Antigenul prostatic specific (PSA)

In ultimele decade ale secolului trecut o noua enzima a fost identificata in serul
subiectilor de sex masculin si s-a stabilit ca este produsa, aproape exclusiv, de tesutul prostatic;
din acest motiv a fost denumita antigen prostatic specific (P.S.A.).
P.S.A-ul, care este caracterizat ca fiind: o proteina in intregime specifica celulelor
prostatice, stabila si datorita greutatii moleculare mai scazute in comparatie cu fosfatazele
acide, prezenta in concentratii crescute in serul pacientilor cu stadii local avansate, sau
metastatice ale cancer prostatic.
P.S.A-ul este o serin-proteaza, produsa exclusiv de celulele epiteliale prostatice. Nici o
alta componenta din structura prostatei nu produce P.S.A.
P.S.A-ul este secretat in prostata atingand concentratii crescute in plasma seminala.
Fluidul seminal este angajat direct in lichefierea coagulului seminal produs de ejaculare.
Rolul biologic primar al P.S.A-ului este de a fragmenta proteinele formatoare de gel din
lichidul seminal. Rezultatul este cresterea motilitatii spermei si lichefierea coagulului seminal.
Factori care influenteaza valorile P.S.A:
dupa manipulari prostatice, efectuate in scop diagnostic, cum ar fi ecografia transrectala
si/sau biopsie prostatica, precum si dupa cistoscopie, sunt necesare 2-3 saptamani pentru ca
valoarea PSA-ului seric sa revina la normal.
Daca tuseul rectal (TR) sau masajul prostatic nu cresc semnificativ nivelul P.S.A-ului
seric, sau nu mai mult ca ecografia transrectala (ETR), in schimb sondajul vezical, retentia
acuta de urina si cistoscopia cresc acest nivel de 4 - 10 ori, iar prostatita acuta, infarctul
prostatic, biopsia transrectala sau rezectia transuretrala a prostatei (TUR-P-ul), il creste de 50
ori. Acest lucru este deosebit de important pentru pacientii carora li s-a practicat o
prostatectomie radicala, pentru cancer prostatic (CP) si la care, in ciuda aplicarii procedeului
curativ radical, dupa mai multe saptamani, au inca, in ser, valori mai crescute ale P.S.A- ului.
Stamey sustine ca valoarea PSA-ului se multiplica cu 2 dupa TR, cu 4 dupa cistoscopie,
cu 50 dupa biopsie sau TUR-P.
Alte cercetari pun in evidenta o crestere semnificativa a P.S.A-ului la 2-6 ore dupa TR,
cu revenirea la valori initiale cu 24 ore mai tarziu. Daca dozarea P.S.A-ului nu poate fi
efectuata la mai putin de 1 ora dupa TR, atunci va trebui sa fie lasat un interval de 24 ore dupa
aceasta.
Practic, pentru situatii sau proceduri ce cresc semnificativ nivelul de baza al P.S.A-ului,
este normal ca sa fie lasata o perioada de 2 saptamani inainte de a incerca o noua determinare a
acestuia sau de a se doza P.S.A-ul inaintea oricarei examinari a prostatei.
S-a observat ca serul pacientilor spitalizati contine o concentratie a P.S.A-ului cu
aproximativ 20% mai scazuta decat cei din ambulator. Activitatea fizica nu are un efect
demonstrat asupra valorii P.S.A-ului, in schimb activitatea sexuala ar putea explica diferentele
observate intre cele 2 grupe de pacienti. La unii dintre pacienti, scaderea se poate apropia de
50% pentru cei internati.
Autorii sunt de acord ca in urina nu se gaseste PSA si se specifica faptul ca este vorba de
calea urinara superioara (rinichi ,vezica).
Prezenta PSA-ului este detectabila dupa trecerea urinei prin uretra prostatica, chiar si la
pacientii ce au fost supusi unei prostatectomii radicale si aceastsa se datoreaza glandelor
periuretrale.

O serie de medicamente, cum sunt a-blocantele, sunt succeptibile de a diminua nivelul

PSA-ului, in proportii necunoscute. Administrarea de anti-androgeni sau de inhibitori de 5areductaza (finasterid) influenteaza nivelul PSA-ului seric; in cazul ultimului se remarca o
scadere cu 50% (la pacientii care se gasesc su tratament cu finasterid PROSCAR, valoarea
P.S.A ului seric va trebui inmultita cu 2 pentru a avea valoarea reala).
PSA-ul nu este un marker specific pentru cancerul prostatic; el este un marker specific
pentru tesutul prostatic, si aceasta are drept consecinta influentarea concentratiei sale serice de
catre numeroase afectiuni benigne ale prostatei (prostatite, litiaza prostatica).
Rezultatele mai multor studii care arata ca nu toate cancerele prostatice produc cresteri
decelabile ale PSA-ului in ser si peste 60% din pacientii cu hipertrofie benigna a prostatei
(HBP), au un PSA>4 ng/ml (limita superioara a normalului).
Cresterea PSA-ului poate prognoza riscul de aparitie a unui cancer prostatic, altfel
imposibil. Astfel, un pacient despre care medicul nu are nici o informatie, are un risc general de
5,8%, care reprezinta incidenta cancerului prostatic la pacientii varstnici. Daca insa, se
cunoaste ca valoarea PSA-ului depaseste 4 ng/ml, riscul de cancer prostatic creste la 32%.
Daca TR este suspicios, iar PSA-ul este mai mare de 10 ng/ml, riscul de cancer prostatic este
aproape 70% ( Catalona W.J.).
Daca PSA-ul nu este un marker specific al cancerului, o singura dozare pentru detectia
precoce a cancerului prostatic, nu este suficienta.
Din decembrie 1992, A.C.S. (American Cancer Society), A.U.A. (American Urologycal
Association) si A.C.R. (American Cancer ResearchGroup) recomanda ca determinarea serica
a PSA-ului sa fie introdusa, ca test de screening, la barbatii peste 50 de ani, o data pe an.
In medie, un gram de tesut adenomatos creste concentratia serica a PSA-ului cu 0,3
ng/ml (Stamey 1987), in timp ce 1 gr de tesut canceros prostatic, creste aceasta
concentratie cu 3,5 ng/ml ( Stamey 1989 ).
Pentru pacientii cu valori ale PSA-ului sub 2,0 ng/ml sau mai mici, riscul de cancer
prostatic este extrem de scazut, iar cand valoarea PSA-ului este > 10.0 ng/ml, riscul de
malignitate este substantial.
S-a demonstrat ca exista o corelatie semnificativa (Oesterling 1984) intre volumul
prostatic si varsta. Bazati pe aceste date, se poate afirma ca volumul prostatic creste cu
aproximativ 0,5 ml pe an, sau 1,6% pe an, pentru pacientii de 60 de ani. Este evident ca, in
absenta cancerului prostatic, cresterea valorilor serice ale PSA-ului, in functie de varsta, este
rezultatul cresterii volumului prostatei datorate hipertrofiei benigne
VALORILE NORMALE ALE P.S.A.-ului IN FUNCTIE DE VIRSTA
VIRSTA
PSA
(test Hybritech)
40-49 ani
0-2.5 ng/ml
50-59 ani
0-3.5 ng/ml
60-69 ani
0-4.5 ng/ml
70-79 ani
0-6.5 ng/ml
La sfarsitul secolului trecut, Partin si colaboratorii au aratat ca exista o corelatie statistica
intre stadiul clinic al cancerului prostatic si valoarea PSA-ului seric (Partin 1990).
S-a demonstrat ca valoarea serica a PSA-ului creste proportional cu avansarea stadiului
clinic al cancerului prostatic.

La pacientii cu cancer de prostata cu un PSA mai mic de 20 ng/ml riscul de metastaze

osoase, este quasi nul, iar la cei a caror valoare a PSA-ului, depaseste 100 ng/ml, probabilitatea
de a avea o metastaza, este aproape sigura (Chybowski 1991).
In practica, singure valorile extreme permit utilizarea PSA-ului, ca element prognostic al
stadiului in care se gaseste cancerul de prostata.
Astfel, pacientii care au valori ale PSA-ului seric mai mici de 10 ng/ml:
- in mai putin din 1% din cazuri, tumori prostatice a caror volum depaseste 12 cc (limita
superioara pentru tratamentul chirurgical radical prostatectomie radicala);
- nu au metastaze ganglionare;
- au o invazie a veziculelor seminale,doar in 5% din cazuri;
Atunci cand valoarea PSA-ului depaseste 50 ng/ml:
- volumul tumoral prostatic depaseste 12 cc in 64% din cazuri;
- 45% din pacienti au metastaze ganglionare;
- 73% au invazia veziculelor seminale;
Doar 2% din cancerele prostatice in stadiul metastatic au un PSA in limita
normala.