilol itlciilenfi. Femhe ul

con

Referifltel Davies [1983], p. IX; , Einbrem I1eq6l, pp.100-101;jTownes [2000], p.10; a D,Es1
6

fonn legi E = mc,,

masd/ efiefgie. Da' dacd orem sd descrieln ce s-alfitdmplat pill conceptele clasicc, tte
buie spus cd miFcalea plotanilar

de echiDabnld

pa$a t [200+2005], pp. 3 -t;s'tbirt., pp. q-E:

Lbtden , p. 1A.

incidmti fost trtnsfomqtd in particule. OrL o nigcare este a propfietate a obiecfeLar si,
a

tn consecillld, am epoca a tnnsformare d unar prcprietdli de obiecte h obiecte. . .l

pdt?4 \afel de abs

ratiune/rationalitate/rationalism.

A eroca o astfel de ttunst'orrkate poate fi cu a zice cdl...L in

I.

l!!&&

coLiziunea dintrc doull taxiuti, ete reapat intacte, iat mitcnrea lor a t'ost tnnshr mdfd in patru, cinci, $ase. . . alte tajcillti! AcEasta pentru a intelege cd rtzica modgrnd este cu adertuat o depdrirc necesard ca n cepl eI ot t'a h iI b / e.5

retlechndu-Fi Autorul, e\prim;ndul, cregtinul se servegte de testul de cunoap_ tere 9i de aprofundare a operer ta lumii intre$) pentrLr a se indtni cu Creatorul sau. Nu e de mirare cA, teologic volbind,

contemplA universul jnbq in marLuria sa de cleatie a lui Dumnez"eu. O., opera

Ochii credintei slrnt ochii care

151

inteligibilitate

lreolosiel

inteligibilitate
exprcsia inteligibilitdlii

fteolosiel

shucturatd de Dunnezerl cel jnteli$bil prin lucrarea harului 9i, deopotrive, ir nusura jir care omui, facut dupe ,,chipul si asemdnarea Sa", manifesti o siructure adapta6 dialogicului cu creatia inheaga ti cu Dumnezeu Insugi. Inteligibilitatea in lectur5 teologica poarti deci, o dubl: fundamentare: prin Creaiorul inteligent, Duinezeu, Care Se oglindette in opera Sa care esie lumea 9i, deopotrivi, pdn inteligenla ;i inteligibilitatea operei, car il m;rturjsetie iconic pe Creator, respectiv pdn capacitatea inteligeniA a obseryato, rului (a omului) de lechtrarc a operei si/ deopot vd, de dialog cu Autorul prin

in

,,iecturarea" lumii videgt inteligibilitate mAsura in care lumea intreaga esie

si cu Dumnezeur inteliSibilitatea lumii e

iui Dumnezeq

carc se arata inteligbil, fiind, in acelagi iimp, mai presus de toatd inteli$bilita, tea. Inteligibilitatea lui Dururezeu este

intermdil ei.
,,intelegerea" lui Dunmezeu nu-i apartine insA (numai) inteligeniei, ci omuiui

intreg, fiinfial, respeciiv lucrdd haru]ui, care i dd inteligentei posibiiitatea de a depdgi hotarcle fidi (si inimii, de a face gestul adeziunii liunirice cu Cel care i Se descopera ca iubire). ,,inlelegerea" lui Dumnezeu ca iriire ldmtrica a tainei descoperidi interlocutorului - a Pednielui Celui viu * provoace deopotriva la citirea lulnii ca,,mesaj" dinspre Dunmezeu spre om. De asemerea, ,,in,telegerea" creatiei prin gestul gtiintei luminat de hal este drumul cetre ,,inlelegerea" Creato rului. Opera si Autorul se mtuturisesc rec9roc, omul este chemat se Ie inleleaSd, s5 se implineasce el insuti prin cunoagterea acestora. Cartea Crcatiei si

lusarca harului care ni-L ,,talcuie9te" pe Dumnezeu astfel incat s5-L putem pdmi Ia masurile intelegerii noastre. Sfantul Maxim Marturisitorul vorbegte despre existenta 1mor mtiuri obiective, care sunt independente de jnterventia noastr5 s11, biecdve si care-9i au atat o $nea, cat si sensul si irnplinirca in Durnnezeu, Rafiunea supremd, care le este pdncipiu unitar si uniJicator ti care shuctureaze creaiia ,.din interio/'. Apropierea de Dumnezeu a omului nu se realizeazd printr-un sal! in afara ratiunii, ci dupe un indeluntai exercitiu al raliunii in cunoagterea sensudlor lucrudlor-l in urma acestei exersA4 omul ajurge Ia ultima etapa, a contempHdi nemijlocite a Iui Dumnezel! etapd in care mliunea face un salt in alam posibilita,tilor ei naturale (apofatismul,,coplesegte" aici catafatjsmul). DuJnjlezeu o urnple cu un har care o ajutd sa patrundi o ,,prczenF" inaccesibih altfel. Cunoasterea lui Dumnezeu i,:lseamJlA ,,vederc" a Lui, ,,unire'' cu II, ,,triire" la cote dumnezeiegti. Ea este mliona 1:, dar in sensul de depasire a oric;rei ralionalitdti, intrucal
Unirut tainicll
c1t

Dumnezeu, situatd

Ctutile revelate (Biblia, scl.iedle ?irinti1or) dau mlrturie despre acelagi Autor,
Dunmezeu. Realismul teologic ne

obliti,

capdtulfi@l al acest iutcltt,t...l uesE o stare dabdndifi pe utma unei debilitd.r. a ratiunii Fi n unei ignofiti a latiullilo l ctutilot, ci, de pe urna deptFitii tututot

lt

totodaH, s; inleletem in ce mdsura cataIatismul Fi apofatismul exprime adancul gestului omenesc la inialnirca cu lumea

posibilittlilor rcliuni, ,lusit la su\emt fotil ,i agetime, ca si de pe urma cunoat, teii lnrelesurilar nllanale din ltwuti.:

-152-

interdependentd lerii.fal
S{5ntul Gdgofie Palama nu ezite s-o numeascd negtiinle, dar fur sensul nu de tpse, ci de supra-abmdenla. Nu este o absente a inteligibilitafii, ci o rcvarsare de inteligibilitate, care urnple mintea s reva$e ince ti peste putedle ei. Este,

interdisciplinaritate bhDral

interdisciplinaritate
Interdisciplinaritatea reprezinta demersul de a Iace si lucreze impreunA oameni cu preS;tid gtiintifice diferite. Inieresul este de a provoca o confrunlare care se ralizeaz; prin intersectarca unor abord;ri dilerite ale uneia 9i aceleiasi prcbleme. Se propune u]] cagti& in temni de eficientd, in interiorul unei discipline anume, care se realizeazd p n ilnpoltul lmei metode specfice lmei alte discipline. Acest lucru presupune un proces de integare 9i derivare de concepte, metode si epistemologii preluate din interiorul altor discipline, care se traduce in terme,{ de imbogdtire in interiorul disciplinei (inhadisciplinar), pdn participarea 1lnor cunogtinle 9i metode specifice altor discipline. Interdisciplinaritatea lncearce sd lespund; in special acolo unde obiectui de studiu este prea pretentios (p n
complexitate, mAdme, siructura), pentu a fi investigat intr-un demers circunscris metodologic sau epistemologlc unei singure discipline. Se afirm; e\istenla a trei grade de

E@

ti

dci cunottinte 9i, totodata, nu mai este, ca u]la ce a ie9it din categodile cunoaFterii rationale cu care este obi9nuit omul in coordonatele puterilor sale natumle. In unirca cu Dunnezeu mintea noastrd iese aJad din sine gi se r]ne9te cu Dr]mnezeu/ ca una devenita ,,mai presus de minie", spune sfantul Grito e Palama.

Referinte' ; stdniloae

[1992], p. 12.

har, indumnezeire, vederc.

interdependenli
EIEE
Se refera h legdtura qi la condj. iionarea rcciproce inhe lucruri, Ienomene sau prccese. DeopotrivS, rcprezin6 acea

cafegorie a dialecticii care ilesemneazd totalitatea formelor de legdtard dtxtre obiedele fehamenele hat u ri i, ale socie .6i tatlLstale kanarflt.'

Refeiftle|

' Dictionaral Eitplicatia DE\ 119981, p.498.

-l

ttl Linlbii Roln|ne

se aedea tit natura, tatiun/rationajtate /ralonalism, structur5.

intrdisciptinaritatr: (1) un graddeaplicale (de exemphr telmicile de prehcrare a imaginilor de rip di$tal, dezvoltate in domeniul militar, au lost importate ultedor in imatistica pdn rczonanld magneticd" ceea c a dus ia ameliorarea investitaliei dinice), (2) un g1ad epistemologic (de pilde, aplicarea ulror le$ ale termodinanicii in studiul mutatiilor financiare la nivel macro-conomic a pel]nis o nou; viziune epistemologica in spaiiul econorniei); (3) m grad al genedrii de noi discipline (haff Ierul metodelor matematice in fizicd a generat fizica $atematicd,

trans{erul metodelor de prelucrare de

-153-

materie / mateialitate

[9t'n1d]

materie /materialitate
(dtnlal. matetia =
len.m, masd lemnoas;)

EffiE! Conceptul de mateie

pare a fi prezent in canpul cugettun filosofice 9i Ftiinlifice inca din cele mai vechi timpuri cel putin incepand cu Ftiinla greacd.

Tetmenri. fiatetie

si,

malsialilale lac

1tri-Ir.i-

terc la universul {izic, la ceea ce cade sub

ir

incidenla simFrilor. Etimologia cuvAntului trimite la ideea de substanti in calitate de constituent de fond a tot cea ce ni se prezinte in lume sub o forme, o intrnderc, o marime. Mrlettu este ceea. ce tine de continutul lucrurilor prezente
lun.Ie. Azi, acest 8en de

definii, oarese

este, prin ea insdgi, o succesiune de momente de rcvohlie ia nivel de inleletere. DacA fizica antice asocia materia cu obiectui fizig modemitatea extinde conceptui de matedalitat asupra liuidelor Gichide, gaze). fluidele neavartd iomd propde, fiind de densitate variabild si {5ra substanlialitate neapsrat palpabilA. Avem, aici, exemplul fizicii 9i al chimiei fluidelor secolului XV[, care au condus, bptat, la desolidarizarea ideii de maiede de cea de corp care s5 posede consjstente ti intinderc prcprn. Tendmla va continua in secolul XIX, cend se va deselfi1a pdn fiaterie oice ,,arcaf.bl.r de atomi sau molecuie". in fine, in contexfin procupariIor din secolul XX privind descoperiea

lui

cun1

intuitive, nemaiconvenind exigente-

Ior $tiintifice. preferintele

[. . .]

indrcaptd

spr a vedea coryul material ca

s{tat

de

spalix trid.inensbMl, abta-

tiuat prin deteiminarct d.e efecte locaLe inoaiante, intr-un ansamblu de schinbl*i re*lafc. Prinlrc acesle efecle locale, iketia Fi impcnetrabilitatea Gau, cel putin, rezistenta) ocupi'tn mad tndilional un
Credem, insi" ci in pofida cagtiSului la nivel de precizie cu care contempora neitatea opereazh in explicara teme-

naturii irminii, se va rcvolu_tiona in mo, dr1l cel mai ndicai inteleterea materialitStii: obiectul cuantic nu (mai) este nici und; (cernp), nici corpuscul (materie), ci an-Gndoud in acelagi timp3 (forrnutarea dualismului undd/corpmcul) Fi deopohiva ,,altceva" decat ceea ce desemnau
conceptele clasice de corpuscul sau unda.

nrlui, rrrtelld continuh se reprczinte un concept a cdrui semnificalie este necncumscdptibile gestului de cunoagtere

gtiin!fic, episiemolo&ic. De remarcat

ce,

ln fapt, contadjctia se,,rezolva" nDmai pdn deplasarea conceptuald de la infelegerea propde fizicii clasice, care se arate eficient5 doa{ Ia nivel macroscopic, la una adecvaH nivelului de ,,inJinit mic" si care cere concepte noi. La acest nivel, materialitatea isi pietde sensul ,,clasic", propagat pe linia unei,,obiectivitdti te,ri", iar nofiuni precum ,,matrialitate de matedalizata" ori ,,creatie de particule" traduc terminologic experimentul concret, cel care exprima

dace modemitatea este cea care a trans-

felat eplicarea temenului dinspre ontologie spre epistemolo$e'?, m4carea pare a-9i fi gisit o contra-tendinte odati cu aparilia fizicii cuantice 9i a onroloSiei pe care aceasta o propulre. Istoria concephr-

I...l existenta nntipatticulelaf , ukiaer salitatea acrstei noliuni si Japtul cn. tnnsmitdnd o mitarc sufcientd la do6
patticule pe cale Le aduceft fu nliziutv se poate, Jdrd disftugelea patticulelat ini-

-i88-

materie/matedalitate lrtii.Fl
liale, sd delerminnm aparilia altotu la t'eI dE ,,fiafetiale" ca pimele. Acest simpl care, in praent, line de dameniul
expef

masura [$iinF]

masura
(din lat. mers /li = m6surd)

fapt
este

imentbii curenle tn Inbontoarcle

a face cadlicd toatd canceplia ,,obiect al ' a realitdlii fzice. El demonst@zd, de fapl, ci ceea ce se
sufiient

carc posedd acceLefitoarc de patticule

it

El@E in

sens cantitativ mesura este rezultatul evalueii nulnedce a unei

canseroll, eneryia lotald, este o entitate

a cdrei noli ne lnsdgi, in mod twtemati pTecis ddinifd., corcspunde anei d.epdti/i

mErimi, {dcut5 in ulma rapolt5rii sale la o m;rime d aceeagi specie IuaH ca un!
tate 9i ca termen de comparatie. Misure se nurnegte si etalonul care serveqte md

cohcept ale imposibile de gAndit h termmi c fttlli, fufelal nei fuconcettanle sinfeze notionab tntte iLeile intuitioe

suretodi, respectiv dimensiunea astIel

evatuata. irl sens calitativ mesura caracterizeaze o caJltitate considerate ca fiind normale, rczonabild, de ulrde ideea de limita, de moderafie, de drcap6 mesurA.l Modernitatea este cea care, in gtiinte, declangeaze kecerea de la calitativ la carltitativ. Mesurarea devine procedeul metodic ava]rd ca rezultat asocierea unui n1m1fu unei FoprietAti sau unui fenomm. Dat dupe curn observA unii cercetrtori,
[. . .I iniinte de a leprezenta trecerca de la calitalio Ia &ntitatia, mdsura ifiplicd

(sa

,,traditianaLe" ) $i atibutele obiectu

lui (aici, ni$carca) . Doat cadruI nateratic pennile a gdndi ade&at Ecest tip de date.a

Concephjl de matedalitate asumal in perspectiva gtiintifica dm contemporaneitat pare a necesita eforhrl de redeii. nire a termenului, ficand apel la legile specific niveirhi de realitate unde i vrem dfinit (infinit mic, scare urnane, infinit marc). Extinderea conceptului la nive.l ontologic poate presupune, deopoidve, necesitatea unui demers mediator de tip filosofic sau teolo$c (accptat sau nu de cdtre actodi care opereaze in .alalp l strict al gtiinlei), imbogetitor prin orizontul pe carel aduce in disculie.
ReJedn!e:

frercrea de ln

intuitir
bl

]a simbolic (ptin
o

procalufal)

si,

mod corelatio, de la sa-

biecliu la abiectir. De la

apftciere (lnai

m lt sau ai parin) intuiti?-subitctipd, trecen Ia atib irca de simbolui numerice

prtu intetmediul

ei

pncedati unixer-

sale de comparulie cu

unitutei.z

l]l

ce consie misurarea?

'M.Bilbol, Le Corys tMtAieI et L'objet de ta lhVsiryeq antique {Carpul malerial 9i obiec

-.,!I

fzicii

p.187;2

cuantice), apud Monnoyeur 120001, ltid, p.'189)3lean-Marc l6\.y Le-.

blo']d,Matiire (physitue) IMateia (fizb l, ;pud Lecorrt I1999l, pp. 619{20; 4 B. d'Espaglat, pref. la Momoyeur [2000], pp. &9.
Ase aeded 9i rcal / rcalitate.

PtimuL principiu care ptnerneazd dcest prccedeu este rcspectul relatiilor de oldine tntrc propnefi le ,i fenomenele campala bileprinrelatiile de oftline intren aele

sunt nsociate. Al doilea principiu a defini ln mod conoen ianal ca tmitate Jie na dtutrc prap/bldtile fenocare
Le

mnstd in

fiLenelot din cbsa considerctd,

fe

un cuplu

-189-

nahrrA tstiinEl

naturA
E6E
Referindu-ne la naturx, o inteleSem
ca

fiind
.l lumea nateriald o/ganitd ,i anarga nicd. ln sens obiectit), Natun nu este n proihs ufiah. Dar, trtt-an Befls simbolb,
I.
.

asisfim la emergenta lmei vizimi mecaniciste asupra naturii. Natura apare ca un uriat ceasomic, care, odattr pornit de Creator, fimc,tioneazd dupe legi precise. Temenul p/ects marcheaz tr hecerea de la conceptele calitative ale Antichitatii Ia cele cantitative ale modemitetii (nateda
9i mi9area

iiind cele fimdamentale). Dis-

Nat ra este o creaiie aintelegetii unwne. ln inteructiune clt lunea nateriau Fi fur
cdufarea lor de a plttea ?nlelEge modal tn care aceasta funclioneazd, oamenii con

pare diJerenta calitativi: universul lntret este structurat din aceleaFi elemente caJe corespund, ca functionare, acelora9i Ie81. Este pusd iir evidmF relaFa dinhe difevorritele componente ale sistemului (incepend cu Laplace) de cauzalitate bim

ceptualheazd N atura. Modelele, teotiile 9i legile sunt lezulfat1Ll. Ele rcJlldnintr lr

formd simbolicd ceea ce epocile succesiue au inleles pi n llatJf|a.r

9i de deteminism. Kant va vedea in

naturd. inamte de toate, conexiuni dupa reguli prccise, dupd legi ale naturii.2

in fine, revoluFa fizicii provocati de

fizica cuaIldce determind emergenla unei noi categorii d concepte. OdaH cu MaxweI, Faraday Fi Hefiz, este propuse o observa noux imagine asupm naturii

Grecii antlci aveau o vizis e ,,otta' nismicx" asupra natu i, in masum in care ii atribuiau matedei ,,brute" funeii
intrinseci, similare celor ce catacleizeazd fmc,tionarea organelor irtrun orgafl sm, Obiectele fizice posedau tendinte natu-

dup; legi care corespundeau naturii lor intime (esenlei) Fi implinirii ratiunii, loSos-ului vedea teologia sfanhrlui Ma1or - a se xim Martir:risitorul, care va trata teoloSic acast{ perspectivi, relalionand obiectele lunlii la Ratiunea supreme, Logosullllistos. Unive$ul era divizat intrc cele de jos, $osiere (pbnlentuI) 9i cele de sus, elevate (sfera cerului, cuprinzend astrle, planetele cu mi9ctui circulare - simbol al perfecliunii, soarele, lurla), intre cel doue manifestendu-se o diJerent{ de ordin calitativ. in urma rcvoluFei gtiintiiice, care marcheazx incepuh modemitdtii, in special pdn lucrarile lui Copernic Ai Newton (pdn care s dezvoltA mecanica),
rale, car le Iiceau sa acFoneze

Einstein (Eooi"ria l:tc"i, 1938). Noua vizime asupra naturii se va struchlra ftrlocuind conceptele Iizicii clasice (ruterie, migcare, timp, spatiu) cu altele noi, netmductibite in timbajul fizicii clasic (discontinuitate, incertitudine, nonlocalitate, dilatarea timpului contaclia distantei), dandu-le noi valente celor vechi

(cauzalitate, nature, timp), respectilrcdefinind concepte vechi (deteminisrL simultaneitate, timp 9i spaliu absolute).' Teoria relativitili inlocuitte,,particula ca urutate fundamentali cu evmimenhd in spatiu-timp". Energia est relationaE cu masa (prin celebra formuh E = mCl. Noua natud poate fi tanditd acum in temenii spatiului 9i ai timpuh4 ai enrgiei, ai inJomatiei.

-274-

nafura

fteolosie]

nedeterminare (cuanticA) IrtiinFl

Refefinle.
1

weinert

120051,

p.75,'? lbidem, pp.9-62;

piului omonim. Cutlemurul epistemologic provocat de principiul de nedeterminare a lui Heisenberg se explice prin
{aptul c{
acesta raspundea, din interiorul dememului gtiintific, unei a9teptdri pe care fizica clasica o socotea legitime ti

cuantic, cunoa$terc, energie, spatiutimp.

trElEEE Viziunea Sfinlilor Parinti asupra naturii nu se manifesta atat h nivel de reprezentare 0dsat in sarcina gtiinlelor 9i a filosofiilor), cat mai ales de interpretare. Cu alte cuvint, datele

cale, in Iond, avea se se arate nemasurata

scdptuistice

9i Tradilia nu au misiunea de a oleri o intelegere a lumii la nivel fenomenologic,

d sunt gesturi de teologie, de evidenjiere a lucrarii drrrmezeiesti in oeatja inbeag;. h sensul acesta, conceptul teologic de nature/cosmos face trilalilere, inainte de toate, la cel de crcalie. poate

- desprc ceea ce este in sine obiectul ideea

cunoa$telii. Utilizarea
sa

Deopot ve, concptul de ,,nature" Ii intahit in teologie 9i in accepliunea (importate din filosofie) de o srd tue-substanla, concept care tdmit la
necesiti,

si nejusti{ica6: posedand o cunoagterc suficienta a condi;iilor iniliale ale unui sistem fizic (h temenii poziEei ti ai vitezei in spafiu) se poate detemdna integal evolutia acestuia. Este vorba de determinismul profesat de Galilei, Newton sau Laplace. Heisenbe anti, insd, cd, daca in Iizica clasicd avem un sistem de puncte materiale aflat intFr]lr canlp de {o4e, in care ste rcspectat principiul conservdrii energiei (fiecare punct matedal ste considerat separat de celelalte, avand viteza 9i pozifia s4 care pol Ii mdsurate in orice situatie), in noua fizicA (adaptata studiului ,,infinitului mic"), pozilia 9i viteza

punctului material nu pot fi m:surate

simultan:

insi o

deosebiti prudenF, mai ales in ceea ce

privegte dogmele Bjsedcii, cea hTftartr 9i

Heisenbet| a /eurit sd demafistreze cd acest Luctlt fi1l este posibil, ,i tnume nu din motiae tehnice hr f, deci, posibil bl

fiind incercStura filosoficd Fi, deci polisemia temenului.

cea hristolo#ce, date

inlelegere, teologie.

oiitor, cdfid tehnica oa nqi aomsa), ci di11 molive prillcipiale. Cdci, cu cdt se poale determina mai etacl una dintrc dinensiuni Ue exemplu, spaliul tn care se afld o companenfl), cu afit este mai inemctd

detethinarca @Iorlalte dimensiunL 111 acest caz a impulsullli (ifipuls = nasd x

nedeterminare
!!!{r

(cuantici)

oitezd); a determinare foaTte exactd a timpului nu pemlite, ln rdndul ei, detelminaren emctd a energiei. AfAtu

n
p

imp

cAt

lermenul se lmPune rn g;induea gtiinfific{ a secolului XX, in urma fonnuldrii de cah.e Werner Hjserberg a princi-

pulea dispune de netode de detel minafe joarte eficte, asemeneL relatii nu

se tenu

fi canstatate.Inhafiefihtl? cne

sa inbal, ifisd, in domeniul dintensiuflilDl

21.5

nedeterminare (cuantica) t$iin6l

nedeterminare (cuantici) I$nFl

fiici (rtzica l1lrcleard, t'izica particulelot fiu sunt allceoa decat ,,teatii fiatelializalP . nadif'aobF,l labsPtuoliei(Casto4 rtpmcltttrct..-0 deonn-l,o! ,a \cnot arcstei4rrum.nlpnetc.arclodPtet4ina B0(hPl0td\"
anumitot folamme injluenleazd aceste lrcind mpa-fu a. in Pnncryu re5Peclivl l!14^,le h dPtPtminar. Pm.!d'
rea
L. .

.l

in fizica cuanticd. observatorut influenleaze experimentul. Mai mult, Punctul maierial insugi nu poate fi gandit ca Iiind independent, ,,decuplat" de rcstul punctelor matedale ale sistemului; el este considemt ca avand potenlialitatea de a s tisi simdtan in toate punctele din sistemul de refednta din care face Parte. Este o viziune cafe presupune imposibiiitatea de a mai ,,izola" fra8mente de rcalitate. in consecinfd, este neviabil; cunoa$terea fraclionari, ft agmentatn. cum em cazul fizicii clasice. EPistemoIogia teonei cuantic imptca dezvoltarea unei cunoagteri unificate, relalia dinhe intreg 9i parte Iiind shensi 9i dinarnicd.'? Consecintele noii epistemologii vor ieqi treptai 1a luminl. Helsenbe insu9i, negand posibiliiatea enuntatd de Iizica clasica, de a afirma c5, ,,dace cul]oaqtem prczentul cu cefiitudine, Putem calcula viitorul" unui sistem, se referea la inconsistmta premisei din enuntd prccedent in fond, nu putem gti prezentul ,,cu certitudine" Fi nu intentiona, precum Nils Bohr sa admite ce,,teoda cuantice introduce in fizici donlnia incertitudinii". Va fi, mai curAnd, rolul ullor cuge6tori din domeniui iiiosofiei gtiintelor de a extinde consecintele gestului de natura gtiintificd spre un gest de cutetare filosoficd, subliniind ce
I.
.

ptinb un deners ttiinlific

Ftiinlit'icd a

ar rt

contradictoriu sd pulem prezice

dezoaltaren

cunortintelat oas*e. Dac.d oiitarul este parliil deschis, ti dnar an flite patenlialitdli ptezente sunt rcalizate,
*ebuie statuald o ,,fiedeterminare meta

fizicn"

(Ka

Pappet)a.

Bernard d'Espagnat arate ce cercetSrile din fizica cuantid subliniazi faphrl ca realitatea flzice nu poate {i evlicitate definitiv pinii-o teorie fizice. H inhoduce let'J..er.Jl de real acapetif, care exprima limitele cunoaFterii stiintifice. Acest real acoperit fupdrertr h parte posibilitdlile inteligenlei untne. I. . .l Pe de altd parte. ftiinla cste cca carc w in |td npartulcu rcalul.Insi i t'amatia pe care ne-a firnizeazd este Lilnitati in
structuriLe
sale
ca

genelale 9i, deci, nu paate

rt caflceputd

frind erhausfiod.'

Cercetarea din fizica cuantice

pemiie

intunea substuahiui profund al materiei fArA sA pretindd ca epuizeaze printr-un deme$ analitic natura rafiunilor ultim
a1e

matedei. Ontologia fizicii cuantic

esie una relationale, depagind concepliile

materialiste despre lurne 9i afirmand relalia intirna dintre cons, tiinla 9i materie, interconectarea inhe subiectul cunoscator si obiectui de cul1oscui. Dimensiunea implicativA a cercetarilor din 6zica cuantid pemite o deschidere c;tre serrmficatia teologicx a actului cunoagtrii. Ne-

.l oice fizician, chial clasic,

de

lndatd

ce erpefifienteazd cu iltstfumente

ufe

detenninarca cuantici inFlease ca fiind

-216-

nedeterminare (cuantica) trtiinFl

shucturald lunn constituie o prcmise de
referinta pmtru eliminarea odc;rei {orme
de autosuJicientd din partea gtiinfei.

nedeterminare (cuantica) t$ii'til

,tifice, exprimate intl-1ln mod obiectiv Incertitudinea rczultati din pdncipiul de nedeterminare rcprezinH numai o etapa epistemologica tempomri, care, in timp, va Ii dep4it: prin B5sirea unei teorii care va structwa in mod coerent toate variabilele. Se tutallregte aici o proiunde aspia Bisi o torie unificate a gtiintei, prin care s{ fie formulata o reprezentare integaft a lundi. Niels Bobr considera ca mcetitudinea nu este date de o iSnoranld te.mporara, ci reprezinta o tmitare fundamentaH a cunoaqterii unlane. Inheata cunoagtr uman5 (inclusiv cea gtiintjficd) e Iimitattr structural. lncertitudinea este introdusd in cerctarea gtiinlficd plecalld chiar de la tumizarea obseFafiilor ob.Lnute in urma e\pedmentalui empiric. Imposibilitatea unei predicFi a st;rii atomului nu este, inst rezdtatd intervenFei savantului in studiut fenomenului natural, ci este o condi,tie intdnsece a naturii inseti. ConJorm pdncipiului de nedeterminare al lui Heisenberg, aceasH incertitudine este un dat ontologic al naturii. Totu9i, Bohr inEista mai mult asupra unoi fel de agnosticism gtiin_tific, decat afinnd dimensiunea ontologici a nedeterninirii. Wemer Heismberg subliniaze caracterul ontolotic conJerit de principid de nedeterminare din fizica cuan6c6- Limita esle o exprcsie ontologicd a rcalitdlii naturale ti este structurah pentru existenia creata. Din peBpdive teologics, dimensiunea ontologicA a nedeterminerii exprime 9i mai dar distinclia senmificative de tip ontologic dintrc necrcat 9i creai. 9tiinta are competenfa in ceea ce privegte studiul reatifii.d crcate, dar, ri h aceaste situatie. ea este camctedzatA de o limitA data de ndeterminarea ontologicd exis-

Realitatea evidentlatd de fizica cuanticd este una care l;Inane ftrveluite de taid, eryrimand" totodatA, interconectaiea subiectului la rcalitatea cunoscuta:

mlie de

Nup lefi pretifide sd curoagtem caracteristicile peritabile h sine ale patliulelot ale arclara carc at eisla lhtu-o realitate
inderydentd
pe care de noi, ci doat fl paniaielot

ve depind,in narc pafte, dt mofuI ln &te b nnsurdm. Deci,

lcmdsurdmi
adnitelfl
L,

lreb

ie sd

cd

fima e asansd.
de netunoscu

Ea fi1l este

realihtei este Fi ta ln totalitale

nrci nu poate

fi

dal pin ircdFi natlra sa, dezadluildin lolalitate.'

Nedeteminarea induse de pdncipiul lui Heisenberg din fizica cuantici pre-

supme o asumar irr mod diferentiat ca ignorant: umanA, ca o limite a cunoagterii conceptuale, ca nedeteminare structuald a naturii. Einstein 9i Bohm sunt reprezentanJii oamenilol de gtiinta, care consided incertrtudinea din pdncipiul de nedeteminare ca o misure 9i exprede a ignomntei umane. Subiectivitatea din cercetarea gtiintificd este generata de o infomalie incompletd ti o interPretare insuficienta a datelor existente. Incertitudinea este de odin episiemologic, nu ontologic. Teoda probabilit4ii 9i incertitudinile fundamentate de fizica cuanticA au fost rcspinse vehement de EinsteirL care a crezut in posibfitatea dobandirii unei obiectrviteF absolute in crnoaqterca gtiinliIicd. in chip similat prin teoda variabilelor ascunse din fizica cuanticd, David Bohm lncealcd sA construiasca lm anumit cadru formal al cunoagterii tliin-

217

nedeterminare (cuantic6)

tsriintdl

neopatristid

lrolosie]

tenti in natura creata. Impe cliuJlea

cunoa$terii Btiintfice nu este dat; nici de imprcizia aparatelor de mesurd" nici de lipsa unei abfitd,ti epistemologice, ci de nedeteminarea ontolo$ce existntA in

piincipiale a propriilff limite din chiar intedorul 8stului gtiintifi c.

Refexin el
2 [1992], p. 99; Lemeni 3 Ionescu [2007], p. 352, Dominique Leco[n, Dilefinifiisme (Determinism), apud tecourt U9991, p. 301; a Ibiden;s D'Espa6 gnat [19q4], p. 377; Staune l2\0n, p.94; 1

stuctura inteme

lurdi.

Orientarea ontolodce laciliteazd inter-

Frnst

- Trinks

conctarea conttiintei cu materia. Nu

mai avem de-a face cu o mate e amorfe, gosiere 9i lipsid de raFonalitate- Lumea fizicd nu rdmane fiid statut ontologic, ea fiind shucturaH intdnsec tocmai pe baza

' Stapp l1q98l, p.176.

nEonalitStii sale inteme,ln shanse hteture cu mliunea unani. Astfel, ratiunea

umanA poate sesiza rationalitatea cosmo-

determinism.

sului intr-o perspectivd care rctesegie

identitatea ontolodca
a

i]ltle#

existente.

Implicarea tunctionArii congtiente a mintii ulnane in rcprezentarea lumii, in perspectiva fizicii cuantice, eviden iazd o ontolo$e reald a lulnn. Aceasta permite o viziune coerenta asupra univeffului, care articuleazd 9i conttiinla, 9i natura: lnco\orarea anei reprezentdti a pfice
sului cohgtiefil in reprezentareI pe care o face fizicianul p/ocesului crcierului dd
fl.atfete ufiei interpretdri a teirbi cuantie care este integratd caerent lntl o repre zmtafe teoretild cupinzitoare a naturii,

nopatristice
IEdEE
Dernersul neopatrjstic reprezintd demersul contemporan de redescope-

careincl

de

afit

mintea, cAt
Fi cteiet.T

,i

materia

,i

care osiSurl autonaf cone\iut1ile sttuc

tltfale difit1e minte

Nedeterminarea pusi in evidenfa de Heisenberg (in fizice), asemenea teore-

dre a Pirinlilor Bisericii si a invetAturii lor. Gestul este complex Fi protund, in mesura in care, pentru qegtin, redesccF perire inseamna imptutdgire din duhul iIl care ace9tia au iflleles viala teologica, IesPectiv devenire irtru patemitatea lor duhovniceascd. El presupune onesta stmctunre a tldirii omului contempomn pe calapodul intelege i in Hristos, pe care Parintii au a\,'ut-o la vremea 1or. Este preluntirea treirii acestora ir viata de astEzi, nu atat url import se{il de soluFi dupe [tel5, cet o creatoaie insuflare intru Duhul, ca dspuns la ft;martarde omului
contmporan. Gestul

expdni,,vechiul"

mei incompletitudinii a Iui Gitdel (in matematice), rcspecdv teoriei maginii lui Turing (in informaticd) au meritul de a-i
deschid gtiintei calea unei smerenii pe
care modemitatea n-o cunoaqte.

Afirm;m

in sensul continuitdlii in duh cu ?drintii, respectiv ,,noul" ca actualitate a dsplmsului, ca gasire a soluliilor in functie de nevoile de mentuire ale lumii de astdzi. 1n prctala Dogmtidii sale, pirintele Du-

acest

lucru in sensul unei conttimdzeri

mihu Stfiloae spunea:

-218-

neopahisticd

tteolosiel

neuroteologie

tgtiinhl

Nean silit sdinlelegem tuodtdtun Bise ticii ln spilitul PdrinIilot, dar, t acelagi tinp, s-o inlelegem a$a cafl ftedefl . ar fi lhteles-o ei astdzi. Cdci ei na| f ltcut
abstuadie dE fimpul nostra, aFa cum nu
au

fdcut

de

al lar.l

tot prin har, penhu nevoile din prczent. Neopatdstica prcsupune testul imoirii minlii - metanoia - 9i dobturdirea ir:'elegedi ti a inteligentei induhovnicite. insi teologia contempomn-a academici mai poarti ince r:nile pierderii filonului pahistic: wchiul if.6
Teologia ortodoxt fie a contim)at sd imite aI teologiei sulnstice apasene,

inJorma,tie. NeopatristicA nu

Filonul neopatristicii este duh, ti nu

inseame

nicidecum gtergerea de praf a scderilor PErinlilor ti utilizarea acestora ca biblio-

grafie contemporane (,,1a mod{"), ci este trairea efectid, in Sest d continuitate, a elanului 9i pricepedi lor, insuflate de Sus, prin care le-au gesit cale de m6ntuire lor Si semenilor lor. Teologia vie nu poate fi decat dspuns dunmezeieBc la nevoia de mantuirc a omului. Nu e de mtare, deci, c5, in mdsura in care teolo8ia occidmtalx a produs o 6losolare rctgioasd raqonalistx pe caie a numit-o teologie teoloFe scolastica -, neopatdstica constituie tomrai rAspunsul ortodoxiei de a pdsha chipul autmtic al teologiei prcocupate de cregterea omului intru lucrarea harului dunmezeiesc:

fe a dezDolfat n scolasficism ,,fieopalristic", adicd se r4eft neincetat 10 Sfinlii Pdriflti ai Bise/icii de Risdrit, dar nu tntu-u mod patristic. Cu alte clrointe,
teolagia neopatistbd se rcfeld lo Sfn,tii Pdtinli ca la nirte surse bibliogtafbe, aceastu nu e patristicd, pentru ct Pdrintii Biseirii all folosil ca surse ale teolagiei lol oiala bise/iceascd 9i foatte rar se refetealt lt terle, iar, atunci cAfid serdelm, nule

itt

fuIoseau ca nLtse biblioyafice, ci ca puncte de Dederc ale uielii ecleziastice pe

deplin i nte Rrate arcste ia.'

Refennlcl
r Stan oae 2 [1996], p. 7, Pharos [2004], 3 pp. 7v79: \bidem, b. ao.

UM dintre pincipalele tdsdt

alE feo

logiei scol.llslice este preocuparea acesteia ile pfibleme ?n tntle me sfidine denelinirtile unme. l. . .) Scopul nei leologii
autentice este, insd, dez?ollareL atingereo

patristicd/patlologie, pdrinte.

plenilltdiflii ,i mintuirea omului 9i tot

ceea ce ar

pteoeupa-o trebuie sdJie coftec tat tu mod irhedht la aiata utwnd | . . .1 de

neuroteologie
EEEI i;i
propurre sd

a intet'em in rcalilalea

vnafil

spre

a-i

aiuta pe oqmeni sd aspirc la oiata deplnn.2

lie

disciplina

Neopatdstica presupune o schimbare Ptuintii intbi au ficut la wemea lor. Relerirea la ei astazi este refedrea la solulile pe care harul le-a adus
de viale, ata cum

in viafa lor 9i la actualizarea acestora

ttiin,rfici preocupati cu analiza efectelor invstigabile la nivel biologic ale tiirii rcligioase.l Pot fi identificate doue direcI'r de cercetare- Cea dintei ,rlle de neum" psihologia trairii religioase; ea il1rptce studii privind

-219

sineryie Iieolosiel
nidularc hii atton. Dat aunh fel rite datuti, d pd harut ce ni s_a dai. Dacd
awm ptuoracie. sdprootocim dupi tntsu_ rt crcdihlet; dat:a aL,em stuibd . sd sttuuin in slujbd; dad unut inuain, st se shry _ nscd in inDdtdtlttd; dacd indeamna. si ne
le impate

sinergie

heolosiel

cAte om. Cregterea omului inhu realita_ tea veFnjcd este deopotrivd creqterea sa rntru conftiinta uni6tii. Ipostasurile ome_ negti iti rcgesesc, prin Hdstos, mitatea

It indemna& daci
impanai
tn
c1.t

altotr,'sd

t'ircascd fi"uinountie: ilard

sfi

fruTrte, sd fe tu tragete ile inifid) dflci fiihieste, sdmil iescd cu ?)oie bund! Dra_
gostea sd fc n4dtamicd

(Rom,'t2, +91;

mind purdnd in sine jntreaga umanitate, un mod de fiinrarc iconic Iara de modul in care Persoanele dumnezeiesti sunt Unut Dunnezeu 9i poarrl Jieca; in Sine inheaga dumnezeire. Cregtinulcautd
I. . .l rlobAndiea acelei unili oentlu .are S-a rugat Hristos: ,,Ca toti una sd fie, precum Tu, Pdrinte, intra Mine. si E intuu nna, ca si ei intru oiukasdfuftoan, 17, 21); cu atte cuainte, dlt d

intu unul

omu! fiecare persoana

u_

pas Dannezeu in Bisericd:

apoa pecei

Frafilot, tai sunteli trupul lui Htistos 61 ntidt'larc tfecarej i purte. Sipe unii i a

ntdi apastali.
nfrce minunt

al doilea prcoroci, at trcilea in');tAbti:

c ea

darul

dE

deas auea tlarul prootociei si fainele toate Ieas unoa1te. $i oice stiinfi. da aF aue, Fi tltdta credintt, incit sd muf si mun,tii, rar 4ragoste nu am, himic nu sunt . .l l. nimic nu mi folaseote lt Cot.,'t2,27_3t:

cinnuirile, Jelurile limbitat. Oarc tati sunt aposLoli? Oare toll su/.t prootoci? Oate toti sunt imqLbi? Oarc toti a puteft sd sdLfirte\scd minuni? Oare tori au dawile undecanloi Oate toli uafiesc ih linbt? Oorc tott pot sd tdlmiceasci? Monili, insd, lt darurile cele nai b ne. Si ul afit inct o mle ce le ifitrece pe toate: de-a, g i in limbite oanenilot si atc in gerilor, itr dragoste nu am, fAcut -m-am aumd sundtMrc si chinual 4sun|tut . S i

apoi darutile I)indedrilot, aiutafirile.

chipul unitii St'ihtei heitti. Llnul este Dumaezeu, ilat unul in trei lpostasuliF4e;
tei
st. dupd cuDintele

on dupn chip;t ei d plt asenInarea noastfi,, (Facrea. 1

,,Sdfacem

Stiptui:

ilesco\enii sfifl_

c4 t'bd de ihceput a Fncitorului nostru onul $te gdhilit ca unul, utul shsltr. insh intFun tvre humdt de ipostasiri .J
Crearea omulur est opera sinergiei dumnezeie$ti: ,,Sa facem om..,,. itar implinirea credrii omuluL adica tinta de de$velsirc a sa rl aduc pe omuj insusi paficipant la crearia du]1u'leziasd inbo sinergi in sens de inpreuni{ucare cu tot omul-ftate intru firea omereascA si toli lmpreund cu Crcatorul, conlucrare Prtn care

26t, trebltie sd inleteRem cd. in mintea

19 1-s).

taiesc intr-o iialpreune-lucrare a iubhii ti a d;ruirii nesfargite si vegnice unele cahe celelalte, rcspectiv odat; cu crealia,

Modelul sinergiei umano-unane, res_ pectiv divino-umane, e cel dumezeiesc. E chipul in care persoanele Sfintei Treimi

[...]

se

fiweste imprcu arca et'ortutilor, ifi sfen dlrhot)ni lnphnfiei Sfhtei'Treimia .

o sLtdnsd calabonre, o conoeryenlA in apdntul unei bi ecinstitoarc t;fnptuin

cate osigutd indltarea
ceascd a

sinergie

lteolosie]

singularitate tstiintil

Iubindu-se cunl Dunurezeu ii invald oammii redescoped lmitatea dupA chipul unimii Sfintei Treimi:
se se iubeasc;,

singularitate
sens matematic, sinSdaritatea reprezintd, pentru o func.tie, un prmct de rupture, de discontinuitate fatd de restul functiei. in astrofizid, tennenul a devenit consacrat descrierii momentului de inceput al unive.sului, sub denurrirea de Big-Brrg (,,Marea Explozie"). De remarcat c;, in cosmologia gtiintfic5 actuati, se propune ca scmadu cosmologic clasic

GIEE ln

Noi toli sunfefi mici celule ale matelui

trup al intregii ofieniri. Prin fiai trece

xiala $sfiicd, ba chitr cea mai ptes s de
cosmos, cea damnezeiascd. Noi s1tfilm sd ne pregdtim a lnfelege aceasta,

dnloi

cdci atuncj ne aom face, tn pa\te, asemdhdtoti lai Adafi inninte de cddere Fi oafi fucepe a putto in sifle intrcaga ofienire,

tfitregul Adnfi, ca pe ceaa unitar, zidit de Dumhezru. [. . .l Dacd ar iubire, tntreaga me crertind ar t'i ufta, dupd chipul l.mimii Sfint ei Tteimi.s

Sinergia desemneaze noiional conIucrarea divina-divini (intra-tdnitara), unano-divine ti umano-umani dup5 modelul divin. Obseroatie. SinerSismul, diferit d
sinergie, exprimi in teoio$e, o doctrind protestantd apdruta fir arlul 1610. A fost fomulata de Jacobrs Arminius (teolog

calvinist olandez) ti asumate de discipolid sAi, llfriti atminieni. Ea respinge dubia predestinatie calvinistx 9i afirme participarea omului la propria rLantuirc prin exercitarca liberului-a$itru, pdn exprimarea vointi sale prcpdi de a

Refertfltul
3
5

Sofronie [2003], p. 244, 4lbidem,p. 8; Sofronie 120041, pp.101,250.

modelui standard al Bt-Barg-utui. Prin demonshalii matematice complexe, prccu]n cele ale lui Roger Penrose 9i Stephen Hawkin& este puse in eyidente numita ,,singuladtate" iniliala. Vom anatza, in cele ce ulmeaza, problematica contempol^and a singulariGtii iniEale Big Bung. In stadiul actual al cunoagterii Stiindfice, modelul standard este xcrnoscut ca fiind cel mai rezonabil. Mai existd si aite scenadi cosmologice, plauzibiie din punctul de vedere al coercntei gtiintifice, inse modelui standard este asunat de cea mai mare pa:rte a cercetetorilor contemporani. El prezint5 limite sh:uctlrrale, insb, mai ales irl ceea ce privetre primele Iaze ale universului. ln vederea oerfectiondrii cadruiui teoretic at moietutut standad, se mceaica iniocuirea ipotezior de natura fizica ti geomtricd, postulate a pnoli ca fiind conditii initi;k, cu procese fizice care s-au derutat in timDul erei hadronice si cuantice. Aceste tiendinle se concretizeaze in fizica energiilor inalte prin cerce6ri teoretice sofisticate, dublate de experimente posibiie ast{zi
cu aj'utorul acceleratoarelo. nucleare.

biseric;.

O dificultate importante cu carc se conJnm6 modelul standard este aceea a odzonhrlui. in fiecare model cosmologic, cAmput de vedere al obseruatorului este

singularitate

t9ijintal

singularitate [stii.E.

limitat de o sfed fictivE, numite orizont.

Raza acestei sfere este detemina de distanta parcurse de lurnind de la singu-

inflaliomd presupune ce univrsul

laritatea iniFald. Odzontut delimiteazd universul observabil in perioada considerate. Mtuimea orizontului cregte pe mesura expansiunii universului. Dacd s evalueazA marimea orizontului in momentul decupHrii radiatiei (o sutA de milioane de ani dupe Big Bang), se constat5 ce regiunile separate de unghiuri mai mari d doua grade pe sfera cosmic; nu au comurlicat lntre ele. Dar radiatia cosmice de fond, care a incetat sA interactioneze cu materia, este izokope. Cum se explica, atunci, faptul cA redmi care nu au inhat niciodat; in contact prezinte

curoscut o pedoada scurtd de extindre intensr, aceasta fiind Iaza hflationare. in aceasH etapd, inllafia a lost exponentiaD. In modelele mai recente, precrm cel a! cosmolosuLd rus Andrei Linde, valorite ex?ansiunii ating m;rirni inimaginabile. Pdn existenta fazei inflalionare, universul observabil de asHzi este o consecinF

propdetiti fizice identic? Modeld standard al Big Bang-ului rezolvi problema prin presupunerea/ fecutA in termeni de ipohze iniFah, ce niversui este izorrop. O altl problern5 a modetului srandard
densitalji univelsu lui. Se qtie densitatea reale a univercuiui se rfli in vecinetatea densitetii critice. Aceas6 aproyjmare corespunde modelului geometdc spalial Einstein - De Sitter. Dar dmsitata rcala scade odate cu apropieeste aceea a

ci

rea de singularitatea

inifald,

ceea ce

prc-

supune o ajustare de o precizie remarcabi1; intre densitatea reale 9i densitatea criticS. Modelul standard justifica acest lucru prin conditiile initiale, ArA se aibi, bsi, r'rm justificare prin fenomene fizice. S-a incercat in repetate r6nduri depe9irea acestor probleme ale modelului standard. Una dintle cele mai temerare tentative ii apar,tine fizicianului american AlaI Guth, care a introdus in cosmologie, in 1981, teoria inflalionaie. Aceasta est o consecintx a aplicarii teoriilor unificate ale diferitelor interacfiuni. Teoria

dilatdrii urlei mici pa4i a mive$utui din etapele timpu:rii ale expaffiunii. AstIeI, izotropia unive$ului este explicah prin faptd ce a existat un contact fizic inhe regiuni. Problema densitatii esre rezolvat; Fi ea prin teoria inflationara. In pedoada inflajionare, raza de cuiburd a unive$ului a suferit o creqterc cons; derabria, ceea ce conduce la aprorimarea densitatil rcaie a universului cu dnsita, tea critica. in scenariul lui cuth, cen1pul ceruia i se datoreazx bJlatia e un camp prezent in ieoria mani unificari a rnteractjur jor, c;mpul lui Higgs. irlsd consbuirea unui modet cosmolo&ic inJlationar nu e deioc ull demers simplu, nici pe plan teoretic, nici in sfera obsrvatiilor fizic. in ultimii ani, au apirut rnai multe modele cosmo, lo$ce inflationare, irse acestea, h ndul lot prezinte anurlite limite interne, datorate imposibittatii shucturale de a cuprinde singula tatea initiald intr-un
a
set de le&i fizice 9i matematice.

Aceste limite inteme aratA ce modelele cosmolo$ce inflalionarc sunt, mai dgraba, rczultate ale unor speculalti. De aceea/ se poate vorbi de o paradigma inflalionara in cosmoiogia stiintificd:
Orice model inllalioflar e, la on actuati, speculatn enu exish, nrci u u|. ptinne cele dRvollate recent. care sn sp p.hnnn-

-274 -

singuladtate l$iinlil
canndel l stafidard. Singureb criterii teorelice, care determrd constr qia fiode

singuladtate lrtiinEl la iimittr, afumend ca aceste conditiilimite ab urriversului sunt date de faptul cd unive$ul nu are limite. Timpul rcaI este lnlocuit cu lm timp imaginar, pentu univers ob.rn6ndu-se o metrice euclidiana. Astfel univeEul lui llawking este finit dar fArX tmite. BinetuUeles, modelul propus de Hawking 9i Harde lem6ne la statuhi unei teodi ce nu poate fi deduse dintr-un principiu hlndamental.
In paralej cu cerctarile din geofiIetrodinamica cuanticd, s-au dezvoltat o serie de cercetari ba te pe ipoteza unei clealii

delelor infslionare, sunt elegonta, simpli-

sufici4flte

tateatifr tflselea fiataniqcd, eb n$ind pentr un asernefim fiodel. De aceea, se poate oorv de o Wndigud inflafionafi. |n pt s. nici n nodel
inflrrionar nu

prec

alibuite inflifiei.r

e scutit de limite inteme, celc date dE propietdrile fotclot

O alta descriere a

tmiverfliui primar

este datx de cosmologia cuanticd. Aceastd

cosmologie presup$e o teode cuanticx

a gravitaFei. Pentru construirea de mo-

dele cosmologice cuantice, s-a plecat de la geometro-dinandca cuantice (intemeiatd de John l,yheeler 9i Bryce de Wift).

cuantice din nimic. Acest ,,nimic" nu trebuie conlundat cu neantul metafizic, ci cu vidul in sensul cuantic aI termenului. ln acest context, univerflrl ar putea fi
considerat o fluctuaie cuanticA a vidului cuantic. Edward Tryon a lomulat pmtru

Aceastx teode consttr in refomlularea ecualiilor lui Einstein, astfel ircat ace6tom se b fie aptcate tehnicile mecanicii
cuantice. Wheeler arate c;, in era cuantic5, teometria unive$ului era tma fluctuantd" fl uctualjile dator6ndu-Ee principiului nedeterminarii al lui Heisenberg.

pdma date o astfel de percpective in 1973. Robert Brout, Frangois Entlert 9i

Edgar Gunzing au detaliat 9i ei modele cosmologice similare. in lipsa unei teorii hificate a tuturor

Cadrul toretic al geometro-dinamicii cuantice nu este continuul spatiu-timp, ci supe$pafiul.

Din plmct de vedere matematic, geomebo{inamica cuantice e o teo e {oarte
complexd. Xcuatia fundamentale e$e cea

interac,tiunilor (marea teorie a unificirii ren6ne un vis al fizicienilor, imposibil de

probat experimental, datorii?t posibilitiFlor tehnolodce rcduse), modelele cosmoIogiei cuantice I5nlan simple speculaFi. Asdel, limitele structurale ale cosmolodei gtiin!fi ce contempomne sugercaztr

numite Wheeler De Witt, cu de vate pattiale. Rezolvarea acestui tip de ecualii necesiti impunerea de conditii la limite. ln cazul geometro-dinanlicii cuantice, insA, condilile care tebuie puse superspatitiui sunt necunoscute. Astlel ct in tunclie de condiliile puse la limitA, se pot obtine dilerite modele in intedorul aceleiasi teodi. Unul dinfe modelele intercsante e cel propus de Hawkint 9i Hartle. Ei rezolva problema punedi conditiilor

cd tn-telegerea inceputului unive$ului

este limitati stmctural la un nivel de abordare de tip ntionament discursiv:
Opinia nujortlard este d lipsa urci teorii conpbte a afisamblullli ile interactiuni

fizice, aceastd teorb a tot lui la carc nind esentialmmte sryulatioe. Corelatfu, problena exbtenlei singultft dtii initiale oa rdmAne fbd ufl tdsplrn| dfinitio.2
oiseqzd Jizicimii, Jace ce toate tentalioele de a modela fam uanticd intiau -

sd

-275 -

singularitate t$iinFl
Cosmologia ddicainteberi esnliaie

spatu-timp

lqtiinFl

eistenla 9i in ui.P n intermediul finalitatea universt teoiiei B1&Bar?t-uluL devenim conttienti tot mai mult de \,'ulnembfitatea rdspunsudlor noaste, care nu Pot fi definitive. Limita cosmologiei este stucturaH, inse, qi intl-o cheie de lecturl teologice, htrucat studierea lumii ghidate de o serie de le$ ale fizicii inh-un cadru limitat in interiorul unei crali aJectate d consecinteb pecatului, nu poate vorbi desPrc realitatea lumii dinainte de pAcat. Ot
ceea ce pdvegie originea,

singularitd.tii ifiiliale. Ccrcetarea fizicd inceteazd, lnsfi, in cazul singiaritdlii ifiiliale, core na mai pres p he existenla unuico till m sryriu-timp. Fdrd a aDea un srytilt Fi un timp bine ddinite, este un nonsens sd uorbim despre Legile fizicii.

Jbicii, putem oorbi doat de existenla lmui debut tempo/al aI uniztercufuL frrd a-lp tea oteodqtd Ltinge. CteariLu iwtsului e flai presus de acest
Patrioit
concep,tiilor

debut

tefilonl

natural, deDalece luftEn a

toate datele gtiinlei se referd la lumea snpusA deja consecintelor pxcatului. Acest

lucru nr1 diminueazd cercetarea 9tiintfic6, insd ne ajuta sa stabilim liInitele exacte

fost ctutd odatd ca tinpul. Crealia lumii a aout loc lntr-un sup/4!imp, la cale cosmologi| nu ot arJea acces fliciodatd. ln ciuila succ*elor mofuIul?t Bi8 Ban& trcbuie sd rdminem fiode|lL Nici cosmologia, nici tJfta altt eqlica pe deplffi

al demersului gtiinlific ai competenfa specifice gdin-tei, pmtru a nu se ajunge la contuzii regretabile atunci cend vorbim de dialogul dintre teologie 9i gtiintl Teologia afirma ill chip tundarnental un alt mod de fiintare a universului 9i a omului decat ce1 natural, adicd dupa o nature aJectatd de o cddere din ralionalitatea ei profunde de fiintare. Teologia afimi un mod nou de {iin are, care e o prelungire la nivel cosmic a noii fizici a bupului inviat ai lui Hristos qi car ne hse sd inflrim posibilitatea unei aldel de inieleSeri Privind vecinxtatea inceputului unive$ului. E salutar Iaptul ca, astSzi, cosmologi de prcstigiu rccunosc limitele proPriului
demers in

ttiitld ta
nea

ne

caft
ei.3

wt pltea L in $i

ni.i

ml

ul nosttu in m(bul

Relerifttel
Demaret - Lambert [19 941, p.5L2 lbit., p. 228i 3 Marc Lachieze Ret Le Bi8 Bant (Big-Bangul), cpad Mchaud [2Co1], p. 256.
1

cuantic.

spatiu-timp
EEEI
Spalir:l 9i tinpul sunt doua dintre conceptele fundammtale cu care a opmt fizica de-a lungul timpufui, mai ales de la modernitate incoace. Este simplu de obseruat in btorie in ce mdsure cei care s-au prcocupat de una dintre notimi s.au

urna unor se

oase cercetdri:

fel Fi leoria relatiaitdlii generalinte, ne ajuti sd?nlelcgem cd niciad.otd nu vam putea oalbi de a cu'
Fizica cllanticd, la

fioinitial. Teotia Tel|tioitdtii mefitului sda

noaFtere deplind a unil)ersului sau a

generalizafe

ti

poatu

cofitinuum spaliu tbnp din oecindfatea

rt

aphcatd aceLui

prcocupat 9i de cealalti" mergand pana ia a putea constata o strarlse legxturd azi

intre cele doud: in elegerea/definiiea

-276-

spatiutimp

tgtiinFl
cA Fi

spatiu-timp tsriinlil
independent de evenimentele fizice, universal, cu alte cuvinte la fel Pentru toF obseruatorii fizici, oricar ar fi locatia 1or in unive$ Fi starea lor de mitcarc' Odatx cu libniz, asistem h emerSenla unei viziuni relalioniste. Dac5, Pntru

uneia cerc cel mai adesea lnteleterea/

definirea celeilalte. Propmem aboldarea Ior simultana, apmPiindtl-ne astfel de exiSentele fizicii contemPor:rne, cea carc
le-a asimilat sub foma unui sintur concept, sPatiu-timP. De remarcat cE spafiul

9i timpul au fost Propuse evaludrii in jstorie sub doud aspecte. Un Prim asPect, cel mai simplu, este acela al mdsurarii 9i (se caute dspuns la inhebarea //cale sunt

Newtor! unive$ul lnheg este Plasat in

valorile?", urm5dndu-se cantitativul, cuantiJicabilul). Un al doilea asPect, ti poat cel mai diJicil, este cel,,ontologic" (se cauti rdspuns la intreb;ril: ,,Ce acopele concret aceste concPte in temeni
de realitate? Ce e spatiul? Ce timPul? ', umtuindue delinirea lor). Ne vom fo_

spaEu (un fel de,,containe(") carc-I con.Lne, respectiv in timp (inteles ca ordine a succeslunii), pmtru libniz, urlive$ul lnsuti este un container, iar timpul este
succesiunea evenimentelor in u.Iliversul

materiat. Spatiut ti timpul nu posedd o realitate fizic{ independentS: aparenla prcceselor matedale corEtituie sPaliu 9i timp. Oamenii igi formeaze noliunea de
spaFu pdn observarea ordinii,
a

repetiti_

caliza atentia asupm acestlda din urme.

Distingem ast:zi mai multe aborderi in intelegerea celor doua concePte: idealis*i, realiste, rela-tionali 9i relativiste. Pentru idealigti, timpul nu este altceva decat produsul minli, iar realitatea fizicA

ln sine

este fdre timP. Identificam un

idealGm subiectiv (fericitul Augustin)

un idealism obiectiv (Kant) Penfu rcaligti spatlul este un ,,container" in care

afle obiectele matenale, iar timpul este perceput asemenea unel curtri constante de rau, Iald de care durata fmomenelor
se

ti

vului fianitestat pdn entite! e fizice Prczente in lume, rcspectiv nogunea de timP pdn observarca schimbdrilor, a succesiunii evenimmtelor in unive$ (timpul este relatia,,inainte-dupA" dintre evenimente). Odata cu viziunea relativistd initiat?i de Einstein, timpul 9i sPatiul devin dependente de sistemul de refednle in care sunt masurate (nu mai exisH un timP 9i un spatiu absolute, ci numai relative). Astfel, toate mdsuratorile de intervale spalrale sau temporale suIlt relative la sistemul de referinta in interiorul c6ruia
acestea sunt efectuate,l

naturale poate fi masuratA. ,,Curterea" arati in ce mdsur:i conceptul datoreaza mai curand hadiliei iudaice 9i cre$tine (care ne-a obignuit cu o viziune de linia_ dtate a timpului de9i nu exclusiv), decat celei extrem-odentale (carc vorbette d un timp ciclic). Galilei definette timPul fizic, timpul masurabil, cu ajutorul ceasornicului (tirnpul aPare Pentru prima oara ca parametru mdsurabil, notat cu t). Newton, h relldui sau, vorbegte de timP si de sDatiu intelese intr-un sens absolut

Deb fereastuaunuioago fu fiircare, Ias o piatrd sd cadd pe terasafient, frrd sn-i dau at rltpuls. Fd.And abstra4ie de rczis tefila aeruIuL pai Deilea pittrr cdzifid ?n
linie dteflptd. Un pieton, insd, cate, ile pe
o potecd

fiea rA$, phnafi descriind a panbald. Ne intrebdm: ,,locuile" Pe

latefill,
oede

lapta

obserod cd piatra cade Ia

carc piatra le strdbate se pe o

d

\fiin

,,/enlitate"

co"ceit

a" rimp est" ubsolut, in sensul

rupfi sau o panboln ? Ce inseafinl aici niFmrca h spaliu"?2

277

spatiu-timp t$iinFl
Ce propune Einstein est:
l. . .l sd Idshn cu tot l Ia a pate e:ryresin oagd fu ,,spali ." , pin care, sd recufiaa\

spatiu-timp

lteologie]

tem sihcel, nu putem sd gAndirft fiin1ic dddlhinat; o oom lnloati pnfi ,m9carc in nport cu m cory dc refeti4n, practic tigid". L..I Vom putea spune: piatrc descrie tn rflport ai sisfeht l de t4ennld
laget de oagafl o illeapfd, iar in raport at cel bgat de o parabold. Din acest

IEE&EE Preocuparea teologiei e Dumnezeu, iar nu l]nivelsul fizic. Prin unnare, ea presupune lcturarea teolodci a realitAdi, iar nu dezvoltarea rcprezentarilor
fenomenologice. in aceia$i timp, imptutasirea din realitatea pe care Dumezeu o descoper; aduce o imoita raportare la lulale, o innoit{ fiintare in lume. Ciumnd si inteleage lumea plin ,,ochii 1ui Dul]Inezeu", crcttinul tinde cetire vetmcie, treind concrehrl lui aici si acum, insemn6nd spatiu 9i timp. Viata Bisericii este o via_te care presupune cidicitate (a anului liturgic) si linia tate (parcurgerea timpului vierii noashe: hdim cu conttiinfa irever-

sol

exmtplu,

se ?ede

clar cd nu putefi aorbi

de tlaiectatie bt sine, ci numai de lraiectorit rcIatioll la sisten de rcferin1d.3

Asdel, pdn aceastx viziune nou:, Einstein

sibiltafii parcursului nostru, jalonat

,,pascal" de la nagtere, de la venirea de la

a distrus fiotiunea

d.e timp

absolut nu nai eaistd notfunet de sbtem de r4etinld pr{ercL in carc tinpul corect aI fuiafei nar eaeninentepaatef fids1) nt. l. . .l Einstein face eistenta tlnpului dependenti de eristenta eoenihefitelor mdsurabile Linpul fizic este timpul
ceasomicului
a

nefiinti Ia fiinte, 9i peJle h moa*e, la

trecerea de la fiintarea sub timp 9i spatiu 1a fiintarea ca gest de vesnicie).

incd dintru Arceputu:ri, teologia cre9. tind s-a aretat interesate de mdsurarea timpului dar a ftcut-o nu din interiorul deme$trlui seq ci pentru aceasta, a f;cut apel la gtiinle, din nevoia stdngentd de

La

ndul saq Minkovski va face un

pas in plus, propunand abordarea simultanA a conceptelor de spaliu qi timp prin-

tr-un concept unic, spafiu-timp. Pentru Minlovski, orice evenimmt desfegurat in spaliu-timp e descris prin coodonate de tipul (ir, y, z, l). Refeinte.
1

Weinert

120051,

pp. 105-125;

Einstein
4

119961,

p.301,;3 Ibidem, pp. 301-302;

Wei-

nert

120051,

p.150.

nafur;.

a structum/impe4i curgerea timpului prin mesud care sd ingxduie tdirea gestului de cult. Aceast5 masurar nu este, inse, un scop in sine, ci un instrument care se ingeduie trAirea teologicA. Dace gestul ttiintelor este de ailelege ce este spatiu-timpul sau cu]n se mdsoar5, geshrl teoloSiei este de nJ f/di in proximitatea I'ancd a hd Dunmezeu. Teolo$a abundd nu atat in rcprezmtdd spaFo-temporale, cat in mdrturii de hSire cre$tine, care fac referire la tdirca timpului si a spatiului in aceasei tensime a impdrtSs, irii din prezenia dumnezeiasci. Mai mult, tilnpul iiturgic - este vorba despre cel tl;it prin slerlta liturghie - nu e timpul obisnuit (liturghia nu face parte din renduiala zil-

-278-

spatiu-timp

lteologiel

spaliu-timp
Mdsura sfinteniei este hdirea gustaie a Impirdtiei veFnice:

lteolosie]

deacum,p n treirea liturghiei, tinde str bansfome timpul ,,obisnuit, in timp haric, de prezeng dumnezeiasct. Dupi cum subliniazi teoloSic parintele Boris Bob nskoy,
9i

viali tinde sA devine ,,[turehia de dup; Iiturthie", ea poarta bnsi;ea deslugirii celor ce tin de vesnicie, de aici
noastra

nicA numita ,,a celor Saptetaude,,), ci un timp aparte. in masuri in care inreaga

DEnnezu de aici 9i de acum, este o pre-

un ii cu

SuJletul [. . .]isi ia asuptd-si a xofii desre Lumina carc-| Iumlneaz| oe onul .? i ne-

Bbetica nu este aici numa.i pentru a intfupa ptezenla lui Dumnezeu ln lume,
ulge unei depentunle exces;ue fu timp si de spat . pentt u a ne

Cetui ittd ile-inceput . Tainicd este t'irea eii Fi in ce chipuri s-o infnti$dm? Dincob Ae sinlui, nepnzutu neoti se face Ddzutd, iatd, chLv c1l acegti ochi ttuperti. Lind ,i gingafd ea ltage cdlte si e si ini a, Fimintea,\stfeL
tua2n a uedea Fata

-ea

citipentta ane

incdt uiti pdnA tut,ldpindu+e in

ait|

dtu i incd.de pe acufi o pregustarc

sir IJmo t ii bn pdfi L iet 5.

lume. Aceasta se inttmplt ti ln plind zi, si inhluneric l noptii. BIAnilt ea este,

insd, twi p'rternicl dec tot ceea ce ne incotjoard. Ea, curios, tmbfiriFeazd omul
dfu afard; lt1sil, odzAnd-o, atentia
ce1te
se

Timpul sfintei liturthii recapituleazd hecuhrl, prezentul9i viiton :

Aducdndu-ne aminte, a$adaL de acenstd poruficd mAht itoare Fi de toate cele ce s-aufrcut penhu noi: de cruce, de groapi, de lhoierea lfi cea de a treia zi, fu Indltateala cerui, de ,edu?o cea fu-a dreapta si de a da@ si shvifd nrdri De ire6,

adAfi-

fii-danhul amuluL bt inima lncdl,

ziti

de dragaste, dragoste

uneo cofipdti-

niloarc. olteati plind de mutLdmltd. Se lftfinpll sd nu tftai sihlti i%terialitfutea: nici pe cea proprie, nici pe ceL a realitdlii ce te hEonjoard 9i tnsuli te oezi calumint. Euge loatd iluterea, uitate fimAfl griiite pdmintului; ilgtozitile suht inghilite de
o dulce pace.

spune preotul inainte de consacrarea euha stica a Darudlor, propun6nd o ,,arnintirc"/ananmeze privind ceea ce a fost este Fi va fi. Timpul liturgic e timpul pregusfirii vesniciei, pe c;t i se ingdduie omului aflataicj si acum. E\iste,practic. o dubld funclie a cultutui litrrgjc: [...]
pe de o

[...]

Cand Lumina

inbdtbatua2n din
.leaenim

ala

[...]

ne
i11

gi pdttLtnde

Idunttul sufletului osttu, atunci

cryi tn afatu oreftii.8

ri

11oi

Referin el 2U 6 Litutehiet [2000], p. 162; Bobrin;koy 120001,;.2r, " Soironie [2005], pp.237- 240.
T

r Bobr;nskoy I2OO01, p.

pane

sa

st'inleascdtinput si

spatiul si taate conditiile, toate cont ingentele foale legile uietii umltne. sh te curcte,
sd I Le consacre 1 i Dulft11ezeu; pe de altd parte, sd ne shulgi 9i sd ne antrefleze lntr-a hi;care ce bsd in urmd lumenj in fanil, asta e cotnaniunea cu toti sfi11lii7.

hat indumnezeire.

-279-

tehnici

tstiinrsl

tehnicd l$tiidal
si analizeze mtionalitatea lumii dintr-lm plmct de vedere mai crlend teoretic decat praltic, Hsand practicul in grija tehnicii.2 In ceea ce privette rclalia filosofiei cu
tehnica,
se

test de mantuire 9i gest de pogorare a harului peste om 9i cA acesta este taini,

ca

uiul

noi Taina lui Dumnezeu Cel dincolo de cuprinderea omului in toate gesturile 9i in fiinlarea Sa?

care exprime 9i prelungegte

cihe

pare ce

Refeirlel
2

S{.Ioan Damaschin [1993], pp. 163-165, ' lbid.; a Bna ltag4l, p. 369;. Ibid., p. 371.

concarentll siesi, o actioittte caft rcaliza ditl punct de peileft practic l. . .l medierca realizati de filosofie din panct dc oederc
teorctic.

l..l flosofa a oizut ttl tehnici o octioitale in acelari timp complefientald ,i

A@tul

en pus nai curifid pe

decAt pe conc

compkhrntuntute,

nmtil

cognoscibiL incognoscibilitate.

tehnici
(din gr.

fd.t

= arti, mettegut)

G@E Prezenti in interogatiile filosofilo. de-a luntln timpului abia in ultimele doue secole tehnica devine obiect al urei reflec,tii mature ti consistentel din partea filosofiei. Sunt identificate tlei etape in devenirea tehnicii de,a luntul timpului:
perioada antice G), perioada modeme (II) 9i cea contemporana (m). L Anticii Aceau diltinclie intle notiunile de qtiintd si tehnicd. ln seruul antic, tehnica propmea utilizarea si dezvoltarea rationali a unor unelte de munce qi avea 1m caracter operativ gi utilitar. Obiectut
tehnic era,la origine, un mijloc de a sahsface o necesitate omeneascd. in ceea ce priveste Ftiinta geac5, Iegate initial de filosofie si avand ca tdsaturi definitorie eiorfiI sistematic de a explica mecanis-

tehnicii cu stiint4 care nu numai ci nu constitriau domenii complementare, dar se ardtau chiar opuse. Stiinla e cunoaS_ tere contemplativ-teortice, ea isi Dune problema [Lbcar or rcgutate, a relaltiilor imuabile. Tehnica, dupe Aristotel, este ,,imitarea si implinirea naturii,,. Astlel cd idealul tehnicn este
l. . .7 nu ile a crea o supranatutd, nici de a utwnizT Mtura, ci ile a natuftIizafiatula, de a o.aj ta st-i imptineascd pto\ia

cea ce nu se poat spune despre relatia

mele natuii pdn tegi lotice, rationale, evitand astfel e\piicatiile ce faceau apel la g;rndirea miticd, aceasra i$i propunea

fehnica 4uta sau executa bine ceea ce natufa doregte str efectuez, sau mecar o irnit?t bine, spune Aristotel. IL Perioada modmd avea sd modifice viziunea antce pdvind superioritatea naturii asupra artei, rcspectiv cea privind notiuna de tehnid vjzutA ca saooir+aire (o arti). Modemitatea proplme o telmica aflate intr-o rlaEe de supdo tare falb de natura. Este prioada de maxim5 incredere, ca sd nu spunem chiar exaltare,
ceea ce

privette posibittetile tehnicii

incredere merSend pena Ia a-i cerc tehnicii Bd ,,corecteze" natuaai

-289-

tehnica t$int6l
A dafi cu moder nit atuL conp o r t ament ele

tehnologie
Referintel

trtiints.

oizaui de nal rd s au schifibat. Aceastn lace deja obiectul unei expLaatdri sislema tice a enetgiilat eoliene Fi hidtui lire ,i a

resuselot solul1li.

I.

.l Marinile, penn

ptil@ aofi, bi Jac intrarcti ii1tiala catt diand (ceas tile) 9i ln atelierc hna;inile textile): ele lnstituie ideea unei posibile

6oLrfg, tectLnlque \tekncdl, lip dLecourt Jl9991, p.913;'zLeCoz I1q95l. p. 111i' Pierre Aubenque, Mifaphlsiqur et techniq e (Metafizicd ,i tehnicn, npui

' uomlnrque

Couloubaritsis [1989],

.1z^4

lbii,pp .2v

slipA

ii

farlelar Mtutii.s

21,5 Dominique Bourg, art.cit., ibidem, pp .914471 6 Ibidem, p. 916.

De remarcat, deopohivd, c; acastd atitudine nu-L evacuaze catuqi de putin

$inF,

iehnologie, iehnoitiinta.

pe Dumnezeu din sfera preocuper or intelectuale ale madlor deschizatori de drumud ai modemitdfji. Doar cd rapoF turile cu Durnnezeu se schimb:" in sensu l ln care noua inlelegere exteriodzeaza gesiul relaliei cu Durnnezeu prin pdsma noilor concepie 9i agtepteri. Calilei este nemullumit cd Dunmezeu a aruncat pe cer planeielef:rao ordjne arlurne, far; sa l t;ca proprietdti regutate. in schimb, Leibniz recunoagte in om un mecanism minunat, care depagegt tot ceea ce poate crea omul, Oricum, un lucru este cert \,1zimea asupra naturii se schimbd, natum devine uriagul mecanism pe ca re omul tinde sal controleze in virtutea puterii
sale,pe care
se

tehnologie
(dn g. technalagii, ptoverind din le.rfle
= pricepere. iscusinfa + logos = vorbire)

EIft6

Departe de a opera o distincle clad inte tehnice 9i telmolode, contmporaneitatea, mai ales prjn literatura
anglo{one de specialitate, parc
a

intre.Lne

confuzia- Daci, pentru unii, tehnoiogia pare a Ii ,,siudiul sau gtiinla artelor 9i a

simte chemat s-o exercite

AsHzi numim tcftnirit nu numai ceea fabricim, dar 9i obiectele naturale pe care Ie modificin1 {a se vedea cazul biotehnologinor):
ce

Sensul tehnicii s-a schimbat: frcntiern dtutrc attificiu ,i nlt|l.fi deltre petmenbild.lnfii de toate. tehnicile ca ld mai pl.iin clt inainte sd dam)ne natun. cit s-aenulezt chial sn se scufunde in ea."

artificiilor" (motiv pmh! care irstltuFile ln care sunt investigate artele pmctice se numesc,,iisdtute de tehnologie"), pentru altii, tehnologia pare sd se refere Ia dezvoltarea de mijloace, de unelte necesare omului (marini, ustensile, aparate) prin care acesta ,,conholeaze" sau ,,manipuleaze" mediul inconjuretor (asemenea tehnicii). A dispune de o tehnologie performante pare se se re{re, in limbajul comun,la capacitatea de a produce ceva competitiv implicend o munce al cerci rezultat rdspunde ceva mai bine,Ia nivel ufiliiar, fatd de altemativele concurente. Tehnoiogie pot fi nurnite entitdti materiale (unelte simple, magini de la cele nai simple pane h cele mai complexe, de tip

-290-

tehnogtiintd lrtiinFl
stafii o$itale) sau viltu
ale (softuarc, I.le_

tehnogtiintd l$iidal
indiciu nu i-ar rt ingdduit sd I afime ol fi fost modent lil sperun a sa pioind cunoasterca. Bacon at fi pdlit astdzi th
Jala cost utui cerefini. bescaperiea ultimelor secrcfe ab natuii este iluatie, uiai orice noutate aoansatd prifi expeimen tatua Ftiintifcd @eleazd, tte t'iecare datd, o ltoui lultE neculloscutd, care fuschitle

imagine, hatarea semnalului digital gi e\igentele de radioloti, inctlzand $i materializ;nd asr{ei abilitEti medicate,
tehnici de investiSare, aparare medicaje ,i in sapoir-faire la nwel de interpretare, respectiv activitiF care presupm o inter_ agtiune cu cultura.

todele de lucru in economie), colectii de tehnici (imagisdca Il)edical; inseamnd combinalia intre gestul de inginerie de

dtumul unot noi dmputi de rcrcetate. Ih ulLtmele decenit, unnnitatea a ntnt tntr- n impas, detemlilot de rcs rsele
hmitat? i11 cdlttarea sa sare a cunoast?ap ftud linite I

StiinF, tehnic6, tehno+iinta.

tehnogtiinfi
gtiinta autentica nu este inshummtal5, vocalia ei rdspunzend nevoii proftmde de cunoastere. Cercer6rc, Ftiinlifica actuald este hnuentati decisiv de tehnoioge fl tehnica. Desi dep4rte
dimnsiunea instrumentala si u tilitarista,

l@

interactiune inhe Stiintd, tehnic; si pu_ terea politica (aceasta din urme avand rm rol considerabil in finantarea programe_ pozitia savantului faJe de impticaljite de natur: etici este importanta. Binein!les ch demercul de cercetare al savanhiui este animat de dorinta de cunoastere a condiriile in care, in prezent, nu
lor de cercetare) in socjetatea prczenht uj,

Datorit?l faphrlui cA enst6 o shensA

$tiinla este marcata de prfomaniele tehnice si tehnologice existente astdzr. Inclusiv in cercetarea teorctic4 deme$ul ttiinlific este influentat de tehnice. Cercetarea Ftiintifica deteminate de tehnice
se inscrie pe linia Iui Bacon, dupa caie stiinta insearnna putere. Sporirea cunoas-

serxurilor ad6nci ate lucnrrilor. i:.rsi, in

terii Ftiintilice inseannd sDorirea Duteii

pentu pro$amele qtiin ifice contempo_

Icamish afirme: Daci
rane impun anunlite bariere in cercetarea gtiintificn actuali. in acest sens, Arnold

",noagterii gtiintifice, posibitit{tile tehnice reduse ti costurile foarte mari necesare

Dincolo de Iimitete

itrtu^. lt"

Modn scria:

porane 9i de dscul de rnanipulare ideolo_ dcA si Factictr a rzultatelor ei, rcsponsabilitatea savantului este una foarti mare. h aceasta perspecdva, est important ca stiinfa sa 6e f;cutE cD conttiint;'. Edsar

tific6 si utilizarea rzultatetor 9ti;tej, dinte stiinri Fi congtiintd. Se poate pretinde neutralitatea stiinlei Fi incuraja o cercetare de dlagul stiinlei in sjne. Dar, tin;nd con r .t e imptcatiile cercetld ttitnpfice contemeste imperativa relationarea

se poate fac o disocier clare intre cercetara srii.-

Fn

cis Baco11 s-at

cost l cercetdii ,tiinlifre

fi

Xindif

digi nici un

Trebuie sd ttim cd ,tiitlta ,i rarianea nu au misiunea pro\itlential| de a open ruintuiea umanififiL dat ele au pltt.ti

-291

tehnostiintA t$iinFl
atnbiaalente in ceea ce ptioegte oiitaTuL umrnililii. Noi an ajuns astizi tn Eoca

teleologie tqtinFl

teism
(din gr. flleos = dunnezerL divinitate)

bi8-gtiintei

tehnoFtiintei, care ,i-a

dezoaltft putei titani@. Exi.stl, de-acam, a interacli ne fu|rc cercetarc ti p tere. Mai multi saoanli cred cd pot sll eoite prcblemele puse de aceastl interacli ne,
gAndind cd etistd
pe de a parle,
o

I@EEE
Teisnltl este crcdinla

disjllnqielntte Ftiinld,

existenla unei
manifestdin

tehnicd 9i paliticd, pe de altd patte. AceFti saL)ahli sputl: ttiillld este bund; tehfiica este inbioalehld ca

,i

p tei sllprinatutale,
ch|

care se

limbai

l lui

Esap; palitica este rca

fi

dezvaLtdrile rele ale gtiinlei i se ilalareazll

politicii. O

asemenea Diziltne

ignoli nu

percoflal. Tetmenul este adeseari fo losit cn sttonin al fianateisnului. L at, insii, ifi sensul slu generic, cuprifide a ottrietale laryd de pozilii mefafbice, care se opul1 aleisnuluL po]]leisil.. (cledififa

doar intersqiunea ptecizatd anteriat dat Fi faptul cd stuanlii s nt actoti tn dome ni l politicilor militarc ti ale StatuLui.

tn mai mul,ti dunmezei), rJ.onoteisrr. (dedjtta tntrln unic Dufi1flezeu), deism

edinta

inh- n

Dumnezeu Creatar,

Astfel, practica ttiifltificd ln ea

i6d;i ne poate cond ce la iesponsablilale in' .tu.|id ln htdLi 2

care nu

are icj o inJluenld as

pral

ii)

,ipane teitr]J. kredinln ct lulnea este h1 Dumnezeu, iaL pe de altd patte, Dltmne zeu esfe mai nuLt decAt lunea). Teisntul
contr asleazd cu inlelegrea impetsofiald a lealitdtii ltltime, aim este lega kamqi

Inclusiv cercetarea fu ndamentaH este odentate cate $loatarea lumii. in contextul mentattilii de consum de astdzi, nvoia de a cunoatte lumea este insotite de nevoia de a xploata lumea. Tocmai de aceea, discemdm6ntul in cunoagterea
gtiin.rdica este esential. Savantul nu poate ignora oientarca $tiiniei ceue domeniile economice, sociale, politice sa11 militarc. Este acut nevoie ca gtiinla sa fie dublati

sa oiiul din budism.r

Refen4el

1?hillip Clayton, Theisn

(Teisrn), ap d Van Huyssteen elal.120031, p.880.

de congtiinle, pentru ca luciditatea sa aibe un pimat in fala elicienlei tehnocratice.

deism, panenieism, panteism.

teleologie
Refeinte.
1

cimpel

119921,

p. 161, 2lbidem, p.163.

(din gr.

telos = scop + logos = discurs)

EIEE
stiintd, tehnica, iehnostiinta.

Termenul a fost folosit pentru

prirna oarl de filosofir1 german Christian Wolff, in lucrarea sa lldlasophia ntionalis

-292-

teleologie lrtiinFl
siue logica \Filosofia ntbnatd sau losica 1728). Teieologia, o propunre de;;ndi_
re in temreni d cauz finale, preftmgegte

teleologie l$iinFl

@Itsrea ciberneticii

a totlate
uai

pe$pectiva lui Aristotel, prin tansfor_ marile 9i dezvoltarea aI cdror subiect il constituie, obiectele tind sa-$i implineasci adevi-rata natura, a$a incat, prin eytmsie, printr-o argrmentare de tip teleologic,

obiechiui) pdn care cauza Iinali e vazuti ca realizare deplina a cauzei formale. ln

rcllectia aristotelicj privind cauzele finale (de ce?-ul obiectului) 9i formale (natura

,i dc apafitia unor care simuleazll de o manietd sat isfdcdtoare pafom@nta oryanis_

teoriilor i formatiei tnotiunia ptugafi, de cod. . .) e6te azcAwL ,qcest Iiftbaj teleolagic at prezmta aoantaiele

hetor natunle . De acufi, magina 6i nu organistnul este fiodel l rteteminant si

infl ehtt

dc

Etstemologie ale teleologei, frtd inconx en ie nte Ie s a lp m et a fr

zice.2

Avantajele

[...) ordinea $i compl?:dtatea puse ih evidenld in unioery sunt atibuite unei ca ze de tip scop, finalitate, tkai culAnil decAt unui prcces nedireclionit, orb,
Istoric, in chltarea eaidentei finatitdtii,
Lume

o tunctie si o finalitate, iar numeroase mecanisme fiziologice aratd cd ,intesc spre un scop precis. Tot acest contoxt de

ins6, si eie manifeste. De exeipiu, este limpede h biologe c; organul comportd

t;ndirii

teleolosice sunt,

in dihensiuneq lui de htteg, pe Legile sale si pe str ctunle din uniu;s b slructutu notabilA: uitla). Atgumentul
telealogfu
a rc

atgumentul teleotogic sa facalizat pe

doud exptesii cohtemwrulg.

Una a gajeazd ptillcipiut anLrcpic i se focahzeart pe tcet .3codfh sau aspect

,.ca a

9i-cum al unioersului lizb obscnn r

Celllalt constiiic o rmagtere gindirii finatist-teotetice din biolo"ie si poa fta numele ile ,.ptoiect inteligmi .l
de oameni.

terminat pe ulrii cuget;tori contemporani din spatiul filosofiei StiintIor s6 pJopuna solutii. Unii imparr teleologia in ooua bran9er cea e).terna. impus6 de o activitate uflan:, $i cea intema. care se impune dup2i examenul unei structuri biologice. Cea externe ar fi destinatx respingerij, fiind considrati in biojosie, odaH cu postularea evolutioniEmului (in sens lar& incepand cu modem.itatea ). in timp ce aceea inteme este acceDtabiD_3 SA fie aceasti perspectiva cea nai'viabile? Laureatul premiului Nobel in fizicd Alfred Kastler oferd o viziune difedt; asupra real atii:
Dacd obseroarca fibitdtoarc a faotetot biologbe inpune ideea ca un oian at fhlei Dii se aJU aici pelltnt a tndfitin i o fuhclie, penbu a slui unui scop, deesd se respingd acustd iilee Fi sd se rcfuze a oorbi ih termeni de finatitate? 1...1 ln fond, Dat hterye chiat pnkd h a spute d incompatibila cu gestut gtiintijic, mai

respingere.acceptare a teleologiei i_a de_

jes

Ndscuti in celIlpul reflecFei filosofice

si importatd ulterior in sriinle prin

mediul biologiei secolului )0(, teteoloeia r;mane astezi, pentru actorii qtiintei,"un subieci de controversa. Nu sunt putini cei ce o rcsping sub acuzalia de ingerintb a met#izicii sau a teologiei in demersul gtiintific:
Pentra a se debaraEa de conotaliile
teo_

intet

Iogice, biolagii contemporani au intrcilus fioi coficepre si cuainte, prcfififid de ilez_

-293-