PROTECIA JURIDIC A DREPTURILOR OMULUI

I.

NIVELUL CONCEPTUAL

1.1.

Introducere

Pornind de la constatarea, foarte exact, de altfel, c drepturile omului au fost ridicate, n ultimele dou decenii, la rangul de problem crucial a relaiilor internaionale i c ele au cptat, n consecin, proporiile unui autentic fenomen politic i juridic internaional, un specialist n materie afirma, la nceputul deceniului trecut, c drepturile omului au atins o asemenea intensitate i ntindere pentru cele mai multe, dac nu pentru toate popoarele, nct este posibil ca lumea s fie. martora apariiei unei fore religioase transnaionale al crei impact s fie tot att de semnificativ pentru umanitate pe ct au fost vechile religii universale". Intr-adevr, mai ales n ultimii ani, drepturile omului au ncetat s mai fie doar un subiect extrem de dezbtut, devenind i unul dintre factorii eseniali graie crora s-au produs ample mutaii n fizionomia politic i economic a unui mare numr de ri ale lumii. S-au dat numeroase exp1icaii, unele chiar contradictorii, n ce privete sursele transformrii drepturilor omului ntr-un fenomen definitoriu al ultimei pri a secolului al XX-lea. n ce ne privete, considerm c drepturile omului au devenit o surs major de dinamizare a evoluiei istorice ca urmare a mpletirii i potenrii reciproce a ctorva tendine. Afirmarea crescnd a individului ca plac turnant a dezvoltrii sociale i contientizarea faptului c investiia n condiia uman este benefic nu numai afirmarii personalitii indivizilor ca atare, ci i societilor i, ntr-un sens mai larg, umanitii n ansamblul ei reprezint, n opinia noastr, att fundalul ct i liantul tuturor acelor procese a cror confluen n timp a declanat acest adevrat boom al problematicii drepturilor omului la care asistm astzi. Au contribuit, ntre altele, la aceasta i anumite acumulri de ordin juridic, precum adoptarea, pe baza Declaraiei Universale a Drepturilor Omului, a unui mare numr de reglementri internaionale. A fost adoptat n acest domeniu un numr important de convenii cu vocaie de universalitate. Pe plan regional - n Consiliul Europei, n cadrul O.S.C.E., n America Latin, n Africa i n cadrul Ligii Arabe - au fost adoptate numeroase reglementri, dintre care majoritatea n ultima perioad. Fapt deosebit de important, multe dintre documentele respective snt nsoite de mecanisme de supraveghere a aplicrii prevederilor lor: comitete, grupuri de lucru sau chiar curi de justiie. Toate acestea au sprijinit conturarea unor profunde micri n favoarea recunoaterii i respectrii drepturilor omului n diferite ri, inclusiv n unele dintre cele n care performanele n materie de protecie a drepturilor omului au fost sau mai sunt nc sub nivelul standardelor internationale. Un alt factor - cu impact considerabil asupra creterii transparenei n ce. privete respectarea de ctre state a obligaiilor asumate prin semnarea diferitelor instrumente internaionale sau regionale - care a concurat la transformarea drepturilor omului ntr-un fenomen juridic i politic internaional este reprezentat de mass media. Sau, mai exact spus, de explozia informaional. Graie dezvoltrii i rspndirii noilor mijloace de comunicare n mas, prin intermediul crora informaia se transmite aproape n timp real dintr-o parte ntralta a Terrei, situaiile de grave nclcri ale drepturilor omului nu mai pot fi disimulate de autorii lor i ajung s fie expuse aproape instantaneu oprobiului opiniei publice. Prbuirea multora dintre regimurile care nclcau sistematic drepturile i libertile fundamentale ale cetenilor din statele respective, n producerea creia ofensiva drepturilor omului a jucat un rol crucial, reprezint, la ora actual, un alt element favorizant pentru promovarea mai ampl i mai sistematic a drepturilor omului n ntreaga lume. Astfel, 1

trecerea - ca urmare a proceselor revoluionare ce au avut loc n rile din estul continentului i a schimbrilor radicale, n plin desfurare, din cadrul fostei Uniuni Sovietice - la generalizarea, n Europa, a societii democratice, bazat pe pluralismul politic, statul de drept, principiile economiei de pia, valorile general-umane ale libertii, demnitii i respectrii drepturilor omului este, ntr-o msur considerabil, efectul dinamismului fr precedent pe care l-a nregistrat problematica drepturilor omului n lumea contemporan. Respectiv, al transformrii performanei statelor n acest domeniu nu numai ntr-o preocupare de prim ordin a cetenilor acestora, ci i ntr-un criteriu major de apreciere a concordanei dintre opiunile lor politice i exigenele actuale ale dialogului i cooperrii internaionale. Evoluiile internaionale din ultimii ani, precum i implicaiile ce decurg, n planul politicii externe a statelor i, deci, al securitii i pcii mondiale, din afirmarea preocuprii pentru respectarea drepturilor omului ca una dintre axele centrale ale noii ordini internaionale, impun examinarea atent a conotaiilor i dimensiunilor tot mai complexe ale.acestui cmp problematic, pe terenul cruia s-au produs i continu _ s se produc schimbri de mare semnificaie. Numeroasele dezvoltri conceptuale, normative i instituionale din acest domeniu cer, la rndul lor, o analiz aprofundat, n msur s elimine false1e dileme i s deceleze ncrctura axiologic i perspectivele pe care le ofer evoluia reglementrilor internaionale n materie de drepturi ale omului. 1.2. Scurte precizri terminologice

nainte de a trece la abordarea efectiv a unora dintre principalele elemente ale complexului cmp conceptual ce se circumscrie problematicii drepturilor omului, se impun precizate unele aspecte de ordin terminologic. ntr-o prim etap, drepturile omului erau denumite "drepturi naturale", formularea "drepturi ale omului" fiind de dat relativ mai recent. ntruct s-a apreciat c expresia rights of man, utilizat iniial n limba englez, avea o nuan discriminatorie, implicnd doar drepturile brbatului, nc din perioada celui de-al doilea rzboi mondial a nceput s fie folosit formula human rights (drepturi ale persoanei umane). n francez continu, ns, s se menjn formula droits de l'homme, care ridic aceleai probleme ca i cea utilizat iniial n limba englez. Rmne, desigur, la latitudinea vorbitorilor de francez s hotrasc dac i cnd s procedeze la o eventual schimbare a termenului care denumete, n aceast limb, conceptul de drepturi ale omului. Privitor la discuiile actuale n jurul acestui subiect, ntr-o recent i valoroas lucrare de drept internaional se relev urmtoarele: Se impune menionat controversa suscitat de formula drepturile omului (l'homme), creia i se reproeaz o anumit tendin sexist. Nu este, ns, vorba dect de o ceart a cuvintelor. Pentru c nimeni nu se gndete s dea cuvntului homme din expresia droits de l'homme o accepiune ce ar viza sexul persoanei. Nu exist nici o ndoial c este vorba de drepturi aferente condiiei umane, fr deosebire de sex i, de asemenea - dac relum enumerarea ce figureaz n pgf. 1 al articolului 2 al Declaraiei Universale a Drepturilor Omului fr deosebire de ras, culoare, limb, religie, opinie politic sau de orice alt natur, de origine naional, social, de avere, natere sau de orice alt situaie Ar putea fi, totui util s nu se neglijeze nici un aspect al luptei mpotriva discriminrii femeii. n acest sens, este nendoielnic faptul c adoptarea expresiei engleze human rights, ce ar putea fi tradus n francez prin droits humains, sau, chiar mai bine, prin droits de la personne humaine, sar putea dovedi o opiune recomandabil (K. Mbaye, Les droits de lhomme et des peuples). n ce privete limba romn, faptul c noiunea de om reprezint genul proxim att pentru brbat ct i pentru femeie a rezolvat problema de la sine. Irumperea problematicii drepturilor omului n viaa internaional a fost nsoit, cum era i firesc de o mbogire considerabil a ceea ce am putea numi "dicionarul terminologic" al drepturilor omului. Lsnd n seama autorilor de dicionare sarcina inventarierii exhaustive a termenilor referitori la sfera drepturilor omului, ne rezumm s amintim noiunile cel mai des utilizate n acest domeniu. Cu precizarea c, inclusiv n jurul 2

acestora, se desfoar n prezent ample dezbateri teoretice, menite s clarifice att cmpul lor de referin ct i raporturile reciproce dintre realitile acoperite de diferitele noiuni. Principalele noiuni ce pot fi ntlnite n literatura problemei sau auzite cu ocazia reuniunilor ce dezbat la nivel guvernamental sau neguvernamental problemele ce fac obiectul examinrii noastre snt: drepturi ale omului, liberti fundamentale, drepturi naturale, drepturi fundamentale, drepturi comune (ecou al terminologiei de common law, adic a acelui drept nescris, dezvoltat prin cutume, specific sistemelor juridice de tip anglo-saxon), drepturi ale ceteanului, ndatoriri ale omului, ndatoriri fundamentale, drepturi ale popoarelor, drepturi individuale, drepturi universale. A doua precizare vizeaz sensurile noiunii de om. ndeobte, termenul om semnific fiina uman n sens generic. Este adevrat ns c instrumentele juridice naionale i internaionale l privesc pe om din diferite unghiuri: n calitate de cetean, femeie, copil, muncitor, strin, refugiat etc. Alteori, utilizat la plural, termenul nu mai vizeaz exclusiv individul ca atare, ci i grupuri umane, precum popoarele. 1.3. Drepturile omului n perspectiv diacronic

n toate epocile, societile au definit, implicit sau explicit, n termeni juridici sau nu, drepturile i obligaiile membrilor lor, n special natura nevoilor i aspiraiilor socialmente acceptabile, ca i restriciile impuse pentru meninerea ordinii sociale. n acest sens ni se pare perfect valabil aprecierea c: "Istoria drepturilor omului se confund cu istoria oamenilor". Dar nu i aceea c istoria drepturilor omului a nceput odat cu istoria umanitii. Pentru c, inclusiv n antichitatea trzie, cnd contiina de sine a individului a cptat, cel puin n Europa, accente pe care le-am putea numi "renascentiste", nu putem vorbi dect de o "preistorie" a conceptului de drepturi ale omului. Cat timp vor exista oameni, acetia vor fi fiine care nu vor inceta sa se cucereasc pe ei insisi. Acela care se intreaba ce este Omul ar dori sa obin singura imagine valabila si veridica a Omului, sa vad omul insusi si cu toate acestea el nu poate sa o fac. Demnitatea omului este de a fi reprezentantul nedefinitului. Daca omul este ceea ce este, aceasta se datoreaz faptului ca el recunoate aceasta demnitate in el insusi si la ceilali oameni." - K. Jaspers. Ideea de umanism a fost evocata, pentru prima oara, de Cicero, in timpul Republicii Romane, pentru a exprima opoziia dintre omul uman (educat) si omul barbar (needucat). Termenul "umanism " se utilizeaz in doua sensuri distincte. Intr-unul restrns, el desemneaz acea micare filozofica si literara, care s-a originat in Italia in a doua jumtate a secolului al IV-lea si s-a difuzat apoi in celelalte tari ale Europei, (constituind unul din izvoarele eseniale ale culturii moderne). Intr-un sens general, termenul "umanism" se refera la toate concepiile care recunosc valoarea si demnitatea omului, la orice concepie orientata antropocentric, in cadrul creia se afirma credina in posibilitile de creaie si cunoatere ale omului, in posibilitatea afirmrii acestuia ca personalitate. In gndirea vechilor greci, omul isi dobndete esena prin cultivarea si formarea virtutilor; in cretinism, omul este definit fata de Dumnezeu; Renaterea opune omul uman omului inuman al evului mediu. Urmtoarea etapa semnificativa in explicarea si modelarea condiiei umane este perioada luminilor. Cei mai insemnati reprezentani ai luminilor sunt: D.Diderot, J.J.Rousseau, Voltaire. Aceasta perioada se afla sub deviza: Lumineaza-te si vei fi! i inaugureaz o epoca de semnificaie majora in istoria umanismului. Omul devine alfa si omega pentru intreaga cunoatere si aciune, termenul de referina de la care pleac si spre care se indreapta totul. Luministii isi indreapta atenia asupra Raiunii, inteleasa drept caracteristica a tuturor oamenilor, cu care Natura i-a nzestrat in esena in acelai mod. Iluminitii considerau ca mediul cultural - statul, biserica, superstiiile, ignoranta, prejudecile, srcia au corupt funcionarea normala a Raiunii. De aceea, potrivit lor, realizarea omului ca fiina raionala trebuie sa aib ca principal obiectiv modificarea acelor condiii care impiedicau exprimarea libera a Raiunii. Idealul social devine o lume raionala, 3

iar modelul de om vizat - homo encyclopedicus. Daca ceea ce ii separa pe oameni nu este diferenierea lor naturala, ci cea datorata mediului social, in primul rnd condamnarea la ignoranta, atunci educaia apare ca cel mai insemnat remediu al umanizrii. Un moment de o deosebita importanta in reflecii asupra omului a constituit-o marea filozofie germana de la sfritul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XIX-lea, prin promovarea ideii de libertate umana. Kant argumenteaz ideea ca omul nu poate fi tratat niciodat ca mijloc, ca el trebuie intodeauna considerat ca scop. Valorile (stricto sensu) constituie acel gen particular de fapte in funcie de care ne ghidam apreciativ alegerile si ne statornicim opiunile sub raportul valoric. Distribuite pe domenii si organizate ierarhic, valorile sunt reperele de baza ale vieii noastre sufleteti si spirituale, ca si ale comportamentelor si activitatilor noastre. Unele valori sunt fundamentale sau cardinale, altele sunt secundare sau derivate; unele in de scopuri si altele de mijloace; unele privesc lucrurile, altele privesc persoanele; anumite valori au un caracter facultativ sau deziderativ, altele au un caracter obligativ si sunt promovate de sisteme normative, prevzute cu reguli si sanciuni (morale, juridice). Omul isi creeaz valorile si astfel se creeaz si se face pe sine (W. Windelband, Einleitung in der Philosophie, ed. a Il-a, 1920, p. 254). Pana la jumtatea secolului al XIX-lea, meditaia asupra valorii a dat natere unor importante preocupri filozofice, dar nu si unei discipline specializate. Refleciile teoretice erau canalizate decisiv asupra valorilor clasice de natura spirituala, recunoscute si venerate din antichitate pana in preajma contemporaneitii: binele, frumosul, adevrul si divinul (sacrul) - valori de maxima semnificaie si de incontestabila prioritate ierarhica. Nu numai ca, in constinta acelor vremuri, orice alta valoare (dreptatea, sntatea, fericirea), orice calitate sau virtute se subordoneaz pe scara valorilor si implicit, ca relevanta teoretica acestor valori cardinale (cum li s-a mai spus), dar a existat adesea chiar tendina de a stabili si a argumenta supremaia de drept a cate uneia dintre ele. Repere istorice ale procesului de cristalizare i afirmare a drepturilor omului Aria si ierarhia valorilor variaz in funcie de culturi, precum si in funcie de aprioricul existenial al fiecrui individ. E sigur insa ca nu exista nicieri un suflet att de cadaveric, cum spunea Rousseau, incat sa fie total indiferent fata de bine si de ru si sa salasuiasca intr-o lume in care n-ar deosebi binele de ru - Michel Dufrenne, Pentru Om Din antichitate pana la nceputul secolului al XVII-lea "Omul este msura tuturor lucrurilor" - filozoful Protagoras din Abdera ntrebarea daca omul poate fi liber se nate odat cu constatare ca, att in natura, cat si in societate, exista o anumita necesitate. Necesitatea isi face simit prezenta in viata oamenilor intr-o forma impersonala, ca Destin, Destinul intruchipa, pentru antici, caracterul prestabilit si implacabil al cursului fiecrui individ. In gndirea antica trzie, destinul va dobndi, pe lng interpretarea religioasa, si o interpretare naturalista, fiind conceput ca efect al inlantuirii implacabile a cauzelor si efectelor: "Destinele sunt stpnele noastre si durata vieii noastre este curmata chiar din prima ora de dup naterea noastr. Cauzele dau natere efectelor lor, o inlantuire perpetua determina evenimentele particulare, ca si pe cele generale. Daca trebuie sa acceptam totul cu curaj, este pentru ca lucrurile nu sunt cum ne inchipuim noi, simple intamplari, ci sunt rezultate. De mult au fost hotrte toate dureriile si bucuriile noastre...(Seneca). Destinul reapare astfel ca rezultat fatal al manifestrii cauzalitii in viata oamenilor. Experiena morala a anticilor a constituit, si ea, o sursa de concluzii pesimiste privind limitele fatale ale libertii de care oamenii dispun. Aceasta experiena dovedea ca adeseori omul este prins, printr-un concurs de mprejurri independent de voina sa, in situaii in care nu poate iesii dect fcnd sacrificii dramatice, sacrificii care dovedesc fora fatalitii si limitele posibilitii umane de a-si realiza aspiraiile. Omul apare astfel ca fiind supus unei 4

necesitai fatale, manifestate prin imprejurari care impun alegeri tragice si sacrificii, care i-1 impiedica sa-si realizeze toate scopurile. Pentru a desemna acest tip de necesitate, grecii antici au folosit termenul de tuche, prin care surprindeau fora constrngtoare a ceea ce i se intampla unui om, a situaiilor in care este pus uneori in viata. Toate aceste constatri conduc in cele din urma la o concluzie comuna: ca si in natura, si in sfera existentei umane domnete Necesitatea. Ideea ca fiina umana poseda, prin natura sa, anumite drepturi, valabile chiar acestora nu le corespund sau le corespund numai imperfect dispoziiile legiilor juridice pozitive, s-a ivit in mintea omeneasca, dup cum se tie, inca din timpuri strvechi si a fost redata in cuvinte strlucite gratie filosofici stoice si jurisprudentei, apoi in toate epocile urmtoare, uneori inspirandu-se din dogmele religiei cretine, alteori numai din lumina raiunii (Giorgio del Vechio, Diritto Naturale e Unita Europea, Roma, 1959, p. 95). Sorgintea concepiei drepturilor omului se gsete in sistemele de gndire stoice, naturaliste greceti si romane din antichitate. Acest fapt s-a datorat extinderii relaiilor economice, politice si culturale ale Greciei antice, cnd spre anul 410 i.e.n. gnditori ai acestei tari au inceput sa inteleaga relaia dintre statul cetate laic, religie si individ. In aceasta perioada, zisa antroponcentrica, sofitii au fost primii care au avansat o teza revoluionara pentru epoca respectiva, dup care omul este stpnul destinului sau si nu se afla la discreia zeilor, cum se gndea inainte. Cu toate acestea, sofitii n-au ajuns sa inteleaga existenta normelor sau valorilor universale. O contribuie deosebit de importanta in apariia progresiva a concepiei unui ansamblu universal si etern de reguli si valori a avut-o Platon, care a stabilit o neta distincie intre idei si cultura sau tradiie. Potrivit concepiei marelui filozof grec, libertate inseamna o facultate de a incepe de la sine; este liber tot ceea ce incepe in mod spontan, astfel incat sa nu fie nevoie de nici un alt temei care sa-i determine nceputul. De asemenea, libertatea umana este posibila, deoarece voina este conceputa ca o facultate de a se determina pe sine insusi si ea poate aciona independent de cauze strine care sa o determine. La rndul sau Aristotel, in Politica, afirma ca numai prin lege devine cineva sclav ori liber, prin natura oamenii nu se deosebesc prin nimic. Identificam aici primul germene al ideii de drept uman, care va avea un rol important in istoria societii omeneti. A trebuit, insa, sa se atepte mult timp inainte sa se ajung a recunoate faptul ca demnitatea omului este in acealasi timp si sursa si fundament. Stoicii greci au fost primii care au elaborat noiunea unui drept natural, conform creia legile stabilite de om sunt replici imperfecte ale unui Drept etern si imuabil aplicabil cosmosului si ansamblului, iar legea laica nu are valoare dect daca corespunde legii universale. Pentru medievali cea mai buna dovada a existentei liberului arbitru este, raiunea sau judecata omului. Cci, in timp ce unele lucruri acioneaz fr judecata, aa cum o piatra se mica in jos", omul "acioneaz pe baza judecaii si pentru ca aceasta judecata, in cazul unei anumite aciuni particulare, nu este bazata pe instinct natural, ci pe un act de comparare al raiunii, el (omul) acioneaz pe baza judecaii libere, pastrandu-si puterea de a inclina spre diverse lucruri (Toma D'Aquino). Aadar omul poseda liber arbitru, cci alegerile sale nu sunt dictate de instinctul natural (ca in cazul animalelor), ci de judecata. Concluzia lui Toma (din) Aquino omul fiind raional, este necesar sa fie inzestrat cu liber arbitru - ca o fiina morala, a obligat gndirea cretina sa susin existenta liberului arbitru.

Teoria dreptului natural Mutaiile semnificative pe planul gndirii social politice se vor produce in secolul al XVIII-lea, cnd raionalitii vor pune, in mod progresiv, bazele stintifice ale doctrinei drepturilor individuale ale omului. Substituind raiunea revelaiei, ei au fundamentat teoria dreptului natural definindu-1 ca etern, insa nesupus unei ordini divine. Dreptul natural este intr-o asemenea msura imuabil, incat nici Dumnezeu nu-1 poate schimba ( Hugo Grotius, 5

Despre dreptul rzboiului si al pcii, Cartea prima, cap.I, pgf. 1.5, Edit. Stintifica, Buc., 1968, p. 109). Rousseau, Kant si ali mari gnditori ai secolului al XVIII-lea considerau ca rolul legilor si al statului este de a asigura condiiile necesare convieuirii oamenilor, desfurrii normale a vieii sociale, prin asigurarea respectrii drepturilor si libertilor umane. In viziunea lor, statul se subordoneaz societii, slujind-o prin crearea cadrului de drept necesar activitii libere a oamenilor si a grupurilor sociale. Din fericire, in secolul urmtor, raportul dintre stat si societate va capt si alte interpretri, dintre care unele vor avea consecine nefaste pentru soluionarea problemei libertii, nsi ideea de a corela libertatea umana cu Raiunea, idee constituiva iluminismului francez si german - va avea, in acest sens, unele consecine. Primul gnditor care a afirmat ca lumea este supusa unor legi obiective a fost Montesquieu. In lucrarea sa Despre spiritul legilor, el aprecia ca legile, in intelesul cel mai larg, sunt raporturi necesare ce deriva din natura lucrurilor; si, in acest sens, tot ce exista are legile sale. Filozoful francez definea libertatea ca dreptul de a face tot ceea ce ne ingaduie legile, subliniind ca daca un cetean ar putea sa fac ceea ce legile interzic el nu ar mai avea libertate pentru ca si ceilali ar putea sa fac la fel. Pentru aprarea persoanei si bunurilor acesteia, el preconiza contractul social, care este un pact, prin care individul isi supune voina sa voinei generale, care constituita in corpuri, stabilete reguli morale pentru membrii si si implica reducerea guvernului la un singur individ. Suveranitatea nu aparine dect poporului, in calitate de corpuri constituite si fiecare individ trebuie sa i se supun. In acest secol al luminilor, care a dus la revoluiile americana si franceza de la sfritul secolului al XVIII-lea, dreptul natural s-a orientat spre noi direcii; incepe sa se preocupe mai mult de drepturile individuale dect de normele obiective. Acest lucru se remarca in declaraiile solemne fcute in timpul revoluiilor americana si franceza, unde sunt enunate principiile universale ale dreptului natural, pentru a recunoate omului, in calitatea sa de cetean, drepturi eterne si inviolabile. Declaraia drepturilor omului si ale ceteanului, aprobata de Adunarea Constituanta la 26 August 1789, a reprezenta premisa constituiei franceze din 1791. Preciznd programul revoluiei franceze, Declaraia a dobndit o importanta hotrtoare, nu numai pentru istoria Franei, ci si pentru cea a numeroase alte state, determinnd reforme radicale in constituiile lor. Pe baza sa s-a stabilit in tiina si in constinta comuna o distincie neta intre statele legitime sau de drept si statele subjugate regimurilor despotice care sunt inca prea numeroase in lume - apreciaz ilustrul profesor al Universitii din Roma, Giorgio Del Vecchio. Drepturile Omului in Constituii si Declaraii Congresul nu va intocmi o lege cu privire la stabilirea unei religii sau interzicerea liberei practici religioase; sau la limitarea libertii cuvntului sau a presei; sau a dreptului poporului la intrunire panica si la adresarea de cereri guvernului pentru rezolvarea reclamatiilor. - Primul amendament al Declaraiei de Independenta a Statelor Unite -14 iulie 1776. Oamenii se nasc liberi si rmn liberi si egali in drepturi. Deosebirile sociale, nu pot fi fondate dect pe utilitatea comuna - Art. 1. - Declaraia Drepturilor Omului si ale Ceteanului din 26 August 1789. Literatura juridica de specialitate consemneaz ca legiferarea dreptului omului a avut drept precursori Magna Charta Libertatum, The Petitions of Right, Habeas Corpus Act si Bill of Rights. Marea Charta a Libertilor, cum mai este denumita Magna Charta, este o constituie edictata la Runnymede, in Anglia, la 15 iunie 1215, in virtutea intelegerii intervenite intre regele loan fr de Tara si baronii si rebeli. Documentul este conceput in termeni feudali, insa conine elemente care, dup mai multe secole, vor inspira evoluia teoriilor drepturilor omului. El a avut o dubla semnificaie. Mai intai, el avea forma unui 6

contract intre partida regelui si cea a baronilor, contribuind astfel la teoria contractului social. Apoi, conine anumite norme care, cteva secole mai trziu, au inspirat documente ca Petition of Rights (1628), adresata regelui de ctre Parlament si Habeas Corpus Act, lege impusa de Parlamentul englez la 26 mai 1679, considerata ca a doua constituie a Angliei, dup Magna Carta. Intre aceste doua momente trebuiesc menionate Tratatele Westphalice din 1648, care conineau dispoziii relative la libertatea religioasa. Bill of Rights", a crui titulara completa este An Act Declaring the Rights and Liberties of the Subject and Settling the Succession of the Crown" (Legea proclamnd drepturile si libertile supuilor si reglementnd succesiunea la tron), a reprezentat o incercare de aplicare, la o scara mai mare, a principiilor enunate in actele anterioare. Conceptul propriu-zis de drepturi ale omului s-a nscut n perioada de pregtire intelectual a revoluiilor burgheze din Europa. El s-a conturat din idei care existau deja n antichitate sau n gindirea politic a Evului Mediu. Totui, numai in timpul revoluiilor burgheze, ideea drepturilor omului s-a afirmat i n practica social. Teoreticienii liberalismului au fost primii care au proclamat egalitatea tuturor oamenilor, degajnd principiile unei antropologii umaniste raionaliste ca fundament al concepiei drepturilor omului, iar revoluiile american i francez au consacrat, pentru prima oar n istoria umanitii, principiile egalitii in faa legii, al libertii de gndire i al demnitii umane, prin adoptarea Declaraiei Drepturilor Omului si ale Ceteanului din 26 August 1789 (Frana) i Declaraia de Independen a S.U.A.. In secolele ce au urmat revoluiilor englez, american i francez s-a desfurat, cu. precdere pe continentul european, un proces sinuos de generalizare treptat a recunoaterii de ctre state a drepturilor i libertilor persoanei umane. Intr-o serie de cazuri, din motive lesne de neles, o atare evoluie nu s-a putut desfura anterior dobndirii (sau redobndirii) independenei i suveranitii respectivelor state. Prbuirea imperiilor otoman i habsburgic a jucat, in acest sens, un rol crucial n rectigarea demnitii de sine a numeroase popoare europene, permind statelor nou aprute s treac la edificarea unor societi democratice. Constituiile acestora, inspirate adesea de cele ale statelor cu mai ndelungate tradiii democratice, au nscris ntre prevederile lor eseniale drepturile i libertile fundamentale ale omului. Saltul echivalent celui reprezentat, pe plan naional, de recunoaterea constituional a drepturilor omului s-a realizat relativ trziu pe plan internaional. Consacrarea propriu-zis a drepturilor omului ca valori-cadru ale raportului individ-societate n toate statele lumii, respectiv ca imperativ al comunitii mondiale, s-a produs abia dup incheierea. celui mai atroce dintre rzboaiele pe care le-a traversat umanitatea n ntreaga sa istorie, prin adoptarea, de ctre Organizaia Naiunilor Unite a Declaraiei Universale a Drepturilor Omului, care, de la crearea sa si pana in prezent, a creat, impreuna cu alte instituii specializate din sistemul sau, peste 100 de instrumente internaionale (convenii, pacte, protocoale) enunnd peste 60 de drepturi si liberti ale omului si, corelativ, indatoriile individului, la care se adaug un numr egal de alte documente. Instituii si organizaii regionale - precum Organizaia pentru Securitate si Cooperare in Europa, Organizaia Statelor Americane Organizaia Unitii Africane -, pornind de la tradiiile lor, au adoptat problematica drepturilor omului la specificul zonelor respective, consacrandu-le in documente programatice precum: Actul Final al C.S.C.E., Documentul reuniunii de la Viena, Carta de la Paris, Documentul Reuniuni de la Copenhaga (in Europa), Convenia Americana privind drepturile omului (Pactul de la San Jose din Costa Rica ), Carta Africana a drepturilor omului si drepturile popoarelor. Un rol istoric in opera de afirmare si garantare a drepturilor omului il are Consiliul Europei, din care fac parte (n ianuarie 2005 ) 46 de state, inclusiv Romnia, numrnd peste 500 de milioane de locuitori care, prin Convetia de Protecie a Drepturilor Omului si Libertilor Fundamentale si cele 14 protocoale ale acesteia, a instituit cel mai perfecionat si eficient mecanism de protecie. Desigur, n-am putea omite din aceasta enumerare organizaii internaionale neguvernamentale, precum Institutul International al Crucii Roii si altele, precum si unele 7

naionale - Asociaia Romana de Drept Umanitar,- Comitetul pentru Dreptul Umanitar si Drepturile Omului din cadrul Ministerului de Interne, Asociaia Romana pentru Libertate Personala si Demnitate Umana, Liga de Aprare a Drepturilor Omului si altele.

1.4.

Drepturile omului n perspectiv sincronic

Geometria variabil a conceptului pe care l analizm nu este exclusiv de factur diacronic. Ea are i o factur sincronic, n sensul c arhetipul" Declaraiei Universale a Drepturilor Omului nu va fi regsit, ca atare, n nici una dintre societtile coexistente la ora actual n lume. Nici mcar n cele mai democratice. Aceast situaie ine n mod decisiv de mprejurarea c ntre norma universal i aplicarea ei se interpune, ca un factor modulator, fizionomia distinct a uneis societi date. Acesta este motivul pentru care examinarea problematicii drepturilor nu poate face abstracie de studierea dinamicii naional/internaional pentru a se desprinde, ndeosebi, specificul celor dou categorii de reglementri. n mod, cert, coninutul concret al drepturilor omului este definit prin reglementrile interne ale statelor. De altfel, n cadrul statal reapare individul n situaia sa social exact, problematica drepturilor omului fiind adus de la nivelul su abstract la realitatea social concret. n plan internaional, este desemnat raportul abstract - centrat pe anumite valori fundamentale - dintre individ i societate. n plan naional sint vizate raporturile dintr-o societate dat, asupra organizrii i funcionrii creia i-au pus amprenta, de-a lungul timpului, unele valori, tradiii i experiene specifice. Din acest motiv, drepturile omului reprezint drepturi cu coninut variabil", coninutul lor concret definindu-se in spaiul naional n funcie de matricea elementelor obiective date i de cea a elementelor subiective. Reglementrile internaionale n materie vizeaz doar anumite valori fundamentale (existena, egalitatea, libertatea, munca, bunstarea, demnitatea etc), crora li se caut promovarea ntr-o norm juridic, la nivel internaional. Aceste valori, n stadiul actual de dezvoltare al umanitii, snt operaionalizate normativ - ca drepturi subiective (drepturi ale ceteanului) n ordinea intern a statelor, dobndind protecia necesar n cadrul i n limitele fireti ale suveranitii de stat. Universalismul drepturilor omului este, s-ar putea spune, nuanat de un relativism socio-istoric. Exist, deci, dou determinri de relativitate ale drepturilor omului: pe de o.parte, cele care in de evoluia istoric, i, pe de alt parte, cele care in de contextul socioeconomic, politic i cultural. Diversitatea de abordri este, n ,ultim instan, explicabil prin eterogenitatea comunitii internaionale. Aceasta nu nseamn ns c anumite valori nu pot fi comune mai multor culturi sau chiar tuturor i prin aceasta, s aib caracter universal. Pe de alt parte, nu este mai puin adevrat c universalitatea valorilor - i cele exprimate de drepturile omului beneficiaz n cel mai nalt grad de un asemenea atribut - nu implic echivalena mecanic a mijloacelor i formelor fenomenalizrii lor. Poate tocmai pentru c, asemenea indivizilor nii, societile ascult de acea lege nescris a esenei umane, graie creia evoluia lor n timp coincide cu o diversificare crescnd a formelor de mplinire a umanului. Pcatul funciar al comunismului, care explic inaderena subiectivitii umane la precepte1e sale, a constat tocmai n supoziia c indivizii (societile) ar putea fi modelai (modelate) conform unor tipare unice. O prob indirect a "fugii de uniformitate" a societilor o ofer constatarea c realizarea uniformitii n aplicarea regulilor reprezint, ndeobte, o problem deosebit de dificil. Inclusiv atunci cnd dreptul ce trebuie pus n aplicare are un coninut relativ precis. Ea devine i mai dificil atunci cnd coninutul dreptului nu a fost nc definit n vederea aplicrii sale. i extrem de dificil atunci cnd asupra interpretrii dreptului de aplicat reverbereaz opiuni i prioriti contradictorii ale forelor sociale i politice, ale grupurilor etnice coexistente ntr-o societate dat. Intruct anatomia interna a unei societi nu o poate calchia perfect pe a alteia - chiar n condiiile n care structurile politice i economice snt de aceeai factur (stat 8

de drept, pluralism politic, pia liber etc.) - nici modul concret de operaionalizare a exigenei universale de respectare, garantare i protejare a drepturilor omului ntr-o societate dat nu se poate suprapune tale quale cu cel existent ntr-o alta. Exist, de altfel, i un anumit relativism terminologic, generator de dispute mai mult sau mai puin false n jurul sensului i semnificaiei unor concepte. Ele reamintesc, nu de puine ori de celebra remarc a lui Montesquieu: Nu.exista cuvinte care sa fi primit mai multe semmficaii care sa fi impresionat spiritele n attea maniere ca cel de libertate". Toate cele semnalate nu sunt, ns, de natur s legitimeze o conduit care, lund ca pretext diversitatea contextelor i modalit1ilor concrete de exercitare efectiv a drepturilor omului, se abate de la norma acceptat ca universal, indeprtindu-se structural, i nu doar fenomenologic, de aceasta sau chiar nclcnd-o n mod flagrant. Pentru c, la fel ca i n alte domenii, n materie de drepturi ale omului, diferena specific care "sare" peste genul proxim nceteaz s mai aparin cmpului su de referin. n cazul drepturilor omului, asemenea ndeprtri fa de "arhetipul" consacrat pe plan internaional coincid, aproape fr excepie, cu translaia de la respectarea la violarea drepturilor omului. Un ultim argument - s-ar putea spune chiar de autoritate, pentru c red poziia unei personaliti politice contemporane a crei viziune i conduit democratic sint mai presus de "orice suspiciune" - n favoarea necesitii de a se lua n calcul, n aprecierea performanelor unui stat dat n materie de respectare a drepturilor omului, existena unei determinri naionale l ofer Margaret Thatcher. Relund, ntr-un discurs, cteva dintre ideile sale de baz referitoare la naionalismul democratic, pe care l considera o component posibil i necesar a noii ordini mondiale post-comumste, fostul prim-ministru al Marii Britanii releva: "Adevrata stabilitate const n a crea structuri laxe ale cooperrii internaionale, n care naionialismele legitime sa poat, n egal msur, s se exprime pe ele insele i s forjeze legturi reciproce, bazate pe interese comune ( ... ) Demnitatea naional, corelat cu libertatea i statul de drept, consolideaz puternic guvernarea democratic". 1.5. Drepturile omului ntr-o concepie axiologic

Mecanismele de schimbare se evideniaz n dreptul internaional n lumina raportului dintre nivelurile structural (relaiile internaionale), axiologic (valorile existente) i normativ (regulile adoptate). Dat fiind eterogenitatea membrilor comunitaii internaionale, nu poate exista un consens general al subiectelor de drept internaional. asupra tuturor dimensiunilor i configuraiei unei table de valori unice la scar mondial. Trebuie menionat c acest proces este realizat de popoare i este numai consacrat de catre state. Se poate spune nsa c exist un consens n legtur cu recunoaterea unora dintre valorile internaionale ca fiind fundamentale, eseniale pentru viabilitatea sistemului internaional nsui, cum ar fi suveranitatea, pacea, securitatea, dezvoltarea etc. Poate fi evideniat o anumit dinamic a valorii pe plan internaional, avnd o putcrnic determinare social istoric i care cuprinde patru faze importante: a) emergena valorii, legat de dezvoltarea unor idei, concepte ca expresii ale unui proces de "contientizare" (spre exemplu, apariia la sfritul secolului al XVII-lea a conceptului drepturi ale omului); b) recunoaterea internaional a valorii, subliniat tot mai des n documentele politice uni, bi sau multilaterale, cum ar fi Declaraia Universal a Drepturilor Omului din 1948; c) protecia juridic a valorii, obinut prin consacrarea ei n reguli de drept internaional (pot fi menionate, ntre altele, Pactele internaionale referitoare la drepturile omului, adoptate in 1966); d) realizarea valorii, transpunerea n practica nsi a statelor, confirmarea i acceptarea valorii, de ctre state, inclusiv prin msuri legislative de ordin intern. Dreptul internaional este generat de un anumit cadru politico-economic, ca i de contiina juridic, trecerea de la nivelul structural (al relaiilor internaionale) la cel normativ realizndu-se prin intermediul contiinei. Dreptul, de altfel, reprezint o reflectare specific, prin intermediul contiinei juridice, a structurii relaionale a societii, contiina fiind o 9

component importanta, de natur spiritual, ntre factorii de configurare a dreptului. Dei nu se poate vorbi drespre o "contiin juridic a statelor", este evident, totui, c procesul normativ internaional reflect n mare msur ideile ce exist despre regula de drept internaional n fiecare stat. Acest proces axiologic de reflectare i de receptare a funcionat pn la primul rzboi mondial i, n bun msura, pn la cel de-al doilea rzboi mondial n mod izolat n fiecare societate, neexistnd mecanisme de transmitere de acest ordin dincolo de spaiul naional, el rmnnd astfel limitat. n ultimele trei decenii, datorit creterii exponeniale a interdependenelor (sub aspect obiectiv), dar i a mijloacelor de comunicaie (ca vectori), informaia tot mai larga i circulaia ideilor au permis cristalizarea unei contiine juridice comune a popoarelor ce tinde s se organizeze in legtur cu marile probleme contemporane i, pe baza unor permanente judeci de. apreciere, s consacre i s realizeze valorile internaionale fundamentale. Ca atare, opinia public - form de exprimare a acestei contiine, de evideniere a unor idei i sentimente ale colectivitilor umane n legtur cu evoluiile structurale - i-a dobndit o dimensiune internaional. Tradiional, s-a considerat c exist o zon de discontinuitate ntre social (n general) i juridic. Se stabilea, uneori, i o corelaie, tot discontinu, ntre moral i drept. n realitate, n plan social (inclusiv prin aplicarea "social" a dreptului) funcioneaz o imens "uzin" de reflecie juridic, ntr-un cadru bine circumstaniat de resursele economice, tradiiile i cultura spaiului respectiv. n acest proces, cu determinri att obiective, ct i subiective, snt generate anumite valori care consemneaz elementele importante, de interes pentru comunitatea respectiv. Aa cum arta i V. Dimitrijevic, frontiera dintre dreptul internaional i celelalte sisteme informative internaiona1e nu poate rmne absolut: "ea este mai curnd o membran delicat prin care noile elemente de valoare se infiltreaz n sfera juridic. Formarea valorilor precede formularea normelor juridice, dar valorile pot, de asemenea, s se exprime ntr-o form normativ. O astfel de exprimare poate fi simbolul dorinei pentru o nou situaie, mpreun cu tot ceea ce o nsoete ( ... ); este suficient atunci s se dovedeasc convingerea larg dup care indivizii i popoarele au dreptul respectiv". n opinia noastr, drepturile omului i au fundamentul ntr-o zon metajuridic, fiind generate n afara dreptului, ns nu n afara societii, ci doar n alte zone ale socialului (moral etc.). Aceast concepie a cuplrii dreptului cu alte zone, contingente, ale ansamblului social pune accentul pe efectele dinamicii structurii iriternaionale i a unor straturi ale suprastructurii, determinate de aceasta, asupra normativitii internaionale. Considerm, de asemenea, c valorile reprezint un vector "privilegiat" ntre social (neles n sens larg) i normativ i un senzor extrem de sensibil al transformrilor internaionale, pe de o parte, i al dorinei de schimbare, pe de alt parte, n condiiile n care nu exist o grani ntre "dat" i "construit". Att doctrina clasic a dreptului natural (care. situeaz drepturile omului - din punct de vedere ontologic nainte de naterea individului) ct i pozitivismul (care consider c aceste drepturi snt legate exclusiv de voina statului) reprezint poziii extreme n ceea ce privete fundamentul drepturilor omului. i n opinia noastr, geneza acestor drepturi este social, dar ea se realizeaz ntr-o faz prejuridic i extrajuridic, cptnd doar ulterior, prin consacrarea i protecia juridic a valorii respective, caracter normativ. Procesul axiologic generator de drepturi ale omului se desfoar ntr-un cadru mai ngust sau mai larg, n fiecare epoc istoric procesele de valorizare la nivel naional coexistnd i influenndu-se reciproc cu cele ce se realizeaz la nivel internaional. Este important faptul c atunci cnd un astfel de proces a cptat validare internaional, valorile respective nu mai pot fi "negate" in plan local. Fiecare valoare fundamental - existen, integritate, libertate, participare, legalitate, egalitate, solidaritate, munc, justiie, educaie, pace, dezvoltare - se exprim prin numeroase valori derivate, care snt, de fapt, componente ale sale. Astfel, spre exemplu, libertatea se evideniaz prin libertatea de exprimare, libertatea de participare la conducerea societii, libertatea de contiin, libertatea de asociere etc. De asemenea, egalitatea, ca valoare, are numeroase dimensiuni, spre exemplu: egalitatea n 10

justiie, egalitatea anselor n educaie, egalitatea n drepturi ntre so i soie etc. "Conglomeratul" axiologic realizat n jurul unei valori fundamentale este exprimat juridic printr-un ansamblu de norme ce contureaz in plan internaional veritabile instituii juridice. O prim consacrare juridic, (nu neaprat din punct de vedere temporal) se realizeaz la nivel. internaional, documentele adoptate de ctre state formulnd ceea ce am numit "drepturi ale omului cu coninut variabil", coninutul lor urmnd s fie precizat la nivel naional, unde se realizeaz i garantarea i protecia lor efectiv. Se poate spune deci c "genul proxim" al drepturilor omului se afl in afara dreptului, coninutul lor materializnduse, ns, in interiorul su. Drepturile omului prezint un nalt grad de generalitate i de perenitate, ele nu au ins un continut imuabil, ci evolueaz n concordant cu dinamica relaiilor internaionale, cu dinamica valorilor pc care le consacr. Astfel, pe parcursul evoluiei istorice, sistemul drepturilor omului se modific pentru a reflecta aceste transformri, aprnd drepturi noi, n funcie de apariia unor valori care se cer aprate i consacrate pe plan juridic. Un anumit drept - chiar dac i gsete geneza n nevoi fundamentale (care i ele au un caracter dinamic i istoric) - apare uneori ca o contestare a realitii, a unei anumite situaii de fapt. Aceast contestare mbrac o form axiologic n msura n care se autolegitimeaz prin practic social, prin recunoatere internaional. Se evideniaz, credem, o triad fundamental pentru examinarea drepturilor omului: nevoi valori - drepturi. Valorile exprim nevoile eseniale i, la rndul lor, snt operaionalizate n drepturi. Pentru orice drept exist un "eafodaj" construit din elemente obiective i subiective, care reflect stadiul de dezvoltare al unei societi, dar i opiunile, valorile la nivelul contiinei sociale. n faza final de "construire" a lor, drepturile omului se operaionalizeaz, "se pozitiveaz transformndu-se n drepturi ceteneti. n ceea ce privete natura juridic a drepturilor ceteneti, pot fi evideniate urmtoarele teorii: teoria teocratic; teoria dreptului natural; teoria individualist; teoria drepturilor reflexe i a autolimitrii statului; teoria situaiei juridice a.ceteanului i a obligaiilor statului; teoria statutului juridic; teoria capacitii juridice; teoria drepturilor subiective. Dei fiecare dintre ele conine elemente viabile, apreciem c aceea care consider drepturile ceteneti a fi o categorie a drepturilor .. subiective calchiaz cel mai bine realitatea. Alturi de fundamentul extrajuridic, axiologic, drepturile omului capt, deci, n momentul. recunoaterii sau consacrrii lor prin reglementrile interne ale statelor, i o natur juridic distinct - aceea de drepturi subiective. Se adaug deci o dimensiune instrmental i o determinare de tip pozitivist, decurgnd din geneza lor constitutional. Pe baza celor expuse mai sus credem c putem defini drepturile omului ca fiind acele prerogative conferite de dreptul intern i recunoscute de dreptul internaional fiecrui individ in raporturile sale cu colectivitatea i cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale i care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane eseniale i a unor aspiraii legitime - in contextul economico-social, politic, cultural i istoric al unei anumite societi.

1.6.

Dreptul internaional al drepturilor omului configurare i subiecte

Dreptul internaional a aprut i s-a dezvoltat din nevoia formulrii unui cadru ordonat pentru relaiile interstatale. Evoluia sa, pornind de la elementele normative disparate i de natur strict bilateral, nc din perioada antichitii s-a caracterizat printr-o dinamic exponenial - o reflectare evident a creterii interdependenelor internaionale pe care este chemat s le guverneze. n ce msur poate dreptul internaional contemporan s "in pasul" cu evoluia extrem de rapid a relaiilor internaionale, cum va evolua ordinea normativ internaional n urmtoarele decenii, care snt modalitile de conectare i armonizare ntre politica extern a statelor i dreptul internaional, iat numai cteva probleme la care vor trebui s reflecteze specialitii n probleme internaionale la acest nceput de mileniu. Dreptul internaional i relaiile internaionale nu snt i nu pot fi dou sisteme autistice; ele comunic i se 11

influeneaz reciproc. Desigur, determinant rmne nivelul structural, cel al relaiilor internaionale, dreptul internaional - ca ansamblu normativ - fiind un nivel suprastructural, ce reflect modificrile petrecute n relaiile dintre state. El nu are ns un caracter strict pasiv, de "fotografiere" a ceea ce se petrece n mediul internaional. Se accentueaz tot mai mult rolul su de instrument, de factor al schimbrii pentru relaiile internaionale. n ceea ce privete dinamica celor dou sisteme, se poate observa c relaiile internaionale se caracterizeaz printr-o evoluie continu, n timp ce dreptul internaional are o evoluie "discret", discontinu. Dezvoltarea sa se materializeaz prin coexistena unor zone cu micare rapid de codificare - n unele din subsistemele sale, privilegiate n anumite perioade (dreptul diplomatic, dreptul consular, dreptul tratatelor, dreptul mrii) - alturi de domenii care "stagneaz" sub aspectul. reglementrilor multilaterale pentru perioade mai ndelungate (cum a fost cazul cu domeniul dezarmrii, n deceniul opt i nceputul deceniului nou). In anumite momente istorice importante, dreptul internaional "recupereaz" ns decalajul. existent fa. de evoluia relaiilor internaionale, realiznd saltul necesar pentru a rspunde unor noi cerine, interese i valori internaionale. Astfel, spre exemplu, pot fi menionate Tratatele de la Westphalia (1648), Actul final al Congresului de la Viena (1815), Pactul Ligii Naiunilor (1919), Carta Naiunilor Unite (1945) etc., care au evideniat existena unei tendine de racordare a normelor dreptului internaional la configuraia shimbtoare a relaiilor internaionale. Reconstrucia doctrinar a dreptului internaional dup cel de al doilea rzboi mondial este legat de mai multe etape, n primul rnd, confruntarea ideologic ce a dus la "rzboiul rece" din anii '50. Apoi, ncepnd din a doua jumtate a anilor '60, realizarea. unui climat de destindere politic, n condiiile afirmrii puternice a interesului naional, ca fundament al politicii externe a statelor (tendin amplificat de procesul decolonizrii). Rezultatul, n planul dreptului internaional public, a fost afirmarea unui drept al coexistenei panice, al respectului reciproc pentru ornduirea social-politic i organizarea intern a statelor. In prezent, sntem martorii unei noi etape n evoluia relaiilor internaionale -cu implicaii i n planul dreptului internaional public -, caractezat de dispariia confruntrii ideologice EstVest. In perioada postbelic, dreptul internaional i-a lrgit n permanen obiectul reglementrilor pentru a reflecta evoluia relaiilor internaionale i emergena unor noi valori i domenii, care au cptat i dimensiuni internaionale: energia nuclear, cosmosul, mrile i oceanele, populaia. Sub incidena unor astfel de preocupri, au intrat - mai ales dup adoptarea Declaraiei Universale a Drepturilor Omului - i drepturile omului, n special sub aspectul promovrii lor, n cadrul cooperrii interstatale. Au fost adoptate numeroase documente n acest domeniu dar confruntrile s-au meninut i chiar s-au amplificat, inclusiv n ceea ce privete soluiile normative cuprinse n aceste documente. Concluzia este aceea c dreptul pozitiv dreptul internaional al drepturilor omului, ca ansamblu de principii i norme care guverneaz cooperarea statelor n ceea ce privete promovarea drepturilor omului nu reflect un consens universal, un model unitar i imuabil, general acceptat. n funcie de dezvoltarea normativ a dreptului internaional, drepturile omului au fost considerate, la un moment dat, o instituie a dreptului internaional. n prezent, se poate afirma c exist deja o ramur distinct a dreptului internaional dreptul internaional al drepturilor omului. Problemele pe care le implic acceptarea acestei noi ramuri nu sunt nc pe deplin lmurite, fiind vorba despre raportul dintre dreptul internaional al drepturilor omului i dreptul internaional general. Se ncearc s se acrediteze ideea c dreptul internaional al drepturilor omului reprezint un ansamblu normativ distinct i de acelai nivel cu dreptul internaional. O viziune echilibrat este aceea care potrivit creia drpetul internaional al drepturilor omului constituie o ramur a dreptului internaional public, dar ea are drepturi i obligaii egale cu celelalte ramuri ale acestuia: dreptul tratatelor, dreptul mrii etc., fiind guvernat de principiile fundamentale ale dreptului internaional. Desigur, alturi de elementele comune cu celelalte ramuri ale dreptului internaional, dreptul internaional al drepturilor omului are i trsturi specifice. Dac exist, n mod cert, un domeniu de drept pozitiv al drepturilor omului, exist, de 12

asemenea, i o tiin autonom a drepturilor omului. Noiunea nsi drepturi ale omului sugereaz cantonarea n domeniul strict al dreptului. Ea este ns asociat cu o concepie referitoare la drepturile omului, iar aceast concepie poate fi juridic, filozofic, sociologic, etic, dup cum poate fi politic sau economic. Nenelegerile, uneori voite, apar datorit faptului c nu se face dinstincie ntre nivelul conceptual i cel normativ, acesta din urm fiind, n mod evident, juridic. Din complexitatea abordrilor se trage concluzia c i dreptunle omului au o natur complex (ceea ce este adevrat). Dar, spre exemplu, marea poate face obiectul de studiu pentru biologie, zoologie, geografie, drept internaional etc. Dreptul mrii ns numai este direct relevant dect pentru dreptul internaional. Spre a se evita aceast logic, se afirm c drepturile omului fac parte din realitate. De fapt, ns, n planul realitii se afl omul i societatea, care pot fi, desigur, studiate i n filosofie, i n sociologie, i n alte tiine. Din momentul n care ns raporturile dintre individ i societate sint fixate printr-o gril de tip juridic, problematica respectiv denumirea nsi ne-o arat - intr sub incidena tiinelor juridice. Mai mult, abordarea teoretic a unui segment al dreptului internaional -dreptul internaional al drepturilor omului - se nscrie in tiina dreptului internaional, neexistind tiine particulare pentru fiecare ramur a sa (tiina dreptului diplomatic, tiina dreptului tratatelr etc.). Considerind c putem admite existena in dreptul internaional a acestei noi ramuri, rmine de rezolvat intrebarea dac exist, n ordinea juridic internaional, i un principiu (fundamental) al respectrii drepturilor omului. Examinarea acestei chestiuni trebuie s plece, desigur, de la analiza textelor i a jurisprudenei n materie. Astfel - in afara dispoziiilor din Carta O.N.U., in preambulul Conveniei de la Viena privind Dreptul tratatelor se arat c statele pri la Convenie "snt contiente de principiile de drept internaional incorporate in Carta Naiunilor Unite, cum ar fi principiile privind egalitatea n drepturi a popoarelor i a dreptului lor de a dispune de ele nsele, egalitatea suverana i independena tuturor statelor, neamestecul in afacerile interne ale statelor, interzicerea ameninrii cu fora sau a folosirii forei i respectarea universal efectiv a drepturilor omului i a libertilor fundamemale pentru toi". In textul "Declaraiei asupra principiilor. dreptului internaional", din 1970, fr a se formula un principiu distinct al respectrii drepturilor omului, au fost introduse, totusi, unele formulri n acest sens n cadrul principiului egalitii in drepturi ale popoarelor i a dreptului lor de a dispune de ele insele sau al obligaiei statelor de a coopera unele cu altele conform Cartei. Prelund aceste elemente, Actul final de la Helsinki al C.S.C.E. a prevzut ca principiu distinct, aplicabil relaiilor dintre statele participante i relaiilor acestora cu alte state, principiul respectrii drepturilor omului, punndu-l alturi de celelalte principii fundamentale ale dreptului internaional, formulate sau reafirmate de Carta O.N.U. i de alte documerite subsecvente. Dac importana respectrii pe plan internaional a drepturilor omului a determinat, n mod evident, ridicarea acestei cerine la nivel de principiu, trebuie, totui, examinat mai de aproape locul exact al acestui principiu in sistemul principiilor dreptului internaional. Principiile dreptului internaional formeaz un sistem coerent ce guverneaz intreaga materie a relaiilor interstatale. Datorit valorilor internaionale ce formeaz smburele lor ontologic, ele reflect dinamica relaiilor internaionale i, in acelai timp, o influeneaz, stabilind jaloane pentru conduita statelor n relaiile interstate. n cadrul sistemului se stabilesc legturi de determinare i de influenare reciproc ntre principiile fundamentale i principiile specifice anumitor domenii ale relaiilor internaionale. Principiile fundamentale dau expresie unor valori internaionale fundamentale pentru structura internaional, n timp ce principiile specifice se centreaz pe valori ce apar i se afirm ntrun domeniu limitat al raporturilor dintre state. Este firesc, de aceea, ca principiile fundamentale s reprezinte cadrul de referin principal pentru principiile specifice, ele determinnd limitele n care pot s apar principiile specifice. Principiile fundamentale reprezint principii cu valabilitate pentru ntregul sistem al dreptului internaional, n timp ce principiile specifice - cu un grad mai mare sau mai mic de generalitate - snt principii de subsistem, adic de ramur. Iniial, principiul respectrii drepturilor omului a aprut ca o componenta a 13

principiului cooperrii dintre state - principiu fundamental al dreptului internaional contemporan. El s-a afirmat apoi ca principiu specific (de ramur), n prezent, pe fundalul prbuirii comunismului, el fiind consacrat ca principiu fundamental. Astfel, ceea ce a fost iniial un obiectiv al Naiunilor Unite ("promovarea i ncurajarea respectrii drepturilor omului i a libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex, limb sau religie" -art. 1, pgf. 3 din Carta O.N.U.) a cptat hain normativ, devenind, n acelai timp, i principiu al dreptului internaional. Coninutul sau, ca principiu, nu este pe deplin precizat;n esen, ns, el implic dimensiunea de cooperare n ceea ce privete promovarea i, n unele cazuri - atunci cnd este vorba de nclcri ce pun n pericol pacea i securitatea internaional - protecia drepturilor omului. De asemenea, el determin i unele consecine interne, ca o manifestare fireasc a aplicrii n spaiul naional a obligaiilor asumate, dar nu numai a acestora. Consacrarea acestui principiu - care credem c s-a realizat n ultimii ani -trebuie s in seama de faptul c el trebuie interpretat i aplicat n contextul celorlalte principii, dup cum :se arat n Declaraia Adunrii generale a O.N. U. din 1970 asupra principiilor dreptului internaional. Drepturile omului - ca ramur a dreptului internaional - configureaz un ansamblu de principii i de norme. Ele nu pot contraveni ns anumitor principii din alte domenii, care au o importan deosebit i in aceast materie: principiul nediscriminrii, principiul egalitii, care vizeaz i ele sistemul proteciei drepturilor omului, deci drepturile ceteneti. Este vorba, n definitiv, de asumarea de ctre state a unor obligatii internationale privind implementarea naional a acestor principii. Un rol special n cadrul dreptului internaional al drepturilor omului l are i principiul autodeterminrii popoarelor. n ultimele decenii s-au. cristalizat unele reguli generale de drept internaional n domeniul drepturiior omului, reguli care instituie, n esen, o obligaie a statelor de a colabora pentru promovarea respectului drepturilor fundamentale ale omului, de a asigura dreptul popoarelor la autodeterminare, egalitatea n drepturi a oamenilor i nediscriminarea i de a combate practicile contrare acestor obligaii. Dreptul internaional al drepturilor omului este o ramur care i caut, n continuare, configurarea normativ si de sistem, dinamica sa fiind extrem de rapid, reflectnd preocuprile i tendinele existente n planul relatiilor internationale. O problem extrem de controversat legat de trsturile sale specifice este aceea dac individul a devenit, alturi de stat, subiect al dreptului internaional. Aceast idee, evideniat de la sfrsitul secolului trecut de Heffter, Fiore, Westlake, Bonfils, Cavaglieri, Kelsen, Verdross etc. se explica n acea perioad ndeosebi prin lipsa de dezvoltare a dreptului internaional privat (spre exemplu, lipsa de reglementri internaionale n ceea ce pnvete apatridia, aspectele de statut familial cu elemente de extraneitate etc.). ntr-un studiu ntocmit la cererea Subcomisiei O.N.U. pentru prevenirea discriminrii i protecia minoritilor, E. I. Daes, lund n considerare diverse aspecte normative i instituionale, nainte sau dup cel de-al doilea rzboi mondial, a examinat drepturile acordate anumitor persoane de dreptul internaional (apatrizi etc.) sau unele obligaii decurgnd pentru individ din regulile internaionale (n special n cazul crimelor de rzboi, a crimelor mpotriva umanitii sau a celor mpotriva pcii i securitii omenirii). Pornind de la analiza concepiilor referitoare la condiia individului n dreptul internaional, raportorul special a ajuns la concluzia c individul "ar trebui s fie considerat cel puin cu acelai titlu ca i statul, ca subiect al dreptului internaional contemporan". i ali autori mprtesc aceeai opinie. Exist, ns, la fel de muli care o resping. Principala deficien a studiului la care ne-am referit i a concluziilor sale este aceea c amestec formulrile de lege lata cu cele de lege ferenda, ceea ce este cu ceea ce ar trebui (sau ar putea) s fie. n stadiul actual al dreptului internaional individul este subiect de drepturi n plan internaional.

14

II. 2.1.

NIVELUL NORMATIV Dublul caracter sistemic al drepturilor omului

Prin dublul caracter sistemic al drepturilor omului nelegem organizarea in sistem a drepturilor omului, att la nivelul coninutului (drepturi i obligaii corelative) ct i la nivelul formei, respectiv al izvoarelor juridice ce le consacr. Astfel, n ceea ce privete ansamblul normativ propriu-zis n aceast materie, drepturilor i indatoririlor le sunt asociate limite i responsabiliti. Acestea toate formeaz un sistem echilibrat, destinat s asigure o legtur armonioas ntre individ i societate. ntruct aceast legtur se poate realiza efectiv doar la nivel naional, s-ar putea spune c, mutatis mutandis, cadrul normativ internaional in domeniul drepturilor omului poate fi comparat cu partea vizibil a unui iceberg. Practic, elementele normative graie crora standardele internaionale se operaionalizeaz, pentru a deveni fapt de existen se gsesc n legislaiile naionale. Pe de alt parte, izvoarele n care snt prevzute drepturile i ndatoririle persoanei formeaz i ele un sistem coerent. Un sistem cu dou axe. Una vertical, pe care ordinea de prioritate este determinat de fora juridic a documentului. Astfel, n timp ce, spre exemplu, rezoluiile Adunrii Generale a O.N.U. au, juridic vorbind valoare de recomandare, conveniile snt obligatorii pentru toate statele care au devenit pri la ele. Dat fiind factura sa specific, dreptul cutumiar n materia drepturilor omului este mai dificil de plasat pe aceast ax. Aceast mprejurare explic, probabil, n bun msur, interminabilele controverse privitoare la sfera sa de valabilitate. Pe axa orizontal documentele se difereniaz ntre cele cu vocaie universal, respectiv cele cu vocaie regional sau subregional. n timp ce primele au, n principiu, relevan pentru toate statele lumii, celelalte dau expresie anumitor "diferene specifice" dintre diversele regiuni ale lumii. n consecin, ele au prioritar relevan pentru statele ce aparin regiunii respective. Desigur, oricare dintre documentele regionale poate constitui o surs de inspiraie pentru alte arii geografice, dar ele nu pot fi aplicate tale quale n afara sferei lor de "competen". Nu este, n schimb, mai puin adevrat, c specificitatea" nu poate fi invocata drept argument pentru adoptarea unor documente ale cror prevederi contravin principiilor sau obligaiilor cu. relevan universal. Acordurile regionale sau sub-regionale pot detalia i mbogi normele consacrate de O.N.U., dar nu pot, n nici un caz, s le eludeze sau, i mai grav, s le incalce. O atare opiune le situeaz din start, n afara legalitii internaionale. Inainte de a trece la examinarea mai detaliat a principalelor izvoare juridice internaionale i regionale, care reglementeaz n prezent conduita statelor in sfera drepturilor omului, considerm util o succint trecere n revist a ceea ce s-ar putea numi "preistoria" istrumentelor referitoare la acest domeniu. Att pentru c ea poate pune n relief dinamica, aproape inegalabil, a acestei componente a dreptului internaional ct i pentru c efectele negative pe care le-au avut, n planul relaiilor dintre state, unele instrumente care au consacrat standarde duble in materie de drepturi ale omului ar putea constitui, i astzi, un prilej de lucid reflecie, n msur s previn repetarea unor erori ale trecutului. 2.2. Istoria instrumentelor internaionale nainte de cel de-al doilea rzboi mondial referitoare la drepturile omului

Dac istoria concepiilor referitoare la drepturile omului poate fi considerat ca ncepnd n secolul al XVII-lea, istoria propriu-zis a instrumentelor internaionale in domeniul drepturilor omului ncepe dup cel de-al doilea rzboi mondial, cnd preocuprile n acest domeniu capt un caracter guvernamental i generalizat - viznd ansamblul drepturilor omului. 15

Desigur, cutnd n trecut, cu interesul specific abordrilor secolului nostru, putem gsi fragmente informative, elemente care s dea expresie, nu unei viziuni sistemice a ceea ce numim astzi drepturile omului, ci, eventual, preocuprii pentru soarta supuilor" unei ri nvinse sau ai unei tri aliate. Problematica drepturilor omului i face loc n tratatele internaionale doar in perioada modern, i aceasta numai sub aspectul interzicerii anumitor forme ale discriminrii religioase. Dac din secolul al XIII-lea pot fi relevate preocupri n ceea ce privete garantarea egalitii de tratament a minoritilor religioase - intolerana religioas i interesele economice adiacente fiind cauzele a numeroase rzboaie ce puncteaz istoria feudal a Europei - din secolul al XIX-lea ncep s intereseze problemele sclaviei. Dei marile Declaratii, cea american i francez, recunoscuser faptul c oamenii se nasc egali, sclavia a fost acceptat sau tolerat pn spre sfiritul secolului al XIX-lea. Astfel, interzicerea comerului (maritim sau terestru) cu sclavi a format obiectul unor declaraii sau convenii succesive n a doua parte a secolului al XIX-lea, dintre care cel mai important este Actul final al Conferintei antisclavagiste de la Bruxelles, din 2 iulie 1890. Dup primul rzboi mondial problematica drepturilor omului i-a fcut simit prezena mai ales sub forma preocuprii fa de protecia minoritilor. Din nefericire, s-a optat, pentru o formul - aceea a proteciei internaionale selective - care a generat serioase dispute in momentul adoptrii ei. Evoluiile ulterioare aveau s confirme c dreptatea fusese de partea celor care se opuseser adoptrii unui atare mod de garantare i protejare a drepturilor legitime ale persoanelor aparinnd minoritilor naionale. Principalul argument n favoarea adoptrii unei alte msuri a fost acela al lipsei de omogenitate, din punctul de vedere al etniei, limbii sau religiei, a populaiei diferitelor state. Cu toate c numrul acestora era foarte ridicat,cuprinzind practic, aproape toate statele prezente la Conferina de pace, tratatele speciale, denumite "pentru minoriti", ncheiate n anii 1919-1920, la Paris i n alte localiti apropiate, au vizat doar cteva ri. Ele au fost semnate de ctre puterile aliate, pe de o parte, i Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Romnia (n 1919) i Grecia (n 1920), pe de alt parte. Obiecia evident, formulat de multe state, inclusiv de Romnia, era aceea c prin aceste tratate se stabilea un sistem discriminatoriu, ntruct protecia minoritilor nu era imperativ pentru toate statele. n proiectul iniial al Pactului Societii Naiunilor figura urmtorul articol (desemnat ca art. XIX i, ulterior, art. XXI): "naltele pri contractante consimt s nu adopte nici o reglementare de interzicere sau limitare a exercitrii libere a religiei i s nu fac nici o discrimare, fie n drept, fie n fapt, mpotriva celor care practic o anumit credin, religie sau convingere, ale cror practici nu contravin ordinii publice sau moralei publice". Acest articol era sprijinit de delegaia american, dar criticat de delegaiile belgian, portughez, italian i francez, care considerau c ar fi greu s fie formulat astfel nct s evite conflictul cu constituiile anumitor ri i c ar putea fi folosit de anumite partide politice mpotriva guvernelor din rile respective. n aceste condiii, n cadrul dezbaterilor, reprezentantul Japoniei (baronul Makino) a propus urmtorul amendament: "Egalitatea naiunilor fiind un principiu fundamental al Societii Naiunilor, naltele pri contractante consimt s acorde, ct mai curnd posibil, tuturor cetenilor statelor membre ale Societii un tratament egal i just n toate privinele, fr distincie, n drept sau n fapt, dup ras sau cetenie". Reprezentantul Imperiului britanic a aratat ns c aceasta era o "chestiune extrem de controversat" i c, "n ciuda caracterului nobil al ideii ce l-a inspirat pe baronul Makino, el considera c ar fi mai nelept pentru moment s se amne examinarea acestui amendament". Ca atare articolul a fost eliminat din Pactul Societtii Natiunilor. n felul acesta, ncercarea de a se introduce n Pactul Societtii Natiunilor prevederi referitoare la drepturile omului,ntr-o viziune global, generalizat i egal a euat, preferndu-se o formul ce s-a dovedit ulterior neviabil i riscant. Artnd nc din 1923 c obligaiile fa de minoriti trebuie s nceteze s fie o deminutio capitis, impus ctorva guverne, A. Mandelstam sublinia c nici o dezvoltare n acest domeniu nu este posibil nainte de a se fi modificat caracterul su de drept particular 16

aplicat relaiilor unui numr restrns de state i de minoriti. "Pentru a asigura pacea n lume sublinia el - dreptul minoritilor trebuie s fie transformat, ct mai curnd posibil, ntr-un drept universal, obligatoriu pentru toi membrii Societii Naiunilor fr nici o excepie". Protecia minoritilor organizat de Societatea Naiunilor s-a soldat cu un eec. Ulterior, caracterul inegalitar i discriminatoriu al unui sistem ce a fost impus ctorva state care, de altfel, din 1934 au refuzat n mod expres s-l mai aplice - a fost recunoscut inclusiv de O.N.U. ntr-un document E.C.O.S.O.C., dedicat valorii juridice a angajamentelor n materie de minoriti, impuse n cadrul Societii Naiunilor celor ase state europene amintite mai sus se precizeaz: "Tratatul de pace semnat la Paris, la 10 februarie 1947, nu conine dispoziii privind protecia minoritilor, dar conine dispoziii referitoare la respectarea drepturilor omului i la non-discriminare". Motivnd renunarea la regimul de protecie a minoritilor, instituit prin tratatele de pace de dup primul rzboi mondial, documentul n cauz prezint dou argumente principale: dispariia Socictii Naiunilor Unite, respectiv "recunoa terea, de ctre Carta Naiunilor Unite, a drepturilor omului i a principiului nondiscriminrii". Consecina juridic formulat explicit de document este aceea c, n toate statele n care s-a aplicat "vechiul regim al minoritilor", acesta i-a ncetat valabilitatea. n ce privete Romnia, se afirm urmtoarele: ,,,Dispoziiile Tratatului de la Paris (este vorba, evident, de Tratatul ncheiat intre Romnia i principalele puteri aliate i asociate, in 1919) privitoare la protecia minoritilor trebuie considerate ca nemaifiind in vigoare". Tratatele de pace din 1947 n-au restabilit acest sistem, tocmai datorit nelegerii faptului c standardele duble n materie ncurajeaz politizarea problemei minorittilor. De altfel, inc din perioada interbelic, numeroase lucrri de specialitate reliefaser faptul c protecia minoritilor implic - n mod nejustificat o protecie selectiva. Mai mult, ntruct generalizarea drepturilor minoritilor se dovedea imposibil de realizat, se contura nc de pe atunci necesitatea nlocuirii lor cu un sistem generalizat al drepturilor omului. Astfel, n Recomandarea Academiei Diplomatice Internaionale din 8 noiembrie 1928, se sublinia c toi locuitorii unui stat au dreptul la protecia deplin i ntreag a vieii i libertii lor i c toi cetenii unui stat snt egali in faa legii i se bucur de aceleai drepturi civile i politice fr distincie de ras, limb sau religie, exprimndu-se dorina de a fi elaborat o convenie mondial sub auspiciile Societii Naiunilor pentru protecia i respectarea acestor drepturi. De asemenea, in Declaraia drepturilor internaionale ale omului, adoptat de Institutul de Drept Internaional la 12 octombrie 1929, se afirm, ntre altele, c "este datoria fiecrui stat de a recunoate tuturor indivizilor dreptul egal la exercitarea liber, att public ct i privat, a oricrei credine sau religii a crei practicare nu este incompatibil cu ordinea public i cu bunele moravuri " (art. 2). Aceeai soluie se regsete in Declaraia drepturilor i indatoririlor statelor, aprobat sub form de rezoluie de Uniunea interparlamentar, la conferina inut la Berlin n august 1928. 2.3. Sistemul izvoarelor drepturilor omului dup cel de-al doilea rzboi mondial

Dup cel de-al doilea rzboi mondial au loc numeroase dezvoltri normative n ceea ce privete drepturile omului. Astfel, se trece de la preocuparea asigurrii i proteciei unor anumite categorii de persoane (strini, minoriti), ori a unor drepturi considerate n mod individual i raportate la anumite domenii prioritare n perioada postbelic (dreptul la munc, protecia minoritilor), la asigurarea i protecia drepturilor ntr-o viziune de ansamblu, global. Un rol important in acest proces l-au avut documentele internaionale adoptate, suportul formal" n care au fost consacrate sau confirmate aceste drepturi. Ele prezint o deosebit varietate, att prin problematica abordat, cit i prin caracterul lor i se refer fie la aspecte cu caracter general, viznd proclamarea unor drepturi, indicarea unor direcii de aciune sub form programatic, fie la anumite aspecte ce in de realizarea drepturilor omului. Sub aspectul caracterului lor, pot fi distinse convenii internaionale care au valoare obligatorie pentru statele care devin pri la ele - i alte instrumente internaionale (rezoluii 17

etc.), ce cuprind declaraii sau recomandri avnd semnificaie precumpnitor moral-politic. Conveniile internaionale ale drepturilor omului an fost clasificate n patru categorii: 1) convenii generale - care intereseaz ansamblul drepturilor omului sau un grup larg al acestora i care au fost adoptate ntr-un cadru universal sau regional; 2) convenii specifice - care vizeaz garantarea anumitor drepturi ale omului i care privesc: genocidul, crimele de rzboi i crimele mpotriva umanitii, sclavia, comerul cu fiinele umane, munca forat, azilul, libertatea de informare, viaa particular, securitatea social etc.; 3) convenii referitoare la protecia anumitor categorii - care corespund necesitii de a proteja n mod special anumite categorii de fiine umane: refugiaii, apatrizii, emigranii, muncitorii, femeile, copiii, combatanii, prizonierii i persoanele civile n timp de conflict armat; 4) convenii de interzicere a discriminrii - care au ca obiect lupta mpotriva discriminrii bazat pe sex, ras, origine etnic etc., a discriminrii n nvmnt, a discriminrii n folosirea forei de munc i n profesie. Alturi de conveniile internaionale, pot fi menionate rezoluiile unor organe ale organizaiilor internaionale cuprinznd declaraii, planuri de actiune etc. Instrumentele adoptate n domeniul drepturilor omului nu au toate aceeai valoare juridic. Ca i n alte domenii ale dreptului internaional, rezoluiile - chiar i atunci cnd poart denumirea de Declaraie - au valoarea unor recomandri, n timp ce conveniile snt obligatorii pentru statele care le-au ratificat. Funcia principal a acestor instrumente este aceea de a defini drepturile omului la care se refer, de a preciza elementele lor componente i de a indica msurile necesare pentru punerea lor n aplicare. n acest fel, ele pot influena legislaia intern a statelor, fie n mod direct, pentru conveniile internaionale, fie n mod indirect, pentru instrumentele care nu au valoarea unor convenii (spre exemplu, Declaraia Universal a Drepturilor Omului). 2.4. Categorii de drepturi ale omului Drepturile omului reprezinta un sistem echilibrat i dinamic. Ele configureaz poziia individului n societate, atand drepturilor obligaii i definesc, n acelai timp, raportul armonios (n termeni de drepturi i obligaii) ntre individ i stat. Corpusul" acestor drepturi a fost i este n continu.evoluie, dnd expresie pe de o parte nivelului la care a ajuns o societate i, pe de alt parte, valorilor pe care aceasta le consider importante pentru existena sa. Odat cu dezvoltarea relatiilor internaionale si a cadrului constitutional intern al statelor, catalogul drepturilor omului s-a extins continuu. Ideea lui Ph. Alston de altfel unul dintre cei mai intereesani specialiti n domeniul drepturilor omului-, care propune, n vederea clasificrii drepturilor omului un echivalent al sistemului francez de appellations controlees (ce se aplic vinurilor provenind din cele mai bune podgorii din Frana) las mult loc pentru discuii. Problema de fond const n realizarea unui echilibru ntre, pe de o parte, necesitatea meninerii integritii i credibilitii tradiiei drepturilor omului i, pe de alt parte, nevoia unei abordri dinamice, n msur s in pasul cu nevoile i perspectivele n schimbare. Drepturile omului pot fi clasificate n diferite categorii, n funcie de diverse criterii. In mod obinuit, pornind de la coninutul celor dou Pacte, drepturile omului snt mprite n drepturi civile i politice i drepturi economice, sociale i culturale. Exist ns i alte clasificri sau subclasificri, n special ale drepturilor civile i politice. Introducnd i alte criterii, mai pot fi evideniate i alte posibile clasificri: drepturi convenionale i drepturi ,;cutumiare", drepturi dobindite de la natere i drepturi ce pot fi exercitate la o anumit vrst (spre exemplu, dreptul de a te cstori, dreptul de a vota); drepturi absolute (opozabile erga omnes) i drepturi relative (ce nu pot fi opuse dect anumitor subiecte de drept, spre exemplu, doar statului). Sint, desigur, i alte chestiuni ce rmn a fi clarificate: spre exemplu, dac pot exista drepturi "regionale" ale omului. O alt problem este aceea de a clarifica dac toate drepturile. omului sint fundamentale sau numai unele dintre ele. Majoritatea autorilor 18

consider c este important s se fac distincia intre drepturile fundamentale i alte drepturi ale omului. Una din soluiile propuse a fost aceea de a considera c drepturile nederogabile (drepturile de la care nu se poate deroga - conform Pactelor - n nici o circumstan) ar constitui drepturi fundamentale. n fond, problema care se pune este deosebit de complex: se poate face o ierarhizare a drepturilor omului, se poate considera c anumite drepturi ale omului snt mai importante decit altele? Din punct de vedere strict juridic i innd seama de prevederile coninute n instrumentele .internaionale referitoare la drepturile omului, nu ar putea fi susinut ideea unei astfel de ierarhii, ele trebuind s fie respectate in mod egal. ntruct, n acest domeniu delicat, rezultatul disputelor asupra ierarhizrii const mai degrab n creterea graduluide confuzie dect n eliminatea ambiguitilor, optm pentru prezentarea sistematizat a drepturilor omului, aa cum sint prevzute n principalele documente internaionale: A. Drepturi civile: 1) Dreptul la via, la libertate i la inviolabilitatea persoanei, inclusiv: dreptul de a nu fi supus la tortur, tratamente i pedepse crude sau inumane; dreptul de a nu fi inut n sclavie; dreptul de a nu fi arestat, reinut sau expulzat n mod arbitrar; dreptul de a nu fi constrins la executarea unei munci forate sau obligatorii; dreptul de a nu fi privat de libertate dect pentru motive legale i in conformitate cu procedura prevzut de lege; dreptul oricrui individ arestat de a fi informat n momentul arestrii sale despre motivele acestei arestri i de a fi ntiinat, n cel mai scurt timp, de orice invinuire ce i se aduce; dreptul oricrui individ arestat sau deinut pentru comiterea unei infraciuni de a fi adus, in termenul cel mai scurt, n. faa unui tribunal i de a fi judecat ntr-un interval rezonabil sau de a fi eliberat; dreptul de a fi prezent la proces i de a se apra; dreptul persoanei private de libertate prin arestare sau deteniune de a introduce o aciune n faa unui tribunal pentru ca acesta s hotrasc asupra legalitii deteniunii sale; dreptul persoanei private de libertate de a fi tratat cu. umanitate i cu respectarea demnitii inerente persoanei umane; nimeni nu poate fi ntemniat pentru simplul motiv c nu este in msur s execute o obligaie contractua1; dreptul individului de a nu fi urmrit sau pedepsit din cauza unei infraciuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotrre definitiv; dreptul persoanei condamnate la un recurs n faa unei instane superioare; dreptul persoanei de a nu fi condamnat pentru o infraciune care are la baz svrirea unei aciuni sau inaciuni care n momentul svrsirii lor nu constituia o infractiune; 2) Dreptul la egala ocrotire a legii (dreptul de restabilire efectiv n drepturi de ctre tribunalele naionale competente n cazul nclcrii drepturilor fundamentale acordate de Constituie sau lege; dreptul de acces egal la serviciile publice; dreptul oricrei persoane ca litigiul in care este parte s fie examinat echitabil i public; orice persoan acuzat, de comiterea unei infractiuni este prezumat a fi nevinovat ct timp vinovia sa nu a fost stabilit n mod legal; dreptul la aprare egal mpotriva oricrei discriminri); 3) Dreptul de a fi recunoscut ca subiect de drept; 4) Egalitatea n drepturi ntre brbat i femeie (dreptul egal al brbailor i femeilor de a se bucura de drepturile civile i politice; egalitatea n drepturi i rspunderi a soilor n privina cstoriei, in timpul cstoriei i atunci cnd ea se desface); 5) Dreptul la o cetenie (dreptul copilului de a dobndi o cetenie); 6) Dreptul de a se cstori, i de a ntemeia o familie; 7) Dreptul la proprietate; 8) Dreptul de a nu fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale in viaa particular, n familie, n domiciliul sau corespondena sa, sau unei atingeri ilegale aduse onoarei sau reputaiei sale (dreptul la protecia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri). B. Drepturi politice: 1) Dreptul la libertarea gindirii, contiinei i religiei (libertate de a avea sau adopta o re1igie; libertatea de manifestare a religiei; nimeni nu trebuie s aib de suferit din 19

cauza opiniilor sale; dreptul la libertatea de exprimare); 2) Dreptul de ntrunire panic; 3) Dreptul de liber circulaie (dreptul de a-i alege domiciliul n graniele oricrui stat; dreptul de a prsi orice ar, inclusiv propria sa ar, i de a se ntoarce n ara sa; dreptul strinului care se afl in mod legal pe teritoriul unui stat de a nu fi expulzat dect in executarea unei decizii luate n conformitate cu legea); 4) Dreptul ceteanului de a participa la conducerea statului (dreptul de a alege i de a fi ales; dreptul de a avea acces la funciile publice din ara sa); 5) Dreptul la azil. C. Drepturi economice i sociaIe: 1) Dreptul la munc (dreptul la libera alegere a muncii; dreptul la condiii juste i prielnice de munc; dreptul la aprare impotriva omajului; dreptul la retribuie egal pentru munc egal; dreptul la odihn i timp liber; dreptul la plata unui concediu periodic; dreptul la securitarea i igiena muncii; dreptul la promovare profesional; dreptul la remunerarea zilelor de srbtoare); 2) Dreptul la asigurare social; dreptul mamelor la ocrotire social; dreptul copiilor i adolescenilor la o ocrotire special; 3) Dreptul de asociere, inclusiv n sindicate; 4) Dreptul persoanei la un nivel de trai suficient pentru ea i familia sa; 5) Dreptul persoanei la realizarea drepturilor n domeniile vieii economice, sociale i culturale necesare pentru meninerea demnitii sale; 6) Dreptul la sntate (dreptul persoanei de a se bucura de cea mai bun sntate fizic i mental pe care o poate atinge). D. Drepturi culturale: 1) Dreptul la educaie (dreptul prioritar al prilor n alegerea felului de nvtur pentru copiii lor minori); 2) Dreptul de a participa la viaa cultural; 3) Dreptul de a beneficia de progresul tehnic i de aplicaiile sale; 4) Dreptul persoanei de a beneficia de protecia intereselor morale i materiale decurgnd din operele sale. Drepturile i libertile prevzute n documente internaionale nu pot fi efectiv respectate i garantate n mod universal dect numai prin crearea, la nivel naional i internaional, a condiiilor necesare n acest scop.

III. 3.1.

DREPTURILE OMULUI NIVELUL INSTITUIONAL I INSTRUMENTE Precizri preliminare

Cadrul instituional internaional al drepturilor omului este format din organizaiile internaionale guvernamentale care au competene n aceast materie. Alturi de acestea, un rol important, n continu cretere, revine - n virtutea statutului lor consultativ (cu vocaie universal sau regional) - organizaiilor internaionale neguvernamentale. Evident, este vorba despre cele care au inclus promovarea i/sau protecia drepturilor omului ntre obiectivele lor sau au fost creare exclusiv n acest scop. n funcie de obiectivele conferite unei organizaii interguvernamentale, aceasta este dotat cu anumite structuri capabile s exercite funciile respective, structuri prevzute, de regul, n actele lor constitutive, competena i componena lor fiind extrem de diferite. Astfel, unele snt compuse din reprezentani ai guvernelor (spre exemplu, Comisia Naiunilor Unite pentru drepturile omului), altele din experi numii cu titlu personal (spre exemplu, Subcomisia Naiunilor Unite pentru prevenirea discriminrii i protecia minoritilor) sau din 20

persoane calificate s exercite funcii juridice sau cvasijuridice (Comisia European i Curtea European a drepturilor omului sau Comitetul de experi pentru aplicarea conveniilor i recomandrilor O.I.M.). Pot s apar i anumite situaii intermediare, cum ar fi cazul comitetelor ad-hoc ale Comisiei Naiunilor Unite pentru drepturile omului, ai crei membri snt alei cu titlu personal dintre reprezentanii guvernelor n Comisie. Gradul de impliare al unei organizaii in problemele drepturilor omului poate s difere n funcie de specificul su, de cadrul su geografic, de tradiiile politice i culturale ale statelor membre. Naiunile Unite reprezint o structur foarte larg i foarte complex pentru astfel de preocupri, n sistemul su coexistnd organisme cu structuri i competene variate, innd seama i de conveniile adoptate n domeniul drepturilor omului sub egida sa, care prevd, la rndul lor, unele organisme de evaluare a modului n care statele-pri i ndeplinesc obligaiile. Dintre sistemele regionale, cel mai instituionalizat este cel creat n cadrul Consiliului Europei. Dei menine prerogativele suverane ale statelor membre, acest sistem prevede largi competene pentru organele sale, inclusiv pe aceea de a adopta hotrri obligatorii pentru state i direct aplicabile n statele membre, conform Conveniei europene a drepturilor omului, adoptat n 1950. n ceea ce privete alte regiuni, asupra sistemelor respective -care au o serie de elemente comune cu cel european - i-au pus, totui, amprenta anumite obiective i tradiii specifice. Funciile principale ce revin acestor organizaii ce formeaz cadrul instituional al drepturilor omului snt promovarea, n cea mai mare parte din cazuri, i/sau protecia drepturilor omului. n ceea ce privete metodele utilizate n cadrul acestor structuri, acestea snt foarte variate, ncerdndu-se, de fiecare dat, adaptarea lor la scopurile urmrite i la resursele existente. Oricum, contactul politic interguvernamental este esenial, el fiind facilitat prin schimbul de experien rezultat din discutarea rapoartelor transmise de ctre state, in baza obligaiilor pe care i le-au asumat. n anumite situaii, dialogul interguvernamental, este amorsat prin procedura unor sesizri (plngeri) interstatale sau individuale, precum i prin alte modaliti convenite. 3.2. Cadrul instituional al Naiunilor Unite

Naiunile Unite au, conform Cartei, un rol deosebit de important n ceea ce privete promovarea internaional a drepturilor omului. Numeroase organe principale i subsidiare din sistemul O.N.U. desfoar anumite activiti n aceast direcie. O funcie deosebit o are Adunarea General, care, prin numeroasele sale rezoluii, a contribuit ntr-o msur important la afirmarea i dezvoltarea drepturilor omului. n baza art. 62 al Cartei O.N.U., Consiliul economic i social (E.C.O.S.O.C.) are un rol deosebit n domeniul drepturilor omului. El poate "s fac recomandri n scopul promovrii respectrii drepturilor omului i libertilor fundamentale". De asemenea, conform art. 68, Consiliul poate nfiina comisii n domeniile economic i social i pentru protecia drepturilor omului. Consiliul, cate este compus, din 54 de membri, ine, n mod normal, o sesiune organizatoric i dou sesiuini regulate n fiecare an. Problemele privind drepturile omului sunt, de obicei, transmise Comitetului al doilea al Consiliului (comitetul social) n care snt reprezentai toi cei 54 de membri, dei unele chestiuni snt dezbtute n plen. Rapoartele Comitetului social, care conin proiecte de rezoluii i, decizii, snt supuse Consiliului spre examinare i decizie n cadrul unor edine plenare. Comisia a-3-a a Adunrii Generale a O,N.U. primete documentele E.C.O.S.O.C. i are un rol activ i decisiv n definitivarea i adoptarea conveniilor internaionale i a rezoluiilor privind situaii speciale de nclcri grave i sistematice ale drepturilor omului sau n proclamarea unor noi drepturi. 21

3.2.1. Comisia drepturilor omului este organismul central. n cadrul sistemului Naiunilor Unite care se ocup cu probleme ale drepturilor omului. Este un organ subsidiar al E.C.O.S.O,C, nfiintat n 1946. La constituirea Comisiei numrul membrilor si a fost de 18. n anul 1961 prin Rezoluia nr. 845 a E.C.O.S.O.C. numrul membrilor Comisiei a crescut la 21; n 1966 la32; n 1979 la 43, iar n anul 1990 la 53 de membri, ci arei i n prezent. Membrii Comisiei sunt alei pe o perioad de 3 ani, pe o baz geografic echitabil (15 membri din statele Africii, 12 membri din statele Asiei, 11 membri din statele LatinoAmericane i Caraibe, 5 din statele Est-Europene i 10 membri din Europa Occidental i alte state). n principiu, in baza mandatului su, stabilit printr-o serie de rezoluii E.C.O.S.O.C., Comisia este competent s se ocupe de orice chestiuni privind drepturile omului. Activitatea Comisiei const, in principal, din ncurajarea respectrii drepturilor omului pe plan mondial: elaborarea. unor proiecte privind documentele internaionale in. domeniul drepturilor omului - spre exemplu, proiectele celor dou Pacte referitoare la drepturile. omului; examinarea situaiilor de violare a drepturilor omului in orice parte a lumii, cu un accent special pe situaiile de violri masive i flagrante; ncercarea de a preveni i elimina, prin persuasiune i dialog, violrile drepturilor omului; elaborarea recomandrilor pentru asigurarea respectrii normelor universal recunoscute i acordarea de asisten prin programul serviciilor consultative ale Centrului pentru drepturile omului. n practica acestei Comisii au, fost adoptate i alte forme (mecanisme) de protecie a drepturilor omului, intre care i aceea a raportorilor speciali. In sarcina respectivilor raportori (persoane independente, de mare reputaie in acest domeniu) intr fie abordarea unor aspecte (teme) de interes general din sfera drepturilor omului, fie urmrirea situaiei concrete din diverse ri, nominalizate prin decizii ale Comisiei . n timpul sesiunii sale anuale,Comisia dezbate diferite chestiuni de pe agenda sa de lucru, iar atunci cnd consider potrivit, transmite recomandri catre E.C.O.S.O.C. Ea i.a creat i anumite structuri subsidiare, recurgnd la experi internaionali sau la grupuri de lucru. 3.2.2. Subcomisia pentru lupta mpotriva discriminrii i protecia minoritilor a fost creat de Comisia drepturilor omului n 1947, pe baza rezoluiei nr. 9/1946 a E.C.O.S.O.C. Mandatul dat Subcomisiei n 1947 era de a examina prevederile ce trebuie adoptate n definirea principiilor aplicabile n domeniul prevenirii discriminrii pe temeiuri de ras, sex sau religie i n domeniul proteciei minoritilor i de a face recomandri Comisiei asupra problemelor urgente n aceste domenii". Subcomisia a avut iniia 12 membri. n anul 1959 numrul lor a crescut la 14, n 1965 la 18, iar din anul 1968 este format, ca i n prezent, din 26 de membri nominalizai de uverneale i de Comisie cu titlu personal. Compoziia actual este. urmtoarea: 7 experi din statele africane, 5 din statele asiatice, 5 din statele latino-:americane, 3 din statele esteuropene, 6 din Europa occidental i alte state. Conform Rezolutiei E.C.O.S.O.C. 35/1986, membrii Subcomisiei sunt alei pe o perioad de patru ani, jumtate din ei fiind alei la fiecare doi ani. Dintre studiile. efectuate de ctre membrii Stibcomisiei n ultimii ani pot fi enumerate cele referitoare la internarea administrativ fr inculpare sau proces; utilizarea fiierelor individuale informatizate; eliminarea oricror forme de intoleran i de discriminare, bazate pe religie sau convingere; discriminarea mpotriva populaiei autohtone; protecia minoritilor; dreptul la libertatea de opinie i exprimare; administrarea justiiei i drepturile omului; independena puterii juridice i protecia avocailor n exerciiul profesiunii; drepturile omului i strile de excepie; drepturile omului n perioada conflictelor armate etc. Subcomisia a creat i unele grupuri de lucru care se ntruriesc regulat naintea fiecreia dintre sesiunile anuale, precum Grupul de lucru asupra comunicrilor (creat n 1970), care examineaz comunicrile privind violri ale drepturilor omului; Grupul de lucru asupra sclaviei (creat n 1974); Grupul de lucru asupra populaiilor indigene (creat n 1982) etc. Subcomisia poate stabili, de asemenea, grupuri de lucru pe perioada sesiunilor, cun ar fi: 22

Grupul de lucru asupra drepturilor persoanelor deinute pe temeiuri de sntate mental, grup deschis tuturor participanilor la activitatea Subcomisiei), Grupul de lucru privind situaia deinuilor, Grupul de lucru privind dreptul persoanelor de a-i prsi tara si altele. La fiecare sesiune Subcomisia adopt rezoluii - ce snt naintate Comisiei drepturilor omului - cum ar fi: respectarea dreptului la via; eliminarea armelor chimice; eliminarea oricror forme de intoleran i de discriminare bazate pe religie sau convingere; dreptul la un proces echitabil; problema drepturilor omului i strile excepionale; realizarea drepturilor economice, sociale i culturale; drepturile omului i ale tineretului; drepturile omului i invaliditatea; dimensiunea uman a transferului de populaii, inclusiv a implantrii de aezri i colonii; forme contemporane de sclavie erc. 3.2.3. Comisia pentru condiia femeii, creat n 1946, are ca funcie principal pregtirea recomandrilor i a rapoartelor catre E.C.O.S.O.C. n ceea ce privete promovarea drepturilor femeii n domeniile politic, economic, civil, social i educaional. Mandatul Comisiei a fost lrgit prin rezoluia E.C.O.S.O.C. 1987/22 din 26 mai 1986, incluzndu-se ntre funciile sale promovarea egalitii ntre femei i brbai i examinarea modului de punere n aplicare a msurilor prevazute n acest scop. Pentru deservirea acestor organisme a fost creat, la Geneva, ca parte a Secretariatului O.N.U., Centrul pentru drepturile omului. El se mparte n seciuni i servicii dirijate de un director general i de administratori care au, respectiv, rolurile de efi de secii i efi de servicii. Dintre seciile Centrului, menionm Grupul de studii i cercetri asupra drepturilor omului, care face diverse studii n funcie de instruciunile primite de la organele O.N.U. Centrul administrez programul de asisten tehnic i servicii consultative n domeniul drepturilor omului i coordoneaz legturile cu organizaiile neguvernamentale, alte instituii i organe de informare n mas n domeniul drepturilor omului. Unele organe O.N.U. se ocup de chestiuni privind drepturile omului numai din timp n timp i la niveluri diferite. Dintre acestea menionm: Consiliul de Securitate, Consiliul de tutel, Comisia de drept internaional, Curtea internaional de justiie. Un alt organism al O.N.U. a crui activitate are inciden asupra protejrii drepturilor omului este naltul Comisariat pentru Refugiai. El se ocup de problemele refugiailor, ndeosebi pe baza Conveniei privind statutul refugiaior (datnd din 1951) i a Protocolului la aceast Convenie (din 1978). Romnima a devenit parte la Convenie i la Protocol n iulie 1991. n cadrul O.N.U. funcioneaz i anumite organe create n conformitate cu unele instrumente privind drepturile omului ncheiate n cadrul Naiunilor Unite. 3.2.4. Astfel, Comitetul pentru eliminarea discriminrii rasiale a fost creat, n baza art. 8 din Convenia internaional privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasial. Comitetul este compus din 18 experi cu "nalte caliti morale i o imparialitate recunoscut", avnd un mandat de patru ani, i care acioneaz n nume propriu, nu ca ageni sau reprezentani ai vreunui guvern. Cu toate acestea, candidaii snt propui de ctre statele ai cror ceteni snt. Alegerea, dintre candidaii propui, se face ntr-o edin a reprezentanilor statelor-pri la Convenie. Comitetul alege un preedinte, trei vicepreedini i un raportor pe timp doi ani, care pot fi realei. Comitetul poate crea subcomitete i organe subsidiare ad-hoc, care s se ocupe de anumite chestiuni specifice i are obligaia de a transmite anual Adunrii Generale un raport - prin secretarul general O.N.U. -, avnd competena de a face sugestii i recomandri, bazndu-se pe examinarea rapoartelor i a informaiilor primite. n baza art. 9 din Convenie, statele-pri au obligaia s supun spre examinare Comitetului rapoarte asupra msurilor luate pentru punerea n aplicare a prevederilor Conveniei, rapoarte care trebuie transmise periodic. Conform art. 11 din Convenie, dac un stat-parte consider c un alt stat, de asemenea parte, nu aplic dispoziiile Conveniei, el poate s atrag atenia Comitetului asupra problemei respective. n astfel de situaii, Comitetul transmite comunicarea statului 23

vizat, care trebuie s rspund Comitetului n termen de trei luni, clarificnd chestiunea sau prezentnd aciunile de remediere ce au fost luate. Dac chestiunea nu a fost rezolvat satisfctor n timp de ase luni de la primirea plngerii iniiale, prin negocieri bilaterale sau folosind o alt procedur, oricare stat poate s sesizeze din nou Comitetul. n aceast situaie, Comitetul poate cere informaii suplimentare, iar preedintele su va transmite chestiunea unei Comisii de conciliere (conform art. 12), format din cinci persoane, care trebuie s fie numite n unanimitate de prile la diferend, i, dac acestea nu cad de acord n termen de trei luni, alegerea va fi fcut prin votul a dou treimi din membrii Comitetului. Dup examinarea chestiunii, Comisia transmite raportul su Comitetului, inclusiv propunerile pentru o soluionare amiabil. Acest raport va fi comunicat de ctre preedinte fiecrui stat-parte la diferend care, n termen de 3 luni, trebuie s informeze Comitetul dac accept sau nu recomandrile coninute n raport. Conform articolului 14 al Conveniei, orice stat - parte poate declara, n orice moment, c recunoate Comitetului competena de a primi i examina comunicri emannd de la persoane sau grupuri de persoane innd de jurisdicia sa care se plng de a fi victime ale nclcrii de ctre acest stat-parte a vreunuia dintre drepturile prevzute n Convenie. Pentru ca aceste comunicri s fie acceptate spre examinare, ele trebuie s parcurg o procedur preliminar, n sensul c trebuie s epuizeze toate cile naionale de atac. Astfel, statul-parte la Convenie poate desemna un anumit organism din jurisdicia sa, competent s examineze aceste cereri preliminare. Numai n cazul n care petiionarul nu primete o soluie satisfctoare de la organismul stabilit, el va putea s transmit problema Comitetului, care va aduce n mod confidenial comunicarea respectiv n atenia statului vizat, care are trei luni pentru a rspunde, clarificnd chestiunea sau identificnd remediul. Se poate spune c, de fapt, Comitetul funcioneaz ca o verig ntre stat i petent. Aceast procedur a intrat n vigoare n momentul n care zece state-pri au fcut o declaraie de acceptare, pentru rile respective, a competenei n acest sens n favoarea Comitetului. Comunicrile din partea persoanelor particulare presupun deci parcurgerea a dou faze n sistemul Conveniei. Procedura n sine ncepe cu o cerere naional, iar procedura n cadrul Comitetului se poate ncheia cu sugestii i recomandri la adresa statelor-pri vizate. n plus, procedura, n ntregul su, face obiectul unei declaraii speciale din partea rii respective. 3.2.5. Comitetul drepturilor omului - creat dup intrarea n vigoare, la 23 martie 1976, a Pactului internaional al drepturilor civile i politice - este un organism de experi, compus din 18 membri alei pentru patru ani de ctre statele-pri la Pact. El examineaz rapoartele statelor-pri privind punerea n aplicare a obligaiilor lor i poate, dac este autorizat n acest sens de ctre prile contractante, s examineze plngeri ale altor state sau ale indivizilor n legtur cu eventuale nclcri de ctre prile respective ale drepturilor decurgnd din Pact. n ceea ce privete procedura rapoartelor prevzut n Pact, art. 40 stabilete ca ele s fie studiate de ctre Comitet, iar apoi acesta s transmit propriile sale rapoarte i "comentarii generale" statelor-pri. Comitetul poate, de asemenea, s transmit aceste comentarii Consiliului economic i social. Comitetul drepturilor omului a elaborat un Ghid general referitor la forma i coninutul rapoartelor ce trebuie s fie transmise de statele - pri, avnd caracter de recomandare. Conform acestui ghid, statele pot s-i divizeze rapoartele in dou pri: partea general, care s descrie, pe scurt, cadrul juridic general n care snt puse n aplicare drepturile civile i politice n ara respectiv, i partea special, care s conin informaii n legtur cu fiecare articol din prile I, II i III ale Pactului. Membrii Comitetului au subliniat faptul, c examinarea rapoartelor periodice ale statelor a ajutat la, creterea informaiilor privind experienele naionale i a focaIizat interesul pentru chestiuni de importan deosebit n statele respective. Comitetul - se arat ntr-un raport al su - nu este un tribunal i nu a fcut dect s ncerce s promoveze punerea n aplicare a Pactului. Ca atare, el a considerat c metoda existent in ceea ce privete examinarea rapoartelor periodice este potrivit i ajut Comitetul s-i ndeplineasc eficient 24

mandatul ce-i revine n baza Pactului. Procedura rapoartelor este o procedur de cooperare internaional ce are drept obiectiv s promoveze ncrederea ntre statele-pri i stabilitatea, ncercnd s elimine eventuale percepii sau interpretri diferite. Existena procedurii obligatorii a transmiterii rapoartelor nu este o procedur instituional de anchet sau un instrument pentru soluionarea panic a diferendelor. Scopul procedurii rapoartelor este mai larg i nu depinde de nici un fel de diferend sau nclcare eventual. Procedura rapoartelor are ca scop n primul rind, schimbul reciproc de experien i informaie pentru promovarea cooperrii, Comitetul ncercnd s analizeze n comentariile sale generale experiena obinut in examinarea rapoartelor statelor. Dac dou state-pri la Pactul referitor la drepturile civile i politice sint in dezacord asupra chestiunii de a ti dac una din ele se achit de obligaiile sale conform Pactului i dac ambele au acceptat procedura respectiv, Comitetul drepturilor omului poate fi sesizat, n baza art. 41, cu aceast problem. Un stat-parte la Pact este obligat ns, n baza art.41, s aduc n primul rind chestiunea n atentia statului-parte vizat. Numai n msura n care chestiunea nu este soluionat n termen de 6 luni, oricare parte are dreptul s transmit chestiunea Comitetului drepturilor omului. n termen de 12 luni, Comitetul trebuie s elaboreze un raport, iar n msura n care nu se ajunge la o soluionare n acest mod poate fi instituit o procedura de conciliere. Aceasta, ns, cere, de asemenea, conform art. 41, consimmntul prealabil al celor dou pri. Raportul Comitetului sau al Comisiei de conciliere ad-hoc va fi comunicat statelor pri implicate. Comitetul ncearc s obin o soluie, iar dac nu reuete, el poate, cu asentimentul prilor, s numeasc o comisie de conciliere care s ajute statele s gseasc o astfel de soluie. Aceast procedur are un caracter opional. n baza Protocolului facultativ la Pactul internaional referitor la drepturile civile i politice, persoanele care susin c sun't victime ale nclcrii unuia din drepturile enunate in Pact i care au epuizat cile interne de atac pot s transmit comunicri scrise pentru a fi examinate de ctre Comitetul drepturilor omului. Examinarea comunicrilor primite n conformitate cu dispoziiile Protocolului facultativ are loc cu uile nchise. Toate documentele referitoare la activitatea Comitetului n baza Protocolului facultativ snt confidentiale. Cu toate acestea, textul hotrrilor definitive ale Comitetului, expunnd constatrile fcute, este dat publicitii. Comitetul este ajutat de grupuri de lucru pentru comunicri, compuse din cel mult cinci membri, care-i supun recomandri asupra msurilor ce pot fi luate n diferitele stadii de examinare a comunicrilor. In anumite situaii, Comitetul a desemnat, de asemenea, pe unii dintre membrii si n calitate de raportori speciali. Deciziile Comitetului, pe fond, sunt, de fapt, recomandri neobligatorii i, ca atare, ele sint numite "puncte de vedere", conform art. 5, pgf. 4 al Protocolului facultativ. 3.2.6. Comitetul drepturilor economice, sociale i culturale a fost creat prin Rezoluia E.C.O,S.O.C.1985/17 din 1985, nlocuind grupul de lucru creat n 1976 i apoi grupul de lucru din 1981, care avea ca misiune s sprijine E.C.O.S.O.C. n evaluarea progreselor realizate n ceea ce privete punerea n aplicare a Pactului referitor la drepturile economice, sociale i cultutale. Membrii si - 18 la numr - snt experi independeni, al cror mandat este de patru ani. Principala sarcin a Comiteiului const n examinarea rapoartelor transmise de statele-pri. Conform Pactului, este posibil s se formuleze anumite recomandri cu o natur general, dup examinarea rapoartelor. Practica adoptrii de astfel de recomandri generale a nceput n 1982 i s-a dezvoltat mai mult ncepnd din 1984. 3.2.7. Comitetul pentru eliminarea discriminrii fa de femei a fost creat n 1982 n baza art. 17 al Conveniei asupra eliminrii tuturor formelor de discriminare fa de femei i este compus din 23 de experi. Comitetul se ntrunete o dat pe an pentru o perioad de dou sptmni, la Viena. Principala sarcin a Comitetului este de a evalua progresele realizate n punerea n, aplicare a Conveniei, examinnd n fiecare an rapoarte pe care statele se oblig s le transmit 25

periodic Secretarului General al Naiunilor Unite. Pe baza rapoartelor statelor, experii pun ntrebri sau fac comentarii asupra unor probleme speciale. Dup fiecare sesiune, Comitetul elaboreaz un raport asupra activitilor sale, pe care l supune, prin E.C.O.S.O.C., Adunrii Generale a O.N.U. In elaborarea acestor rapoarte, Comitetul poate face, conform art. 21 al Conveniei, "sugestii i recomandri generale" i poate include, dac exist, comentarii din partea statelor. Secretarul General al O.N.U. transmite aceste rapoarte pentru informare Comisiei pentru condiia femeii. 3.2.8. Comitetul impotriva torturii a fost creat n 1987, conform art. 17 al Conveniei mpotriva torturii i a altor tratamente sau pedepse crude ori inumane sau degradante, fiind compus din zece experi alei din statele-pri pentru o perioada de patru ani. Principalul su obiectiv este de a examina rapoartele transmise de state, conform prevederilor Conveniei. Potrivit prevederilor Conveniei, n cazul n care Comitetul primete informaii credibile care indic practicarea sistematic a torturii n teritoriile unui stat parte, poate decide s fac anchet, inclusiv vizitnd statul n cauz, cu acordul su. De asemenea, Comitetul poate primi i examina comunicri din partea unui stat parte cu privire la nendeplinirea obligaiilor de ctre un alt stat parte. Totodat, asemenea comunicri pot fi primite din partea unor persoane care susin c au fost victimele unor nclcri ale prevedirlor Conveniei. 3.2.9. Comitetul privind drepturile copilului a fost constituit n conformitate cu prevederile Conveniei privind Drepturile Copilului, adoptat de Adunarea General a O.N.U. n 1989. Convenia aintrat n vigoare la 2 septembrie 1990. Acest organism alctuit din 18 experi, avnd o nalt inut moral i o competen recunoscut n domeniile care fac obiectul Conveniei. Acetia sunt alei de statele pri din rndul cetenilor lor, urmnd s-i ndeplineasc mandatul n capacitatea lor personal. Comitetul este mputernicit s examineze progresele fcute de statele pri n asigurarea realizrii obligaiilor asumate prin Convenie. Statele pri prezint rapoarte prin intermediul Secretarului General al O.N.U. prin care informeaz cu privire la msurile care au fost adoptate pentru a da curs drepturilor copilului stipulate n Convenie. 3.2.10. Instituii specializate din cadrul sistemului O.N.U.

Unele dintre instituiile specializate din sistemul O.N.U. au i preocupri n domeniul drepturilor omului. Organizaia Internaional a Muncii (O.I.M.) De la nfiinarea sa, n 1919, O.I.M. prin ntreaga sa activitate - s-a ocupat i de probleme ale drepturilor omului, n special legate de libertatea sindical, libertatea muncii, eliminarea discriminrii i egalitatea anselor, dreptul la munc, dreptul la un venit minim,dreptul la asigurare social, dreptul la condiii satisfctoare de munc i lat un nivel de via corespunztor. n ceea ce privete drepturile omutui, n cadrul O.I.M. - caracterizat printr-un ansamblu normtiv foarte bogat - exist mai multe proceduri legate de punerea n aplicare a conveniilor, adoptate, sau, mai pe larg, de ndeplinirea obiectivelor stabilite prin Constituia Organizaiei. Dintre acestea menionm sistemul general, periodic, de rapoarte naionale privind punerea n aplicare de ctre state a obligaiilor asumate; rapoartele privind conveniile specifice ratificate; procedurile bazate pe plngeri referitoare la nendeplinirea de ctre state a obligaiilor asumate; procedura special referitoare la libertatea de asociere. Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur (U.N.E.S.C.O.) a luat fiin la 4 noiembrie 1946 de atunci, conform prevederilor Constituiei sale, s-a ocupat, ntre altele, de problemele discriminrii rasiale, sclaviei, emanciprii femeilor, promovrii dreptului la educaie, a dreptului la cultur etc., activitile sale fiind orientate mpotriva discriminrii n educaie. n ultimii ani, U.N.E.S.CO. i concentreaz tot mai sistematic atenia asupra problematicii educaiei pentru dreprurile omului 26

n afar de sistemul rapoartelor periodice, poate fi menionat procedura, stabilit prin Protocolul adoptat de Conferina General a U.N.E.S.C.O. n 1962, instituind Comisia de conciliere i bune oficii creat n vederea soluionrii oricrui diferend ntre statele-pri la Convenia impotriva discriminrii n educaie. 3.3. Cadrul instituional i normativ european

3.3.1. Consiliul Europei Consiliul Europei (CE) este cea mai veche organizaie politic a continentului, fondat n 1949. El grupeaz mpreun 46 ri, incluznd 21 ri de la Europa Central i de Est, un nou stat dorerind s devin membru (Belarus). De asemenea, a oferit statutul de observator altor 5 ri ( Vatican, SUA, Canada, Japonia i Mexic). Sedil general al organizaiei se afl n Strasbourg (Frana). Consiliul Europei este o organizaie distinct de Uniunea European, dar nici un stat nu s-a integrat vreodat n UE, fr a fi membr a Consiliului Europei, Scopurile primordiale pentru care a fost creat Consiliul Europei sunt: A apra drepturile omului, democraia parlamentar i regulile de drept; A promova nelegerile la nivel continental n scopul standardizrii practicilor sociale i juridice ale statelor membre; A promova o identitate european bazat pe valori comune, dar intersectnd culturi diferite. Din 1989, dup cderea regimurilor politice comuniste din statele Europei Centrale i de Est, Consiliul tinde s: Serveasc ca ancor politic i ca un cine de paz al respectrii drepturilor omului pentru democraiile europene post comuniste, Ajute rile Europei Centrale i de Est n executarea i consolidarea reformelor politice, juridice i constituionale n paralel cu reforma economic, Furnizeze know-how-ul n domenii ca, de exemplu, drepturile omului, democraie local, educaie, cultur i mediu. Summit-ul CE de la Viena din octombrie 1993 a trasat noile scopuri politice ale organizaiei. efii de state i guverne au statuat Consiliul Europei ca gardian al securitii democratice europene - bazat pe respectarea drepturilor omului, democraie i reguli de drept. Securitatea democratic este un complement necesar al securitii militare, i este precursor necesar pentru existena stabilitii i pcii pe continentul european. n timpul celui de-al doilea Summit, desfurat la Strasbourg, n octombrie 1997, efii de state i guverne au adoptat un plan de aciune pentru a se ntri fora decizional a CE n patru direcii: 1. Democraie i drepturile omului; 2. Coeziunea social; 3. Securitatea cetenilor; 4. Valorile democratice i diversitatea cultural. Astzi, organizaia continu s creasc n timp, n acelai timp cu creterea monitorizrii statelor membre pentru asigurarea respectrii obligaiilor acestora asumate n momentul acceptrii lor n CE. Instituiile principale ale Consiliului Europei sunt: a. Comitetul Minitrilor, compus din 46 de Minitri de Externe sau deputaii lor de la Strasbourg (ambasadori/reprezentani permaneni), care este organul decizional al CE; b. Adunarea Parlamentar, grupnd 630 membri (315 reprezentani i 315 nlocuitori) din cele 46 parlamente naionale. Preedintele actual este socialistul austriac Peter Schieder; c. Congresul Autoritilor Locale i Regionale compus din Camera Autoritilor Locale i Camera Regiunilor. Preedintele actual este Giovanni Di 27

Stasi (SOC, Italia); d. Secretariatul Comitetului de Minitri, condus din septembrie 2004 de Secretarul General Terry Davis (SOC, Marea Britanie), fost vicepreedinte al Adunrii Parlamentare i fost preedinte al Grupului Sociaslist al Adunrii. rile membre ale Consiliului Europei sunt: Albania (13.07.1995), Andora (10.11.1994), Armenia (25.01.2001), Austria (16.04.1956), Azerbaidjan (25.01.2001), Belgia (05.05.1949), Bosnia-Heregovina (24.04.2002), Bulgaria (07.05.1992), Croatia (06.11.1996), Cipru (24.05.1961), Cehia (30.06.1993), Danemarca (05.05.1949), Estonia (14.05.1993), Finlanda (05.05.1989), Frana (05.05.1949), Georgia (27.04.1999), Germania (13.07.1950), Grecia (09.08.1949), Ungaria (06.11.1990), Islanda (07.03.1950), Irlanda (05.05.1949), Italia (05.05.1949), Letonia (10.02.1995), Liechtenstein (23.11.1978), Lituania (14.05.1993), Luxemburg (05.05.1949), Malta (29.04.1965), Moldova (13.07.1995), Monaco (05.10.2004), Olanda (05.05.1949), Norvegia (05.05.1949), Polonia (26.11.1991), Portugalia (22.09.1976), Romnia (07.10.1993), Federaia Rus (28.02.1996), San Marino (16.11.1988), SerbiaMontenegru (03.04.2003), Slovacia (30.06.1993), Slovenia (14.05.1993), Spania (24.11.1977), Suedia (05.05.1949), Elveia (06.05.1963), Macedonia (09.11.1995), Turkey (09.08.1949), Ukraine (09.11.1995), Regatul Unit al Marii Britanii (05.05.1949). 3.3.1.1. Comitetul de Minitri

Comitetul de Minitri este organul decizional al Consiliului Europei. El este compus din Minitrii Afacerilor Externe (46) ai tuturor statelor membre sau reprezentanii diplomatici permaneni ai acestora la Strasbourg. Este un organism guvernamental n care pe de-o parte, statele membre pot discuta de pe picior de egalitate problemele cu care se confrunt societile europene, i, pe de alt parte se iau decizii comune de ctre rile europene referitoare la orice fel de provocri aprute la adresa valorilor comune acestora. Comitetul de Minitri funcioneaz pe baza unui Statut care conine toate prevederile referitoare la organizarea i desfurarea activitii acestuia. Comitetul se ntrunete la nivel de Minitri o dat pe an, n lunile mai sau noiembrie. ntrunirile, cunoscute sub denumirea de sesiuni sunt inute, n mod normal, la Strasbourg i dureaz, n general, o zi sau dou zile. Cea mai mare parte a sesiunii este dedicat dialogului politic, astfel nct, minitrii pot dezbate orice probleme de interse mutual, cu excepia celor care fac referire la sigurana naional. Chiar dac sesiunile se desfoar cu uile nchise, coninutul lor fiind confidenial, la finalul fiecreia se emite o declaraie final public. De asemenea, minitrii statelor membre pot emite declaraii publice. Comitetul de Minitri are un rol triplu: 1. reprezint organismul care permite guvernelor statelor membre s exprime, n termeni egali cu ai oricrui alt stat membru, punctele sale de vedere referitoare la problemele cu care se confrunt societatea sa ori alte societi europene; 2. este un forum colectiv al statelor europene, care adopt soluii comune pentru rezolvarea oricror provocri externe; 3. de gardian, alturi de Adunarea Parlamentar, al valorilor promovate de Consiliul Europei. Activitile Comitetului de Minitri includ: 1. Interaciunea cu Adunarea Parlamentar. Relaiile dintre Comitet i Adunare mbrac mai multe forme. Adunarea Parlamentar aprob raportul statutar al Comitetului. De asemenea, n anumite probleme, Comitetul nainteaz cereri ctre Adunare, pentru a afla opinia membrilor acesteia n legtur cu problematica abordat, n unele cazuri urmnd recomandrile emise de Adunare. Exist i un Comitet Comun n care reprezentani ai celor dou organisme dezbat subiecte care nu i-au gsit rezolvarea pe cale ordinar. 2. Interaciunea cu Congresul European al Autoritilor Locale i Regionale. 3. Admiterea de noi state membre. Comitetul are autoritatea de a invita state europene pentru a deveni membri ai CE (articolele 4, 5 i 6 din Statut). De asemenea, 28

are abilitatea de a suspenda sau elimina un stat din calitatea de membru al CE. Procedura admiterii ncepe cnd Comitetul, pe baza unei cereri oficiale de admitere emise de un stat, consult Adunarea Parlamentar (Rezoluia Statutar (51) 30). Adunarea emite o opinie care este publicat n textele adoptate de aceasta. Pe baza acestei opinii, dac Comitetul decide c un stat poate fi admis, adopt o Rezoluie prin care invit statul respectiv s devin membru.Invitaia specific numrul de locuri de care statul va dispune n Adunarea Parlamentar, precum i contribuia acestuia la bugetul CE (Art. 6 din Statut). Mai recent, invitaiile conin i un numr de condiii obligatorii privind implementarea reformelor democratice n statele aplicante (printre acestea se numr i ratificarea Conveniei Europene a Drepturilor Omului i Protocoalele la aceasta). Odat invitat, un stat devine membru cu drepturi depline prin depunerea, n general de ctre Ministrul de Externe, ctre Secretarul Eneral al CE, a unui instrument de accedere (un document oficial prin care guvernul statului respectiv se oblig la a respecta valorile CE, valorile democratice etc.). 4. Monitorizarea respectrii, de ctre statele membre, ale cerinelor impuse de ctre CE. 5. Finalizeaz Convenii i nelegeri. Peste 180 de Tratate au fost deschise pn acum spre semnare. Textul oricrui tratat este finalizat cnd este adoptat de ctre Comitet. Conform art. 20 din Statutul Comitetului, adoptarea unui tratat cere: votarea adoptrii lui de ctre 2/3 din membrii votani; ntrunirea a 51% din numrul total de membri ai Comitetului.Aceeai majoritate se prevede i pentru autorizarea publicrii unui raport explicativ. De asemenea, Comitetul fixeaz data de la care Tratatele sunt deschise pentru semnare. 6. Adopt Recomandri pentru statele membre. Art. 15 din Statut ofer posibilitatea Comitetului s fac Recomandri statelor membre n probleme pe care acesta le consider ca fcnd parte din politica comun. Pentru a fi adoptat o recomandare se impune: votul unanim al tuturor reprezentanilor prezeni; ntrunirea a 51% din numrul total de membri; 7. Aprob bugetul CE. Conform art. 37 din Statut, Secretarul General este cel care pregtete un proiect de buget pentru anul urmtor, proiect care este supus spre aprobare Comitetului. Proiectul este prezentat n Comitet n luna noiembrie a fiecrui an. Acesta este adoptat, alturi de Programul de Activitate al CE, sub forma unei Rezoluii. 8. Aprob i monitorizeaz respectarea Programului de Activitate. 9. Implementeaz programe de cooperare i asisten. 10. Supervizeaz executarea hotrrilor judectoreti emise de Curtea European a Drepturilor Omului, n concordan cu prevederile art. 46 al Conveniei European a Drepturilor Omului , amendat de Protocolul nr. 11. Comitetul completeaz fiecare caz prin adoptarea unei Rezoluii finale, cu efect obligatoriu. Preedinia Comitetului este asigurat de membrii acestuia, care se rotesc o dat la ase luni, n ordinea alfabetic a numelor statelor. 3.3.1.2. Adunarea Parlamentar

Adunarea Parlamentar a CE, care a inut prima sa sesiune la data de 10 august 1949, poate fi considerat cea mai veche Adunare parlamentar internaional, cu o compoziie pluralist de membri ai parllamentelor statelor membre democratic alei, creat pe bazele unui tratat interguvernamental. Adunarea este cel de-al doilea organism statutar al CE, alturi de Comitetul de Minitri. Adunarea Parlamentar este compus din 630 de membri (315 reprezentani permaneni i 315 nlocuitori). Reprezentanii sunt membrii ai parlamentelor naionale. Adunarea a reprezentat i reprezint liantul cooperrii interguvernamentale prein adoptarea unor programe comune pentru statele membre n domenii cum ar fi: informarea i training-ul parlamentarilor i i a staffu-rilor parlamentare; cooperarea bilateral i multilateral n domeniul legislativ etc. De asemenea, un rol extrem de important l are Adunarea n ceea ce privete relaiile 29

externe ale CE. Aceasta acoper att relaiile cu parlamentele naionale ale statelor membre, ale statelor ne-membre, dar i relaii cu alte adunri parlamentare interguvernamentale sau cu organizaii internaionale nonguvernamentale (cum ar fi cele cu Parlamentul European, Adunarea Parlamentar a OSCE, Uniunea Inrterparlamentar, Consiliul Nordic i altele). n mai mult de 50 de ani de existen, Adunarea a artat marea sa flexibilitate i adaptabilitate ca element definitoriu al dezvoltrii relaiilor ntre statele europene. Nici un alt forum parlamentar internaional nu a dovedit o asemenea deschidere spre integrarea noilor democraii central i est europene n familia democraiilor europene.

3.3.1.3.

Congresul European al Autoritilor Locale i Regionale al CE

CE a recunoscut ntotdeauna importana vital a respectrii valorilor democraiei la nivel Local i regional. Ca urmare, n 1994 a fost creat Congresul European al Autoritilor Locale i Regionale al CE, corp consultativ ce a nlocuit fosta Conferin European Permanent a Autoritilor Locale i Regionale. Congresul i desfoar activitatea pe bazele Rezoluiei Statutare nr. 1/2000 a Comitetului de Minitri al CE. Congresul are urmtoarele atribuii i roluri: este vocea regiunilor i municipalitilor Europei n cadrul CE; reprezint un forum unde reprezentanii alei ai autoritilor locale i regionale pot dezbate probleme comune, mprti din experiena lor i exprima puncte de vedere; este consultat de Comitetul de Minitri i de Adunarea Parlamentar asupra tuturor aspectelor politicilor regionale i locale; coopereaz cu organizaii naionale i internaionale care reprezint autoritile locale sau regionale; organizeaz conferine i seminarii la nivel local i regional; pregtete rapoarte regulate asupra respectrii principiilor democratice la nivel local i regional n toate statele membre ale CE i monitorizeaz cum sunt implementate pricipiile Cartei Europene a Autoguvernrii Locale; Odat cu admiterea, dup 1990, a statelor din Europa Central i de Est n CE, lucru care a nsemnat punerea n discuie a unor aspecte variate politico-economice la nivel local i regional, obiectivele Congresului au trebuit s fie revzute i completate cu unele noi: promovarea eficace a organizrii democratice a structurilor locale i regionale n toate statele CE, mai ales n noile democraii; dezvoltarea iniiativelor de cretere a interesului cetenilor pentru participarea efectiv la activitile locale i regionale; ncurajarea cooperrii regionale i transfrontaliere n meninerea unui climat panic, tolerant; ncurajarea crerii Euroregiunilor; monitorizarea alegerilor locale i regionale; Ca organizare, Congresul are dou Camere: Camera Rergiunilor i Camera Autoritilor Locale, avnd un numr total de 630 de membri (315 reprezentani i 315 nlocuitori). Congresul alege Preedintele dintre membrii fiecrei Camere, pebaz alternant, acesta rmnnd n funcie timp de dou sesiuni obinuite. Congresul dispune de o serie de Comitete specializate pe problematici specifice: 1. Comitetul Permanent, format din reprezentani ai tuturor delegaiilor naionale, care este organismul decizional al Congresului; 2. Comitetul Instituional, care are ca sarcin principal pregtirea rapoartelor asupra progreselor nregistrate n implementarea valorilor democratice la nivel local i regional n Europa, fiin asistat de un Comitet de 30

Experi Independeni; 3. Comitetul pentru Cultur i Educaie, responsabil pentru media, tineret, sport i comunicare; 4. Comitetul pentru Dezvoltare Susinut, responsabil pentru problematicile mediului nconjurtor i a planificrii urbane; 5. Comitetul pentru Coeziune Social, care are atribuii n domenii ca cetenie, migraiune, relaii intercomunitare, egalitate ntre sexe i solidaritate. Printre documentele cele mai importante la a cror elaborare a participat i Congresul se numr: 1. Carta European a Autoguverrnrii Locale (1985) documente care traseaz principiile reformei n administraia local. Unele state europene au inclus principiile din Cart n Constituiile lor. 2. Convenia European a Participrii Rezidenilor Strini la Viaa Public (1992) care promoveaz principiile drepturilor civile i politice ale rezidenilor strini, inclusiv dreptul la vot. 3. Carta European a Limbilor Regionale sau ale Minoritilor (1992); 4. Carta Urban European; 3.3.2. Instrumente juridice europene de protecie i promovarea drepturilor omului 3.3.2.1. Convenia European a Drepturilor Omului i Libertilor Fundamentale

n Europa occidentala, distrugerile unui al doilea rzboi in mai puin de o jumtate de secol au convins conductorii si pe oamenii de stat asupra necesitaii de a fauri o noua Europa care sa tinda spre o uniune mai strnsa si spre o mai buna intelegere reciproca: trebuia sa existe o aprare impotriva apariiei noilor dictaturi si sa fie diminuate riscurile de a recadea intr-un rzboi dezastrous. Tocmai in acest spirit a fost constituit la 5 mai 1949, aa cum am amintit, un grup de 10 state occidentale care au creat prima instituie politica europeana - CONSILIUL EUROPEI -, care si-a propus ca obiectiv "realizarea unei uniuni mai strnse intre membrii si in scopul de a apar si de a promova idealurile si principiile ce reprezint patrimoniul lor comun, precum si de a favoriza procesul economic si social". nc de la crearea sa, Consiliul Europei pornete ctre ndeplinirea acestui obiectiv; redactind o convenie cu privire la drepturile omului care, de la bun inceput, apare cu o dimensiune mai puin ampla dect Declaraia universala de unde s-a inspirat. De fapt, Convenia se dovedete a fi o deschizatoare de noi cai in dezvoltarea dreptului internaional: intr-adevar, pentru prima oara, a fost creat un mecanism regional eficace pentru protecia drepturilor omului. Statele membre se angajeaz nu numai sa isi asume anumite obligaii, dar de asemenea sa recunoasc faptul ca indivizii dispun de drepturi reglementate intr-o legislaie internaionala. Aceasta Convenie -CONVENIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI este fundamentata pe convingerea ca libertile fundamentale -"insesi bazele justiiei si a pcii in lume"- se situeaz, in mod esenial pe un regim politic cu adevrat democratic, pe concepia comuna si pe respectarea comuna a drepturilor omului. Guvernele Statelor europene "insufletite de acelai spirit si dispunnd de un patrimoniu comun de idealuri si de tradiii politice, de respectarea libertii si a supremaiei dreptului", fac astfel primii pai ctre aplicarea colectiva a acestor drepturi. Originile i istoricul Conveniei Convenia Europeana a Drepturilor Omului, adoptata la Roma la 4 noiembrie 1950, in al crei preambul se reafirma "ataamentul lor profund la aceste liberti fundamentale care 31

constituie baza justiiei si a pcii in lume si a cror respectare se intemeiaza pe un regim politic cu adevrat democratic, pe de o parte si pe de alta parte pe o concepie comuna si un respect comun al drepturilor omului pe care le recunosc". Dei de intindere mult mai redusa dect Declaraia universala a drepturilor omului, Convenia europeana a dreptulilor omului a constituit o inovaie in dreptul internaional: pentru prima data in practica juridica - diplomatica s-a creat un mecanism regional de protecie a drepturilor omului. Prin acest document, statele pri, nu numai ca si-au asumat anumite obligaii, dar au si recunoscut ca indivizii sunt titulari de drepturi si liberti care decurg direct dintr-o legislaie internaionala. Este vorba nu numai de proprii ceteni, ci de toi indivizii care se gsesc sub jurisdicia unui stat O particularitate a acestei Convenii o constituie si faptul ca ea ingaduie persoanelor fizice care se considera lezate in drepturile lor sa declaneze proceduri in fata instanelor europene instituite prin Convenie - Curtea European a Drepturilor Omului. Totodat Convenia obliga statele pri sa procedeze la reforme, astfel ca propria lor legislaie sa nu fie in conflict cu dispoziiile sale. Unele state membre ale Consiliului Europei au integrat Convenia europeana a drepturilor omului in dreptul naional astfel ca orice individ sa prezinte o plngere in fata tribunalelor naionale sau a altor autoriti fondandu-se direct pe dispoziiile Conveniei. Prin aceasta nu trebuie sa se inteleaga nici un moment ca prin adoptarea Conveniei s-a urmrit in vreun fel nlocuirea sistemelor naionale de protecie a drepturilor omului. Scopul propus este acela de a constitui o garanie internaionala care se adaug celor existente in fiecare stat. De altfel este cunoscut ca nimeni nu are dreptul de a adresa o plngere instanelor europene inainte de epuizarea tuturor cailor interne de recurs. In prezent, sistemul de protecie a drepturilor omului instituit de Convenia europeana nu este numai cel mai avansat, dar este, de asemenea, si cel mai eficace dintre sistemele cunoscute. Toate acestea au dus la urmtoarele trasaturi ce caracterizeaz acest sistem: 1. Dei Convenia Europeana privind drepturile si libertile fundamentale ale omului cuprinde mai puine drepturi dect Declaraia universala sau Pactul privind drepturile civile si politice, adoptate sub egida O.N.U., iar unele dintre ele au un caracter mai restrns, instituiile si mecanismele create de Convenie asigura un grad mai mare de protecie a drepturilor si libertilor proclamate; 2. Statele pri la Convenie isi asuma anumite obligaii concrete in ceea ce privete garantarea drepturilor prevzute in Convenie, prin legi interne si prin activitatea autoritatiilor administrative si judectoreti proprii; 3. Garantarea acestor drepturi, dei realizata in principal, prin masurile luate de fiecare stat parte, este o sarcina "colectiva" a tuturor statelor pri la Convenie; 4. Convenia creaza un sistem autonom de organe care funcioneaz independente de structura instituionala a Consiliului Europei (exceptnd unele din prerogativele Comitetului Minitrilor in acest domeniu ) sau a altor instituii europene.

Prezentare i comentarii asupra unor articole din Convenie i din Protocoalele Adiionale

Paralela intre Convenia Europeana a Drepturilor Omului si Legislaia Romana Convenia Europeana este cuprinsa din 66 de articole si 14 Protocoale adiionale. Elementul de garanie al drepturilor si libertilor proclamate de Convenie rezulta din articolul l al acesteia, care prevede ca: "naltele Pri contractante recunosc oricrei persoane de sub jurisdicia lor drepturile si libertile definite in titlul 1. al prezentei Convenii". 32

Orice stat care face parte din Consiliul Europei, fie ca este membru cu drepturi depline sau are numai statut de invitat, este obligat sa recunoasc oricrui cetean al sau drepturile si libertile prevzute in Convenie. Astfel spus, drepturile si libertile definite in Titlu I se refera la persoanele aflate sub jurisdicia statelor semnatare. Drepturile si libertile inscrise in Convenie, si in Protocoalele adiionale 1, 4, 6, 7, 12, 13 i 14 pot fi grupate dup cum urmeaz: 1. Drepturi si liberti privind persoana fizica: dreptul la viata (art. 2), interdicia torturii si a tratamentelor inumane si degradante (art. 3), interdicia sclaviei, a muncii forate (art.4), dreptul la libertate si sigurana (art. 5), libertatea de circulaie (Protocolul nr. 4); abolirea pedepsei cu moartea (Protocolul nr. 6 i 13); 2. Dreptul la respect pentru viata privata si de familie, domiciliul si corespondenta (art.8); 3. Dreptul la un proces public echitabil, desfurat intr-un timp rezonabil, in fata unui tribunal imparial si independent, stabilit conform legii (art. 6); libertatea de recurs (Protocolul nr. 7); 4. Libertatea de gndire, constinta si religie (art. 9); 5. Protecia activitii sociale si politice: libertatea de reuniune panica si asociere (art 11), drepturile la alegeri libere prin vot secret si la educaie (Protocolul nr.l); 6. Dreptul la proprietate (Protocolul nr.l); 7. Nediscriminarea in exercitarea drepturilor si libertilor prevzute in Constituie (art. 14). A. Drepturi si liberti privind persoana fizica: dreptul la viata: art. 2, Protocoalele nr. 6 (art. l-4 ) i nr. 13 Articolul 2: 1. Dreptul la viata al oricrei persoane este protejat de lege. Moartea nu poate fi cauzata in mod intenionat, dect in -executarea unei sentine capitale pronunate de un tribunal in cazul cnd infraciunea este sancionat cu aceasta pedeapsa prin lege. 2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata cu nclcarea acestui articol in cazul cnd ea rezulta din recurgerea la fora dovedita absolut necesara: a. pentru a asigura aprarea oricrei persoane impotriva violentei nelegale; b. pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal deinute; c. pentru a reprima, conform legii, o revolta sau o insurecie. Dreptul la viata este cu sigurana unul dintre cele mai evidente drepturi fundamentale. Astfel nici articolul 2, care enuna acest drept, nici Protocolul nr. 6, care impune abolirea pedepsei cu moartea, nu au in vedere sa protejeze, in mod necondiionat viata insasi, sau sa o garanteze. Aceste dispoziii urmresc sa protejeze individul impotriva oricrei suprimri a vieii impuse arbitrar de ctre Stat. Conform art. 2, par. l, cat si prin Declaraia Universala a Drepturilor Omului, prin art. 3 prevd ca orice fiina umana are dreptul la viata si la securitatea persoanei sale. Dreptul la viata, este un drept inalienabil al oricrei persoane, intr-un stat de drept. Referitor la aceasta, Constituia Romniei se raliaz acestor doua acte internaionale, afirmnd in art. 22, al. l ca "dreptul la viata precum si dreptul la integritate psihica si fizica ale persoanei sunt garantate". Prin Protocolul nr. 6, semnat la Strasbourg de ctre statele membre ale Consiliului Europei, la 18 aprilie 1983, pedeapsa cu moartea este abolita (art.l din Protocolul 6). Un stat poate prevedea totui pedeapsa cu moartea pentru situaiile amintite in art.2 al aceluiai protocol: acte comise in timp de rzboi sau de pericol iminent de rzboi. In aceasta situaie, statul respectiv este obligat sa comunice Secretarului general al Consiliului Europei dispoziiile aferente legislaiei in cauza. Protocolul nr. 6 este abrogat de Protocolul nr. 13, care n art. 1 specific, c pedeapsa cu moartea este abolit n orice situaie, inclusiv n cele prevzute n art. 2 al Protocolului nr. 6. 33

In Romnia, pedeapsa cu moartea a fost abolita dup 1989, fapt consfinit prin art. 22, alin. 3 din Constituie. Conf. art. 2 alin. 2, paragraf, a, moartea cauzata in scopul aprrii unei persoane nu este considerata infraciune. In aceasta situaie insa, oricine ar putea ucide o persoana surprinsa in momentul in care lovete pe cineva. Persoana care svrete o astfel de agresiune comite, in mod evident, o ilegalitate care la noi se pedepsete comform art. 180 din Cp., dar aceasta manifestare de violenta nelegala nu poate justifica in nici un fel comiterea unui omor. De aceea, litera (a) trebuie bine inteleasa: ea nu se refera dect la acele situaii in care violenta merge pana la a pune in pericol viata victimei. Astfel, victima unei manifestri de violenta care isi ucide agresorul pentru a-si salva viata se afla in legitima aprare, iar persoana care, pentru a salva viata victimei, recurge la omor, ca la o aciune extrema, unica in msura sa salveze viata victimei, se afla conform prevederilor din codul nostru penal, de asemenea, in legitima aprare. Numai in aceste imprejurari, in conformitate cu art. 44 si 77 Cp., recurgerea la omor nu constituie infraciune. Referitor la paragraf, b, din art. 2, alin. 2, legislaia romana prevede eventualitatea cauzrii morii in cazul unei persoane legal deinute care evadeaz, nu rspunde somaiilor si reprezint un real pericol pentru cei din jur. Litera c, art. 2, alin. 2, din Convenie, poate reprezenta o acoperire perfecta pentru multe si grave abuzuri svrite de autoritile unui Stat. Este greu de precizat ce se intelege in textul Conveniei prin "rscoala" si "insurecie". Termenii sunt foarte uor de interpretat. Putem afirma insa ca prin insurecie se intelege o micare care pune in pericol ordinea de drept reala dintr-un stat, dup cum prin rscoala intelegem o micare care prin manifestri extrem de violente pune in pericol vietiile celor din jur, bunurile materiale ale colectivitii, precum si drepturile si libertatiile individului. Numai astfel definite , rscoala si insurecia necesita o reprimare conforma pct. 2, lit. c, al articolului 2 din prezenta Convenie. interdicia torturii si a tratamentelor inumane degradante: art.3 Articolul 3: Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Art. 3 protejeaz drepturile la integritatea personala si la demnitatea umana a fiecrui individ ale fiecrui individ, nclcarea lor putnd duce la svrirea unor acte de o extrema gravitate. Studiind numeroase cazuri trimise spre rezolvare, referitor la aspectele care reprezint violri ale art. 3 din Convenie, Curtea Europeana a ajuns la concluzia ca se incadreaza in aceasta categorie: 1. Pedepse fizice degradante precum biciuirea. 2. Expulzarea unei persoane dintr-un stat in alt stat unde aceasta risca sa fie supusa unor tratamente sau pedepse inumane sau degradante. 3. Discriminarea de orice natura (sex, religie, naionalitate, condiie sociala) care provoac grave suferine psihice si morale unei persoane. 4. Se considera, de asemenea, ca sunt grav incalcate prevederile art. 3 de ctre acele secte religioase ce practica asemenea tratamente inumane sau degradante. Constituia Romniei prevede in art. 22, alin. 2 ca "nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau tratament inuman ori degradant", iar Codul Penal sancioneaz aceste practici prin art. 266, 267, 180. De altfel, Romnia a ratificat Convenia mpotriva Torturii, adoptata de ONU la 10 decembrie 1984.

34

 interdicia sclaviei, a muncii forate: art.4. Articolul 4: 1. Nimeni nu poate fi inut in sclavie sau in condiii de aservire. 2. Nimeni nu poate fi constrns sa execute o munca forat sau obligatorie. 3. Nu se considera "munca forat sau obligatorie" in sensul prezentului articol: a. orice munca impusa in mod normal unei persoane supuse deteniei in condiiile prevzute de art.5 din prezenta Convenie, sau in timpul cnd se afla in libertate condiionata; b. orice serviciu cu caracter militar, sau in cazul celor care refuza sa satisfac serviciul militar din motive de constinta, in tarile in care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu in locul serviciului militar obligatoriu; c. orice serviciu impus in situaii de criza sau de calamiti care amenina viata sau bunstarea comunitii; Abolit de mult in Europa, fenomenul sclaviei este totui menionat in Convenie drept un pericol pentru libertatea si demnitatea individului. Intr-un fel sclavia si servitutea sunt legate de munca forat sau de munca obligatorie printr-o relaie de implicaie. Art. 4 trateaz insa separat sclavia si servitutea pe de o parte si munca forat sau obligatorie pe de alta parte, xleoarecee in istoria acestui secol au existat si mai exista inca numeroase cazuri in care individul a fost supus unei munci forate sau obligatorii fr ca aceasta sa aib legtura cu sclavia sau servitutea. Aservirea este starea de supunere economica, politica sau sociala impotriva voinei a unui individ sau a unui grup social. Sclavia este starea de totala dependenta politica, economica si sociala in care sunt inute o persoana sau un grup social. La noi, gsim in art.190 din Cp, care se sancioneaz cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, in cazul sclaviei. In ceea ce privete munca forat sau obligatorie, Constituia Romniei prevede in art. 39 interzicerea acesteia, iar art. 191 Cp. prevede pedepsele corespunztoare in cazul incalcarii acestei dispoziii constituionale. Potrivit primului paragraf, al aliniatului 3, in acest articol, intelesului cuvntului "normal" este destul de vag, deoarece fiecare stat semnatar al prezentei Convenii poate intelege normalitatea in mod diferit. De aceea, ne limitam la a reaminti ca prevederile Conveniei sunt valabile si pot fi respectate numai intr-o societate democratica. In ceea ce ne privete, legislaia Romniei prevede in art. 191 Cp supunerea unei persoane, in alte cazuri dect cele prevzute de dispoziiile legale, la efectuarea unei munci contra voinei sale sau de la o munca obligatorie, se pedepsete. Referitor la paragraful b., pentru ca o asemenea munca sa nu incalce prevederile prezentului articol, trebuie sa ndeplineasc urmtoarele condiii: sa fie recunoscuta de lege; altfel spus, sa nu intre in conflict cu reglemantarile in vigoare si sa nu ncalce prevederile art. 3 si 5 din Convenie. Este evident ca acest tip de serviciu, prevzut in paragraful c., impus in situaii de criza sau calamiti, trebuie sa nu intre in conflict cu legislaia in vigoare si cu celelalte tratate internaionale la care Romnia este parte. In ultimul paragraf, este vorba, evident de orice munca exercitata in conformitate cu legislaia muncii si cu art. 32 si 39 din Constituia Romniei. dreptul la libertate si sigurana: art. 5 si Protocolul nr. 4 (art. 1) Protocolul nr. 4 (art. 1): 1. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentrul singurul motiv ca nu este in msura sa execute o obligaie contractuala. Articolul 5: 35

Orice persoana are dreptul la libertate si la sigurana. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepia urmtoarelor cazuri si potrivit cailor legale: a. daca este deinut legal pe baza condamnrii pronunate ctre un tribunal competent; b. daca a fcut obiectul unei arestri sau al unei deineri legale pentru nesupunerea la o hotrre pronunata, conform legii, de ctre un tribunal ori in vederea garantrii executrii unei obligaii prevzute de lege; c. daca a fost arestat sau reinut in vederea aducerii sale in fata autoritii judiciare competente, atunci cnd exista motive verosimile de a bnui ca a svrit o infraciune sau cnd exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-1 mpiedica sa svreasc o infraciune sau sa fuga dup svrirea acesteia; d. daca este vorba despre detenia legala a unui minor, hotrta pentru educaia sa sub supraveghere sau despre detenia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritii competente; e. daca este vorba despre detenia legala a unei persoane susceptibile sa transmit o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman, sau a unui vagabond; f. daca este vorba despre arestarea sau detenia legala a unei persoane peutru a o impiedica sa ptrund in mod ilegal pe teritoriu sau mpotriva creia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extrdare. 2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o nelege, asupra motivelor arestri sale si asupra oricrei acuzaii aduse impotriva sa. 3. Orice persoana arestata sau deinuta, in condiiile prevzute de paragraful l, lit.(c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judector sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atribuiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garanii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere. 4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau deinere are dreptul sa introduc un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitii deinerii sale si sa dispun eliberarea sa daca deinerea este ilegala. 5. Orice persoana care este victima unei arestri sau a unei deineri in condiii contrare dispoziiilor acestui articol are dreptul la reparaii. Prevederile literei (b) sunt contrazise de cele ale art. l din Protocolul nr. 4, semnat la Strasbourg, la 16 septembrie 1963, prin faptul ca Protocolul nr. 4 prevede ca nimeni nu poate fi privat de libertate pe motiv ca nu este in msura sa execute o obligaie contractuala. Art. 5 consacra dreptul oricrei fiine umane, indiferent de sex, religie, naionalitate, condiie sociala sau materiala la libertate si la sigurana. Cu excepia celor sase cazuri expuse mai sus din Convenie, nimeni nu are dreptul sa priveze o persoana de libertate. In ceea ce privete cele sase cazuri, ele constituie situaii normale, unanim recunoscute, in care privarea de libertate a unei persoane este considerata ca absolut necesara. Referitor la punctul (a), Curtea Europeana a fost solicitata sa se pronune asupra mai multor aspecte: l. Condiiilor in care este posibila privarea de libertate a bolnaviilor psihici. Astfel, Curtea Europeana a considerat ca au fost violate prevederile art.5. l, daca: -internarea unui bolnav psihic a durat prea mult, nerespectandu-se astfel legea naionala privitoare la limitele internrii; -daca o persoana a fost internata fr a se respecta dispoziia din legea naionala care prevede obligativitatea judectorului de al asculta pe cel internat; -daca se constata ca o persoana a fost internata intr-un spital de psihiatrie, fr o expertiza medicala obiectiva, din care sa rezulte tulburri grave care sa justifice internarea acestuia si supravegherea continua, gradul de obiectivitate fiind asigurat de modalitatea in care sunt numii membrii comisiei de expertiza.

l.

36

Curtea Europeana considera, de asemenea, ca internarea unui bolnav psihic se justifica numai in cazul unei boli psihice probate printr-o expertiza, atunci cnd prelungirea internrii are la baza persistenta tulburrii. 2. Condiiile deinerii in vederea expulzrii. Curtea Europeana considera ca au fost violate prevederile art. 5. l din Convenie in urmtoarele cazuri: -daca o persoana este reinuta in vederea expulzrii peste grania fr sa i se ofere posibilitatea de a lua la cunotina din timp de ordinul de expulzare, pentru a formula o obiecie; -daca o persoana este transportata forat pana la frontiera, fiind pusa astfel in fata V unui fapt implinit. In ceea ce ne privete, referitor la art.5.1 din Convenie, art. 23, alin. l din Constituia Romniei prevede inviolabilitatea libertii individuale si a siguranei persoanei. De asemenea, Codul de procedura penala prevede situaia in care este permisa reinerea sau deinerea unei persoane, precum si procedura dup care se iau asemenea masuri. Astfel, referitor la art.5.1, lit. (a), Cpp prevede legalitatea arestrii unei persoane in baza unui mandat de arestare. In baza art. 136, lit. (a si c) Cpp, si conform procedurii prevzute in art. 143 si 144 Cpp, organele de cercetare penala pot lua masuri de reinere a unei persoane. In ceea ce privete lit.(d) pct. l, se considera ca nu sunt incalcate prevederile acestuia in cazul in care este vorba despre deinerea legala a unui minor, hotrte pentru educaia sa supravegheiata sau in cazul in care este vorba despre deinerea legala a unei persoane in scopul aducerii sale in fata autoritii competente. Legislaia noastr considera ca este legal privat de libertate minorul fata de care instana a dispus internarea intr-un centru de reeducare (art. 490 Cpp). Referitor la lit. (e), legislaia romana prevede prin art. 162 Cpp ca instana poate dispune internarea provizorie a acestora. In cazul lit. (f), art. 15 din L. nr. 41/1971 prevede ca arestarea unei persoane poate fi dispusa in cazul unei extrdri solicitate in vederea executrii unei condamnri. Menionam ca litera (f), este completat de prevederile art.l din Protocolul nr. 7, incheiat la Strasbourg, la 22 noiembrie 1984. Legislaia romana considera deci ca fiind ilegale, reinerea si arestarea unei persoane in alt mod dect cel prevzut in art. 5 al Conveniei, precum si de art.266 Cp din legea naionala. Alin. 2 prevede dreptul oricrei persoane arestate de a fi informata in termenul cel mai scurt asupra acuzaiilor aduse impotriva sa si elimina astfel posibilitatea svririi unor grave abuzuri de ctre organele judiciare. Art. 23, al. 5 din Constituia Romniei prevede acest drept, deasemenea si art. 6 din Cpp, precum si art. 150 Cpp prevede dispunerea arestrii inculpatului numai dup ascultarea acestuia in legtura cu nvinuirea adusa, iar, art. 8 Cpp prevede, pentru cei care nu cunosc limba romana, posibilitatea lurii la cunostita, prin traductor, a invinuirilor ce i se aduc. Prevederile pct. 3 impiedica prelungirea pe o perioada prea lunga a unui proces penal, prelungire care poate aduce mari prejudicii persoanei arestate. Comparnd prevederile art.5.3 din Convenie cu legislaia romana in vigoare, se poate observa ca: 1. n legislaia noastr, inculpatul trebuie adus, in mod obligatoriu , numai in fata judectorului, neexistand "alt magistrat". Se elimina astfel orice discuie referitoare la problema indrituirii procurorului de a fi acel "alt magistrat" si implicit, daca acesta poate verifica legalitatea arestrii provizorii, in condiiile in care el exercita si atribuiile urmriri penale, problema mult discutata de Curtea Europeana. 2. Potrivit Conveniei, organul judiciar are obligaia ca, din oficiu, sa conduc persoana aflata in fata unui judector, in legislaia romana cel arestat putandu-se plnge judectorului in legtura cu arestarea sa. 3. Si in legea romana, cel arestat trebuie sa fie prezentat "de indata" in fata judectorului, aceasta chestiune fiind o obligaie a organului judiciar si un drept al persoanei arestate.

37

Referitor la alin. 4, Constituia Romniei prevede ca orice persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie sau pe cauiune (art. 23, alin. 4). De asemenea, Codul de Procedura Penala prevede faptul ca pe tot parcursul procesului inculpatul poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauiune (art. 160 Cpp), hotrrea instanei, prin care se dispune luarea sau revocarea msurii arestrii preventive putnd fi atacata separat, fie de procuror, fie de inculpat, in termen de 3 zile, conform art. 141 Cpp. De asemenea, in art. 162 Cpp se prevede faptul ca hotrrea instanei prin care a fost confirmata msura internrii medicale provizorii (ca msura de sigurana) de ctre procuror, poate fi atacata separat. Alin. 5 din acest articol consacra dreptul la reparaie pentru orice persoana, victima a unei arestri sau deineri in condiiile contrare dispoziiilor art. 5. Referitor la aceasta, Curtea Europeana constata urmtoarele: sunt violate prevederile art. 5.5, daca nu i se acorda victimei o compensaie in cadrul acesteia la reparaie; acest drept deriva din incalcarea prevederilor Conveniei, chiar daca nu a fost clcata concomitent si o lege naionala. Dei deinerea inculpatului a fost legala, conform legii naionale, Curtea a constatat ca, deoarece persoana arestata nu a fost condusa in fata unui magistrat care sa constate legalitatea sau ilegalitatea deinerii, au fost violate prevederile Conveniei, de aici derivnd dreptul la reparaie. In ceea ce ne privete, potrivit art. 48, alin. 3 din Constituia Romniei, statul rspunde patrimonial potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare din procesele penale. De asemenea, in conformitate cu art. 5. alin. 4 Cpp., orice persoana impotriva creia sa luat ilegal o msura preventiva are dreptul la repararea pagubei suferite. Pe de alta parte, conform art. 504, alin. 2 Cpp, are dreptul la repararea pagubei persoana impotriva creia s-a luat o msura preventiva, iar ulterior a fost scoasa de sub urmrire sau achitata pe motiv ca nu a svrit acea fapta sau ca fapta respectiva nu exista. Dreptul la reparaie rmne un instrument prin care Curtea Europeana acorda prioritatea respectrii prevederilor art. 5.5 fata de prevederile din legea naionala. De asemenea, evaluarea cuantumului despgubirilor se face in raport cu prevederile practicii judiciare a Curii Europene si nu cu cele ale legii naionale. Libertatea de circulaie: Protocolul nr. 4 (art. 2) Protocolul nr. 4 (art.2): 1. Oricine se gsete in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleag in mod liber reedina sa. 2. Orice persoana este libera sa prseasc orice tara inclusiv pe a sa. 3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul unor altor restrngeri dect acelea care, prevzute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea naionala, sigurana publica, meninerea ordinei publice, prevenirea faptelor penale, protecia sntii sau a moralei ori pentru protecia drepturilor si libertilor altuia. 4. Drepturile recunoscute in paragraful l pot de asemenea, in anumite zone determinate, sa fac obiectul unor restrngeri care, prevzute de lege, sunt justificate de interesul public intr-o societate democratica. Art. 2 completeaza art. 13 din Declaraia Universala a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la libera circulaie, cu precizarea ca circulaia libera se refera la teritoriul unui stat, in mod legal, si nu in lipsa actelor necesare (viza). B. Dreptul la respect pentru viata privata si de familie, domiciliul si corespondenta: art.8 Articolul 8: 1. Orice persoana are dreptul la respectarea vieii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autoriti publice in exercitarea acestui drept dect in msura in care acest amestec este prevzut de lege si daca constituie o msura care, intr-o 38

societate democratica, este necesara pentru securitatea naionala, sigurana publica, bunstarea economica a tarii, aprarea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sntii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertilor altora. Art. 8 consacra libertatea vieii private si de familie a oricrui individ. Acest drept interzice amestecul statului in viata cetenilor si, excepie fcnd cazurile in care aceasta aciune ar impiedica svrirea unor fapte care vin in contradicie cu principiile statului de drept sau care pun in pericol securitatea naionala si sigurana publica. Constituia Romniei stipuleaz in art. 26 ca autoritatiile publice trebuie sa respecte si sa protejeze viata intima, familiala si. privata. Constituia consacra, de asemenea, inviolabilitatea domiciliului (art. 27) si inviolabilitatea secretului corespondentei (art. 28). In conformitate cu dispoziiile constituionale, legislaia noastr incrimineaz faptele care atenteaz la inviolabilitatea domicilului (art. 192 Cp.) sau a secretului corespondentei (art. 195 Cp.), precum si divulgarea secretului profesional (art. 196 Cp). Viata privata este protejata prin lege. Astfel, amestecul in viata privata a unei persoane reprezint un atentat la demnitatea acesteia; de aceea, legea pedepsete insulta si calomnia ca fiind manifestri evidente ale amestecului in viata intima si privata a individului (art. 205 Cp. si art. 206 Cp). Autoritatile publice au dreptul sa intervin in viata privata a unei persoane in situaia in care aceasta este bnuita de complot indreptat impotriva ordinii statului de drept, de spionaj sau de sabotarea securitii naionale, a siguranei publice si bunstrii economice. Prevederile art. 8.2 sunt valabile numai intr-o societate democratica, acolo unde poate fi garantata respectarea Drepturilor Omului. Aplicate intr-un stat cu regim totalitar, antidemocratic sau intr-un stat in care baza democratica nu este pe deplin consolidata, prevederile acestui articol pot permite svrirea multor abuzuri in numele securitii naionale si siguranei publice, precum si al tuturor celorlalte categorii amintite in paragraful 2. C. Dreptul la un proces public echitabil, desfurat intr-un timp rezonabil, in fata unui tribunal independent si imparial, stabilit conform legii: art.6 Articolul 6: 1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de ctre o instana independenta si impariala, instituita prin lege, care va hotra fie asupra incalcarii drepturilor si obligaiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricrei acuzaii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotrrea trebuie pronunata in mod public, dar accesul in sala de edina poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pri a acestuia in interesul moralitii, al ordinei publice ori al securitii naionale intr-o societate democratica, atunci cnd interesele minorilor sau protecia vieii private a prtilor la proces o impun sau in msura considerata absolut necesara de ctre instana atunci cnd, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduc atingere intereselor justiiei. 2. Orice persoana acuzata de o infraciune este prezumata nevinovata pana ce vinovia sa va fi legal stabilita. 3. Orice acuzat are, in special, dreptul: -sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amnunit, asupra naturii si cauzei aduse impotriva sa; -sa dispun de timpul si de inlesnirile necesare pregtirii aprrii sale; -sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aprtor ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plai un aprtor, sa poat fi asistat in mod gratuit din oficiu, atunci cnd interesele justiiei o cer; -sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzrii si sa obin citarea si audierea martorilor aprrii in aceleai condiii ca si martori acuzrii; -sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbete limba folosita la audiere. 39

Prezentul articol garanteaz dreptul la un proces echitabil (indiferent de rasa, sexul, religia, sau categoria sociala a individului) in scopul hotrrii drepturilor si obligaiilor cu caracter civil ale inculpatului sau pentru a stabili intreaga acuzaie penala impotriva lui. Punctul l enumara elemente indispensabile unei corecte administrri a justiiei. Legislaia romana acoper prevederile prezentului articol intr-o proporie satisfctoare. Astfel, referitor la necesitatea unui proces echitabil desfurat in fata unui tribunal imparial, art. 123, alin. 2 din Constituia Romniei prevede ca judectorii sunt independeni si se supun numai legii, iar edinele de judecata sunt publice, in afara de cazurile prevzute de lege (art. 126 din Constituie). In conformitate cu art. 289 Cpp, judecarea oricrei cauze se face public, in fata instanei, constituita potrivit legii si se desfoar oral, nemijlocit si contradictoriu. De asemenea, conform art. 287, alin. 2 Cpp, instana isi formeaz convingerea pe baza probelor administrate in cauza si potrivit constintei juridice. In plus, este foarte important ca procesul penal sa se desfoare dup o procedura cat mai simpla si foarte bine reglementata, de natura sa asigure prtilor drepturile si garaniile procesuale necesare stabilirii adevrului. Astfel, o consecina a manifestrii caracterului contradictoriu al dezbaterilor este dreptul la replica, drept in virtutea cruia inculpatul ia cuvntul dup ce prile celelalte au tras concluziile (art.390 Cpp). Prezumia de nevinovie conform alin. 2 din art.6, reprezint dreptul fiecrui inculpat de a fi considerat nevinovat de-a lungul intregului proces penal, pana in momentul in care, pe baza unor dovezi suficiente, instana hotrte ca acesta se face vinovat de fapta pentru care a fost reinut. Legislaia romana cuprinde dispoziiile care satisfac integral cerinele Conveniei in ceea ce privete prezentul articol, Constituia Romniei prevede in art. 23, alin. 8 faptul ca orice persoana trebuie sa fie considerata nevinovata pana la stabilirea definitiva a sentinei judectoreti, iar art. 66 Cpp prevede ca invinuitul nu este obligat sa-si probeze nevinovia. Literatura de specialitate subliniaz faptul ca orice inculpat se bucura de prezumia de vinovie chiar si atunci cnd exista indicii de vinovie pe tot parcursul procesului, Din aceasta prezumie rezulta si faptul ca orice indoiala este folosita in favoarea inculpatului, in cazul unor dovezi neconcludente organele judiciare fiind obligate sa dispun completarea cercetrilor, iar in cazul in care aceasta nu este posibila, instana trebuie sa-1 achite pe inculpat. Punctul 3 statueaz drepturile care le are inculpatul in timpul desfurrii ntregului proces penal pana la pronunarea sentinei. Curtea Europeana s-a confruntat cu numeroase cazuri de incalcare a acestora. Astfel, referitor la drepturile prevzute la lit. (c), s-a hotrt ca sunt violate prevederile pct. 3 in cazul in care instana desemneaz un avocat din oficiu, dei inculpatul isi alesese unul. In ceea ce privete legislaia Romniei cu privire la lit. a si b, art. 6, art.3 Cpp prevede obligativitatea informrii acuzatului, in cel mai scurt timp si intr-o limba care o cunoate, asupra invinuirii ce i se aduce. In plus, organul judiciar este obligat sa aduc la cunotina inculpatului fapta de care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia si sa asigure posibilitatea pregtirii si exercitrii aprrii (art. 70, alin. 2 Cpp si art. 322 Cpp). Referitor la asigurarea dreptului la aprare, art. 171 Cpp prevede dreptul inculpatului de a fi asistat de-a lungul intregii urmriri penale si al procesului penal, organele judiciare avnd obligaia sa-i aduc la cunotina acest drept. Legea mai prevede ca asistenta juridica este obligatorie in cazul minorilor, militarilor in termen, elevilor din instituiilor militare de nvmnt, rezervitilor, concentraiilor si elevilor din colile speciale de munca si reeducare. Sa mai amintim ca in ceea ce privete dreptul inculpatului de a aduce probe in aprare in acelai condiii ca si probele acuzrii, art. 202 din Cpp prevede obligaia organelor de urmrire de a aduna toate probele necesare pentru ca respectiva cauza sa fie lmurit.

40

D. Libertatea de gndire, constinta si religie: Articolul 9: 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gndire, de constinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea in mod individual sau in colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamant, practici si ndeplinirea ritualurilor. 2. Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrngeri dect acelea care, prevzute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica pentru sigurana publica, protecia ordinii, a sntii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertilor altora. Referitor la aceste drepturi, art. 29 stipuleaz libertatea de gndire si de opinie precum si libertatea credinelor religioase. Nimeni nu poate fi obligat sa adopte o opinie ori sa adere la o religie contrar convingerilor sale. Conform acestor prevederi constituionale, legislaia romana, incrimineaz faptele prin care se atenteaz la libertatea cultelor (art. 138 Cp.) si sancioneaz fapta oricrui funcionar care ingradeste drepturile ceteanului sau provoac acestuia situaii de inferioritate in ceea ce privete religia sa (art.247 Cp.). Referitor la refuzul unei persoane de a-si satisface serviciul militar pe motive de contiina (aceste obiecii sunt in general de natura religioasa), trebuie sa spunem ca legislaia romana a rezolvat aceasta problema recent. Cultele sau sectele religioase care impun manifestri anti sociale indreptate impotriva ordinii, moralei si securitii publice si care pun in pericol, drepturile si libertile altuia nu se pot bucura de prevederile art. 9 din Convenie si ale art. 29 din Constituia Romniei. E. Protecia activitii sociale si politice: libertatea de reuniune panica si de asociere: art. 11 Articolul 11: 1. Orice persoana are dreptul la libertatea .de intrunire panica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru aprarea intereselor sale. 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrngeri dect acelea care, prevzute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea naionala, sigurana publica aprarea ordinii si prevenirea infraciunilor, protejarea sntii, sau a moralei ori pentru protecia drepturilor si libertilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrngeri legale sa fie impuse exercitrii acestor drepturi de ctre membrii forelor armate, ai politiei sau ai administraiei de stat. Constituia Romniei prevede in art. 36 libertatea mitingurilor, a procesiunilor sau a oricror altor intruniri, cu condiia ca ele sa se desfoare in mod panic si fr nici un fel de arme iar, in art. 37 alin. l, dreptul la asociere. Dreptul la asociere si dreptul la intrunire panica, fireti intr-o societate democratica, formeaz obiectul unor restricii numai in situaii in care acestea constituie masuri necesare in vederea aprrii securitii naionale, siguranei publice si a ordinii precum si in vederea prevenirii infraciunilor, a proteciei sntii, sau a moralei, a drepturilor si libertilor altei persoane. Orice intalnire care nu se desfoar in mod panic, care degenereaz in acte de violenta si care nu este adusa la cunotina organelor de resort, in mod normal, poate fi interzisa si, la nevoie, poate fi reprimata daca ea devine un pericol pentru ordinea de drept. Constituia Romniei in art.36, consacra libertatea ntlnirilor panice si dreptul la asociere, cu condiia ca acestea sa se desfoare in absenta oricrui fel de arme. Consiliul Europei sugereaz ca este foarte important ca intre prevederile Conveniei si cele ale legii naionale sa fie o perfecta corelaie. Astfel art. 11 al Constituiei Romniei consacra in primul sau aliniat, principiul fundamental al dreptului internaional "pacta sunt servanda", a 41

crui aplicare implica ndeplinirea cu buna credina de ctre state a obligaiilor asumate prin tratatele la care acestea sunt parte: "Statul roman se obliga sa ndeplineasc in tocmai si cu buna-credinta obligaiile ce-i revin din tratatele la care este parte". Potrivit alin. 2, prin actul ratificrii, tratatele semnate de Romnia sunt integrate sistemului normativ intern: "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern." De o importanta deosebita pentru recunoaterea si protecia drepturilor omului in Romnia, sunt prevederile sunt prevederile art. 20 al Constituiei: "Dispoziiile constituionale privind drepturile si libertile cetenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaraia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romnia este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romnia este parte, si legiile interne, au prioritate reglementrile internaionale". Pentru a asigura eficienta acestei prevederi constituionale, este necesar, pe de o parte ca legiuitorul roman sa vegheze asupra concordantei proiectelor de legi supuse adoptrii cu documentele internaionale privind drepturile omului, iar pe de alta parte, ca magistratul sa verifice, in fiecare spea, daca aceasta concordanta exista. drepturi la alegeri libere prin vot secret si la educaie: Protocolul nr. l (art. 2-3) Protocolul nr. l (art.2): "Nimnui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, in exercitarea funciunilor pe care si le va asuma in domeniul educaiei si al invatamantului, va respecta dreptul prinilor de a asigura aceasta educaie si acest invatamant conform convingerilor lor religoase si filozofice." Protocolul nr. l (art.3): "naltele Pri contractante se angajeaz sa organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, in condiiile care asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.'' In ceea ce privete dreptul la instruire, nimnui in Romnia nu i s-a refuzat acest drept, excepie fcnd unele cazuri referitoare la invatamantul superior in limba materna, al minoritilor. Art. 3 din Protocolul l reprezint singura dispoziie de fond a Conveniei care nu exprima un drept sau o libertate sau care nu presupune neamestecul Statului. Aceasta dispoziie enuna o obligaie pozitiva pentru stat. Potrivit Constituiei Romniei (art. 34, art. 2) dreptul de vot aparine tuturor cetenilor, cu condiia de a fi majori, sau de a nu fi deczui din drepturile electorale, precum si de a se afla in deplintatea facultilor lor mintale. Prin egalitate se intelege principiul conform cruia toi cetenii sunt egali in fata legii, fr privilegii si fr discriminri (art. 16), prin caracterul liber al votului se intelege ca votul este expresia unui drept si nu consecina realizrii funciei sociale a electoratului (art. 54). F. Dreptul la proprietate: Protocolul nr. l (art. 1) Protocolul nr. l (art. 1): l. Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru cazuri de utilitate publica si in condiiile prevzute de lege si de principiile generale ale dreptului internaional. Dispoziiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosina bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuii sau a amenzilor. Constituia Romniei prevede dreptul la proprietate (art. 41 si 135) dar intr-un mod echivoc, intru-cat la pct. l se arata ca statul ocrotete proprietatea, iar la pct. 5 numai bunurile proprietate publica sunt inalienabile, de unde rezulta ca proprietatea privata este ocrotita, dar este alienabila. 42

Codul Civil Roman prevede la art. 41 pct. 3 prealabila despgubire in cazul exproprierii. Alin. 2 las la latitudinea statului sa hotrasc prin lege interna reglementarea folosinei bunurilor. Consideram totui, ca dei dreptul la proprietate este sacrosanct, prin formularea aliniatului 2 se creeaz posibilitatea unor abuzuri. G. Nediscriminarea in exercitarea drepturilor si libertatiilor prevzute in Convenie: Art. 14 Articolul 14: Exercitarea drepturilor si libertilor recunoscute de prezenta Convenie trebuie sa fie asigurata, fr nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naionala sau sociala apartenena la o minoritate naionala, avere, natere sau orice alta situaie. Dreptul intern, intocmai dreptului internaional, enuna principii de egalitate si de lipsa de discriminare. Constituia Romniei recunoate egalitatea in drepturi a tuturor cetatanilor, fr privilegii si fr discriminri (art. 16) si hotrte ca dispoziiile constituionale privind drepturile si libertile cetenilor sa fie interpretate si aplicate in concordanta cu Declaraia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romnia este parte (art.20). Art. 20 nu cuprinde nici o referire la Convenie, deoarece la data la care a fost promulgata Constituia, Romnia nu devenise membra a Consiliului Europei si nu ratificase Convenia Europeana. 3.3.2.2. Carta Social European Revizuit n cei peste 40 de ani, Convenia Europeana a Drepturilor Omului asigura, prin instituiile care le-a creat, o protecie eficace a drepturilor omului in Europa. Nu numai persoane individuale au avut ctig de cauza in fata Comisiei si a Curii, dar intreaga societate a avut de profitat. Statele modelandu-si ori modificandu-si sistemul lor de drept pentru a aduce la indeplinire obligaiile lor izvorte pe temeiul Conveniei. Dar chiar daca au existat rezultate bune, mai sunt multe de fcut. Consiliul Europei studiaz de muli ani modul in care protecia drepturilor omului, intr-o societate in evoluie, .trebuie sa se lrgeasc. Una din metodele folosite consta in aceea de a extinde lista drepturilor aparate prin mecanismul Conveniei, redactandu-se protocoalele pe care statele sunt invitate sa le semneze si sa le ratifice. In vederea atingerii aceluiai scop, au fost elaborate alte Convenii si luate noi iniiative. Protecia drepturilor economice si sociale, de exemplu, constituie de mai mult timp unul dintre marile obiective ale Consiliului Europei, ceea ce a condus la revizuirea Cartei Sociale Europene, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996. Romnia a semnat Carta Sociala Europeana - revizuita la 15 mai 1997. Se precizeaz ca la 4 octombrie 1994, Romnia a semnat Carta Sociala Europeana Noua Carta Sociala este cuprinsa din 6 pri impreuna cu 31 de drepturi si principii sociale fundamentale pe care statele pot sa le accepte ca obiective ale politicii lor in domenii precum acela al dreptului muncii, dreptului de negociere colectiva si la greva, dreptului la securitate sociala si la asistenta medicala, precum si acela al drepturilor muncitorilor emigrani. In timp ce Convenia Europeana a Drepturilor Omului isi afla vitalitatea si posibilitile sale de extindere in interpretarea acesteia de ctre tribunalele naionale si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, mecanismul de supraveghere al Cartei este diferit. In rezumat, statele se angajeaz sa respecte una sau alta din prile Cartei iar progresele realizate pe aceasta cale sunt controlate prin intermediul unui mecanism de supraveghere coninnd, printre altele, un comitet de experi independeni. Eficacitatea Cartei se poate msura prin schimbrile aduse legislaiilor naionale in scopul de a permite statelor, fie sa ratifice Carta, fie sa accepte noi dispoziii sau prin 43

schimbri aduse in urma criticiilor emise in cadrul mecanismului de supraveghere. Mai mult de patruzeci de modificri au fost astfel constatate in domenii precum abolirea anumitor forme de munca obligatorie, promovarea egalitii de tratament intre ceteni unei anumite tari si strini sau protecia copiilor si a tinerilor muncitori. Se studiaz in prezent posibilitatea de a inscrie in Convenia Europeana a Drepturilor Omului anumite drepturi protegiuite de Carta sociala. Consiliul Europei s-a angajat in egala msura intr-o gama larga de activiti ce tind sa duca la recunoaterea anumitor drepturi particulare, precum drepturile strinilor. Acesta examineaz si alte metode de protecie a drepturilor omului precum desemnarea acelor OMBUDSMEN sau a unor mediatori. Consiliul Europei controleaz si studiaz in egala msura in mod constant celelalte noi aspecte legate de drepturile omului ce reprezint evoluia stiitifica si tehnologica in medicina si biochimie, inclusiv fecundatia in vitro, experienele asupra embrionilor si procedeul mamelor purttoare. 3.3.3 Mecanisme europene de protecie i garantare a drepturilor omului In conformitate cu Convenia, respectarea drepturilor omului inainte de intrarea in vigoare a Protocolului nr. 11 era asigurata de doua organe special constituite - COMISIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI si CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI - si de ctre COMITETUL DE MINITRI AL CONSILIULUI EUROPEI care era organul de decizie al acestei organizaii si cuprindea minitrii Afacerilor externe ai statelor membre sau a delegaiilor acestora. Aceste trei organe erau stabilite la Strasbourg. 3.3.3.1 Comisia European a Drepturilor Omului Comisia era compus, conform art. 20 al Conveniei, dintr-un numr egal de judectori ca cel al statelor pri la Convenie. Membrii Comisiei erau prezeni cu titlu personal i nu ca reprezentani ai statului ai cror cetreni sunt. Membrii si erau alei pentru un mandat de 6 ani de ctre Comitetul de Minitri, de pe o list stabilit de Biroul Adunrii Parlamentare, la propunerea reprezentanilor statelor. Lista coninea trei nume, dintre care dou ale unor ceteni ai statului respectiv. Ei erau reeligibili. Confoirm art. 37 al Conveniei, Comisia era asistat de un Secretariat Permanent, format dintr-un secretar, un secretar adjunct, experi i personal administrativ. Procedura n faa Comisiei era complex, Convenia neconinnd, practic, nici o prevedere referitoare la desfurarea activitilor acesteia. Regulile de procedur ale Comisiei reprezenta, astfel, codificarea unei practici de mai muli ani. Ea se baza pe dou stadii distincte: primul referitor la examinarea admisibilitii cererii i cel de-al doilea referitor la examinarea de fond. Prima etap era judiciar, n sensul c ea se termina cu o hotrre definitiv ce stabilea dac plngerea respectiv era admisibil sau nu. A doua etap nu era strict judiciar, n sensul c, dei Comisia examina ntr-o manier juridic cererea de fond, ea nu hotra asupra ei, hotrrea fiind luat de Curtea Drepturilor Omului sau de Comitetul de Minitri al CE. Toate cererile, indiferent dac erau ale statelor sau individuale, trbuiau s fie transmise Comisiei. Conform art. 25din Convenie, plngereatrebuia s cuprind anumite elemente de identificare i coninut. Comisia putea primi petiii din partea unor persoane care susineau a fi victima unor violri de ctre un stat parte a drepturilor i libertilor garantate n Convenie. Petiionarul trbuia s arate c drepturile sale au fost afectate printr-un actal unui stat parte la Convenie. Cererea putea fi fcut de ctre petiionar nsui sau de ctre reprezentantul su juridic. Aceasta era nregistrat, efectul su fiind de a fi declanat procedura n faa Comisiei. DE ndat ce era nregistrat cererea, preedintele Comisiei numea pe unul dintre membrii si care, ca raportor, era chemat s examineze plngerea i s supun un raport Comisiei privind 44

admisibilitatea sa. Atunci cnd dosarul era complet, raportorul propunea Comisiei fie considerarea cererii ca fiind inadmisibil, fie s aduc la cunotin guvernului vizat plngerea respectiv, invitndu-l s se pronune asupra admisibilitii ei. Comisia putea lua anumite msuri interimare sau, n anumite situaii, putea s acorde prioritate unora din cazuri. Toate cazurile nregistrate erau aduse n faa Comisiei, pentru a se lua o hotrre n ceea ce privete admisibilitatea lor sau procedura de urmat n viitor. Comisia se ocupa de ele conform unor proceduri ce au evoluat n practica acesteia. Astfel, procedura sumar se aplica atunci cnd, n opinia raportorului, plngerile ar trebui declarate inadmisibile, neridicnd probleme speciale. A doua procedur, procedura uzual, era folosit n cazurile mai complicate. n aceste cazuri, raportorul putea, de asemenea, s propun inadmisibilitatea cererii, anticipndu-se ns deliberri maiample n snul Comisiei. Dac Comisia nu a hotrt s declare cererea inadmisibil sau dac nu hotra s o elimine de pe list, ea trimitea cazul guvernului vizat pentru observaii scrise asupra admisibilitii. n urma acestor observaii petiionarul avea posibilitatea de a rspunde. Dup ce au fost primite observaiile scrise de la ambele pri, cererea era din nou examinat de ctre raportor, care fcea propuneri Comisiei n ceea ce privete hotrrile ce ar fi trebuit luate. Comisia o putea declara admisibil, acceptnd petiiarespectiv. Ea putea, totui, s mai invite prilepentru unele dezbateri orale, audieri sau observaii scrise. n orice caz, la sfritul acestor etape, Comisia se pronuna asupra admisibilitii cererii. Atunci cnd era declarat admisibil, Comisia numea unul sau mai muli dintre membrii si ca raportori i invita prile s-i transmit observaiile n scris. n fapt, era vorba doar de observaii adiionale fa de cele prezentate anterior. La ncheierea examinrii, dac ntre timp nu s-a ajuns la o soluionare amiabil, Comisia pregtea un raport pentru Comitetul Minitrilor, n care prezenta faptele i opinia sa n legtur cu faptul dac acestea reprezint o nclcare din partea statului vizat a obligaiilor asumate n baza Conveniei. Raportul era compus din trei pri: prezentarea faptelor, poziiile prilor i opinia Comisiei, fiind confidenial. Petiionarul era doar informat c raportul a fost transmis Comitetului Minitrilor. Dei raportul era trimis statelor vizate, ele nu aveau voie s-l publice, hotrrea de a-l publica putnd fi luat numai de Comitetul Minitrilor. n paralel cu examinarea cazului respectiv, Comisia i putea continua ncercrile de a asigura o soluionare amiabil. De ndat ce cazul a fost declarat admisibil, secretarul Comisiei era, n mod obinuit, mandatat s atrag atenia ambelor pri asupra acestei sarcini a Comisiei. Ca atare, prile puteau folosi bunele oficii ale Comisiei pentru a soluiona divergenele dintre ele. 3.3.3.2. Curtea European a Drepturilor Omului

Curtea de la Strasbourg joaca un rol important in viata juridica a statelor membre ale Consiliului Europei. Ea este interpreta suprema a Convetiei de Aprare a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale care se aplica direct in numeroase tari. Hotrrile sale antreneaz adeseori schimbri ale legislaiei, jurisprudentei sau practicii, mai ales in domeniul procedurii judiciare si al libertatiilor publice. Curtea are un numr de judectori egal cu acela al statelor membre ale Consiliului Europei, judectorii trebuie sa aibe calificarea ceruta pentru exercitarea naltelor funciuni judiciare sau sa fie juriti cu o competenta recunoscuta. Ei sunt alei pe timp de noua ani de ctre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Fiecare stat prezint o lista de trei candidai din care din care cel puin doi de naionalitatea sa. Nu este obligatoriu ca o persoana sa fie cetean al statului membru pe care ii reprezint, judectorii funcioneaz in nume individual si nu reprezint tara care i-a propus. Ei se bucura de independenta absoluta in exercitarea atribuiilor lor. Curtea se rennoieste in limita unei treimi din membrii si care sunt reeligibili. Curtea nu funcioneaz in permanenta dar se reunete pentru a examina cauzele care i-au fost supuse. Acestea sunt in mod normal analizate de ctre o camera alctuita din noua judectori, in care se include preedintele sau vicepreedintele Curii. Camera cuprinde un judector cetean al 45

statului interesat, sau in lipsa acestuia, un judector ales de ctre acea tara. Ceilali judectori sunt alei prin tragere la sorti fcuta de preedinte. Atunci cnd o Camera considera ca o cauza ridica o problema grava legata de interpretarea Conveniei, aceasta poate sa retrimit cazul la plenul Curii. Curtea delibereaz cu uile inchise, dar edinele sale sunt in mod normal publice iar hotrrile sunt intodeauna publicate. Cererile ntemeiate pe nclcri ale Convetiei sunt prezentate Curii Europene a Drepturilor Omului. Un stat poate porni procedura mpotriva altui stat, dar cazul cel mai frecvent il costituie CEREREA FORMULATA DE CTRE UN INDIVID mpotriva unui stat in jurisdicia cruia se considera a se fi produs nclcarea respectiva. Pentru ca asemenea cereri sa poat sa fie introduse, trebuie totui ca Statul in cauza sa fi recunoscut, printr-o declaraie expresa, acest drept de recurs individual. Dreptul de recurs individual, prevzut de articolul 25 din Convenie, constituie o inovaie importanta in dreptul internaional si este unul din aspectele cele mai remarcabile ale mecanismului instituit prin Convenie. Atunci cnd Curtea este sesizata cu o cerere intemeiata pe o incalcare a drepturilor omului, ea trebuie mai intai sa se pronune asupra admisibilitii cererii pe baza dispoziiilor Conveniei. Ea primete in fiecare an circa 4 000 de scrisori si alte comunicri din partea indivizilor, din care l 000 sunt nregistrate ca justificnd o examinare asupra admisibilitii lor. Pentru ca o cerere sa fie admisibila, autorul acesteia trebuie sa fac dovada epuizrii tuturor cailor de atac posibile in tara in care s-a produs incalcarea si trebuie sa fi depus cererea la Curte in termen de sase luni calculat de la data rmnerii definitive a deciziei unei instane judectoreti sau a unei alte autoriti a acestui stat. Cererea nu trebuie sa fie anonima: ea nu trebuie sa fie in mod esenial aceasi cu o alta cerere analizata anterior de ctre Curte sau deja depusa la alta instana internaionala: este evident, ea trebuie sa se afle in cmpul de aplicare a Conveniei. nainte de a hotari cu privire la admisibilitate, Curtea cere adesea informaii sau observaii prtilor interesate. Poate fi acordata asistenta judiciara celui care a formulat cererea pentru a-1 sprijini in susinerea cauzei. De asemenea se poate solicita prtilor sa formuleze observaii pe parcursul unei audieri. Prile pot sa cada la intelegere nainte de luarea deciziei cu privire la admisibilitate, in aceasta situaie cauza fiind tears de pe rolul Curii, daca nu ridica totui probleme de interes general care impun o analiza mai aprofundata. In prezent, aproximativ 20% din cererile analizate au fost declarate admisibile. Decizia Comitetului poate, prin vot unanim, sa declare inadmisibila sau sa scoat de pe rol o cerere individuala. Decizia este definitiva. Pentru examinarea cauzelor aduse in fata ei, Curtea isi desfoar activitatea in Comitete de trei judectori, in Camere de apte judectori, si intr-o Mare Camera de aptesprezece judectori. Camerele Curii constituie Comitete pentru o perioada determinata. Atunci cnd o cerere este declarata admisibila, Curtea pornete la stabilirea faptelor. In aceasta, etapa prile pot fi invitate sa depun alte mijloace de proba, sa rspund la intrebari si sa dea explicaii. Pot avea loc audieri si pot fi ntreprinse anchete pe parcursul crora pot fi audiai martori si experi. Cutnd sa stabilesca faptele, Curtea este astfel obligata sa convoac prile pentru a caut sa obin o rezolvare pe cale amiabila, care se inspira din respectarea drepturilor omului garantate de Convenie. Daca se ajunge la o asemenea rezolvare pe cale amiabila, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limiteaz la o scurta expunere a faptelor si a soluiei adoptate. Dup o audiere, judectorii delibereaz in secret si concluzioneaz, prin vot, cu privire la existenta sau inexistenta unei incalcari a Conveniei. Avizul majoritii constituie decizia Curii dar opiniile separate sau dizidente insotesc adesea hotrrea. Cele 622 de cereri deferite pana in prezent Curii acoper o diversitate crescnda de probleme, printre care pot fi citate: dreptul la viata interdicia torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane si degradante 46

interzicerea muncii forate sau obligatorii dreptul la libertate si la sigurana dreptul de a fi deferit imediat unui judector sau magistrat dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil sau pus in libertate in cursul procedurii dreptul de a introduce un recurs libertatea de a pleca si a veni dreptul la un proces echitabil dreptul de a fi ascultat de ctre un tribunal in cauze civile durata procedurilor judiciare diverse aspecte ale deteniei (vagabonzi, bolnavi mintali, suspeci de terorism) durata procedurii in materie penala prezumia de vinovie drepturile aprrii neretroactivitatea legii penale mai severe dreptul la un recurs efectiv in fata unei instane naionale dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori dreptul de a se casatorii dreptul la respect pentru viata de familie dreptul la respect pentru viata privata incriminarea homosexualitii drepturile detinutiilor dreptul la respect pentru domiciliu dreptul la respect pentru corespondenta ascultrile telefonice si controlul corespondentei conflicte de securitate sociala (accident de munca, asigurare de boala) statutul juridic al copiilor nelegitmi libertatea religiei libertatea de exprimare dreptul la instruire pedepsele corporale la scoal libertatea de intrunire libertatea de asociere dreptul la alegeri libere activitatiile sindicale, inclusiv monopolul sindical al angajatiilor dreptul la respect pentru bunuri masurile de imigrare si deportare situaia juridica a transsexualilor educaia sexuala obligatorie in scoli extrdarea circulaia peste frontiere a informaiilor protecia datelor Aceste cifre nu sunt suficiente pentru a reflecta amploarea activitii Curii si cu att mai puin importanta problemelor tratate si a soluiilor adoptate. In schimb, un rezumat al celor mai importante si semnificatve hotrri poate da o idee exacta din momentul in care in aceste decizii figureaz etapele principale ale raionamentului urmat de ctre judectori. Pentru claritatea expunerii, hotrrile au fost regrupate pe cazuri: aceeai cauza da cteodat loc la doua sau chiar trei hotrri care, chiar daca nu prezint acelai interes, se completeaz in mod necesar. Fiecare dezvoltare juridica este precedat de o evocare a faptelor si a reclamatiilor petiionarului sau a petiionarilor; aceasta este urmata de o bibliografie. Cat despre cazuri, acestea urmeaz o ordine tematica ce corespunde, in esena catalogului drepturilor si libertilor garantate de Convenie si de Protocoalele sale.

47

mbuntirea Mecanismului Conveniei (Protocolul nr. 11) Pe msura ce mecanismul Conveniei si eficacitatea sa pentru protecia drepturilor omului deveneau tot mai cunoscute si un numr crescnd de state acceptau dreptul la cerere individuala, cauzele supuse Comisiei si Curii se inmulteau. Procedura in fata Comisiei si a Curii era adesea att de lunga (pana la 6 ani pentru ca o cauza sa sfreasc printr-o hotrre a Curii) incat ajungea sa fie in contradicie cu una din cele mai importante dispoziii ale Conveniei, aceea referitoare la dreptul de a i se face dreptate intr-un termen rezonabil. Toate acestea au dus la o reforma mai radicala si controversata care a inlocuit Comisia si Curtea Europeana a Drepturilor Omului existente, printr-o noua Curte unica si permanenta, aa cum statueaz Protocolul nr. 11. Noul mecanism de control care a intrat in vigoare la 21.01.1998 va izbuti sa asigure continuitatea pozitiva a jurisprudentei Curii, si o mai buna accesibilitate a mecanismului pentru individ, precum si accelerarea procedurii si o mai mare eficacitate a hotrrilor. Principalele modificri aduse de reforma adoptata prin Protocolul nr. 11 sunt: Organele de control care funcionau in trecut, si anume Comisia Europeana a Drepturilor Omului si Curtea Europeana a Drepturilor Omului si-au incetat existenta. Astfel o noua Curte Europeana a Drepturilor Omului funcioneaz permanent la Strasbourg; Sistemul va fi raionalizat si, mai ales, toi reclamaii vor avea acces direct la noua Curte. Cauzele care nu au nici o ansa de reuita vor fi, dup filtrare, retrase din sistem intr-un stadiu incipient, prin decizia unanima a Curii, care va hotari aceasta, in cadrul format din trei judectori (ele vor fi declarate inadmisibile). In marea majoritate a cazurilor, Curtea isi va desfura activitatea in Camera de 7 judectori. Numai in cazuri excepionale, funcionnd ca Mare Camera si compusa din 17 judectori, se va pronuna asupra problemelor celor mai importante. Preedintele Curii, preedinii Camerelor vor fi abilitai sa fac parte din Marea Camera cu scopul de a veghea la coerenta si uniformizarea jurisprudentei. Judectorul ales din partea statului parte, aflat in discuie va avea, de asemenea, un loc in Camera pentru a asigura o cat mai buna intelegere a sistemului juridic supus examinrii; Toate reclamatiile de incalcare a drepturilor indiviziilor vor fi supuse Curii; Comitetul Minitrilor nu va avea competenta de a se pronuna asupra fondului problemei, dar isi va pstra rolul sau important de a controla executarea hotrrilor Curii. S-a hotrt ca dreptul la recurs individual va fi obligatoriu si Curtea va avea competenta jurisdictionala asupra tuturor cauzelor juridice interstatale. Lucrrile Curii sunt in egala msura intarziate din pricina unei lipse de personal si de insuficienta birourilor, a slilor de reuniuni si de posibilitile reduse oferite de biblioteca. Aceasta stare de lucruri a determinat statele membre sa construiasc, la Strasbourg, un nou palat al drepturilor omului, care adpostete, Curtea si grefa Curii, Direcia drepturilor omului impreuna cu centrul de informare asupra drepturilor omului si Biblioteca de drepturile omului. IV. 4.1. DREPTURILE OMULUI N ROMNIA Scurt istoric

Cu toate ca n Romnia problematica drepturilor omului a nceput s capete conturul ei modern n contextul Revoluiei de la 1848 (n special n Proclamaia de la Islaz), elemente ce pot fi asimilare unei "preistorii" romneti a domeniului au existat ncepnd cu secolul al XVlea. "Pravilele" de la Trgovite (1452), Putna (1581), mnstirea Bistria (1618), precum i alte documente asemntoare conin, spre exemplu, referiri la condiia juridic a persoanelor, la organizarea familiei i chiar unele prevederi prin care se apr omul i demnitatea sa. Prima codificare legislativ cu caracter laic a dreptului nostru este considerat "Carte 48

romneasc de nvtur tiprit de logoftul Eustaie n anul 1646. Atit n paginile ei ct i n cele .de unei alte lucrri cu caracter juridic "ndreptarea legii", tiprit la Trgovite n 1652, este aprat dreptul de proprietate i este interzis stpnilor uciderea robilor de pe moii. Ulterior, "Codica ivil a Moldovei (Codul Calimach), intrat n vigoare n 1817, condamn robia, considernd-o "mpotriva firescului drit al omului", Alte dou documente, emise in prima parte a secolului al XIX-lea - "Regulamentul temnielor" (1831) i "Ornduieli ndeplinitoare ale regulamentului temnielor" (1833) -, ale cror prevederi pot fi deduse chiar din titulatur, evideniaz c n legislaia romneasc a vremii puteau fi regsite reflexe ale doctrinei drepturilor naturale. De exemplu, n Codul Calimach - ce s-a ap1icat n Moldova ntre 1817 i 1832 - se arat: ,,26. Tot omul are drituri fireti cari cu desvrire se neleg prin povuirea minii cuvnttoare, deci dar trebuie a se socoti ca o persoan". Drepturile "naturale" ("fireti" n termenii codului) nu erau ns absolute, deoarece: ,,28. Toate cele potrivite cu driturile fireti ale omului, dup juridica presumie se socotesc temeinice pn cnd, nu se dovedete legiuita mrginire a acestor drituri". Interesant este i prevederea, din acelai Cod, referitoare la robie, instituie ce era nc n vigoare, dar, n condiii care, practic, i modificau fundamental regimul: ,,27; Robia i aceea cu privire ctre dnsa urmat stpnire, dei sunt mpotriva firescului drit al omului s-au urmat, din vechime n principatul acesta, ns nu aa precum romanii ntr-o vreme au urmat, ci cu o mare deosebire; cci aicea puterea stpnului nu poate vreodinioar, sub nici un cuvnt sau pricin, a se ntinde asupra vieii robului; iar asupra averii lui, atuncea numai cnd nu va avea legiuii motenitori, sau cnd, fugind fr a se mai ntoarce, nu va avea neaprai motenitori (precum sunt fiii i prinii); sau cnd va vtma ori va pgubi pe stpnul su prin furtiag sau alte rele urmri. Dintr-acestea, vederat se cunoate c robul nu se socotete ntru toate ca un lucru, ci inct faptele, legturile, driturile i indatoririle lui privesc ctre alii, iar nu ctre stpnul su, se socotete el ca o persoan; drept aceea, este robul supus pmntetilor legi i se apr de ctre ele. Procesul de racordare la spiritul european al vremii se afirm cu maxim claritate n Proclamaia de la Islaz (9/21 iunie 1848). Intre articolele ei exist i unele referitoare la egalitatea cetenilor, libertile democratice, alegerea parlamentului, sufragiul universal. Revoluionarii paoptiti snt, intre altele, i autori ai unor pagini memorabile referitoare la aspecte generale sau particulare ale drepturilor omului. Astfel, n lucrrile lui Nicolae Blcescu exist numeroase elemente privind aprarea drepturilor omului. Amintim, dintre cele mai semnificative, studiile: "Despre starea social a muncitorilor plugari din Principatele romne n diferite timpuri", "Despre improprietrirea ranilor" i "Chestiunea economic a Principatelor Romne", n care marele gnditor romn abordeaz, ntr-o concepie modern, problema proprietii, a aprrii drepturilor i libertilor, care au fost, de fapt, unele dintre dezideratele revoluiei de la 1848. La rindul su, Mihail Koglniceanu, ntr-un articol intitulat Desrobirea iganilor, publicat n 1849, arat c msurile de dezrobire a iganilor "ne nal de-o potriv cu staturile cele mai civilizate n privina principiului moralului i a dreptii". El preciza mai departe: "precum Moldova nc la anul 1749 i-au slobozit locuitorii, pn atunci lipii pmntului, sub nume de vecini, cnd Frana in anul 1789 i Germania n l812 aveau nc erbi (serfs, Leibeigener), tot aa i acum patria noastr, desrobindu-i iganii, sfinete principiul c toi oamenii se nasc i snt slobozi, in vreme cnd coloniile Franei i multe Staturi republicane a Unirii Americane de Nord gem de milioane de negri mpilai, n vreme cnd robia nc n adunrile legislative a acestor ri numr atia partizani". n timpul domniei lui Barbu tirbei a fost promulgat "Condica criminal", care a nceput s fie aplicat din 1852. Reinem, dintre prevederile ei cele mai importante, principiul legalitii incriminrii i mpiedicarea comiterii abuzurilor. Ni se pare, de asemenea, semnificativ absena unor prevederi, existente n reglementri anterioare, care s permit tortura sau pedepsele mutilante. n anii ce au urmat Unirii Principatelor (1859), au fost elaborate o serie de instrumente juridice, bazate pe o concepie nou, umanist. Cea mai bun dovad a spiritului democratic ce a prezidat elaborarea lor o constituie faptul c multe dintre prevederile Codului civil 49

(1864), Codului penal (1865) i Codului de procedur penal (1865) snt valabile i astzi. Este cazul principiului legalitii pedepsei, al abolirii pedepsei inumane, precum i al consfinirii dreptului la aprare i a egalitii n faa legii. Drepturile ceteneti au fost instituionalizate n ara noastr prin Constituia de la 1866, pentru a crei elaborare au fost consultate constituiile unor ri europene cu mai ndelungate tradiii democratice. n titlul II al Constituiei erau prevzute libertatea contiinei, a nvmntului, a presei, a ntrunirilor, egalitatea n faa legii, libertatea individual, inviolabilitatea domiciliului, proprietatea sacr i inviolabil, secretul scrisorilor i telegramelor, libertatea de instruire, libertatea de asociere, dreptul de petiionare. Aceast Constituie, care a suferit unele modificri n 1879, 1884 i 1916, includea, ca de altfel i alte constituii ale vremii, sistemul votului censitar. Constituia din 1923 - prima Constituie a Romniei intregite n graniele ei fireti marcheaz un pas nainte in direcia consolidrii instituiei drepturilor ceteneti, in sensul c au fost nlturate distinciile de avere pentru dreptul de vot. Celelalte prevederi au rmas, n genere, identice. n intervalul dintre cele dou rzboaie mondiale, dezvoltrile conceptuale n materie de drepturi ale omului au dobndit, graie demersurilor tiinifice ale unei strlucite pleiade de juriti, diplomai i istorici romni, o incontestabil statur european. n condiiile instaurrii dictaturii regale, Constituia din 1938, tare pstra aceeai formulare a drepturilor ca i cea din 1923, include prevederea c, n caz de pericol de stat, se poate institui starea de asediu general sau parial. Se crea astfel mijlocul practic de suspendare a garaniilor constituiona1e, deci chiar a celor privitoare la drepturile fundamentale. Ceea ce s-a i ntmplat, de altfel. Dictatura regelui Carol al II-lea a inaugurat o perioad de peste cinci decenii, n care violarea, i nu respectarea drepturilor omului, a constituit regula sistemului politic din Romnia. Este foarte probabil c dac ara noastr - a crei contribuie decisiv la nfrngerea nazismului a fost recunoscut nu numai de istoricii perioadei, ci i de muli oameni politici ai vremii - nu ar fi fost abandonat, prin nelegerile de la Yalta, sferei de influen sovietic, la scurt timp dup rzboi s-ar fi produs revirimentul democratic ateptat cu nfrigurare de popor dup anii lungi i grei ai unui rzboi n care Romnia a dat o jertf de snge, care o situeaz pe locul al patrulea n rndul rilor beligerante. Istoria - cea real, i nu cea posibil - a vrut altfel. Alegerile din: 1946, falsificate de comumti, aveau s spulbere sperana devenit deja extrem de fragil dup instaurarea, sub presiune sovietic, a guvernului Petru Groza reintoarcerii la democraie i pluralism. A scrie despre situaia drepturilor omului in Romnia celor 45 de ani de regim totalitar comunist coincide cu a zugrvi un tablou dezolant i sumbru, dominat de prpastia ntre majoritatea prevederilor constituionale care au rmas ndeobte liter moart i practicile de violare sistematic a drepturilor i libertilor fundamentale. Cadrul normativ, care nu contravenea flagrant standardelor internaionale, a fost permanent nclcat tocmai de aceia care erau chemai s-l implementeze. Totul era subordonat binecunoscutelor dogme i lozinci prin care se proslveau aa-zisele virtui umaniste ale regimului comunist, "grija deosebit pentru om i problemele lui". Cu toate c n aceast perioad a fost ratificat majoritatea conveniilor i acordurilor internaionale din domeniul drepturilor omului, preocuparea guvernanilor a fost nu aplicarea lor, ci, mai degrab, inventarea unor subterfugii prin care s se mascheze eludarea lor grosolan. O analiz sever a ceea ce s-a petrecut n aceti ani sumbri conduce la concluzia c ideologia comunist i regimul generat de aceasta snt profund antiumane, c ntre acestea i conceptul drepturilor omului a existat i exist o opoziie ireductibil.

50

4.2. Adoptarea prevederilor referitoare la drepturile omului pe plan intern i internaional dup 1990 (referire la Convenia European a Drepturilor Omului) Revoluia a deschis calea, ca si in tara noastr drepturile omului sa poat fi recunoscute, garantate si exercitate potrivit concepiei care postuleaz ca ele sunt inerente fiintei umane, ca sunt naturale, sacre si inviolabile si ca trebuie ocrotite de lege. Dar pentru ca aceste drepturi si liberti sa se poat realiza in plintatea substanei pe care le-o ofer reglementrile internaionale, a conceptelor si instituiilor de drept care le definesc, este necesar ca ele sa-si gseasc o adecvata consacrare in Constituia tarii, in legile ce guverneaz societatea romaneasca. Guvernului, organelor si instituiilor statului, funcionarilor publici le revine obligaia ca, in aducerea la indeplinire a prevederilor Conveniei si legiilor sa realizeze efectiv garantarea acestor drepturi si liberti, iar justiia sa intervin ori de cate ori acestea ar fi incalcate sau nesocotite, facandu-le dreptate celor frustati intr-un fel. Si mai este necesar ca insasi societatea noastr sa ajung la acel grad de dezvoltare spirituala, la acel grad de cunoatere si de constinta care sa permit asigurarea realizrii acestor drepturi si liberti in orice situaie, fr nici o rezerva si fr nici o discriminare. Convenia pentru Aprarea Drepturilor Omului si a Libertilor Fundamentale a intrat in vigoare, pentru Romnia, la 20 iunie 1994, data la care reprezentatul tarii noastre la Strasbourg a depus instrumentul de ratificare a acestui tratat internaional la Secretarul General al Consiliului Europei. Deschisa spre semnare numai statelor membre ale statelor Consiliului Europei, Convenia intrase in .vigoare in ordinea internaionala inca de la 3 septembrie 1953, dup depunerea a zece instrumente de ratificare. Intr-adevar in textul art. 66 din Convenie, se face o distincie dup momentul intrrii in vigoare a acestui tratat multilateral in ordinea internaionala, moment marcat dup depunerea a zece instrumente de ratificare si momente ulterioare cnd alte state membre ale Consiliului Europei devin pri la Convenie in aceasi ordine internaionala. nc de la 7 octombrie 1993, o data cu depunerea instrumentului de aderare la Statutul Consiliului Europei, Romnia semnase att Convenia, cat si Protocoalele care nu au fost integrate direct in textul aceasteia. Prin Decretul nr. 40 din 23 martie 1994, Preedintele Romniei a aprobat si a supus spre ratificare Parlamentului Convenia si Protocoalele adiionale. Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, Parlamentul Romniei a ratificat Convenia si Protocoalele adiionale, lege promulgata de Preedintele Romniei la 17 mai 1994. Publicarea tuturor acestor texte la o data anterioara depunerii instrumentului de ratificare a Conveniei duce la concluzia ca acest tratatat a fost receptat in dreptul intern inainte ca el sa produc efecte pentru Romnia in ordinea internaionala. Intr-adevar, "Tratatele ratificate de parlament, potrivit legii fac parte din dreptul intern". innd seama si de dispoziiile art.78 din Constituie, care condiioneaz intrarea in vigoare a legii de publicarea ei in Monitorul Oficial al Romniei, rezulta ca tratatele incheiate in numele Romniei si alte tratate pentru care este necesara ratificarea de ctre Parlament sunt integrate in dreptul intern la data publicrii legii de ratificare sau la o data ulterioara, precizata expres in legea de ratificare. Specificul sistemului constituional roman presupune deci un decalaj in momentul receptrii in dreptul intern a tratatelor supuse ratificrii de ctre Parlament si momentul la care aceste tratate produc efecte fata de Romnia in ordinea internaionala, respectiv momentul schimbrii sau depunerii instrumentelor de ratificare. Conform acestui sistem, momentul receptrii tratatului in dreptul intern precede intodeauna momentul in care acelai tratat produce efecte fata de Romnia in ordinea internaionala. Aceasta regula s-a aplicat si in cazul Conveniei Europene, fr a avea consecinele practice importante, intrucat cele doua momente au fost relativ apropiate in timp. Dup receptarea Conveniei in dreptul intern, drepturile omului recunoscute prin dispoziiile acesteia puteau fi protejate numai prin intermediul instanelor naionale, accesul la Comisie si la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului fiind posibil numai dup depunerea instrumentului de ratificare.

51

O data cu ratificarea Conveniei, in forma amendata si completata prin Protocoalele nr. 3, nr. 5, nr. 8, nr. 2, Romnia a ratificat si protocoalele normative, precum si Protocoalele nr. 9 si nr. 10, care se referea la chestiuni de procedura. Romnia fiind al zecelea stat membru al Consiliului Europei care a ratificat la Protocolul nr. 9, a contribuit la indeplinirea condiiei necesare pentru intrarea in vigoare a acestui Protocol. Intr-adevar, conform art.7, protocolul intra in vigoare in ordinea internaionala in prima zi a lunii care va urma expirrii unei perioade de trei luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei isi vor fi exprimat -consimmntul lor de a fi legate prin protocol. Aadar, cum Romnia a depus instrumentul de ratificare la 20 iunie 1994, rezulta ca Protocolul nr. 9 a intrat in vigoare la l octombrie 1994. Astfel, chiar inainte de reformarea sistemului instituional de la Strasbourg, se adaug inca un element esenial pentru intregirea capacitii juridice a individului ca subiect de drept internaional public1, respectiv se recunoate si individului posibilitatea de a sesiza Curtea in anumite condiii, in termenul de trei luni de la data inaintarii raportului Comisiei ctre Comitetul Minitrilor. O rezerva si o declaraie au insotit ratificarea de ctre Romnia a Conveniei si a Protocoalelor adiionale. Rezerva privete garaniile stabilite prin art. 5 din Convenie pentru asigurarea dreptului la libertate si sigurana persoanei. Aceste garanii nu vor putea impiedica aplicarea sanciunii disciplinare a arestului pana la 15 zile in cazul abaterilor de la disciplina militar si regulamente militare, sanciune prevzuta in art. l din Decretul nr. 976/1968. Prin declaraie se interpreteaz dispoziiile art.2 din primul Protocol adiional, in sensul ca ele nu impun Romniei "Obligaii financiare suplimentare referitoare la instituiile de nvmnt privat, altele dect cele stabilite prin legea interna" (art. 4 din L. nr. 30/1994). Impactul Conveniei asupra sistemului juridic roman a fost vizibil in mai multe direcii, si anume: a) Receptate direct si cu prioritate in dreptul intern, pe baza prevederilor art. 11 si 20 din Constituie, dispoziiile Conveniei si Protocoalelor adiionale care recunosc anumite drepturi ale omului au determinat adaptarea aproape a intregii legislaii romaneti la valorile democratice europene. Aceasta adaptare s-a produs prin modificarea unor legi sau a unor texte legale, prin corelarea proiectelor de lege cu prevederile Conveniei, prin aplicarea directa de ctre magistrai a acestor prevederi si nlturarea normelor juridice interne incompatibile cu drepturile omului. b) Dup epuizarea cailor interne de recurs, victimele incalcarii drepturilor recunoscute in Convenie si in Protocoale pot uza de dreptul de recurs individual, punnd in micare mecanismul de control de la Strasbourg. trebuie insa subliniat ca obinerea unei soluii favorabile depinde de ndeplinirea tuturor condiiilor de fond si de forma. Exigentei cu care sunt analizate aceste condiii, i se adaug durata relativ lunga a procedurilor desfurate in fata Curii. Sistemul european de protecie a depturilor omului are toate virtuile jurisdiciilor interne. c) Exercitarea unei cai de atac la nivele internaionale a impus juritilor, magistrailor si avocailor in primul rnd, o preocupare mai intensa pentru competenta si deontologie. In timp, aceasta preocupare va contribui la redobndirea statutului corpului de magistrai si la relansarea tuturor profesiilor juridice. In tarile europene democratice Convenia a fost integrata organic in normele juridice interne. Astfel, in Elveia, Convenia Europeana are rang de lege federala. In Frana, ea ocupa un rang superior legilor, in virtutea art. 55 din Constituia adoptata la 4 octombrie 1958, unde tratatele si acordurile aprobate au autoritate superioara legilor. In Austria, aceeai Convenie are acelai rang cu Constituia, iar in Olanda ea are un rang superior Constituiei. In Germania, Italia, si Elveia dispoziiile Conveniei Europene pot fi invocate direct si imediat in fata tribunalelor naionale, avnd o fora obligatorie directa asupra Parlamentelor, Guvernelor, autoritilor administrative si tribunalelor din aceste tari. Convenia obliga statele contractante sa pun dreptul lor intern in acord cu dispoziiile ei, astfel ca toate dispoziiile contrare sa fie abrogate de ctre organele legislative. Comisia Europeana a Drepturilor Omului exercita, fr indoiala , un anume control asupra actelor legislative, administrative si judiciare ale statelor, influennd si pe aceasta cale respectarea 52

prevederilor Conveniei. La cererea Secretariatului General al Consiliului Europei, potrivit art.57 al Conveniei, guvernele tarilor semnatare vor furniza explicaii privind modul in care dreptul intern asigura aplicarea efectiva a prevederilor Conveniei.

53