Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
fracturile maleolare sunt mai rare prin inversiune si apar cel mai des in urma
miscarii de eversiune rezultate din combinatia miscarilor de abductie,
pronatie si rotatie externa. Entorsele prin eversiune sunt exceptionale,
ligamentul deltoidian rupandu-se de obicei in urma fracturii peroneului.
Luxatiile gleznei nu sunt niciodata simple nelimitandu-se doar la
leziuni ligamentare ci insotindu-se cel mai frecvent de fracturi maleolare si
fracturi marginale postterioare sau anterioare, dupa tipul luxatiei,
traumatismul cauzal fiind de o deosebita intensitate. Mecanismul entorselor
si fracturilor maleolare este de obicei indirect; numai fracturile pilonului
tibial recunosc o cauza directa in majoritatea cazurilor.
Entosele reprezinta un traumatism articular inchis ce cuprinde
ansamblul leziunilor partilor moi articulare si periarticulare, produse printr-o
miscare brusca si brutala, care depaseste limitele fiziologice ale articulatiei
respective.
Fracturile reprezinta intreruperea continuitatii unui os datorita uhnor
lovituri directe (atunci osul se fractureaza in zona lovita) sau u a unui
mecanism indirect, in acest caz, osul rupandu-se la distanta.
Luxatiile sunt clasificate astfel : luxatii congenitale si luxatii
traumatice.
Luxatiile congenitale sunt diformitatile sau malformatiile osteoarticulare
prezente la nastere, fiind caracterizate prin existenta unor raporturi anormale
intre extremitatile osoase ce alcatuiesc o articulatie.
Luxatiile traumatice sunt reprezentate prin deplasarea permanenta a
extremitatilor osoase ce alcatuiesc o articulatie, deplasare produsa in mod
brusc de un factor mecanic ce poate actiona direct asupra articulatiei sau
indirect prin formarea unei parghii (parghie care forteaza articulatia si o
laxeaza).
Anatomie patologica
Entorsele.
Entorsele gleznei reprezinta entitatea traumatica cel mai des intalnita
in patologia osteoarticulara. Uneori ele sunt desconsiderate prin banalitatea
lor multe cazuri neajungand la medic, alteori dmpotriva, imbraca o evolutie
clinica grava, antrenand sechele functionale importante. Se intalnesc cu
predilectie la tineri si adulti, in conditii foarte variate : accidente de munca,
sport, caderi sau alunecari pe teren neted sau accidentat.
Clasificarea anatomopatologica:
a) Entorsa de gradul I intindere ligamentara.
b) Entorsa de gradul II ruptura ligamentara partiala.
c) Entorsa de gradul III ruptura ligamentara totala sau smulgerea
osoasa a ligamentelor.
Caracteristici:
a) in entorse, toate structurile moi ale articulatiei, ligamente, capsula
sinoviala, cartilaj, discuri si meniscuri, precum si extremitatile osoase
pot prezenta leziuni variabile.
b) Indiferent de amploarea eziunilor locale, entorsele se traduc prin
tulburari functionale importante.
c) Entorsele neglijate sau posttratate lasa sechele suparatoare uneori
foarte grave.
Tramatismul este de obicei indirect rezultat dintr-o miscare brusca de
torsiune, de flexie sau de extensie.
Entorsa externa cea mai frecventa, se produce ca o urmare a miscarii
de inversiune fortata a piciorului calcand pe un teren denivelat se rasuceste
inauntru sprijinandu-se pe marginea sa externa. Aceasta miscare fortata
solicita in primul rand fasciculul peroneoastragalian anterior al ligamentului
lateral extern. In cazul in care traumatismul se limiteaza la elongatia sau
dilacerarea partiala a acestui fascicol, entorsa poate fi considerata stabila sau
benigna. Cand sunt interesate si legamentele peroneoastragalian posterior,
entorsa devine instabila, grava.
Entorsa interna prin leziunea ligamentului deltoid tibioastragalian in
urma miscarii de eversiune a piciorului este rar intalnita datorita rezistentei
acestui ligament. Pentru ca miscarea de valgus fortat sa poata rupe acest
ligament, este necesar sa fie rupta intai artera peroniera. De aceea leziunea
ligamentului lateral intern insoteste unele fracturi ale maleolei peroniere
avand in ansamblu echivalentul unei fracturi bimaleolare; nedepistarea ei
atrage grave consecinte terapeutice prin aparitia unui picior valg dureros.
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
Evolutia si prognosticul sunt legate de gradul entorsei, localizarea ei,
tratamentul aplicat si varsta pacientului. In entorsele simple evolutia este
favorabila si vindecarea se produce in 7 14 zile, cu recuperarea functionala
totala. In entorse grave, neglijate sau incorect tratate, articulatia devine
instabila si dureroasa. In functie de localizare, prognosticul urmeaza o scara
de gravitate care merge de la o simpla laxitate articulara complet reversibila,
pana la periartroza posttraumatica. O entorsa tratata corect se vindeca fara
sechele in 7 21 de zile. O entorsa neglijata sau incorect tratata are o
evolutie mult mai lunga cu un prognostic nefavorabil. Evolutia luxatiilor
simple este favorabila si vindecarea se produce in 4 5 saptamani atunci
cand tratamentul este corect. In luxatia complicata, neglijata sau incorect
tratata, evolutia este dificila, uneori defavorabila, impune un tratament
indelungat, prognosticul fiind rezervat. Fracturile cunosc in general o
evolutie favorabila, in cazul in care fragmentele osoase isi stabilesc
continuitatea, ligamentele, tesuturile conjunctive, cutanate etc. isi refac
integritatea anatomica si isi reiau functiile.
TRATAMENT :
9. tratament profilactic
10.
tratament igieno-dietetic
11.
tratament medicamentos
12.
tratament ortopedico-chirurgical
1+2. Tratament profilactic si tratamentul igieno-dietetic
Mentinerea sanatatii piciorului trebuie sa cuprinda un ansamblu de
masuri adresate principapelelor componente care il alcatuiesc. Igiena si
ingrijirea piciorului trebuie sa reprezinte o preocupare a fiecarui om in parte.
Trebuie cunoscut faptul ca piciorul omului este astfel construit incat permite
deplasarea pe orice forma de relief, rezistenta ce se datoreaza musculaturii
Factorul cel mai activ este factorul termic la care se adauga, in cazul
unor proceduri, factorul mecanic si intr-un grad mai putin factorul chimic.
Acesti factori influenteaza numeroasele terminatii nervoase din piele, iar
impulsurile reflexe care iau nastere ajung, pe caile centripete, pana in
sistemul nervos central de unde, pe cai centrifuge, se raspandesc in
organism, varietate, reactii de raspuns. Totodata tratamentul prin
hidrotermoterapie vizeaza in mod deosebit combaterea durerii.
Durerea posttraumatica are la baza inflamatia, edemul, tensiunea
apronevrotica si tensiunea capsuloligamentara, tractiunea tenomusculara,
hiperemia pasiva osoasa, reactia periostala, iritatia directa a nervilor
(nevroame).
Termoterapia, sub diferitele ei forme de aplicare, este contraindicata
doar in procesele inflamatorii acute si in algoneurodistrofii stadiile initiale si
are contraindicatie partiala in edemul local. Acest edem este totusi un
insotitor frecvent in starile post traumatice ale piciorului. De aceea se
prefera, in aceste cazuri, termoterapia prin baile calde simple, sau baile calde
cu vartejuri de apa (Whirl-Pool).
a) Compresele calde sunt folosite in tratamentul anchilozei gleznei,
temperatura la care se aplica fiind de 36 - 43 o C pentru cele calde si
50 o C pentru cele fierbinti. Factorul este, deasemenea, folosit in
terapie. El are cateva proprietati care contribuie la realizarea factorului
terapeutic. In apa, greutatea corpului este diminuata, aceasta fiind un
bun conducator si transport al factorului termic, stand astfel la baza
multora dintre procedurile termoterapice.
b) Impachetarile, cu namol cald sau rece, sunt proceduri care constau in
aplicarea namolului la o temperatura de 38 40 o C pe o anumita
regiune. Alaturi de factorul termic mai actioneaza si factorul chimic al
substantelor continute de namol.
Acelorasi conditii si indicatii li se incadreaza si baile de
namol, tehnica de aplicare fiind, insa, diferita.
c) Se mai fac impachetari cu parafina care constau in aplicare pe zona
infectata a unor placi de parafina cu o temperatura de 40-50 o C peste
care se pune o musama, durata sedintei fiind de 20-30 de minute, pana
la racirea placii de parafina dupa care se indeparteaza si zona tratata
apare hiperemiata, se spala cu o compresa la temperatura camerei
pentru a se inchide porii tegumentului care s-au dilatat in urma
caldurii produse de parafina. Aceasta procedura are ca scop
vasodilatatia vaselor sanguine cu hiperemie deci imbunatatirea
circulatiei locale si, odata cu ea, si cea generala.
partea plantara iar pentru flexia laterala tine contrarezistenta pe partea opusa
miscarii.
Gimnastica medicala
Se fac:
- exercitii de flexie a degetelor urmate de relaxare
- exercitii de extensie a degetelor urmate de relaxare
- exercitii de flexie a piciorului
- exercitii de extensie a piciorului
- exercitii de circumductie
- exercitii cu bicicleta ergometrica, cu laba piciorului fixata pe pedala
- exercitii de polikineto-recuperare
- exercitii de flexie plantara si dorsala cu contrarezistenta
- exercitii de abductie a piciorului
- exercitii de apucare a unei vergele de lemn cu degetele piciorului
- exercitii de apucare a unui prosop intins pe o suprafat neteda
- exercitii de ridicare pe varfurile picioarelor, alternative
- exercitii de mers pe varfuri inainte si inapoi
- exercitii de mers pe calcaie inainte
- exercitii de mers incrucisat
- exercitii de mers pe loc, intre doua bare paralele
TERAPIA OCUPATIONALA
Reprezinta o metoda complexa de tratament si de recuperare a unor
afectiuni fizice sau mentale care utilizeaza munca sau orice alta ocupatie in
vederea corectarii sau compensarii deficientelor functionale. Toate
activitatile recomandate in cadrul terapiei ocupationale sunt prescrise de
medic si aplicate bolnavilor de catre terapistii ocupationali. Terapia
ocupationala este complementara kinetologiei medicale si reprezinta
elementul central al recuperarii socio-profesionale (etapa a doua a
recuperarii) permitand ameliorarea insuficientei de forta musculara sau de