Ghitulescu Andreea Livia

Gherghina Maria Victoria

Seria 3,grupa 2

Rolul serviciilor in cresterea calitatii vietii

1,Serviciile si sectorul tertiar

Teoriile privind clasificarea sectoriala le regasim la A. Fisher, Colin Clark si J.

Fourastie.

Pentru prima data serviciile au fost grupate intr-un sector distinct al economiei
nationale de catre A. Fisher, in sectorul tertiar, definit ca ansamblul de activitati
consacrate productiei nemateriale, in timp ce sectorul primar grupeaza activitatile
agricole si extractive iar sectorul secundar industriile prelucratoare.

Obs. Progresul economic are drept caracteristica glisarea ocuparii fortei de

munca si a investitiilor de la sectorul primar spre sectorul secundar si mai departe spre
sectorul tertiar.

Ulterior clasificarea a fost perfectionata de Clark si Fourastie.

Clark, in urma unei analize statistice laborioase grupeaza activitatile economice in:

 activitati primare, caracterizate prin utilizarea directa a resurselor naturale si prin

randamente descrescande (agricultura, exploatarea forestiera, vanatoare,
pescuit);

 activitati industriale (secundare) – transformarea continua si pe o scara mare a

materiilor prime in produse transportabile, caracterizate prin productivitate
ridicate si randamente crescande;

 activitati tertiare caracterizate prin productivitate mai redusa (mestesuguri de

reparatii reparatii, croitorii, brutarii, industria constructiilor, activitati bancare,
asigurari, comert si servicii personale).

Fourastie a reusit sa formuleze un criteriu stiintific de delimitare a sectoarelor

economiei in functie de comportamentul lor economic. El spune ca: comportamentul
economic al celor trei sectoare este caracterizat prin nivelul si dinamica productivitatii,
nivelul progresului tehnic si receptivitatea fata de acestea. Astfel:

 pentru sectorul primar cresterea productivitatii este situata la nive mediu;

 pentru sectorul secundar peste medie;

  pentru sectorul tertiar sub medie.

In ceea ce priveste progresul tehnic sectorul secundar este caracterizat ca avand cel
mai inalt grad de patrundere a progresului tehnic iar sectorul tertiar ca fiind cel mai
putin receptiv.

Obs. Aceste afirmatii sunt facute cu referire la intregul complex eterogen al

tertiarului. Lucrarile mai recente reconsidera aceste idei si sustin ca anumite servicii
moderne si anumite activitati agricole se desfasoara la un inalt nivel tehnic, in timp ce
anumite laturi ale sectorului industrial releva un progres tehnic mai slab.

2,Consumul de servicii al populatiei

Consumul de servicii reprezinta un element important al calitatii vietii. Inca din sec
19 Engel observa ca cu cat veniturile familiare sunt mai ridicate cu atat partea
cheltuielilor pentru marfurile alimentare era mai mica iar partea serviciilor considerata
ca si cheltuieli accesorii in consumul total al familiei creste.

In tarile dezvoltate, cu economie de piata analiza coeficientilor bugetari, a partii

relative a cheltuielilor pentru bunuri si servicii in consumul familial arata tendinta de
crestere a ponderii cheltuielilor pentru servicii.

Pentru tarile puternic industrializate partea serviciilor in consumul final privat se

situeaza intre 1/3 si ½ cu tendinta usoara de majorare. Pentru tarile est-europene
ponderea serviciilor este mult mai modesta circa 15-20%.

Servicii pentru populatie

Dimensiuni si clasificare

Serviciile pentru populatie inregistreaza o dinamica deosebita determinata de

sistemul nevoilor, a veniturilor si a comportamentelor de consum. Grupa serviciilor
pentru populatie este extrem de diversa, serviciile componente fiind destinate
completarii paletei sortimentale a bunurilor de consum, satisfacerii unor nevoi care nu
au corespondent in produse sau crearii cadrului optim de utilizare in consum a
produselor. De aceea avem servicii independente si servicii asociate bunurilor.

Dezvoltarea serviciilor pentru populatie reprezinta o trasatura a majoritatii tarilor

avansate din punct de vedere economic, serviciile detinand o pondere intre 35-55% din
consumul final privat cu tendinta de crestere manifestata pe parcursul ultimelor trei
decenii. Tarile est-euponene inregistreaza o pondere mai scazuta atat din considerente
ce tin de nivelul de dezvoltare economica, cat si datorita unei conceptii diferite cu
privire la capacitatea serviciilor de a satisface trebuintele. Comparatia datelor statistice
sufera insa datorita unor neconcordante de ordin metodologic, motiv pentru care se
apeleaza la indicatorul "consum largit de servicii", adica volumul valoric al serviciilor
comerciale (platite de populatie), al celor finantate de la bugetul public precum si
prestatia comerciala (apreciata la 30% din cifra de afaceri a comertului cu amanuntul).

Serviciile pentru populatie, dupa Minciu1 pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

1. Dupa natura relatiilor economice si financiare ce intervin intre prestator si

beneficiar:

 servicii comerciale, platite de populatie (reparatii, transporturi, posta,

telecomunicatii, turism, spalatorie si curatatorie, coafura);

 servicii oferite cu titlu gratuit, finantarea lor realizandu-se pe cale publica

din bugetul de stat (invatamant, cultura, sanatate, ordine publica,
aparare).

2. Dupa caracterul beneficiarului:

 servicii personale (individuale);

 servicii colective (utilitati de ordin public).

Serviciile personale sunt vandute pe piata consumatorului individual sau gospodariei,

contra unui pret, indiferent de sursa de finantare, care poate fi privata sau publica
(daca cheltuielile beneficiarului sunt ulterior rambursate printr-un regim de asigurari
sociale). La randul lor, serviciile personale (individuale) pot fi:

 servicii care privesc in general bunurile: servicii cu caracter locativ ( de ex.

inchirieri de locuinte sau de diverse bunuri); servicii de reparatii si intretinere (de
ex. reparatii aparate de uz casnic, curatatoriile chimice);

 servicii cu efect direct asupra persoanei: servicii cu efect asimilabil investitiei in

capitalul uman (invatamant, sanatate); servicii asimilabile consumului:
transporturi, telecomunicatii, turism.

Serviciile colective (utilitatile de ordin public) inglobeaza toate prestatiile in

furnizarea carora participa statul, fie prin aport financiar, fie definind conditiile in care
sunt oferite. Ele sunt oferite cu titlu gratuit sau contra unei plati, insa aceasta nu
acopera decat o parte a cheltuielilor pe care le presupune prestarea lor si pot fi:

 servicii personalizate (individuale): transport, telecomunicatii, invatamant,

sanatate;

1
Ioncica M., Minciu R., Stanciulescu G., Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucuresti, , p.164
  servicii destinate colectivitatii in ansamblul sau: aparare, protectia mediului,
servicii culturale.

3. Dupa continutul activitatii:

 servicii cu caracter industrial (asimilabil industriei prin tehnica de lucru si

organizare): reparatii, restauratie, servicii de curatatorie;

 servicii cu caracter neindustrial: posta, coafura, servici cultural-recreative.

4. Dupa nivelul lor de dezvoltare si importanta pentru consumul populatiei:

 servicii organizate ca ramuri distincte ale economiei: transporturi,

telecomunicatii, sanatate, cultura, invatamant.

 servicii care functioneaza doar ca activitati separate in cadrul unor

sectoare, prestate de societati specializate in acest sens (de ex. inchirieri
de bunuri sau locuinte).

Principalele grupe de servicii pentru populatie

In literatura de specialitate2, serviciile pentru populatie sunt tratate pe doua mari

grupe: servicii finantate de la buget si servicii comerciale.

1. Serviciile finantate de la buget

Servicile finantate public sau furnizate consumatorilor cu titlu gratuit au o

destinatie colectiva si inscriu ca principal obiectiv satisfacerea nevoilor spirituale ale
membrilor societatii: invatamant, cultura, arta, sanatate, asistenta, oferite in mod
nemijlocit utilizatorilor, dar si o suita de prestatii de ordin general ca: aparare nationala,
ordinea publica, protectia mediului.

Invatamantul datorita rolului sau in dezvoltarea personalitatii umane, in

pregatirea viitoarelor generatii, este unul din cele mai importante servicii finantate de la
buget. Este influentat si influenteaza la randul sau ritmul cresterii economice. Intre
invatamant si dinamica sociala exista o relatie de interconditionare reciproca, iperativul
fiind continua perfectionare si adaptare la nevoia sociala.

Importanta si dimensiunile serviciilor de invatamant pot fi puse in evidenta

printr-o serie d indicatori ca: sumele alocate de la buget sau procentul din PIB;
populatia scolara (evolutia si structura acesteia pe forme de invatamant); personalul
didactic; baza materiala.

Ocrotirea sanatatii cuprinde serviciile menite a veghea la starea de sanatate a

populatiei si la mentinerea respectiv refacerea capacitatii de munca. In asigurarea starii

2
a se vedea in acet sens Ioncica M., Minciu R., Stanciulescu G., op. cit., p. 182 si urm.
de sanatate a populatiei (indicator cu un continut complex) participa serviciile medicale,
cele din domeniul asistentei sociale precum si serviciile cu caracter sportiv si de cultura
fizica. In aprecierea acestor servicii capata importanta indicatori ca: sumele alocate de
la buget sau procentul din PIB; personalul medical, nivelul de pregatire si evolutia sa pe
profesiuni; baza materiala (de ex. numarul de locuitori ce revine la un pat de spital).

Serviciile din domeniul culturii si artei, reprezinta o alta categorie de servicii

finantata de la buget. Destinate satisfacerii nevoii de frumos, de instruire si informare,
de educatie continua si de petrecere placuta a timpului liber, ele se bucura de sprijinul
statului care intretine reteaua instittiilor cultural-artistice, promoveaza valorile culturale
in tara si strainatate si facilteaza accesul unor categorii sociale mai putin favorizate.

2.Servicii comerciale

Aceste servicii se adreseaza unor categorii foarte largi de nevoi si sunt prestate
contra cost consumatorilor individuali sau gospodariilor. Ele cuprind:

 transporturile si telecomunicatiile;

 hoteluri si restaurante;

 cafenele, baruri, cantine si alte unitati de preparare a hranei;

 agentii de turism si asistenta turistica;

 inchirierea bunurilor personale si gospodaresti

 activitatile recreative, culturale si sportive;

 serviciile financiare;

 serviciile juridice; serviciile de contabilitate;

 activitati ale agentiilor de presa, etc.

Servicile comerciale sunt greu de masurat datorita eterogenitatii si a faptului ca

functioneaza in structuri organizatorice unitare cu cele destinate serviciilor pentru
productie sau finantate public. Ca urmare abordarea lor are loc intr-o maniera globala si
redusa la exemple pe categorii de astfel de servicii.

Dezvoltarea servicilor comerciale pentru populatie este consecinta fireasca a

evolutiei de ansamblu a economiei si trebuie analizata in corelatie cu PIB, cu ponderea
populatiei ocupate si rata somajului, nivelul preturilor, timpul liber, dotarea cu bunuri de
folosinta indelungata, etc. Pana in anul 1990 aceasta grupa de servicii a inregistrat o
curba ascendenta, dupa care se poate remarca un declin dar cu importante deosebiri pe
tipuri de servicii.3

Consumul de servicii intre anii 1997-2007

Un cuantum mediu mai mic sau mai mare de cheltuieli cu serviciile – in functie
de nivelul de dezvoltare al fiecarei comunitati sociale – constituie o prezenta nelipsita
din cadrul oricarui model de consum practicat de lumea moderna. In urban si chiar in
multe zone rurale, viata actuala a devenit aproape de neconceput, in absenta unor
servicii de comunicatii, a unor minime facilitati de transport public, a serviciilor
audio-video, a retelelor de utilitati publice, a serviciilor de sanatate sau de educatie.

Serviciile din Romania ofera in prezent un loc de munca pentru aproape trei
sferturi din populatia ocupata, generand cam doua treimi din PIB, cel mai
consistent fiind sectorul comercial, ce inglobeaza cam 12% din populatia ocupata.

Ponderea cheltuielilor pentru servicii in cheltuielile totale de consum ale gospodariilor,

pe decile, in anii 1997 si 2007
1997 2007

25
19,9 20,2 20,3
18,8 19,5
20
15,9 16,7

15 13,6
11 10,6 10,6
9,3 9,7 10,3 10 10,1
10 8,7 9,2
7,9
6,4
5

D.I D.II D.III D.IV D.V D.VI D.VII D.VIII D.IX D.X
Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 1998, 2008 INS.

Calitatea servirii lasa mult de dorit, chiar si in domeniul serviciilor financiare, care
au cunoscut o dezvoltare fara precedent a infrastructurii, dar si a inzestrarii cu personal
calificat, in ultimul deceniu. Foarte mult loc de mai bine este in transportul in
comun, in serviciile de distributie a utilitatilor publice, in serviciile de administratie
3
Ioncica M., Minciu R., Stanciulescu G., op. cit., p. 188
publica, in comunicatii, in serviciile turistice si, nu in ultimul rand, in serviciile pentru
protectia consumatorilor.

Consumul de servicii este nu numai divers, ci si foarte inegal de la o categorie

sociala la alta. Acesta a avut tendinta de a creste ca pondere in cheltuielile totale de
consum, in primul rand ca urmare a maririi continue a tarifelor utilitatilor publice,
transporturilor, comunicatiilor s.a. Astfel s-a ajuns la dublarea ponderii cheltuielilor cu
serviciile pentru decilele de la VII la X, in anul 2007 comparativ cu anul 1997. Si desi
cresterea acestor ponderi, pentru decilele de la I la IV, este mai redusa, ea indica,
totusi, tensiunile suplimentare ce au intervenit, de-a lungul anilor, in structurarea
consumului, alaturi de cele provocate de capitolul alimentar.

In ultimii 20 de ani, populatia majoritara a Romaniei a intampinat mari dificultati

in achitarea la timp a costurilor utilitatilor publice, din cauza nivelului relativ scazut al
veniturilor, dar si pe fondul cresterii sistematice si masive a preturilor utilitatilor, pe tot
parcursul tranzitiei. In anii ’90, populatia din Romania a suportat costuri dintre cele mai
ridicate la acest capitol de cheltuieli, comparativ cu tarile central si est europene (unde
asemenea cheltuieli au oscilat doar intre 14 si 17%). Ponderea cheltuielilor cu utilitatile
publice a fost, in multe cazuri, covarsitoare in bugetul familiilor de pensionari, salariati
cu salarii mici si someri. Acestea nu ar fi putut fi sustinute fara interventia asistentei
sociale.

De regula, cheltuielile cu intretinerea si inzestrarea cu bunuri de folosinta

indelungata a locuintei s-au situat, ca pondere in totalul cheltuielilor de consum, dupa
cheltuielile alimentare.

In ceea ce priveste oferta celorlalte servicii pentru populatie, se poate spune ca,
dupa 20 de ani de reforma, aceasta lasa inca mult de dorit ca diversitate si raport
calitatate/pret. In asemenea conditii, consumul celor mai uzuale servicii (transport in
comun, telecomunicatii s.a.) a constituit aproape un lux pentru numeroase categorii de
populatie, de-a lungul anilor de tranzitie. Dovada in acest sens sta faptul ca, intr-un an

de relativa relaxare economica (2007), ponderea cheltuielilor pentru servicii s-a

schimbat radical (a crescut), chiar si pentru decilele superioare de venituri.

3,Relatia serviciilor cu timpul liber

Serviciile si timpul liber se refera la marimea timpului liber si la modalitatea lui de

utilizare. Timpul liber este conceput in sens larg in opozitie cu timpul de munca. Loisir-ul
este timpul destinat unui ansamblu de activitati carora indivizii li se dedica in mod liber,
de buna voie si cu placere fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra si a-si satisface
nevoile estetice fie pentru a-si imbogati informatia sau a-si completa in chip
dezinteresat formatia, pentru a-si largi si dezvolta participarea sociala voluntara sau
capacitatea creatoare dupa ce s-a eliberat de obligatiile profesionale, sociale si
familiare.
 Caile de marire a timpului liber sunt reducerea timpului de munca si diminuarea
timpului afectat satisfacerii cerintelor existentei.

Serviciile sunt implicate in ambele aspecte. In reducerea timpului de munca prin

impulsionarea cresterii productivitatii; in diminuarea timpului afectat satisfacerii
cerintelor existentei prin efectuarea cumparaturilor, prepararea hranei, intretinerea
locuintei.

In ceea ce priveste utilizarea timpului liber acesta este destinat odihnei, recreerii,
distractiei, agrementului, turismului dar si autoinstruirii, practicarii unor hobby-uri.

Serviciile sunt antrenate in proportie insemnata in crearea conditiilor pentru

petrecerea timpului liber dar si in folosirea propriu-zisa a acestuia.

Bibliografie:

www.scritube.com

www.revistacalitateavietii.ro