DEPARTAMENTUL PIPP

ANUL II , GRUPA 1
ANDRONIC MARIANA

ESEU

CENUŞĂREASA
Fraţii Grimm

Fraţii GrimmJacob (1785-1863) şi Wilhelm (1786-1859), lingvişti,

filologi şi folclorişti germani, s-au impus în istoria literaturii universale prin
culegerile de Basme pentru copii şi casă , publicate în mai multe volume
începând cu anul 1812. Principiul care a stat la baza poveştilor şi basmelor
Fraţilor Grimm a fost respectarea acţiunii şi specificului fiecărui basm, dar în
cazul existenţei mai multor variante, au încercat să găsească o notă
caracteristică basmului popular german, în general. Prelucrările de basme au
respectat specificul limbii germane şi simplitatea caracteristică naratorului
popular. Culegerile de basme ale Fraţilor Grimm sunt încă o dovadă a
motivelor itinerante, poveşti cum ar fi :Cenuşăreasa, Albă ca Zăpada, Pomul cu
mere de aur, Frumoasa adormită, Croitoraşul cel viteaz, Fata moşului cea
cuminte şi harnică şi fata babei ceahaină şi urâtă pot fi regăsite şi la alte
popoare.
Autorii acestor capodopere reale genului nu s-au îndepărtat prea mult de
genul popular. În acest sens ei fixează expoziţiunea imediat după formula
introductivă „A fost odată...”. Formulele mediane sunt concepute în versuri şi
repetate pentru a fixa acţiunea, pe de o parte, şi pentru a treziinteresul
cititorului, pe de altă parte.
În concepţia autorilor, finalul oricărui basm trebuie să aibă un pronunţat
caracter etic şi educativ. Pentru a readuce, însă, în prim- plan, voia bună, se
introduce, de regulă, o notă de umor şi de veselie,
O coordonată esenţială a basmului Cenuşăreasa constituie înfăţişarea veridică a
realităţii, prin interferenţa permanentă dintre real, miraculos şi fantastic.

Motivul iubirii dintre o fiinţă umilă şi o alta aparţinând unei clase

superioare(împărat, rege , boier) cunoaşte o largă arie de circulaţie. În versiunea
franceză, la Charles Perault, autorul se referă la un „gentilom căsătorit a doua
oară cu o femeie trufaşă, care are două fete răsfăţate” trăind în „camere cu
parchet pe jos, unde aveau paturile cele mai la modă şi oglinzi în care se vedeau
din cap pană în picioare”. Ele iau parte la balul dat de rege într -o ambianţă
tipică secolului al XVIII-lea. Basmul se termină prin căsătoria regelui cu sora
cea mică, pe care surorile vitrege o invidiază pentru frumuseţea şi hărnicia ei,
dar în acelaşi timp o dispreţuiesc pentru sărăcia în care aceasta se zbate.
.După folcloristul francez Pierre Santynes, care a scris despre poveştile lui
Charles Perrault, Cenuşăreasa ar sugera „umilinţă şi penitenţă”.
„Mama vitregă” ar fi simbolul anului „vechi” în faţaprimelor luni ale
primăverii.

Ajutorul primit din partea unei vieţuitoare sau a unor arbori „ar asimila
basmul unor epoci când se credea că animalul sau arborele poate proteja fiinţa
slabă a omului. Însăşi îmbrăcămintea – de mătase, argint, aur – n-ar fi decât
veşminte de ceremonie liturgice”.
Gheorghe Vrabie arată că Fraţii Grimm interpretează „condurul” ca o
„ascendenţă a femeii asupra bărbatului”, episodul fiind „un rit de alegere şi
investitură”, deci un rit nupţial.

Motivul fetei orfane persecutate de mama vitregă şi de fetele acesteia se mai

întâlneşte la Puşkin şi Andersen.

Cenuşăreasa, în viziunea Fraţilor Grimm sau în aceea a lui Charles Perault,

se citeşte pentru frumuseţea intrinsecă a basmului. Dar atât tema, cât şi subiectul
au fost raportate unor concepţii străvechi despre viaţă, având şi implicaţii
sociale.

Tema generală, lupta dintre bine şi rău, respectiv chinurile la care este supusă
Cenuşăreasa de către mama şi surorile vitrege, se împleteşte cu unele teme
secundare, menite să îmbogăţească prin detalii aspectul general de viaţă.
Dragostea dintre fata oropsită şi fiul de împărat se raportează direct la mesajul
etic al basmului: „după faptă şi răsplată”.
Subiectul se distinge printr-o relatare lineară: un om bogat, căruia îi moare
nevasta, se recăsătoreşte cu o femeie care avea două fete. Ele o ţin pe sora
vitregă la distanţă, obligând-o să facă cele mai anevoioase lucruri.
Astfel sunt introduse în acţiune personajele opuse, geloase pe calităţile
surorii vitrege, pe care o alungă din odaia lor, îi iau „straiele” frumoase şi o
trimit să doarmă în cenuşă, lângă vatră, numind-o dispreţuitor Cenuşăreasa,
pentru că este plină de cenuşă.
Când împăratul dă vestita petrecere şi fata orfană se roagă de mama ei
vitregă
s-o lase şi pe ea la bal, aceasta refuză, dându-i să aleagă, în două rânduri, lintea
„bob cu bob”, dintr -o „strachină”răsturnată în cenuşă. Intervine elementul
miraculos, concretizat prin păsările cerului, care o ajută să ducă la bun sfârşit
treaba începută. Nici de data aceasta dorinţa nu îi este împlinită. După plecarea
mamei vitrege şi a surorilor la palat, fata sărmană se duce să plângă la
mormântul mamei sale,invocând alunaşul prin versuri cu valoare de
ritual magic:

„ – Alunaş, drag, alunaş,

Scutură-te, rogu-te-aş,
Şi mă-mbracă-n strai de argint
– Numa-n aur şi argint.”

Basmul alunecă spre miraculos: pasărea albă îi azvârle din alun „o rochie
ţesută toată în aur şiargint şi o pereche de conduri cu alesături de mătase şi
argint”.

Eroina poveştii este un simbol în dicţionarul umanităţii, un simbol al sorţii

vitrege, victoria ei asupra mamei şi surorilor vitrege este justiţia de neuitat a
poveştii.