Sunteți pe pagina 1din 52

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA
Academia de Studii Economice din Moldova
Facultatea „Finanţe”

PROIECT DE SPECIALITATE

ÎMBUNĂTĂŢIREA POZIŢIEI
FINANCIARE A BĂNCILOR
COMERCIALE DIN REPUBLICA
MOLDOVA

Chişinău, 2011
CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................................................3

Capitolul 1. DETERMINĂRI TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE


CONCEPTULUI DE STABILITATE FINANCIARĂ A BĂNCII............5

1.1 Aspecte teoretice şi metodologice privind poziţia financiară a băncii


comerciale................................................................................................5

1.2. Metode moderne de analiză şi supraveghere a poziţiei financiare.......15

Capitolul 2. ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A BĂNCII COMERCIALE


„VICTORIABANK”................................................................................31

2.1. Analiza financiara a sistemului bancar in Republica Moldova..............31

2.2 Analiza pozitiei financiare a băncii comerciale „Victoriabank”.............36

2.3. Recomandări de îmbunătăţire a poziţiei financiare................................44

CONCLUZII................................................................................................................47

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................50

2
INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare. Datorită rolului crucial pe care băncile îl deţin în


cadrul sectorului financiar, această teză se concentrează în mod specific asupra
sectorului bancar, ca segment indispensabil al ansamblului economic, fără de care
economia modernă nu-şi poate exercita rolul şi funcţiile, fiecare ţară, şi implicit şi
Republica Moldova, fiind interesată în crearea unui sistem bancar solid, care să permită
asigurarea unui cadru organizatoric corespunzător extinderii relaţiilor băneşti din
economie. Sistemele bancare stabile sunt acelea capabile să-şi menţină eficienţa în
situaţii neprevăzute şi să genereze stimulente şi informaţii credibile tuturor
participanţilor financiari.
Economia de piaţă nu poate funcţiona fără bănci profitabile, bine consolidate,
astfel că odată cu relansarea economiei şi îmbunătăţirea mediului de afaceri din
Moldova, sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare accelerată - mult mai accentuată decît
a celorlalte sectoare economice - atît din punct de vedere cantitativ, cît mai ales din
punct de vedere calitativ. În contextul provocărilor induse de globalizare,
internaţionalizarea activităţii bancare, ca o consecinţă a diminuării barierelor comerciale
dintre ţări şi a deschiderii pieţelor financiare pentru investitorii străini, nu poate fi
realizată fără existenţa unui sistem bancar performant, care să facă faţă concurenţei
acerbe dintre ţările lumii.
Deaceea, analiza eficienţei gestiunii profitului băncilor comerciale din Republica
Moldova echivalează cu studierea viabilităţii întregului sistem bancar moldovenesc şi
prin urmare, cunoaşterea aportului pe care sistemul bancar autohton îl are în dezvoltarea
economiei naţionale.

3
Scopul lucrării constă în analiza stabilităţii sistemului bancar al Republicii
Moldova, în fundamentarea direcţiilor de bază privind stabilizarea sistemului bancar
autohton şi menţinerea siguranţei acestuia în condiţiile aderării la UE.
Scopul propus este concretizat în următoarele sarcini ale cercetării:
- aprofundarea conceptelor fundamentale referitoare la capitalul bancar, stabilitatea
şi siguranţa bancară;
- aprofundarea problematicii privind supravegherea capitalului bancar şi influenţa
acestuia aspra stabilităţii băncii.
Obiectul cercetării cuprinde sistemul bancar al Republicii Moldova, inclusiv
Banca Naţională a Moldovei şi băncile comerciale din republică; băncile centrale şi
autorităţile de supraveghere financiară din statele UE.
Scopul şi sarcinile investigate au condiţionat structura proiectului, după cum
urmează: introducerea, două capitole, concluzii, bibliografia.
În Introducere este specificată actualitatea temei, sunt determinate scopul şi
sarcinile, este menţionat suportul teoretico-metodologic al tezei, importanţa practică a
lucrării.
În capitolul 1 sunt reflectate esenţa şi abordarile teoretice ale sistemului, studiu
privind rolul financiar al băncilor comerciale şi analiza sistemului bancar al Republicii
Moldova.
Capitolul 2 este centrat asupra cercetării esenţei stabilităţii bancare şi a
metodelor contemporane de evaluare a acesteia, o analiză a băncii comerciale
Victoiabank SA, atenţie se acordă abordării rolului ce îi revine supravegherii şi
reglementării sistemului bancar pentru asigurarea stabilităţii acestuia.
Compartimentul concluzii cuprinde rezultatele de bază ale studiilor efectuate şi
inserează concluziile, efectuate drept rezultat al cercetărilor şi recomandările, care, în
opinia autorului, reprezintă măsuri şi direcţii de consolidare şi stabilizare a sistemului
bancar autohton în condiţiile contemporane.

4
Capitolul 1. DETERMINĂRI TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE
CONCEPTULUI DE STABILITATE FINANCIARĂ A BĂNCII.

1.1 Aspecte teoretice şi metodologice privind poziţia financiară a bancii


comerciale.

Poziţia finaciară refelectă structura bilanţului ce punce în evidenţă elementele de


activ şi de pasiv ale bancii la încheiere exerciţiului financiar precum şi relaţia care există
între acestea.
Pentru evaluarea activităţii ,inclusiv performanţelor băncii ,este utilizat un sistem
de indicatori financiari. Utilizarea indicatorilor comportă diverse nunanţe :
-exprimarea cifrică a nivelului anumitor indicatori ce oferă o imagine sintetică şi în
acelaşi timp cuprinzătoare ,dar în nici un caz o imagine completă a rezultatelor activităţii
băncii;
-calculul în dinamică al indicatorilor performanţei bancare oferă posibilitatea de a
compara nivelurile acestora ,raportându-le anumite perioade de referinţă şi de a stabili
tendinţa de evoluţie a activităţii bancare.Ei pot cuprinde analize pertinente şi relevante în
legătură cu factorii ce au influenţat evoluţia ,în sensul pozitiv sau negativ al indicatorilor
în cauza .
Sistemul de indicatori financiari cuprinde un set de indicatori ,fiind grupaţi în :
-indicatori de profitabilitate
-indicatori de adecvare a capitalului
-indicatori de lichiditate
-indicatori de calitate a activelor

5
-alţi indicatori (rate de gestiune etc.)
1. Sistemul de indicatori de profitabilitate bancară include ,în
principal:rata veniturilor din dobînzi ,rata profitului net ,rata utilizării activelor ,rata
rentabilităţii financiare ,efectul de pîrghie etc.
1.1 Rata veniturilor din dobînzi exprima raportul dintre venitul net din dobînzi şi
activele valorificate .Activele valorificate reprezintă activele băncii care aduc venit.O
valoare mare a acestui indicator ,deci un venit net cît mai mare la acelaşi nivel al
activelor ,exprimaă o activitate profitabilă ,adica un bun management al activelor şi
pasivelor . Dar o marjă de dobînzi ridicatî poate fi obţinută pe seama angajării în
activităţi riscante .Un nivel redus al marjei poate reflecta cheltuielile mari ale
dobînzilor,dar şi o atitudine mai prudentă a bancii ,care conduce la venituri din dobînzi
mai mici.
Db − Dp
Rvd = *100
Av
unde:Rvd-rata veniturilor din dobînzi;
Db-dobînzi bonificate ;
Dp-dobînzi plătite ;
Av-activele valorificate;
1.2 Rata profitului net se calculează în domeniul bancar ca expresie a raportului dintre
profitul net şi veniturile totale. Mărimea acestui indicator depinde întîi de toate ,de
raportul dintre veniturile şi cheltuielile bancare. Dar mai depinde şi de structura şi
costurile bancare.
Pn
Rpn = *100
Vt
unde:Rpn-rata profitului net
Pn-profit net
Vt-venioturi totale
1.3 Rata utilizării activelor este un indicator al performanţei bancare asociate cu rata
profitului.Mărimea acestui indicator depinde de mărimea dobînzilor pe piaţă şi de
structura activelor bancare. Maximizarea indicatorilor se realizează pentru un animit
nivel al ratei dobînzii, prin ponderea creşterii activelor care aduc cele mai mari venituri.

6
Dar aceste active sunt şi cele mai riscante,deci creşterea ponderii lor determină şi
creşterea riscului bancar. Rata utilizării activelor redă ponderea veniturilor din activitatea
bancară în totalul activelor bilanţului.
Vt
Rua = *100
At
unde: Rua-rata utilizării activelor ;
Vt-veniturile totale ;
At –activele totale ;
1.4 Rata rentabilităţii economice (ROA) este un indicator ce reflectă capacitatea
managerialaă de a utiliza resursele băncii pentru a obţine profit. Este cel mai relevant
indicator al eficienţei bancare, deoarece exprima rezultatul profitului net în funcţie de
modul specific al procesului intermedierii bancare de optimizarea a operaţiunulor active,
în condiţiile unui volum dat al resurselor.
Pn
Re = *100
At
unde:Re-rata rentabilităţii economice;
Pn-profit net;
At-activele totale;
1.5 Rata renatbilităţii financiare (ROE)este un indicator sintetic care exprima raportul
dintre profitul net şi capital. Este cea mai semnificativă expresie a profitului , care
măsoară rezultatele managemuntului bancar în ansamblu şi indicaă prentru acţionari
eficienţa investiţiei. Este de dorit ca rata renatbilităţii financiare sî fie mai mare decît rata
medie a dobînzii pe piatţî pentru a face atractive acţiunile bîncii şi a creşte cursul lor
bursier.
Pn
Rf = *100
C
unde:Rf-rata rentabilităţii
PN-profit net
C-capital acţionar

7
1.6 Efectul de pîrghie exprimă raportul dintre activele totale şi capital. Efectele de
pîrghie indică în ce masură utilizarea unor resurse suplimentare generează profit la nivel
de bancă sau, altfel spus, cu cît dobînda plătită este mai mică decît dobînda încasată la
plasarea aceloraşi resurse pe piaţă. Este un indicator de structură care exprimă în unităţi
de măsură absolute şi are în general valori mai mari de 10.
Efectul de pîrghie reflectă gradul în care utilizarea unor resursesuplimentare
serveşte creşterii rentabilităţii capitalului propriu. Acest indicator variază invers
proporţional cu ponderea capitalului în totalul pasivelor bancare. Cu cît ponderea
capitalului este mai mare, cu atît riscul bancar şi efectul de pîrghie sunt mai mici, de
asemenea, o pondere mică a capitalului semnifică un risc bancar şi un efect de pîrghie
mai mare
At
Ep = *100
Cp

unde:Ep-efectul de pîrghie
At-active totale
Cp-capital propriu
2. Sistemul indicatorilor de adecvare a capitalului includ, în principal:coeficientul
sufucienţei ponderat la risc, rata capitalului social, rata capitalului de bază,
ratainvestiţiilor străine în capitalul băncii.
2.1. Coeficientul suficienţei capitalului ponderat la risc exprimă raportul dintre
capitalul normativ total al băncii şi suma activelor ponderate la risc. Valoarea minimă
stabilită de BMN este de 12%. O valoare mai mare a acestui coeficient determină
suficienţa resurselor proprii deţinute de bancă pentru acoperierea riscurilor aferente
operaţiunilor active,şi invers ,în condiţii în care banca nu deţine suficiente resurse propri,
dar are în portofoliul său active ce implică riscuri considerabile, banca se va confrunta cu
riscul de solvabilitate, ce va cauza falimentbancar.
Coeficientul minim al suficienţei capitalului se calculează în felul următor:

8
CNT
CSC = *100
APR
unde:CSC-coeficientul suficienţeicapitalului ponderat la risc
CNT-capitalul normativ total al bancii
APR-suma activelor ponderate la risc
2.2. Rata capitalului social se determină ca raportul dintre soldul capitalului social şi
soldul capitalului normativ total al băncii.Capitalul social este sursa principală a
resurselor proprii fără de care banca nu-şi poate efectua activitatea operaţională.
CS
RCS = *100
CNT
unde:RCS-rata capitalului social
CS-soldul capitalului social
CNT-capitalul normativ total
2.3. Rata capitalului de bază exprimăraportul dintre soldul capitalului de gradul I, care
serveşte drept capital de bază, şi soldul capitalului normativ total.Micşorarea acestui
indicator în dinamică reflectă o majorare a capitalului secundar al băncii care se
constituie, în principal, din valoarea datoriilor subordonate ale băncii şi valoarea
acţiunilor preferenţiale cu dividend cumulativ şi parţial cumulativ.
Cgr.I
RCB = *100
CNT
unde:RCB-rata capitalului de bază
Cgr.I-capitalul de gradul I
CNT-capitalul normativ total al băncii
2.4. Rata investiţiilor străine în capitalul băncii se calculează ca raportul dintre
valoarea capitalului în proprietatea investiţiilor străine şi capitalul social total al
băncii.Acest indicator reflectă cota deţinută de investitorii străini şi autohtoni în capitalul
băncii, ca urmare a căreia este influenţată decizia şi conducerea supreamă a băncii.
IS
RCI = *100
CS
unde:RCI-rata investiţiilor străine în capitalul băncii

9
IS-soldul investiţiilor străine în capitalul băncii
CS-soldul capitalului social al băncii
Acest indicator se analizează mai frecvent în cazul formării sau majorării
capitalului băncii, precum şi pentru a efectua dări de seamă către banca centrală, ca
ulterior aceasta din urmă să facă nişte analize ale capitalului la nivel de sistem bancar.
3. Indicatorii de lichiditate reflectă posibilitatea băncii de a-şi onora plăţile faţă de
clienţi, ca urmare a devierii proporţiei dintre activele pe termen scurt şi lung cu structura
pasivelor băncii. În categoria indicatorilor de lichiditate pot fi incluse:rata lichidităţii pe
termen lung şi rata lichidităţii curente.
3.1. Rata lichidităţii pe termen lung (principiul 1)se determină ca suma activelor pe
termen de rambursare de peste 2 ani şi mai mult,care nu trebuie să depăşească suma
resurselor financiare,adică P1<1 .
A
P1 =
Rf
unde:P1-principiul 1 al lichidităţii
A-activele băncii
Rf-resursele financiare

Activele băncii se constituie din :


-credite acordate băncilor pe 2 ani şi mai mult, rămaşi pînă la rambursare;
-credite şi plăţi în avans acordate clienţilor al caror termen de rambursare
reprezintă 2 ani şi mai mult;
-leasingul financiar cu termen de rambursare de 2 ani şi mai mult;
-cote de participare în capitalul agenţilor economici ;
-valorile mobiliare ,cu termen pîna la scadenţă de 2 ani şi mai mult;
-mijloace fixe: mijloace rezervate fondului de risc,amortizarea mijloacelor fixe,
rezerve pentru reevaluarea mijloacelor fixe.
Resurse financiare se constituie din:

10
-valoarea capitalului normativ total al băncii,conform autorizaţiei deţinute;
-pasivele obţinute de la bănci şi pasivele obţinute de la clienţi(exluzînd depozitele
persoanelor fizice )cu termenul de rambursare de 2 ani şi mai mult;
-50%din pasivele obţinute de la bănci şi pasivele obţinute de la clienţi(exluzînd
depozitele persoanelor fizice ) cu termenul de rambursare de la 1 pînă la 2 ani;
-10%din depozitele la vedere obţinute de la clienţi(exluzînd depozitele persoanelor
fizice)
- depozitele persoanelor fizice cu termen de rambursare de 2 ani şi mai mult;
-60% depozitele persoanelor fizice cu termenul de rambursare de la 1 pînă la 2 ani;
-30%depozitele persoanelor fizice la vedere cu termenul de rambursare de pînă la
1an;
-obligaţiunile în circulaţie şi alte valori mobiliare emise de bancă cu scandeţa de 2
ani şi mai mult;
-50%din obligaţiunile în circulaţie şi alte valori mobiliare emise de bancă cu
scandeţa de pînă la 2 ani;
-60%din rezervele pentru pensii funcţionarilor bancii;
3.2 Rata lichidităţii curente (principiul 2)se determină prin raportul activelor cu
lichiditate înaltă şi soldul activelor totale. Activele cu lichiditate înaltă sunt reprezentate
de numerar şi metale preţioase, depozitele la BNM, valorile mobiliare de stat,credite şi
împrumuturi interbancare nete cu termen de rambursare de pînă la o luna.
Al
P2 = *100
At
unde:P2-principiul 2 al lichidităţii;
Al-active lichide;
At-active totale;
Rata minimă acestui coeficient trebuie să fie de cel puţin 20% conform
reglementărilor prudenţiale stipulate de BNM. Valoarea înaltă a indicatorului reflecta
suficienţa activelor cu lichiditate înaltă şi banca în orice moment va avea posibilitatea să-

11
şi onoreze datoriile faţă de depunători.Dar, în cazul care banca deţine un coeficient al
lichidităţii curente destul de înalt, aceasta se va confrunta ce problema profitabilităţii,
deoarece activele cu lichiditate înaltă nu aduc venituri şi banca nu va putea să-şi acopere
toate cheltuielile operaţionale (inclusiv achitarea dobînzilor la depozite).
4. Indicatorul de calitate a activelor includ, în principal ,rata de corelare a
depozitelor cu activele, rata activelor generatoare de dobîndă, rata creditelor din active,
calitatea portofoliului de credite,rata creditelor nefavorabile etc.
4.1. Rata de corelare a depozitelor cu activele va determina proporţia de utilizare a
depozitelor în total active şi se va determina ca raport dintre valoarea depozitelor
persoanelor fizice şi juridice raportată la soldul activelor totale .
Dpf + Dpj
RDC = *100
At
unde:RDC-rata de corelare a depozitelor cu activele
Dpf-depozite persoane fizice
Dpj-depozite persoane juridice
At-total active
Dacă banca va utiliza doar depozite ca resurse de investire,valoarea acestui
indicator va fi maximă.
4.2. Rata activelor generatoare de dobîndă exprimă cota activelor în urma cărora
banca acumulează venituri aferente dobînzilor din total active. În cazul cînd băncile
plasează resursele în principal în credite, rata acestui indicator va fi mare, iar în cazul
cînd bancile promovează o politică de efectuare a serviciilor bancare bazate pe
comisioane, rata indicatorului va fi minimă.
Agd
RAgd = *100
At
unde:Ragd-rata activelor generatoare de dobîndă;
Agd-activele generatoare de dobîndă
At-total active

12
4.3. Rata creditelor din active exprimă soldul creditelor acordate din totalul de active.
Valoarea înaltă a acestui indicator reflectă formarea portofoliului de active al băncii în
special din credite, din care banca îşi acumulează majoritatea venitului.
Ct
RCA = *100
At
unde:RCA-rata creditelor din active;
Ct-total credite;
At-total active;
4.4. Rata calităţii portofoliului de credite estedeterminată de raportul creditelor
acordate şi soldul reyervelor pentru acoperirea pierderilor la credite(fond re risc). Cu cît
este mai evidentă înrăutăţirea situaţiei portofoliului decredite cu atît banca este nevoită
să-şi formeze provizioane intr-o valoare mai mare, respectiv să suporte cheltuieli
suplimentare pentru pierderilor la credite . Astfel, majorarea cotei acestui indicator redă
înrăutăţirea calităţii portofoliului de credite.
FR
RCPC = *100
Ct
unde:RCPC-rata creditelor din active;
Ct-total credite;
At-total active;
4.5. Rata creditelor nefavorabile se exprimă ca raportul creditelor clasifiacte în
categoria substandard, dubioase şi compormis şi total credite.
Cs + Cd + Cc
RCN = *100
Ct
unde:RCN-rata creditelor nefavorabile;
Cs-credite substandard
Cd-credite dubioase
Cc-credite compromise
Acest indicator, de asemenea, redă calitatea portofoliului de credite.
5. Grupul altor indicatori de performanţă bancară se axează pe ratele de
expoatare,de structură şi de gestiune.

13
5.1. Ratele de exploatare au ca obiect evaluarea resurselor bancare şi a randamentului
utilizării lor. Comisia Bancară Franceză face un şir de reconadări referitoare la calculul
ratelor de exploatare,utilizînd diverşi indici:
-costul mediu al depozitelor ce se exprimă ca raport dintre cheltuieli aferente
dobînzior şi volumul mediu al depozitelor.O rată înaltă a costului mediu al depozitelor
reflectă schimbări în structura pasivelor sau poate sugra probleme de lichiditate, în cazul
cînd băncile procuraă lichiditîţi la preţuri mari.
ChD
CmD =
VmD
unde:CmD-costul mediu al depozitelor;
ChD-cheltuieli aferente dobînzilor;
VmD-volumul mediu al depozitelor;
-randamentul mediu al creditelor se explică ca raportul între dobînda încasată şi
volumul mediu al creditelor. Dacă această rată este destul de înaltă, înseamnă că bancii îi
este specific un risc înalt al portofoliului de credite.
Di
RmC =
VmC
unde:RmC-randamentul mediu al creditelor;
Dî-dobînzi încasate
Vmc-volumul mediu al creditelor
-marja credite/depozite se exprimă ca diferenţa dintre randamentul mediu al
creditelor şi costul mediu al depozitelor.
Aceste rate pot fi calculate în mod similar şi pentru operaţiunile interbancare şi
anume pentru fondurile împrumutate.
5.2. Ratele de structură se referă la veniturile provenite din prestarea de servicii în
produl net bancar:
Comisioane
Vn
unde:Vn-venit net bancar

14
Tot în cadrul ratelor de structură avem şi raportul alte cheltuieli decît cele din
dobînzi şi alte venituri decît cele din dobînzi:
Altecheltuieli
Alte venituri
5.3. Ratele de gestiune apreciază calitatea gestiunii unei bănci privind aspectele ce ţin
de productivitatea activităţii băncii.Cele mai generale rate sunt ratele de productivitate
pe agent şi ratele de productivitate pe agenţie.
-rata de productivitate pe agent utilizează ca element de bază personalul efectiv al
băncii.Există mai multe modalităţi de expresie a aceste rate:
Credite Depozite Venitnet
Personal Personal Personal
-ratele de productivitate pe agenţie utilizează ca element de bază volumul
operaţiunilor în conformitate cu numarul reprezenaţilor băncii(agenţii,filiale ect.) .
Credite Depozite Venitnet
Nr. filiale Nr. filiale Nr. filiale

În ansamblu acest sistem de indicatori financiari redau poziţia financiara a unei


banci.

1.2. Metode moderne de analiză şi supraveghere a poziţiei financiare.

Situaţia în sistemul bancar este evaluată reieşind din criteriul siguranţei băncilor,
profitabilitatea reală a acestora, din gradul lor de pregătire în prestarea serviciilor
comunităţii.
Asigurarea stabilităţii financiare este posibilă prin analiza, gestionarea şi controlul
tuturor surselor generatoare de instabilitate enumerate mai sus. Acest lucru necesită o
monitorizare sistematică a părţilor individuale ale sistemului financiar şi a economiei
reale (casa de susţinere, firme, sectorul public). Suplimentar, factorii de decizie politică
trebuie să ia în considerare domeniul iniţial de extindere al vulnerabilităţilor şi
potenţialul impactul a acestora asupra sistemului financiar în ansamblu.

15
Stresul financiar poate apărea la nivelul micro, de exemplu, un eşec bancar sau
faliment a unei mari societăţi nefinanciare şi, ulterior, poate fi răspândit prin intermediul
sistemului financiar, probabil, prin expunerile interbancare, la nivel macroeconomic.
Pentru a preveni situaţii de acest gen e necesar ca gestiunea, monitorizarea stabilităţii să
fie asigurată atît la nivel de bancă comercială atît şi la nivel de sistem bancar.
Analiza poziţiei financiare se bazează pe indicatori standard, cum ar fi datele
furnizate de bilanţul bancar, cu ajutorul cărora poate fi stabilit:
- raportul între datoria netă şi a veniturile obţinute de bancă;
- mărimea riscului de contrapartidă, de lichiditate şi de calitate a activelor (cum
ar fi creditele neperformante);
- poziţiile valutare deschise;
- mărimea expunerilor pe sector, o atenţie specială acordându-se aici gradului de
diversificare a riscului de credit după diferite criterii;
Aceşti indicatori formează o imagine generală privind stabilitatea bancară, însă
pentru o apreciere fundamentată a stabilităţii bancare este necesară utilizarea unui set de
indicatori care să redea, în mod clar, nivelul lichidităţii bancare, a incertitudinii şi
riscului de piaţă, şi riscului aferent, precum şi alte aspecte ale activităţii băncilor care
permit analiza mai aprofundată a stabilităţii bancare. În acest sens, Fondul Monetar
Internaţional (FMI) a elaborat un set Indicatori de Stabilitate Financiară.
Indicatorii de Stabilitate Financiară propuşi de FMI pot fi grupaţi în şase categorii,
după cum urmează:
- indicatori ce redau suficienţa capitalului bancar;
- indicatori ce redau compoziţia activelor;
- indicatori ce redau calitatea creditelor;
- indicatori ce redau performanţele bancare;
- indicatori ce redau lichiditatea băncii;
- indicatori ce redau sensibilitatea la riscul de piaţă.

16
Din categoria indicatorilor ce redau gradul de suficienţă a capitalului bancar pot fi
enumeraţi aşa indicatori cum sunt:
- norma Cook;
- CNT de gradul I raportat la active ponderate la risc (1.2.1), acest raport redă
ponderea pe care o deţine capitalul reglementat de gradul I în volumul total al activelor
ponderate la risc, relaţia de calcul a acestuia este:
C a p i_t ra el g l e mt _e dn et_ag r a _dI
K4 = *1 0 %0 (1.2.1.)
A c t i_v pe o n d e _r laa_t er i s c

- raportul capital net şi active bancare (1.2.2.) acest indicator redă ponderea pe
care o deţine capitalul net în activele bancare, respectiv cîţi lei capital net se utilizează
pentru crearea unei unităţi de activ bancar, relaţia de calcul este:
Capital_ net
K5 = *100% (1.2.2.)
Total _ active

Pentru evaluarea stabilităţii financiare prin prisma compoziţiei activelor bancare


se utilizează indicatorul distribuţia pe sector a creditelor (ca procentaj din totalul
creditelor). Acest indicator redă structura portofoliului de credite al băncii comerciale
după ramurile economiei creditate, respectiv ramura sau ramurile economiei cele mai
profitabile şi mai sigure din punct de vedere al plasării resurselor băncii în aceste
direcţii, a cărui relaţia de calcul este:
V o l u _mr eu sl u r s_ ep ll oa rs _ai nt _e r a m _u i r a
K6 = *1 0%0 (1.2.3.)
P o r t o _f do el_ icur e d i t e

Aprecierea calităţii creditelor poate fi efectuată prin intermediul următorilor


indicatori:
- CNT ca procentaj din portofoliul de credite brut (1.2.4.), acest indicator redă
gradul de protecţie al băncii la eventualele pierderi la credite. El indică în ce mărime
capitalul reglementat acoperă portofoliul de credite format, relaţia de calcul este:
CNT
K7 = *1 0 0% (1.2.4.)
P o r to fol liu
_ d e_ c r e d _itb r u t

17
- raportul dintre creditele neperformante la total credite brute (1.2.5.) ce redă
ponderea creditelor cu o probabilitate mai mare de a genera pierderi băncii în volumul
brut al creditelor acordate. Relaţia de calcul al acestui indicator este:
C red ite_ ne performnte a
K8 = *1 00% (1.2.5.)
P o rto fo liu
l _ de _ credite

Indicatori ce redau performanţele bancare şi pot utilizaţi pentru aprecierea


stabilităţii financiare sunt:
- rentabilitatea activelor (1.2.6.), care redă efectul capacităţii manageriale în
utilizarea eficientă a resurselor băncii şi exprimă venitul net generat de fiecare leu
plasat. Este cel mai relevant indicator al eficienţei bancare, deoarece exprimă profitul net
în funcţie de modul specific al procesului intermedierii bancare de optimizare a
operaţiunilor active, în condiţiile unui volum dat al resurselor. Relaţia de calcul este:
Pr ofit _ bancar(net / brut)
ROA= *100% (1.2.6.)
Active_ totale

- rentabilitatea capitalului propriu (1.2.7.), măsoară profitabilitatea din perspectiva


acţionarilor (prin rata de recuperare a investiţiei acţionarilor în bancă) şi se determină
prin raportul procentual dintre profitul net şi capital (propriu). Arată acţionarilor
eficienţa cu care echipa managerială le utilizează capitalul investit în bancă. Este de dorit
ca rata rentabilităţii financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă şi a
inflaţiei pentru a face atractive acţiunile băncii şi a creşte cursul lor bursier. Relaţia de
calcul este:
Pr ofit _ bancar
ROE = *100% (1.2.7.)
Capital_ actionar

- marja netă din dobânzi (1.2.8.) - exprimă raportul dintre venitul net din dobînzi
(diferenţa dintre dobînzi încasate şi dobînzi plătite) pe de o parte şi activele valorificate
(profitabile), pe de altă parte. Ea reflectă capacitatea băncii de a controla structura
activelor purtătoare de dobînzi şi de a urmări asigurarea finanţării cu resurse purtătoare
de dobînzi cît mai mici. Relaţia de calcul a acestui indicator este:

18
V e n it_ n e t_ d in_ d o b in z i
N IM= *1 0 0% (1.2.8.)
A c tiv e le_ p r o fita be il

- cheltuieli de personal ca procentaj din cheltuieli neaferente dobînzii (1.2.9.),


acest indicator redă cota pe care o deţin cheltuielile legate de remunerarea personalului
băncii în volumul total al cheltuielilor aferente dobînzii, relaţia de calcul este:
C h e ltu ie_ dlie_ p e r s o n a l
K9 = *1 0 0% (1.2.9.)
C h e ltu ie_ nl ie a fe r e n_ te
d o b in z ilo r

Fiecare indicator din indicatorii de performanţă enumeraţi mai sus, parţial,


surprinde diferite aspecte ale eficienţei astfel:
- rentabilitatea activelor reflectă eficienţa cheltuielilor făcute de managementul
băncii, aferente gestionării resurselor şi plasamentelor, a riscurilor şi asigurării
funcţionării băncii;
- marja netă din dobînzi reflectă capacitatea managementului de a investi în
active care aduc cîştig;
- rentabilitatea capitalului propriu redă eficienţa utilizării resurselor proprii
băncii.
Indicatorii Stabilitate Financiară propuşi de FMI ce redau nivelul de lichiditate a
băncii comerciale sunt:
- raportul dintre activele lichide la total active, redă cota activelor bancare ce pot fi
imediat sau într-un timp scurt transformate în lichidităţi, este un indicator a cărui relaţie
de calcul este:
Active_ lichide
K 10 = *100% (1.2.10.)
Total_ active

În cadrul activelor lichide se includ:


- numerarul, care reprezintă monedele metalice şi bancnotele, aflate în posesia
băncii în casierie şi în tezaur. Necesarul este estimat şi planificat în funcţie de
volumul plăţilor şi încasărilor zilnice de numerar;

19
- disponibilul în contul curent la alte bănci, care reprezintă depozitele la vedere la
băncile comerciale;
- sume de încasat de la alte bănci, care reprezintă sumele în tranzit în sistemul
bancar, respectiv, valoarea instrumentelor de plată;
- disponibilul în contul de rezervă la banca centrală-rezerva minimă obligatorie,
care reprezintă disponibilităţile în lei, în valută, păstrate în conturile deschise la BNM.
- raportul dintre activele lichide şi pasivele pe termen scurt (1.2.11.)- evaluează
lichiditatea curentă a băncii şi anume capacitatea băncii de a-şi onora obligaţiile curente.
Relaţia de calcul este:
Active_ lichide
K 11 = *100% (1.2.11.)
Pasive_ curente

Pasivele curente sunt valoare sumară a depozitelor fără dobîndă, depozitelor la


termen, cu scadenţă mai mică de o lună, hîrtiilor de valoare vîndute cu răscumpărare
ulterioară şi a împrumuturilor overnight. Pozitiv se apreciază valoare mai mare sau egală
cu unu, în acest caz banca nu se confruntă cu insuficienţa de lichidităţi.
Indicatorii ce redau sensibilitatea băncii la riscul de piaţă încurajaţi de către FMI
sunt:
- raportul poziţiei nete deschise în valută străină la capital;
- raportul de capital la active;
- raportul expunerilor mari la capital;
- raportul poziţiei de activ brut în instrumente financiare derivate la capital;
- raportul poziţiei de pasiv brut în instrumente financiare derivate la capital;
- raportul dintre venituri tranzacţionate la venitul total;
- raportul de pasive în valută străină la totalul pasivelor;
- raportul de poziţie deschisă netă în acţiuni la capitalul.
În condiţiile crizei financiare mondiale examinarea stabilităţii
bancare este oportună, îndeosebi prin aplicarea instrumentelor cum
sunt: Indicatori de Stabilitate Financiară utilizaţi de Fondul Monetar

20
Internaţional şi Banca Mondială pentru evaluarea stabilităţii financiare
în cadrul Programului de Evaluare a Sistemului Financiar. Aceşti
indicatori constituie diverse abordări, dar care se completează
reciproc în procesul de evaluare a stabilităţii financiare şi care reflectă
stabilitatea curentă a instituţiilor financiare din ţară.
Sectorul bancar este unul dintre cele mai reglementate sectoare din întreaga
societate, iar regulile privind capitalul bancar reprezintă ponderea cea mai semnificativă
din aceste reglementări. Importanţa acordată capitalului bancar se datorează faptului că
băncile sunt intermediarii financiari ce nu-şi folosesc decât într-o măsură foarte mică
propriile resurse.
Pentru asigurarea stabilităţii sectorului bancar, este necesară, în primul rînd,
analiza situaţiei fiecărei bănci în parte din cadrul acestui sector. Această analiză urmează
să includă evaluarea punctelor forte şi a instabilităţilor, cum ar fi: expunerea băncii la
eventuale riscuri, determinarea condiţiilor care cauzează riscuri, veniturile băncii, gradul
de pregătire al băncii în confruntarea cu pierderile posibile etc.
În practica financiară internaţională sînt utilizate diverse metode de analiză a
stabilităţii sistemului bancar. În acest capitol vom estima metodele utilizate de Fondul
Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Mondială (BM) în cadrul Programului comun de
Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP - Financial Sector Assestment Program).
Metodele de analiză abordate în prezentul capitol au fost elaborate de organizaţiile
financiare internaţionale nominalizate cu scopul estimării cît mai eficiente a stabilităţii
sectorului financiar-bancar şi au la bază experienţa internaţională în domeniul stabilităţii
financiare. Mai întîi de toate menţionăm că, începînd cu a.1944 FMI şi BM au înfiinţat
sistemul Bretton Woods cu scopul dirijării sistemului economic european după cel de-al
doilea război mondial şi protejării ţărilor în promovarea stabilităţii ratelor mondiale de
schimb, precum şi pentru asigurarea controlului asupra mişcării capitalului. Sistemul în
cauză urma să îndeplinească trei funcţii de bază: regulatorie - de administrare a

21
regulamentelor ce guvernează valorile valutare şi convertibilitatea; financiară – de
asigurare a ofertei de lichidităţi suplimentare membrilor ce se confruntă cu deficit al
balanţei de plăţi; consultativă - exprimată prin asigurarea forumului pentru cooperare
dintre guverne. Scopul major actual al FMI şi BM nu diferă de cel de pe timpurile
Bretton Woods.
În prezent organizaţiile nominalizate îşi îndreaptă eforturile spre asigurarea
stabilităţii sistemelor financiare internaţionale şi spre integrarea comercială şi financiară
crescîndă, prin lansarea diverselor iniţiative în scopul diminuării frecvenţei apariţiei şi
costurilor crizelor financiare şi întreprinderea măsurilor pentru majorarea transparenţei
sistemelor financiare ale ţărilor membre, optimizării politicilor economice şi asigurării
unei discipline oportune pe piaţă. O iniţiativă importantă în domeniul asigurării
stabilităţii financiare internaţionale şi prevenirii crizelor a FMI şi BM este Programul de
Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP), lansat în luna mai 1999. Acest program, realizat
nu doar în ţările industrial-dezvoltate, ci şi in cele în curs de dezvoltare are ca scop
determinarea punctelor forte şi a vulnerabilităţilor în sectoarele financiare ale diferitor
ţări, precum şi evaluarea surselor de apariţie a riscurilor. Instrumentele „diagnostice” de
bază ale FSAP, destinate pentru analiza riscurilor macroprudenţiale ale sistemelor
financiare sînt: analiza tendinţelor Indicatorilor de Stabilitate Financiară şi efectuarea
testărilor stres care demonstrează în ce mod vor „reacţiona” indicatorii ce reflectă
stabilitatea financiară (de ex. suficienţa capitalului şi profitabilitatea) la diverse şocuri.
Indicatorii de Stabilitate Financiară (Financial Soundness Indicators - FSI)
reprezintă parametrii ce reflectă stabilitatea curentă a instituţiilor financiare din ţara
examinată. Aceşti indicatori includ date agregate ale instituţiilor individuale şi indicatorii
caracteristici pentru piaţă în care funcţionează instituţiile financiare şi sînt destinate
estimării şi supravegherii punctelor forte şi vulnerabilităţilor sistemului financiar.
Indicatorii de Stabilitate Financiară reflectă starea “sănătăţii” financiare curente şi

22
siguranţa instituţiilor financiare dintr-o ţară, fapt prin care şi se explică rolul major al
acestora în estimarea stabilităţii pieţei financiare dintr-o ţară.
O analiză mult mai complexă asupra nivelului de performanţă al instituţiilor
bancare, corelat cu riscul pe care acestea şi-l asumă în desfăşurarea operaţiunilor
specifice şi în contextul investiţiilor financiare pe care le realizează îl oferă sistemul de
rating.
Rolul major al autorităţii de supraveghere este acela dea preveni riscul sistemic
prim promovarea unei supravegheri bancare eficiente, care să asigure realizarea
stabilităţii şi valabilităţii întregului sistem bancar. În acest sens autorităţile bancare ale
fiecărei ţări dezvoltă un sistem de monitorizare a activităţii şi aprecierii rezultatelor
băncilor. Federal Depozit Insurance Corporation din SUA evaluează băncile cu ajutorul
unor categorii de performanţă înglobate în sistemul numit CAMEL. Sistemul se bazează
pe evaluarea a cinci componente, care reflectă în manieră uniformă şi cuprinzătoare
condiţia financiară a unei bănci, în conformitate cu reglementările bancare în vigoare.
CAMEL este un acronim format pe baza principalelor elemente componente ale
procesului de examinare şi evaluare a activităţii băncilor din sistem:
− C : adecvarea capitalului băncii (Capital adequancy);
− A : calitatea activelor (Asset quality);
− M : calitatea managementului băncii (Management quality);
− E : nivelul veniturilor (Earning);
− L : lichiditatea băncii (Liquidity).
Fiecare dintre cele 5 componente ale sistemului este evaluat pe scară cuprinsă
între „1” şi „5”, unde”1” reprezintă nivelul cel mai performant, iar „5” cel mai scăzut. În
funcţie de evaluările obţinute, se determină un rating compozit pentru activitatea
generală a băncii, ale cărui valori sunt, de asemenea, cuprinse între „1” şi „5”. În final,
fiecare bancă se clasifică la unul din cele cinci nivele de rating, în funcţie de punctajul
total acordat de către indicatorii ce definesc componentele CAMEL.

23
Prin utilizarea lui se urmăreşte identificarea, într-o fază incipientă, a acelor bănci
care prezintă insuficienţe sub aspect financiar şi operaţional sau care manifestă trenduri
adverse. Pe fundamente similare au fost construite sisteme de rating precum ORAP
(Franţa), BAKIS (Germania), PATROL (Italia), RATE (Marea Britanie),
CAMPL(România), CAMELS (Moldova) (cadrul CAMELS: Suficienţa Capitalului,
Calitatea Activelor, Siguranţa Managementului, Venituri şi Profitabilitatea (Earnings),
Lichiditatea, Sensibilitatea la riscul de piaţă).
Calificările CAMEL sunt secrete, deoarece autoritatea bancară nu le publică.
Chiar şi membrii consiliilor de administraţie ale băncilor sunt încurajaţi să nu le publice
sau să le comenteze. Se consideră că avantajele evidente pentru informarea pieţelor nu
sunt suficiente pentru a justifica creşterea riscului concurenţial şi chiar panica bancară.
Ţinînd cont de faptul că riscul de solvabilitate al instituţiilor financiare deseori
reiese din calitatea insuficientă a activelor, cea de-a doua categorie a Indicatorilor de
Stabilitate Financiară este calitatea activelor. Indicatorii din această categorie
monitorizează calitatea creditelor şi concentrărilor expunerilor din portofoliul activelor
băncilor. Indicatorii de apreciere ai eficienţei activităţii băncilor sînt utilizaţi în primul
rînd pentru evaluarea importanţei managementului băncilor şi în scopul asigurării
stabilităţii şi siguranţei acestora. Datele cu privire la venituri şi cheltuieli se utilizează
pentru evaluarea veniturilor şi profitabilităţii băncilor, deoarece acestea indică abilitatea
lor de a absoarbe pierderile fără a apela la capital. Totodată, creşterea rapidă a veniturilor
în acelaşi timp poate expune banca unor riscuri excesive, astfel, evaluarea lichidităţii
demonstrează abilitatea sistemului bancar de a absorbi şocurile fluxurilor de numerar.
Aprecierea lichidităţii permite determinarea activelor lichide disponibile ale unei
bănci în cazul unor pierderi generate de riscul de piaţă şi de retragerea depozitelor. De
menţionat că, în evaluarea stabilităţii sistemului bancar al RM (punctul 2.1 al tezei), pe
lîngă altele, vom recurge şi la analiza FSI de bază, datorită cărui fapt considerăm

24
Atît metodele moderne de analiză a stabilităţii financiare, cît şi căile general
acceptate de asigurare a stabilităţii sectorului bancar merită o deosebită atenţie în
contextul temelor abordate în prezenta lucrare. Obiectivul principal al asigurării
stabilităţii bancare constă în limitarea riscului sistemic prin protejarea sectorului bancar
de faliment şi vulnerabilităţi, asigurarea alocării optime a resurselor, determinarea
normelor prudenţiale (controlul asupra solvabilităţii, lichidităţii şi impunerii cerinţelor
minime faţă de capital, limitarea expunerilor unui singur debitor, formarea
provizioanelor pentru pierderi la credite etc.). Asigurarea stabilităţii financiare este un
scop multiopţional, care implică un număr de autorităţi cu diferite perspective şi
responsabilităţi. Băncile centrale, precum şi agenţiile specializate promovează politici
active în domeniul reglementării şi supravegherii bancare bazate pe standardele general
acceptate. Ca rezultat, scopul primordial al fiecărei bănci centrale şi ale autorităţilor de
supraveghere din diferite ţări constă în asigurarea stabilităţii sistemului bancar prin
implementarea standardelor internaţionale elaborate de Comitetul Basel pentru
Supraveghere Bancară (CBSB) - Principiile de Bază pentru Supraveghere Bancară
Efectivă şi Acordul cu privire la Capital Basel II. Conformitatea cu documentele
nominalizate constituie obiectivul de bază al autorităţilor respective, avînd ca scop
asigurarea stabilităţii sistemului bancar, astfel, în contextul problematicii abordate este
necesară estimarea prevederilor acestora. Mai mult ca atît, în cadrul Programului FSAP,
stabilitatea sistemului bancar este evaluată reieşind din corespunderea cu Principiile de
Bază pentru Supraveghere Bancară Efectivă ale CBSB. Concomitent, în exercitarea
funcţiilor sale, supraveghetorii din toată lumea se conformează Principiilor de bază ale
Comitetului Basel (25 de principii, elaborate în a. 1998 şi modificate printr-un nou
document al Comitetului Basel în 2006). Aceste principii au ca scop limitarea influenţei
negative a vulnerabilităţilor macroeconomice asupra stabilităţii sectorului financiar, prin
determinarea unor exigenţe faţă de suficienţa capitalului, formarea provizioanelor pentru

25
pierderi la credite, concentrarea activelor, lichiditatea, managementul riscului, sistemele
de control intern etc.
În vederea asigurării siguranţei sistemului bancar, pe parcursul ultimelor decenii
pe plan internaţional a fost elaborat un număr considerabil de norme în domeniul
sistemelor de plăţi, contabilităţii şi auditului, insolvabilităţii, transparenţei, combaterii
spălării banilor etc. Ca exemplu, putem menţiona Directivele bancare ale UE, care conţin
principii de bază, condiţii şi proceduri în domeniu şi creează premisele necesare pentru
funcţionarea efectivă a unei pieţe bancare unice. Descrierea principalelor directive ale
UE aferente pieţei bancare şi evaluarea corespunderii legislaţiei bancare autohtone cu
prevederile acesteia sînt prezentate în Anexa 1. Reglementarea şi supravegherea
sistemului bancar reprezintă singura modalitate de a transpune în viaţă politici monetare
şi valutare ale băncii centrale. Reglementarea bancară este reprezentată de mai multe legi
şi acte normative care urmează a fi respectate de către bănci pentru ca politica monetară
şi valutară a băncii centrale să fie efectiv aplicată, iar autoritatea de supraveghere este
responsabilă pentru verificarea gradului de corespundere a activităţii băncilor normelor
stabilite. Astfel, formarea resurselor bancare este reglementată atît de actele normative
interne, precum şi de convenţii şi legislaţia internaţională - Acordurile Basel.
Acordurile Basel au fost elaborate de Comitetul Basel, înfiinţat de băncile centrale
ale ţărilor din G10, comitet care îşi are sediul la Banca Internaţională de Decontare
(Bank for International Settlements) din Basel, Elveţia. Acordurile au drept scop
protecţia băncilor şi a altor instituţii financiare ce desfaşoară activităţi de depozitare, prin
introducerea unor reguli cu caracter normativ în vederea măsurării adecvării la nivel de
capital. Basel I, publicat în 1988 de Comitetul de la Basel, prevede calcularea
indicatorilor de solvabilitate ai băncilor şi ratele de adecvare ale capitalului, pe baza
activelor ponderate cu patru mari categorii de riscuri: 0%, 20%, 50%, 100%.
Neajunsurile acordului au creat necesitatea unui nou acord, Basel II, care a apărut la
sfîrşitul anului 2003. Acesta are ca obiectiv principal asigurarea unui cadru mai flexibil

26
pentru stabilirea cerinţelor de capital, adecvat profilului de risc al instituţiilor de credit şi
crearea premiselor pentru stabilitatea sistemului financiar, printr-o mai strânsă cooperare
între băncile comerciale şi private, pe de o parte şi între bănci şi supraveghetori, pe de altă
parte.
Potrivit guvernatorului Băncii Naţionale a Spaniei, Basel II reprezintă o adevărată
revoluţie în reglementarea financiară, care întăreşte strategiile de solvabilitate, impunând
băncilor să-şi programeze capitalul pe termen lung, pentru a reuşi să opereze într-o
perioadă de dificultate. De asemenea, întăreşte perspectivele macroeconomice în
supraveghere şi, cel mai important aspect, dezvoltă un sistem de management al riscului.
Basel II întăreşte şi sistemul de guvernanţă corporativă şi transparenţa.
Scopul reglementării bancare şi recomandărilor Comitetului de Supraveghere
Bancară de la Basel pe lângă Banca Internaţională a Reglementărilor (Comitetul Basel)
privind principiile reglementării este apropierea maximală posibilă a sumei capitalului
bancar de suma riscurilor asumate de bancă. Anume, urmând acest scop, au fost propuse
metode detaliate de evaluare şi management al riscului în băncile comerciale. Chiar dacă
managerii băncilor sunt interesaţi de elaborarea unor tehnici alternative de management
al riscului, ei sunt obligaţi să respecte actele normative elaborate de organele de
supraveghere şi reglementare.
Ultimul document consultativ, care reprezintă rezultatul conlucrării Comitetului
Basel cu mai mult de 350 de bănci din 40 de ţări ale lumii, propune două direcţii de
îmbunătăţire a estimării suficienţei capitalului ponderat la risc:
- dezvoltarea cadrului de reglementare a capitalului, care presupune nu
numai cerinţele faţă de capitalul minim, dar şi controlul organelor de
supraveghere, şi disciplina de piaţă;
- sporirea substanţială a sensibilităţii cerinţelor minimale faţă de capital, în funcţie de
gradul de risc.

27
Aceste modificări sunt îndreptate spre stimularea dezvoltării practicilor de
administrare a riscurilor şi perfecţionarea continuă a capacităţilor băncilor de a estima
riscurile asumate.
Noul Acord asupra Capitalului acord se bazează pe trei piloni (Anexa 2):
Cerinţele faţă de capitalul minim. Noul Acord propune calcularea
suficienţei capitalului minim total pentru acoperirea a trei grupuri de risc:
riscul de creditare, riscul de piaţă şi riscul operaţional. Cerinţele faţă de
capitalul minim total conţin trei elemente de bază: capitalul normativ total;
activele ponderate la risc; raportul minim dintre capitalul normativ total şi
activele ponderate la risc. Metoda de calcul al activelor totale ponderate la
risc este menită să asigure calitatea estimării riscurilor asumate de bănci şi,
ca urmare, să ridice însemnătatea indicatorului de suficienţă a capitalului. Exigenţele
minime faţă de capitalul băncilor stabilit de legislaţia băncilor statelor membre ce au
aderat la UE începînd cu 2004, a statelor candidate pantru aderare, şi ţările CSI sunt
prezentate în Anexa 3.
Inovaţia cea mai semnificativă a noului acord constă în propunerea a trei metode
alternative pentru calcularea riscului de creditare şi trei metode pentru riscul operaţional
(Anexa 4). Comitetul Basel nu insistă asupra vreunei metode concrete. Din contra,
abordările propuse de Basel II diferă prin gradul de sensibilitate faţă de risc, ceea ce
permite băncilor şi organelor de supraveghere bancară locale să selecteze metodele
care, după părerea lor, corespund, în cea mai mare măsură, nivelului de dezvoltare a
băncii şi infrastructurii financiare locale.
Supravegherea asupra suficienţei capitalului. Al doilea pilon al
noului Acord reprezintă un set de principii, care accentuează necesitatea
aprecierii, din partea băncilor, a suficienţei capitalului şi supravegherii
acestui proces din partea organelor respective.

28
Disciplina de piaţă. Comitetul propune ridicarea nivelului de discip-
lină de piaţă prin stabilirea unui set de cerinţe privind dezvăluirea informa-
ţiei în scopul de a asigura accesul partenerilor băncii la informaţia-cheie cu
privire la structura riscurilor asumate de banca şi nivelul de capitalizare al
ei. Comitetul Basel este convins că această dezvăluire este extrem de
importantă în condiţiile noului Acord, care prevede utilizarea metodelor
interne pentru aprecierea cerinţelor faţă de capital. Ca urmare, se va
îmbunătăţi managementul riscului şi stabilitatea financiară a băncilor.
Este dificil de a determina cu exactitate mărimea capitalului propriu gestionat de
sistemul bancar. De altfel, stabilind volumul capitalului necesar, banca are două
alternative, fie să-şi majoreze capitalul în funcţie de creşterea riscului, fie să investească
acest capital în active neriscante, în acest caz suficienţa capitalului depinde de calitatea
activelor, administrării acestora precum şi riscului aferent lor.
Metoda de determinare a suficienţei capitalului, propusă de Comitetul de la Basel,
implică următoarele trăsături:
- caracterizează capitalul „real” al băncii;
- permite analiza strategiilor bancare şi refuzul sporirii creditelor în condiţii de capital
minim, preferînd calitatea şi nu volumul acestora;
- contribuie la majorarea activităţii neriscante a băncii;
- limitează reglementării de stat a activităţii bancare, majorîndu-se elementelor
de autoreglementare;
- permite evaluarea riscurilor aferente obligaţiilor băncilor;
- permite compararea băncilor din diferite ţări.
Pe lîngă Acordul Basel ce reglementează suficienţa capitalului, formarea resurselor
bancare este reglementată şi de un cadru legislativ intern:
Regulamentul cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc:

29
- impune anumite cerinţe băncilor privind mărimea minimă a capitalului normativ total
pe care trebuie să menţină pentru a desfăşura activitatea financiară;
- stipulează determinarea coeficientului suficienţei capitalului ponderat la risc, care
urmează să fie menţinut de bancă.
Investirea băncilor cu capital influenţează direct stabilitatea şi siguranţa acestora.
Menţinerea coeficientului suficienţei capitalului ponderat la risc permite băncii
activitatea continuă în cazurile unor vulnerabilităţi financiare şi survenirii unor pierderi
neaşteptate.
Funcţionarea unui sistem bancar stabil, capabil să presteze servicii moderne şi
competitive, este unul din factorii de importanţă majoră pentru dezvoltarea economiei
naţionale. BNM a întreprins măsuri orientate cu prioritate spre creşterea gradului de
siguranţă în activitatea băncilor, sporirea capacităţii acestora de a satisface necesităţile
economiei naţionale. Promovînd continuu consolidarea sistemului bancar prin
perfecţionarea mecanismului de supraveghere şi ţinînd cont de practica internaţională
generală acceptată, de principiile Comitetului de la Basel (Anexa 5) pentru o
supraveghere bancară eficientă, de starea actuală a sectorului bancar, precum şi de alţi
factori cu impact direct asupra situaţiei financiare a băncilor.

30
Capitolul 2 ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A BĂNCII COMERCIALE
VICTORIABANK

2.1 Analiza financiară a sistemului bancar al RM


Sistemul bancar al RM este constituit din două nivele: Banca
Naţională a Moldovei (nivelul I) şi băncile autorizate de BNM (nivelul
II). La rîndul său, din băncile autorizate de BNM fac parte băncile în
care statul are participaţiuni, bănci cu proprietate privată, băncile
aflate în proprietate străină, sucursalele băncilor străine.
Sectorul bancar este unul dintre cele mai fragile elemente ale
economiilor în tranziţie.
Totodată, după cum se poate de observat din evaluările
efectuate în prezentul subcapitol, în cazul sistemului bancar al RM s-a
creat o situaţie favorabilă, fapt demonstrat de rezultate pozitive şi o
consolidare continuă. Astfel, indicatorii de capitalizare şi de expunere
la risc se încadrează în cerinţele minime stabilite de BNM, contribuind
la sporirea încrederii deponenţilor în sectorul bancar, fapt ce poate fi
demonstrat prin creşterea considerabilă a volumului depozitelor pe
parcursul perioadei analizate. La fel, activitatea de creditare este în
expansiune, iar calitatea creditelor manifestă o tendinţă de
îmbunătăţire, ceea ce, la rîndul său, atestă un management

31
îmbunătăţit al riscurilor etc. Totodată, pe parcursul anilor s-a
înregistrat o descreştere în astfel de indicatori, cum sînt rentabilitatea
activelor, rentabilitatea capitalului şi marja netă a dobînzilor, care
denotă abilitatea mai scăzută a băncilor de a genera profituri. În
acelaşi timp, ratele dobînzilor la credite stabilite de către băncile
autohtone înregistrează nivele înalte depăşind media europeană, fapt
ce poate constitui un eventual obstacol în procesele de integrare.
Îmbunătăţirea performanţelor sectorului bancar este posibilă
doar în condiţiile unei
reglementări şi supravegheri continue prin care este urmărit scopul
evitării survenirii unor
instabilităţi ce ar putea submina siguranţa băncilor. Astfel, în
continuare este abordată necesitatea reglementării şi supravegherii
bancare pentru promovarea unui sistem bancar stabil şi sigur.
Pe parcursul anului 2009 sistemul bancar din Republica Moldova a înregistrat
tendinţe generale involutive, condiţionate, în mare parte, de criza financiară globală şi, în
acelaşi context, de incertitudinea prognozării de catre agenţii economici a activităţii lor
pe termen mediu.
Astfel, capitalul de gradul I pe sistem s-a micşorat cu 2.4 la suta pâna la 6453.1
mil. lei. Conform cerinţei BNM, capitalul de gradul I trebuie să fie de cel putin 100 de
milioane MDL. La toate băncile, indicatorul în cauza depaşeste valoarea minimă
reglementată şi reflectă în continuare capacitatea de rezistenţă a acestora la riscurile
asumate (riscul creditelor neperformante, al altor active s.a.). Descreşterea capitalului de
gradul I a fost determinată de retragerea licenţei BC "Investprivatbank" S.A., de
asemenea, de inregistrarea la unele bănci a pierderilor legate preponderent de
completarea rezervelor pentru acoperirea riscurilor de credit. În conditiile dificile de

32
criză, unii acţionari au acordat băncilor o susţinere financiară, prin emisiuni suplimentare
de acţiuni în sumă de 290.3 mil. lei.
Cota investiţiilor străine în capitalul băncilor a constituit 77.6 la sută sau cu 3.5
p.p. mai mult comparativ cu începutul anului şi exprimă majorarea capitalului social din
contul investiţiilor acţionarilor nerezidenţi.
Media suficienţei capitalului ponderat la risc pe sistem a fost la sfârsitul anului de
32.3 la suta, nivelul minim necesar fiind de 12 la suta. Menţinerea la nivel înalt a acestui
indicator conferă activităţii băncilor siguranţa, în condiţiile de existenţă a unui potenţial
sporit de creditare.
Un alt indicator financiar important, activele totale, au crescut pe parcursul anului trecut
cu 2.2 la sută pâna la 39915 mil. lei. Aceasta creştere a fost determinată, în special, de
cresterea obligaţiunilor cu 3.4 la sută.
În structura activelor s-au majorat: valorile mobiliare nete - cu 145.8 la sută pîna
la 6052.5 mil. lei, mijloacele datorate de bănci şi mijloacele overnight net - cu 99.9 la
sută pîna la 5465.1 mil. lei, numerarul - cu 16.4 la sută pâna la 2179.3 mil. lei.
Concomitent, s-au micşorat mijloacele datorate de BNM - cu 66.8 la sută pâna la 1943.9
mil. lei, iar creditele şi leasingul financiar net - cu 13.9 la sută pîna la 20264.2 mil. lei.
Astfel, pe parcursul perioadei 2009 băncile au fost mai prudente şi mai rezervate în
asumarea riscurilor de creditare, în condiţiile activităţii restrânse a agenţilor economici.
Ponderea creditelor neperformante în totalul creditelor s-a majorat cu 10.4 p.p.
faţă de începutul anului, constituind la sfârsitul acestuia 16.3 la sută. Totuşi, comparativ
cu luna noiembrie 2009 s-a profilat o dinamică pozitivă neinsemnată, acest indicator
micşorându-se cu 0.3 p.p.
Necesitatea de a acoperi eventualele pierderi cauzate de creditele sus- menţionate
a condus la majorarea ponderii reducerilor pentru pierderi la credite în portofoliul total
cu 4.7 p.p. până la 9.7 la sută la sfirşitul anului. Tot la capitolul credite vom menţiona şi
administrarea riscurilor, în contextul destinaţiei creditării, care reflectă prioritatăţile

33
economiei naţionale. Astfel, ponderea cea mai mare în totalul portofoliului de credite la
au deţinut-o creditele acordate industriei şi comerţului - 51.6 la sută, urmate de cele
acordate agriculturii şi industriei alimentare - 15.9 la sută creditele acordate pentru
imobil, construcţii şi dezvoltare - 12.5 la sută şi creditele de consum - 8.7 la sută.
În situaţia economică dificilă, caracterizată prin reduceri de salarii, bancile şi-au
revizuit într-o anumită măsură politicile, pentru a-şi minimiza riscurile de creditare cu
destinaţie de consum. Astfel, soldul creditelor de consum, acordate în marime de pînă la
700 mii lei s-a micşorat fata de începutul anului cu 35.3 la sută pînă la 1656.9 mil. lei.
Soldul creditelor acordate întreprinderilor mici şi mijlocii la sfârşitul anului a însumat
7540.9 mil. lei, în descrestere cu 16.8 la sută faţă de începutul acestuia.
Ţinând cont că în perioada 2009 sistemul bancar a înregistrat pierderi în suma de
145.5 mil. lei, rentabilitatea activelor şi cea a capitalului acţionar au avut valori negative
la sfârşitul anului : (-0.4) la sută şi respectiv (-2.1) la sută.
Un aspect pozitiv prezintă în continuare indicatorii lichidităţii pe sistemul bancar,
care, pe parcursul perioadei 2009, au exprimat o capacitate satisfăcătoare a băncilor de a-
şi onora atât obligaţiunile curente, cât şi cele pe termen lung. Gradul de lichiditate
conform principiului I (activele cu termenul de rambursare mai mare de doi ani nu
trebuie să depasească resursele financiare cu termenul potenţial de retragere mai mare de
doi ani) a constituit 0.6. Gradul de lichiditate conform principiului II (active lichide/total
active nu trebuie sa fie mai mic de 20.0 la sută) a consemnat 38.3 la sută.
Cît priveste situaţia depozitelor, acestea s-au micşorat cu 2.9 la sută până la
26416.5 mil. lei, inclusiv depozitele persoanelor fizice - cu 3.7 la sută pină la 16465.8
mil. lei. Depozitele persoanelor juridice au crescut cu 4.9 la sută până la 8011.8 mil. lei.
În anul 2010 sistemul bancar din Republica Moldova a înregistrat tendinţe de
dezvoltare pozitive. Capitalul de gradul I, indicatorul financiar determinant al
solvabilităţii băncilor şi al nivelului de consolidare a acestora, la situaţia din 31.12.2010
a crescut cu 5.2 la sută până la 6758.0 mil. lei. Evoluţia în cauza, în raport cu

34
descreşterea consemnată în anul 2009 cu 2.8 la suta, indică performanţa sistemului în
depaşirea crizei.
Cota investitiilor străine în capitalul băncilor a constituit 77.0 la sută, fiind cu 0.6
p.p. mai mica în comparaţie cu sfârsitul anului 2009, ca urmare a majorării capitalului
social din contul investiţiilor acţionarilor rezidenţi. Media suficienţei capitalului
ponderat la risc pe sistem e situată în continuare la un nivel înalt, alcătuind 30.1 la sută
(nivelul minim necesar fiind de 12 la sută).
Reducerea acestuia cu 2.0 p.p. faţă de sfârşitul anului 2009 vădeste o avansare a
băncilor în valorificarea potenţialului lor de efectuare a operaţiunilor de credit, fără a-şi
periclita siguranţa financiară. Activele totale, un indicator ce vizează dezvoltarea
extensivă a sistemului bancar, la situatia din 31.12.2010 au totalizat 42302.9 mil. lei, în
creştere faţă de sfârsitul anului 2009 cu 5.9 la sută. În structura activelor, pe parcursul
anului 2010, au crescut: creditele şi leasingul financiar net cu 15.3 la sută pâna la
23350.5 mil. lei, valorile mobiliare net - cu 9.9 la sută până la 6651.1 mil. lei, mijloacele
datorate de BNM – cu 22.7 la sută până la 2384.6 mil. lei.
Concomitent, s-au micsorat mijloacele datorate de bănci şi mijloacele overnight
net cu 24.0 la sută pâna la 4155.2 mil. lei, alte active net – cu 7.0 la sută pâna la 3767.2
mil. lei şi numerarul – cu 8.5 la sută până la 1994.3 mil. lei. Ponderea cea mai mare a
creditelor şi leasingului financiar net - 55.2 la sută sau cu 4.5 p.p. mai mult comparative
cu finele anului 2009 - indică o redistribuire a activelor în favoarea componentei
menţionate şi deci o înviorare a acestei direcţii de activitate. Pe parcursul anului 2010 s-a
îmbunatăţit, de asemenea, calitatea portofoliului de credite.
Astfel, în perioada analizată, ponderea creditelor nefavorabile (substandard,
dubioase si compromise) în totalul creditelor s-a redus cu 3.1 p.p. fata de finele anului
2009, constituind 13.3 la sută la 31.12.2010. Totodata, ponderea creditelor nefavorabile
în capitalul normativ total s-a micşorat respectiv cu 6.6 p.p., constituind 49.5 la sută la
31.12.2010. În contextul administrării riscurilor, la 31.12.2010, ponderea cea mai mare

35
în totalul portofoliului de credite au deţinut-o creditele acordate industriei şi comerţului
– 51.4 la sută, urmate de cele acordate agriculturii şi industriei alimentare – 14.9 la sută,
creditele pentru imobil, construcţii şi dezvoltare – 12.3 la sută şi creditele de consum –
8.4 la sută. Pentru anul 2010 venitul net pe sistemul bancar a însumat 219.1 mil. lei faţă
de pierderile de 172.5 mil. lei înregistrate în anul 2009.
Rentabilitatea activelor şi rentabilitatea capitalului acţionar la 31.12.2010 au
constituit respective 0.5 la sută si 3.0 la sută faţă de valorile negative (-0.5) la sută şi (-
2.5) la sută consemnate în anul 2009. Lichiditatea pe termen lung pe sistemul bancar
(active cu termen mai mare de doi ani/ resurse financiare cu termen potential de retragere
mai mare de doi ani) a înregistrat un coeficient de 0.7. Lichiditatea curentă pe sistem
(active lichide, exprimate prin numerar, depozite la BNM, hârtii de valoare de stat,
credite interbancare nete cu termenul de pâna la o lună / total active × 100% _ 20 la sută)
a alcatuit 34.2 la sută.
Valorile indicatorilor lichidităţii relevă existenţa surselor adecvate pentru
susţinerea plăţilor aferente obligaţiunilor şi determină nivelul redus de vulnerabilitate al
băncilor. Obligaţiunile totale, la situaţia din 31.12.2010, au înregistrat 35013.0 mil. lei
sau cu 6.1 la sută mai mult faţă de sfârşitul anului 2009. În structura acestora, depozitele
s-au majorat cu 8.7 la sută până la 28718.5 mil. lei, inclusiv depozitele persoanelor fizice
- cu 10.4 la sută până la 18174.3 mil. lei, drept reflectare a credibilităţii în crestere a
sistemului bancar după depaşirea crizei financiare.

2.2. Analiza poziţiei finaciare a BC „Victoriabank”.

Determinarea stabilităţii băncii comerciale se efectuează prin intermediul analizei


unui şir de indicatori ce reflectă activitatea instituţiei financiare respective, cum ar fi:
suficienţa capitalului, calitatea activelor, lichiditatea şi profitabilitatea băncii.

36
Pe parcursul anului 2009-2010 sistemul bancar din Republica Moldova a
înregistrat tendinţe generale involutive,condiţionate, în mare parte, de criza financiară
globală şi de incertitudinea prognozării de către agenţii economici a activităţii lor pe
termen mediu. Respectarea de către bănci a indicatorilor lichidităţii relevă existenţa
surselor adecvate de finanţare pentru acoperirea necesităţilor potenţiale atât pe termen
scurt, cât şi pe termen lung.

Tabelul 2.3.1.
EVOLUŢIA PRINCIPALILOR INDICATORI DE ACTIVITATE AI B.C. “VICTORIABANK”S.A. a.a.
2005 - 2009

INDICATORI 2006 2007 2008 2009 2010


Coeficientul lichidităţii pe termen lung (PI) 0,52 0,63 0,74 0,55 0,82
Coeficientul lichidităţii curente (PII) 40,29 35,69 28,01 31,65 38.59
Rentabilitatea activelor (%) 3,32 4,72 5,39 4,71 1.19
Rentabilitatea capitalului acţionar (%) 25,36 34,16 38,24 33,42 7,91
Marja neta a dobânzii (%) 5,38 6,22 6,86 5,32 3,76
Indicele eficienţei (%) 179,70 222,87 249,87 256,42 199.72
Credite nefavorabile/total credite (%) 11,11 6,00 3,79 4,51 12,41
Sursa:Raportul privind activitatea financiară a B.C. “VICTORIABANK” S.A. a.a. 2005-2009 //www.victoriabank.md.

Astfel, lichiditatea pe termen lung (activele cu termenul de rambursare mai mare


de 2 ani/resursele financiare cu termenul potenţial de retragere care depăşeşte 2 ani
trebuie să fie mai mic ca 1) la situaţia din 31 decembrie 2010 a constituit 0.6.

37
Sursa:Raportul privind activitatea financiară a B.C. “VICTORIABANK” S.A. a.a. 2005-2009
//www.victoriabank.md.
Fig. 2.3.1. Diagrama evoluţiei coeficientului lichidităţii pe termen lung a B.C. “VICTORIABANK” S.A.

Lichiditatea curentă (activele lichide exprimate prin numerar, depozitele la BNM,


valorile mobiliare de stat, creditele interbancare nete cu termenul de până la
o lună/total active X100% să fie mai mare de 20.0 la sută) la finele anului 2010
a consemnat 38.3 la sută.
Din datele tabelului 2.3.1. este evident , că BC „Victoriabank” S.A. a respectat
indicatorii lichidităţii pe parcursul perioadei analizate cu toate că

38
Sursa:Raportul privind activitatea financiară a B.C. “VICTORIABANK” S.A. a.a. 2005-2009
//www.victoriabank.md.
Fig. 2.3.2. Diagrama evoluţiei coeficientului lichidităţii curente a B.C. “VICTORIABANK” S.A.

mărimea lor a fost diferită de la un an la altul. Astfel, coeficientul lichidităţii pe termen


lung a BC „Victoriabank” S.A la sfârşitul anului 2009 a înregistrat cel mai înalt nivel
0,82, cu toate că se află în limita normativului(vezi figura 2.3.1.).
Coeficientul lichidităţii curente a înregistrat cel mai apropiat nivel de normativ la
sfârşitul anului 2007 – 22,01 la sută, iar la sfârşitul anului 2009 a atins nivelul de 38,59
la sută, ce constituie o valoare aproximativ de două ori mai mare comparativ cu
normativul stabilit de banca centrală (vezi figura 2.3.2.). Acest lucru ne vorbeşte despre
faptul, că la BC „Victoriabank” S.A. a crescut ponderea activelor lichide în totalul
activelor băncii. Situaţia creată este favorabilă băncii prin faptul că are lichidităţi
suficiente pentru a face faţă cererii, chiar în valoare mult mai mare decât cerinţele Băncii
Naţionale a Moldovei în acest sens, totodată, apare dezavantajul neutilizării în cel mai
avantajos mod a resurselor de care dispune BC „Victoriabank” S.A. Considerăm că acest
lucru se datorează faptului că banca nu vrea să investească resursele pe perioade mai
mari de un an pentru a se proteja de riscul de credit şi, respectiv , cel de lichiditate care
ar putea să apară în condiţiile de incertitudine contemporane în care activează.

Sursa:Raportul privind activitatea financiară a B.C. “VICTORIABANK” S.A. a.a. 2005-2009

39
//www.victoriabank.md.
Fig. 2.3.3. Diagrama evoluţiei rentabilităţii activelor şi rentabilităţii capitalului acţionar a B.C. “VICTORIABANK”
S.A.

Referindu-ne la evoluţia principalilor indicatori de rentabilitate, şi anume,


rentabilitatea activelor şi rentabilitatea capitalului acţionar ai BC „Victoriabank” S.A.
este evident că în ultimii doi ai au înregistrat o tendinţă negativă, şi în special, la sfârşitul
anului precedent. Astfel, dacă la sfârşitul anului 2008 rentabilitatea activelor constituia
5,39%, apoi la 31.12,2010 a atins nivelul de 1,19%. Deci, avem legătura directă dintre
nivelul de lichiditate şi cel de rentabilitate al activelor băncii analizate.
Rentabilitatea capitalului acţionar a BC „Victoriabank” S.A. a înregistrat o
evoluţie foarte diferiră de la un an la altul. Aşa dar, dacă la sfârşitul anului 2006
rentabilitatea capitalului acţionar ai BC „Victoriabank” S.A. constituia 25,36%, apoi pe
parcursul următorilor doi ani a crescut, atingând nivelul de 38,24% la 31.12.2008, ca mai
apoi să înregistreze o scădere drastică, ajungând la 31.12.2010 la nivelul de 7,91%.
Acest lucru ne vorbeşte despre gradul scăzut al eficienţei de utilizare a investiţiilor
acţionarilor băncii şi nu este altceva decât evitarea investiţiilor cu un nivel mai înalt de
rentabilitate, dar şi cu un grad sporit de risc.
Tabelul 2.3.2.
EVOLUŢIA VOLUMULUI ŞI STRUCTURII CAPITALULUI ACŢIONAR AL B.C. “VICTORIABANK”
S.A. în a.a. 2005 –2009 (mii lei)

.INDICATORI 2006 2007 2008 2009 2010


Acţiuni ordinare plasate 32 000 32 000 32 000 32 000 32 000
Acţiuni preferenţiale plasate 0 0 0 0 0
Total acţiuni in circulaţie 32 000 32 000 32 000 32 000 32 000
Surplus de capital 10 250 10 250 10 250 10 250 10 250
Capital de rezervă 4 800 4 800 4 800 4 800 4 800
Rezerve privind 0 0 0 0 0
reevaluarea activelor
Profit nedistribuit 222 975 330 148 510 292 560 578 801 645
Total capital acţionar 270 025 377 198 557 342 607 628 848 695
Sursa:Bilanţul contabil al B.C. “VICTORIABANK” S.A. a.a. 2005-2009 //www.victoriabank.md.

40
Analizând evoluţia volumului şi structurii capitalului a BC „Victoriabank” S.A.
putem afirma, că majoritatea componentelor capitalului acţionar al băncii au înregistrat o
valoare constantă pe parcursul anilor analizaţi 2005-2009.

Acţiuni ordinare plasate


Surplus de capital
Capital de rezervă
Profit nedistribuit

Sursa:Bilanţul contabil al B.C. “VICTORIABANK” S.A. anul 2010 //www.victoriabank.md.


Fig. 2.3.4. Diagrama structurii capitalului acţionar al B.C. “VICTORIABANK” S.A.

După cum e şi firesc să fie, elementul cu ponderea principală în capitalul acţionar al


BC „Victoriabank” S.A. reprezintă profitul nedistribuit, care constituie la 31.12.2009
aproximativ 94,4%, iar la 31.13.2006 cota profitului nedistribuit în capitalul acţionar
constituia aproximativ 98%.

Acţiuni ordinare plasate


Surplus de capital
Capital de rezervă
Profit nedistribuit

Sursa:Bilanţul contabil al B.C. “VICTORIABANK” S.A. a.a. 2006-2010//www.victoriabank.md.


Fig. 2.3.5. Diagrama evoluţiei profitului nedistribuit şi capitalului acţionar al B.C. “VICTORIABANK” S.A.

Majorarea capitalului acţionar al băncii din contul profitului nedistribuit reprezintă


cea mai avantajoasă şi optimă sursă pentru BC „Victoriabank” S.A., lucru care semnifică
că profitul încasat de bancă ca rezultat a exerciţiului financiar este suficient pentru
acoperirea cheltuielilor necesare şi o parte a lui este capitalizat.

41
Tabelul 2.3.3.
EVOLUŢIA CAPITALULUI B.C. “VICTORIABANK”S.A. a.a. 2006 - 2010 (mii lei)

INDICATORI 2006 2007 2008 2009 2010


Capital normativ total (CNT) 266,714 372,765 552,150 774,210 841,259
Capitalul de gradul I 266,714 372,765 552,150 774,210 841,259
Capitalul de gradul II 0 0 0 0 0
Suficienţa capitalului ponderat la risc (%)
19,83 22,00 24,23 28,57 28,02
Sursa:Raportul privind activitatea financiară a B.C. “VICTORIABANK” S.A. //www.victoriabank.md.

Capitalul normativ total al BC „Victoriabank” S.A. este constituit integral din capitalul
de gradul unu şi a înregistrat o creştere constantă pe parcursul ultimilor cinci ani. Dacă
la 31.12.2006 valoarea capitalului normativ total al BC

Sursa:Raportul privind activitatea financiară a B.C. “VICTORIABANK” S.A. a.a. 2006-2010 //www.victoriabank.md.
Fig. 2.3.6. Diagrama evoluţiei capitalului normativ total al B.C. “VICTORIABANK” S.A. în a.a. 2006 –2010 (mil.lei)

42
Sursa:Raportul privind activitatea financiară a B.C. “VICTORIABANK” S.A. a.a. 2006-2010 //www.victoriabank.md.
Fig. 2.3.7. Diagrama evoluţiei suficienţei capitalului ponderat la risc la B.C. “VICTORIABANK” S.A. în a.a. 2006 –
2010. (%)

„Victoriabank” S.A. constituia 226,7 mil.lei, atunci la 31.12.2010 a atins marimea


de 841,3mil.lei, ce a constituit o creştere de aproximativ 3,2 ori. Chiar şi în condiţiile
creşterii cerinţelor privind capitalizarea BC „Victoriabank” S.A. corespunde cerinţelor
pentru desfăşurarea activităţilor financiare.
Nivelul suficienţei capitalului ponderat la risc este mult mai mare decât
normativul stabilit de Banca Naţională a Moldovei a crescut continuu pe parcursul
perioadei analizate, înregistrând totuşi o micşorare la 31.12.2010 la 28,08% faţă de
31.12.2009 când a atins mărimea 28,57%.

43
Sursa:Raportul privind activitatea financiară a B.C. “VICTORIABANK” S.A. a.a. 2006-2010 //www.victoriabank.md.
Fig. 2.3.8. Diagrama evoluţiei indicatorului calităţii creditelor la B.C. “VICTORIABANK” S.A. în a.a. 2006 – 2010.
(%)

Analizând datele tabelului 2.3.1 şi fig. 2.3.8. observăm că indicatorul calităţii


creditelor BC „Victoriabank” S.A. a avut o evoluţie diferită de la un an la altul.Dacă la
sfîrşitul anului 2008 cota creditelor nefavorabile în totalul creditelor constituia doar
3,79% atunci în 2009 a ajuns la 4,51% iar la sfîrşitul lui 2010 constituia 12,41%. Acest
indicator denotă faptul că în 2010 s-a înrăutăţit calitatea portofoliului de credit al BC
„Victoriabank” S.A, factor determinat al nivelului riscului de credit.
În baza datelor prezentate şi a analizei efectuate este evident că BC
„Victoriabank” S.A. dispune de un volum mare de active lichide, pe care ar putea să le
folosească pentru investiţii mai rentabile, lucru ce ar influenţa pozitiv evoluţia
indicatorilor de rentabilitate. Considerăm, că banca a adoptat această strategie de
activitate în scopul protejării sale împotriva riscului de credit, pentru a nu-şi pune în
pericol stabilitatea financiară în condiţiile economice contemporane. Totodată, BC

44
„Victoriabank” S.A. îşi menţine o poziţie stabilă pe piaţă, lucru demonstrat şi de
indicatorii prezentaţi în lucrare.

2.3. Recomandări de îmbunătăţire a poziţiei financiare.

BC „Victoriabank” S.A deţine un loc de virf in clasamentul bancilor comerciale


din RM fiind cu un pas înainte încă de la înfiinţare(22 decembrie 1989) implementînd
noi tehnologii precum operarea cu carduri bancare, bancomate şi alte servicii inovative.
În pofida faptului că BC „Victoriabank” S.A este o bancă de succes, are totuşi
nevoie de unele îmbunătăţiri care vin odata cu dezvoltarea tehnologiilor informaţionale,
dezvoltarea economiei ect.
O imbunătăţire ce ar fi benefică nu doar pentru BC „Victoriabank” S.A dar şi pentru
toate bancile din RM ar fi dezvoltarea şi perfecţionarea tehnologiilor informaţionare ce
ar face ca transferurile de informaţii sa fie mult mai rapide fără erori elementare.
O altă imbunătăţire ar fi pregătirea personalului la un nivel înalt ce ar duce la o
îmagine mai bună, un prestigiu mai înalt al bancii şi o pozişie financiară mai bună.
Din punct de vedere financiar BC „Victoriabank” S.A îţi menţine o poziţie stabilă
pe piaţa cu unele devieri cum ar fi calitatea portofoliului de credite care a a avut o
evoluţie diferită de la un an la altul, astefel la sfîrşitul anului 2008 cota creditelor
nefavorabile în totalul creditelor constituia doar 3.79%,atunci în 2009 a ajuns la 4.51%,
iar la sfîrşitul lui 2010 constituia 12.41%. Aceste data denotă faptul că în 2010 s-a
înrăutăţit calitatea portfoliului de credite.La această situaţie sunt bine venite unele
propuneri pentru îmbunătăţirea portofoliului de credite:
- Ridicarea profitabilităţii prin acordarea creditelor mai performante, pentru ca
acestea să nu ajungă în categoria celor dubioase. Găsirea modalităţilor de conlucrare cu
clientul ce i-ar permite clientului băncii de a rambursa creditul restant fără a recurge la
utilizarea fondului de risc.

45
- Perfecţionarea gradului de specializare a lucrătorilor bancari pentru a exclude
riscurile în procesul de acordare a creditelor;
- Strategii mai eficiente pentru obţinerea profitului mai mare din creditul acordat;
- Lucrul intensiv cu clientul care a solicitat un credit mare spre a exclude
expunerea la un risc major;
-Realizarea controalelor permanente la sediul clientului şi o monitorizare mai
eficientă a creditelor ;
- Supravegherea continuă până la finele rambursării creditului;
- Verificarea garanţiilor şi monitorizarea calităţii şi valorii acestora;
- Găsirea punctului optim dintre profitabilitate şi riscul acceptat de
bancă la acordarea creditelor;
- Atingerea unui portofoliu performant prin intermediul aplicării unor noi
tehnologii informaţionale în domeniul bancar prin selectarea celor mai buni
debitori;
- Colaborarea cu birourile de credit în alegerea clienţilor fără istorii de creditare
dubioase;
- Promovarea unei politici de creditare eficiente.
Comform datelor prezentate în analiză este evident că BC „Victoriabank” S.A
dispune de un volum mare de active lichide.În cazul în care banca deţine un coeficient al
lichidităţii curente destul de înalt , aceasta se va confrunta cu problema profitabilităţii,
deoarece activele cu lichiditate înaltă nu aduc venituri şi banca nu va putea să-şi acopere
toate cheltuielile operaţionalte (inclusiv achitarea dobînzilior la depozite),de aceea vin cu
propunerea ca banca să folosească o parte din activele lichide pentru investiţii mai
rentabile, lucru ce ar influenţa pozitiv evoluţia indicatorilor de renatbilitate.
Printr-o colaborare strînsă cu clienţii băncii comerciale vom ajunge la nivelul
dorit al lichidităţii şi profitabilităţii şi prin respectarea strictă a cerinţelor ce sunt

46
înaintate de autoritatea monetară în Republica Moldova vom putem avea o bancă
de cel mai perfrmant nivel.

CONCLUZII
În baza investigaţiilor efectuate referitor la aspectul sistemului băncilor, pentru
asigurarea stabilizării şi sporirii siguranţei activităţii bancare în Republica Moldova,
putem formula următoarele concluzii:
- Băncile sunt instituţii „specifice”, deoarece funcţionează din contul mijloacelor
atrase şi prestează servicii financiare de intermediere a fluxurilor mijloacelor băneşti din
economia unei ţări. Astfel, asigurarea stabilităţii sistemului bancar şi siguranţei fiecărei

47
bănci în parte, în primul rînd, în scopul protejării intereselor deponenţilor, constituie
obiectivul de bază al oricărei bănci centrale;
-Un sistem bancar stabil presupune, la rîndul său, asigurarea exercitării
neîntrerupte a tranzacţiilor de intermediere financiară, menţinerea unui nivel înalt de
credibilitate a participanţilor în sistem, lipsa vulnerabilităţilor şi efectelor adverse în
activitatea desfăşurată de instituţiile financiare etc;
-Formarea bazei de resurse a băncii este influienţată de situaţia economică a ţării
şi a regiunii în care activează banca, situaţia pieţei financiare, nivelul de dezvoltare a
sistemului bancar precum şi politica Băncii Centrale;
-În practica bancară, de regulă sub capital se subînţelege resursele, depuse de
beneficiari şi care constă, în principiu din capitalul statutar, venitul din plasamente,
rezerve pentru cheltuieli neprevăzute şi soldul profitului nedistribuiţi în cea mai mare
parte din resursele atrase de bănci sub diferite plasamente şi împrumuturi.
-Formele esenţiale ale capitalului bancar, utilizate în prezent, sunt: acţiunile
comune şi preferenţiale, venitul din plasamente, rezerve, obligaţiuni sau împrumuturi
subordonate, valori mobiliare, depozite, credite interbancare;
-Pentru sporirea nivelului de competitivitate a băncilor autohtone, este oportună
majorarea, în continuare, a cerinţei faţă de capitalul minim necesar, astfel încît acesta să
fie comparabil cu exigenţele stabilite de directivele europene. Băncile, la rîndul lor,
trebuie să compenseze instabilitatea mediului economic şi a sistemului bancar prin
asigurarea nivelului de capital, fiind chiar mai înalt decît nivelul cerinţei stabilite de
către banca centrală;
-Mărimea capitalului băncilor comerciale şi structura acestuia este gestionată de
Banca Naţională, scopul principal al căreia este asigurarea stabilităţii sistemului bancar;
-Protejarea intereselor deponenţilor prin aplicarea schemelor de garantare a
depozitelor în sistemul bancar reprezintă o importanţă majoră pentru asigurarea
stabilităţii sectorului bancar, deoarece însuşi funcţionarea acestora contribuie la:

48
menţinerea credibilităţii sistemului bancar, stimularea atragerii mijloacelor băneşti pe
termen lung, promovarea mecanismului de evitare a crizelor de lichiditate, reducerea
cheltuielilor băncilor şi a statului pentru „reanimarea” sistemului bancar în perioada de
criză;
-Obiectivul principal al asigurării stabilităţii bancare constă în
limitarea riscului sistemic, protejarea sectorului bancar de faliment şi
de vulnerabilităţi, asigurarea alocării optime a resurselor,
determinarea regulilor prudenţiale, ceea ce poate fi realizat prin
implementarea în practica autohtonă a ghidărilor de asigurare a
stabilităţii sectorului bancar, general acceptate, elaborate de
Comitetul Basel;
-Evaluarea indicatorilor principali care reflectă stabilitatea
sistemului bancar autohton (capitalul, activele, lichiditatea etc.)
demonstrează, în general, tendinţe de consolidare pe parcursul
ultimilor ani;
-Asigurarea şi menţinerea stabilităţii şi siguranţei sistemului
bancar, presupune, în condiţiile unui mediu macroeconomic stabil, o
reglementare şi supraveghere prudenţială corespunzătoare, un
management eficient al riscurilor caracteristice activităţii instituţiilor
financiare, un nivel înalt de transparenţă, promovarea principiilor de
guvernare corporativă, precum şi neimplicarea statului în activitatea
băncilor etc.
Rezumând, principala problemă actuală cu care se confruntă Băncile esta
instabilitatea şi incoerenţa legislativului; faptul că un agent economic, care a investit în
bancă o sumă considerabilă de mijloace baneşti, după foarte puţin timp de la realizarea
investiţiei, poate fi pus în situaţia de a fi privat de toate facilităţile oferite de regimul de

49
bancă iniţial, prin adoptarea unor noi legi care va schimba clauzele condiţionate iniţial,
aceasta este prima problemă care trebuie soluţionată.
În concluzie, condiţiile de succes ale băncilor sunt:
- O legislaţie fermă în domeniu;
- Un sprijin eficient din partea Organelor statale;
- Planificarea şi conducerea bună;
- Plasarea bună în raport cu facilităţile de plasament necesar;
- Menţinerea/ înbunătăţirea facilităţilor la depunerile populaţiei.

BIBLIOGRAFIE

50
I. Acte normative şi reglementorii
1 Legea instituţiilor financiare. Nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 // Monitorul oficial –
1996. – Nr. 1/2.
2. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni. Nr. 1134-XIII din
02 aprilie 1997 // Monitorul oficial – 1997. – Nr. 38-39/332.
3. Regulament cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc. Nr. 269 din
17 octombrie 2001 // Monitorul oficial – 2003. – Nr. 130 (cu modificarea şi
completarea din 13.11.03).

II. Lucrări ştiinţifice


4. Basno, C.; Dardac N. Operaţiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată. –
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 2001. – 251p.
5. Caraganciu, A.; Iliadi G. Monedă şi credit. – Chişinău: Editura ASEM, 2004.
– 249p.
6. Cociug, V.; Mistrean L. Operaţiuni bancare: Concepte, scheme, aplicaţii. –
Chişinău: Editura ASEM, 2006. – 268p.
7. Cucu, M. Aspectul stabilizării şi sporirii funcţionării sistemului bancar al
Republicii Moldova în contextul integrării în Uniunea Europeană. Teză de
doctor. –Chişinău: ASEM, 2007. – 192p.
8. Gillian, G. Deposit Insurance: A Survey of Actual and Best Practices. – IMF
Working Paper, WP/99/54, 1999. – 149p.
9. Grigoriţă, C. Activitate bancară. –Chişinău: ediţia a III-a, Cartier, 2005. –
418p.
10. Hartulari, C.; Păun, M.; Păun, R.–M. Analiza, diagnoza şi modelarea
sistemelor financiar- bancare. – Bucureşti: Editura ASE, 2005. – 224p.
11. Tudorache, D.; Pîrjol, T. Monedă, credit, bănci. – Bucureşti: Editura
Universitară, 2005. – 512p.

51
IV. Resurse Internet
1. www.bnm.org
2. www.statistica.md
3. www.moldova.md
4. www.europa.eu
5. www.worldbank.org
17. www.victoriabank.md

52

S-ar putea să vă placă și