UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

‫״‬ION IONESCU DE LA BRAD‫״‬, IAȘI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

Pericole chimice din produsele de origine animală și

nonanimală: pesticidele organofosforice
Acefat
Diclorvos
Triclorfon

Disciplina: Siguranța Alimentelor

Costea Cristina Mihaela

Grupa 801A

An VI

-2018-
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

CUPRINS

CAPITOLUL I-Pericole chimice din produsele de origine animală și

nonanimală............................................................................................................................pag.1

Introducere.................................................................................................................pag.1

1.1Pesticidele-descriere generală...............................................................................pag.1

1.2Pesticidele organofosforice-descriere generală.....................................................pag.2

1.3Mecanismul de acțiune general al organofosfaților..............................................pag.3

1.4Acefatul................................................................................................................pag.3

1.4.1 Definiție................................................................................................pag.3

1.4.2 Proprietăți fizico-chimice.....................................................................pag.4

1.4.3 Utilizare................................................................................................pag.4

1.4.4 Mod de acțiune.....................................................................................pag.4

1.4.5 Contaminarea prin ingestie...................................................................pag.5

1.4.6 Contaminarea cutanată.........................................................................pag.5

1.4.7 Contaminarea prin inhalare...................................................................pag.5

1.4.8 Semne de toxicitate la animale.............................................................pag.5

1.4.9 Semne de toxicitate la oameni..............................................................pag.6

1.4.10 Tulburări endocrine.............................................................................pag.6

1.4.11 Monitorizare și teste medicale............................................................pag.7

1.4.12 Surse de contaminare din mediul înconjurător....................................pag.7

1.5.Diclorvos..............................................................................................................pag.9

1.5.1 Definiție.................................................................................................pag.9
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

1.5.2 Semne clinice.........................................................................................pag.9

1.6.Triclorfon..............................................................................................................pag.11

1.6.1 Definiție.................................................................................................pag.11

1.6.2 Semne clinice.........................................................................................pag.13

1.7.Tratament în intoxicația cu substanțe organofosforice.........................................pag.14

CAPITOLUL II- Baza legislativă privind reziduurile de pesticide…………………….pag.16

CONCLUZII..........................................................................................................................pag.19

BIBLOGRAFIE....................................................................................................................pag.20
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

CAPITOLUL I -Pericole chimice din produsele de origine animală și nonanimală

Introducere

Produsele alimentare pot fi contaminate în timpul procesării, depozitării sau comercializării cu

patogeni din diverse surse, printre care sursele de natură chimică sunt foarte numeroase. Contaminarea
chimică a alimentelor se datorează de regulă poluării şi practicilor necorespunzătoare în agricultură.

1.1 Pesticidele-descriere generală

Pesticidele sunt substanțe chimice cu toxicitate mare folosite în agricultură pentru combaterea
dăunătorilor.
Pesticidele au numeroase efecte benefice, acestea incluzând: protecția culturilor, conservarea
alimentelor și prevenirea bolilor transmise prin vectori. Spre exemplu, pesticidele pot fi folosite
pentru prevenția malariei, boală care provoacă moartea a peste 1 milion de copii anual, precum și
pentru prevenția altor boli vectoriale, cum sunt febra Dengue (transmisă prin țânțari din specia Aedes
aegypti) sau leishmanioza (transmisă de flebotomi).

Dezavantajele folosirii pesticidelor constau în faptul că acestea sunt toxice, sunt biocide,
concepute pentru a ucide, reduce sau respinge insecte, buruieni, rozătoare, ciuperci sau alte
organisme care pot amenința sănătatea publică și economică. Modul de acțiune al pesticidelor vizează
sistemele enzimatice ale dăunătorilor, care uneori pot fi foarte asemănătoare sau chiar identice cu
sistemele enzimatice umane și, prin urmare, prezintă riscuri pentru sănătatea umană.

Pesticidele sunt omniprezente în mediul înconjurător și cele mai multe dintre ele sunt
sintetice. Există o preocupare tot mai mare cu privire la expunerea copiilor la pesticide, aceștia fiind
vulnerabili chiar și la expunerea la concentrații scăzute de pesticide.

În anul 1940 au fost utilizate pentru prima dată pesticidele sintetice, consumul acestora
crescând substanțial în timp, majoritatea fiind utilizate în agricultură. Persistența pesticidului în mediu
depinde de proprietățile sale fizice și chimice și de caracteristicile mediului. De asemenea,
caracteristicile climatice joacă un rol important în persistență, studiile efectuate au arătat că în Arctica

1
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

insecticidele și erbicidele persistă de trei-opt ori mai mult în zonele cu climă rece decât în zonele cu
climă temperată.(World Health Organisation)

1.2. Pesticidele organofosforice-descriere generală

Organofosfații sunt o clasă de pesticide, dintre care unele sunt foarte toxice.
Până în secolul al XXI-lea, ele erau printre cele mai utilizate insecticide disponibile.
Treizeci și șase dintre acestea sunt,în prezent, înregistrate pentru a fi utilizate în Statele Unite și toate
pot provoca toxicitate acută și subacută.
Organofosfații sunt utilizați în agricultură, grădini și practici veterinare; cu toate acestea, în
ultimul deceniu, mai multe substanțe organofosforice au fost întrerupte pentru utilizare, inclusiv
parationul și clorpirifosul.
Toți organofosfații au un mecanism comun de inhibare a colinesterazei și pot provoca
simptome similare, deși există unele diferențe în cadrul clasei.
Deoarece există o variație largă de toxicitate și de absorbție dermică a substanțelor
organofosforice, este foarte importantă identificarea specifică și managementul individualizat al
substanțelor.( J.R.Roberts,J.Routt Reigart ,2013)
Substanțele organofosforice sunt otravuri neuroplegice, lipotropice, dar fără efect cumulativ,
spre deosebire de substanțele organoclorurate. Substanțele organofosforice sunt eliminate din organism
după aproximativ 3-4 săptămâni de la contaminare, fiind supuse în organismul animal reacțiilor de
oxidare, reducere, hidroliză și izomerizare.( I.Bondoc, 2013)

Fig.1.1 Structura chimică generală a unui organofosfat (www.en.wikipedia.org)

2
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

1.3.Mecanismul de acțiune general al organofosfaților

În intoxicația cu pesticide organofosforice se produce fosforilarea enzimei acetilcolinesterazice

la nivelul terminațiilor nervoase, rezultatul fiind o acumulare în exces de acetilcolină. Acest lucru
împiedică transmiterea impulsurilor nervoase către celulele musculare netede și scheletice, celulele
secretorii, ganglionii autonomi și sistemul nervos central.

Pesticidele organofosforice sunt absorbite prin inhalare, ingestie sau prin penetrare dermică, iar
absorbția sistemică ulterioară variază în funcție de agenții specifici. Există variații considerabile în
absorbția relativă prin aceste căi diferite.(,J.R.Roberts,J.Routt Reigart,2013)

1.4.Acefatul

1.4.1 Definiție

Acefatul este un insecticid organofosforic de persistență moderată, cu activitate sistemică

reziduală de aproximativ 10-15 zile la rata de utilizare recomandată. Este folosit în principal pentru
controlul afidelor (subordin de insecte homeoptere cuprinzând păduchii de plante mici, cu forme
aripate și nearipate Aphidinea, fr. Affide), inclusiv al speciilor rezistente, în legume (cartofi, morcovi,
roșii de seră și salată) și în horticultură ( de exemplu pe trandafiri și ornamente de
seră).(www.wikipedia.org)

Fig.1.2 Structura chimică a acefatului (www.google.com)

3
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

Acefatul a fost înregistrat pentru prima dată de Agenția pentru Protecția Mediului din Statele
Unite în anul 1973.

În sol, plante și insecte, acefatul este transformat în metamidofos, care este un alt insecticid
organofosforic.

Denumirea chimică dată de Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC)

pentru acefat este O, S-dimetil acetilfosforamidotioat2.

1.4.2 Proprietăți fizico-chimice

Acefatul este o substanță solidă, albă sau transparent, are un miros puternic, similar cu al
mercaptanului (miros asemănător cu cel al sulfului).
Masa moleculară: 183,16 g / mol;
Solubilitate (apă) 1,6: 79 - 83,5 g / 100 ml.

1.4.3 Utilizare
Acefatul este un insecticid de uz general, înregistrat pentru utilizare pe culturi alimentare,
semințe agricole și plante, folosit în instituții și clădiri comerciale, inclusiv instalații de sănătate
publică, terenuri de golf și plante horticole.

1.4.4 Mod de acțiune

Acefatul este un insecticid sistemic utilizat pentru a controla insectele cu aparat bucal
specializat pentru înțepat și supt,prin contact direct sau prin ingestie.
Acefatul în sine este un inhibitor slab al acetilcolinesterazei. Metamidophosul este un organofosfat mai
puternic decât acefatul. Insectele metabolizează acefatul în metamidofos prin hidroliză, în timp ce
mamiferele metabolizează acefatul mai ușor în dis-O-metilacefat, contabilizând selectivitatea relativ
ridicată a acefatului împotriva insectelor.

Mamiferele sunt mai puțin sensibile la acefat decât insectele. Selectivitatea sau potența acefatului este
legată de metabolizarea acefatului de către mamifere în inhibitorul de colinesterază, metamidofos, care

4
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

este minoră în comparație cu, calea principală de transformare a acestuia în dis-O- metilacefat,
cunoscut și ca S-metilacetil fosforamidotiolat (SMPT), care nu este un inhibitor de colinesterază.

În studiile pe șobolan in vitro, metamidofosul inhibă eritrocitele și creatin acetilcolinesteraza

de o mie de ori mai eficient decât acefatul. Un alt studiu a indicat că metamidofosul este de zece ori
mai puternic la inhibarea colinesterazei decât acefatul la șoareci.

Acefatul se descompune în metamidofos în mediu sub acțiunea microorganismelor și în

prezența oxigenului.Metamidofosul este mai toxic pentru păsări și mamifere decât acefatul.

1.4.5 Contaminarea prin ingestie

Doza letală 50 orală pentru acefat este de 1,4 g / kg la șobolani masculi și 1,0 g / kg la
șobolani femele.
Doza minimă letală observată în studiul câinilor Beagle a fost de 680 mg / kg.
Voluntarii umani au ingerat o singură doză de acefat. Nu s-au observat modificări fiziologice
la cele mai mari doze testate: 1,2 mg / kg la bărbați și 1,0 mg / kg la femei.

1.4.6 Contaminarea cutanată

Doza letală 50 cutanată a fost mai mare de 10.000 mg / kg la iepuri masculi.
Acefatul nu este un sensibilizator pentru piele la cobai și nu este considerat ca fiind iritant pentru ochi.
Într-un alt studiu, acefatul a provocat inflamația membranei oculare și a irisului și o opacitate
minoră a corneei la iepuri.

1.4.7 Contaminare prin inhalare

Acefatul are o toxicitate foarte scăzută atunci când este inhalat.

1.4.8 Semne de toxicitate la animale

Ingestia de acefat la șoareci a provocat slăbiciune musculară, tremor și activitate redusă.
Semnele s-au diminuat în termen de nouă zile.
Ingestia de acefat la șobolani a cauzat depresie, scăderea consumului de alimente, letargie,
diaree, salivare în exces, incontinență urinară, tremor, ataxie și colaps. Semnele clinice la
supraviețuitori au fost ameliorate în termen de opt zile de la administrarea tratamentului.
5
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

Ingestia acefatului la câini din rasa Beagle a dus la tremor muscular, diaree, emeză, dispnee,
ataxie, convulsii clonice și diaree sângeroasă până la șase ore după administrarea acefatului.
Expunerea cutanată la acefat a iepurilor a cauzat tremor, diaree, înroșirea cutanată și
inflamația pielii.
Inhalarea acefatului de către șobolani a cauzat sialoree, tremor, ataxie și letargie. Semnele au
fost soluționate în termen de patru zile de la administrare tratamentului.
Semnele de toxicitate observate la păsări au fost incoordonare în mers, depresie, dispnee,
rigiditatea aripilor și convulsiile.

1.4.9 Semne de toxicitate la oameni

Simptomele apar rapid dacă organofosfații sunt inhalați, mai lent dacă aceștia sunt ingerați și
au efecte întârziate după expunerea cutanată. Simptomele pot să apară în câteva minute până la ore
după expunere, în funcție de calea de expunere și includ dureri de cap, greață, amețeli și confuzii.
Rapoartele privind incidența cu privire la expunerea la pesticide care conțin acefați au fost asociate cel
mai frecvent cu simptome gastro-intestinale, neurologice, respiratorii sau dermice cum ar fi greață,
diaree, crampe abdominale, tremor, tahicardie , transpirație, dezorientare, tuse, respirație șuierătoare,
congestie și pneumonie. Au fost raportate și iritații ale pielii și reacții cum ar fi umflături, urticarie,
înroșire și erupții cutanate.
Supraexcitarea sistemului nervos central cauzată de expunerea la acefat poate avea ca rezultat
agitație, confuzie, letargie, slăbiciune, convulsii, incoordonare, pierdere de memorie, cianoză sau comă.
Expunerea severă la acefat poate provoca paralizie respiratorie și deces.
Copiii pot prezenta simptome diferite față de adulți, dacă sunt expuși la organofosfați,
inclusiv convulsii, letargie și comă, slăbiciune musculară flască, mioză și salivare excesivă.

1.4.10 Tulburări endocrine

Într-un studiu, hiperglicemia reversibilă și hiperactivitatea cortexului suprarenalelor au fost

observate la două până la șase ore după ce șobolanii masculi au fost hrăniți cu 140 mg / kg
acefat.(Joshi, A. K. R. J.; Rajini, P. S., 2009)

6
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

Atunci când acefatul este consumat o dată cu alimentele, acesta este absorbit rapid din tractusul
gastro-intestinal la șobolani și oameni.

Acefatul este ușor absorbit de pielea șobolanilor.

În cazul a două decese umane, implicând ingerare presupusă intenționată, acefatul a fost
detectat cel mai mult în stomac și urină și în cantități mai mici în sânge. Unul dintre subiecți a ingerat
100 ml sau mai puțin dintr-un produs care conține acefat în proporție de 17,25%. Raporturile dintre
metamidofos și acefat în stomac, urină și sânge au fost de 2: 100 sau mai mici. (Tanaka, T. et col.
2005)

1.4.11 Monitorizare și teste medicale

Controlul inhibării acetilcolinesterazei din celulele roșii din sânge sau inhibarea plasmei
butilcolinesterazice poate fi măsurat ca un biomarker al efectului pentru expunerea acută și cronică la
organofosfați. Nivelul de inhibare a colinesterazei detectat este asociat cu severitatea simptomelor în
intoxicații.(Krieger, R.,2001)

Se recomandă testarea periodică a nivelului de colinesterază pentru persoanele care au contact

cu substanțele organofosforice în activitatea lor profesională. Atunci când apar expuneri profesionale
testele sunt efectuate optim în decurs de 24 de ore.

Există și alte metode de testare a expunerii la substanțe organofosforice, cum ar fi detectarea

metaboliților organofosfați în urină.

1.4.12 Surse de contaminare din mediul înconjurător

În sol, acefatul se descompune în principal prin metabolismul aerob și într-o mai mică măsură
prin fotoliză la metamidofos, care este un alt insecticid organofosforic. Studiile de teren ale acefatului
aplicate culturilor au constatat că acefatul și metamidofosul au fost nedetectabile la o adâncime de 50
cm în soluri de nămol, nisip și argilă pe durata studiului. Timpul de înjumătățire măsurat în aceste
studii a fost de două zile sau mai puțin. (Davy, M. et col. 2007)
7
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

În ciuda faptului că acefații prezintă o solubilitate ridicată și mobilitate mare în apă, se

consideră că aceștia prezintă un risc scăzut de contaminare a apei subterane, deoarece acefatul și
metamidofosul nu persistă în mediu

Acefatul a fost translocat rapid și încorporat în plante atunci când a fost preluat din sol.
Translocarea are loc din direcția rădăcinilor spre frunziș.
În plante, acefatul este metabolizat în principal în metamidofos. Metamidofosul găsit în
frunze a fost egal cu 2-10% din acefatul aplicat în sol. Aceste studii au inclus roșii, fasole, porumb,
fructe, molid și castraveți. Nu au fost identificați alți metaboliți.
Reziduurile de acefat din legumele cu frunze tratate au fost găsite în cantități mai mari pe
frunzele exterioare.
Timpul de înjumătățire al acefatului în tomate a fost de 7-14 zile.
Aplicarea pe suprafața cojii de citrice a acefatului a produs pătrunderea acestuia uniform în pulpa
fructelor.
Acefatul aplicat plantelor de zmeură și cireșe cu câteva zile înainte de înflorire a dus la
reziduuri de 0,15-2,84 ppm în nectar după înflorire.

Reziduuri alimentare
În 2008, 8686 probe de produs au fost testate pentru reziduurile de acefat.Patru sute nouăzeci
și unu de probe (5,7% din probele testate) au avut reziduuri acefatice detectabile. Majoritatea probelor
în care s-a depistat prezența acefatului au inclus țelina sau fasolea verde.

Toxicitatea la păsări
Acefatul este moderat toxic pentru păsări. Dozele letale 50 au variat de la 51-500 mg / kg la
diferite specii de păsări.
Produsul de degradare al acefatului , metamidofosul, poate fi extrem de toxic pentru păsări.

Acefatul și metamidofosul sunt foarte toxice pentru albine și alte insecte benefice.Doza letală
50 pentru acefat a fost de 1,2 μg / albină,iar valoarea dozei letale 50 a metamidofosului a fost de 1,37
μg / albină.(National Pesticide information Center, www.npic.orst.edu)

8
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

Fig. 1.3 Produs comercial pe bază de acefat (www.domyown.com)

Limita maximă admisă de reziduuri de acefat în grăsimea conținută în carne, preparate din
carne, organe comestibile, lapte de vacă crud și smântână, ouă proaspete în coajă și gălbenuș de ou este
de 0,02 mg/kg.( ORDIN Nr. 23 din 1 februarie 2007).

1.5.Diclorvos

1.5.1 Definiție

Diclorvosul este un insecticid utilizat la culturile agricole și în tratamentul antiparazitar al

animalelor.

1.5.2 Semnele clinice

Expunerea acută și cronică a oamenilor la diclorvos duce la inhibarea unei enzime,
acetilcolinesterază, cu efecte neurotoxice, inclusiv transpirație, vărsături, diaree, somnolență, oboseală,
cefalee, convulsii și comă. Nu există informații disponibile privind efectele reproductive, de dezvoltare
sau cancerigene ale diclorvosului asupra oamenilor. Un studiu realizat de Programul National de
Toxicologie (NTP) a raportat o incidență crescută a tumorilor pancreasului și glandelor mamare.

9
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

Diclorvosul este un lichid incolor până la chihlimbar, cu miros aromat. Este toxic prin
inhalare, absorbție sau ingerare, fiind utilizat ca antihelmintic la animale. (Rossoff, I.S.1974)

Fig.1.4 Structura chimică a diclorvosului (www.google.com)

Tabel 1.1
Dozele de expunere la diclorvos acceptate în Uniunea Europeană

Substanță diclorvos

Doza zilnică accceptabilă 0.00008 mg/kg/zi

Doza acută de referință 0.002 mg/kg

Doza acceptabilă de expunere a

0.0005 mg/kg/zi
operatorilor

(from EU Pesticides Database)

10
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

Fig. 1.5 Produs comercial pe bază de diclorvos Vapona (www.spotlesspunch.co.uk)

Reziduurile maxim admise de diclorvos din cereale: 2mg/kg (DIRECTIVA CONSILIULUI din
24 iulie 1986 de stabilire a conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale
(86/362/CEE).

1.6.Triclorfonul

1.6.1 Definiție

Triclorfonul este un insecticid organofosforic folosit pentru combaterea gândacilor, greierilor,

puricilor, muștelor, capușelor, etc. Se aplică culturilor de legume, fructe, culturilor de cereale,
plantațiilor ornamentale și forestiere, în fermele piscicole pentru tratamentul bolilor și în tratamentul
bolilor parazitare la animale.

11
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

Fig. 1.6 Structura chimică a 2,2,2-triclor-1-dimetoxifosforiletanol (triclorfonului) (www.google.com)

Triclorfonul a fost propus ca tratament pentru boala Alzheimer pe baza capacității sale de a
ridica nivelul de acetilcolină, pe baza inhibării relativ durabile a acetilcolinesterazei. Studiile clinice
efectuate la pacienții cu boala Alzheimer sugerează că menținerea activității colinesterazei la niveluri
care sunt de 40-60% din valoarea inițială a dozei prin administrarea zilnică de triclorfon poate
îmbunătăți în mod semnificativ capacitatea cognitivă.(Bingham, E et col., 2001)

Tabel 1.2
Dozele de expunere la triclorfon acceptate în Uniunea Europeană

Substanță triclorfon

Doza zilnică acceptabilă 0.045 mg/kg/zi

Doza acută de referință 0.1 mg/kg

Doza acceptabilă de expunere a

0.09 mg/kg/zi
operatorilor

(from EU Pesticides Database)

12
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

Reziduurile toxice de triclorfon pot fi absorbite prin inhalare, ingestie și penetrarea pielii. În
organism aceste reziduuri sunt supuse degradării hidrolitice în ficat și alte țesuturi, de obicei la câteva
ore de la absorbție. Produsele de degradare prezintă toxicitate scăzută și se excretă prin urină și fecale.

1.6.2 Semnele clinice

Semnele clinice ale intoxicației cu triclorfon includ: mioză, estompare a vederii, durere
oculară, rinoree, durere de cap, salivare excesivă, vorbire neclară, greață, vărsături, crampe
abdominale, diaree, transpirație, slăbiciune musculară, șchiopătări, pierderea coordonării musculare,
amețeli și convulsii.

Triclorfonul este ușor degradat în condiții experimentale la diclorvos.

O analiză a nivelurilor de mediu și a expunerii umane se concentrează asupra importanței
reziduurilor detectate în culturi, laptele de vacă și alte produse alimentare ca surse posibile de expunere
pentru publicul larg.
În ceea ce privește efectele asupra organismelor de mediu, triclorfonul este moderat toxic
pentru pești și păsări și moderat până la foarte toxic pentru artropodele acvatice , susținând concluzia că
acest insecticid nu ar trebui să fie niciodată pulverizat în apropierea fluxurilor de apă. (world health
organization)

Fig. 1.7 Produse comerciale pe bază de triclorfon (www.amazon.com)

13
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

Fig 1.8 Produs comercial pe bază de triclorfon, Neguvon (www.google.com)

Reziduurile de triclorfon maxim admise în fructe și legume 0,5 mg/kg (DIRECTIVA

CONSILIULUI din 23 noiembrie 1976 privind stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de
pesticide din și de pe fructe ș i legume (76/895/CEE).

Reziduurile de triclorfon maxim admise în cereale : 0,1 mg/kg (DIRECTIVA CONSILIULUI

din 24 iulie 1986 de stabilire a conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale
(86/362/CEE).

Reziduurile de pesticide organofosforice trebuie să se găsească în alimente în cantitate de cel

puțin 100 de ori mai mică decât doza letală 50 a substanței respective pentru cele mai sensibile animale
de laborator .

Conform normativelor actuale, armonizate cu cele ale Uniunii Europene, pentru reziduurile de
pesticide organofosforice limitele maxime admise sunt cuprinse în general între 0,01 și 0,02 ppm.
(I.Bondoc, 2013)

1.7. Tratamentul în intoxicația cu substanțe organofosforice

Una din substanțele care poate fi folosită ca antidot în intoxicația cu organofosforice este
sulfatul de atropină, aceasta poate fi administrată pe cale intravenoasă sau intramusculară. Doza de
sulfat de atropină depinde de gradul intoxicației și poate ajunge până la 300 mg pe zi, sau chiar în

14
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

perfuzie continuă. Atropina are efect antagonist asupra concentrațiilor mari de acetilcolină la nivelul
organelor. Administrarea atropinei reduce manifestările muscarinice, însă nu are efect asupra
manifestărilor nicotinice, în special asupra slăbiciunii musculare și dispneei. În ciuda acestor limitări,
atropina este adesea un agent de salvare a vieții în cazul intoxicației cu substanțe organofosforice.

Doza de sulfat de atropina diferă, în cazul intoxicației la adulți aceasta este de 1mg/kg, iar la
copii de 0,01 mg/kg. Aceste doze pot fi administrate fracționat pentru a preveni atropinizarea.

De asemenea, glicopirolatul poate fi folosit ca alternativă la atropină, având rezultate similare

când este administrat în perfuzie continuă în amestec cu soluție salină.

Pralidoxima se poate folosi în intoxicații moderate și severe cu substanțe organofosforice, în

care apare o dispnee severă și slăbiciune musculară gravă.

Doza de pralidoximă recomandată la adulți și copii peste 12 ani este de 2 g în perfuzie

intravenoasă, iar la copii sub 12 ani 20-50 mg/kg dizolvată în 100 ml soluție salină, în funcție de gradul
intoxicației.

În timpul tratamentului, vor fi monitorizate funcțiile respiratorie și cardiacă, unele substanțe

organofosforice având mare toxicitate cardiacă.

15
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

CAPITOLUL II - Bază legislativă privind reziduurile de pesticide

Conform Regulamentului Nr.396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului prin

"reziduuri de pesticide" se înțelege reziduurile, inclusiv substanțele active, substanțele metabolice ș
i/sau produsele obținute în urma degradării sau reacției substanțelor active utilizate în prezent sau trecut
în produsele fitosanitare, în special reziduurile a căror prezență poate fi cauzată de o utilizare a
substanțelor active în scopuri fitosanitare, veterinare sau ca biocide;

Utilizarea substanțelor active în produsele fitosanitare constituie una dintre cele mai frecvente
metode la care se face apel în vederea protejării plantelor ș i produselor vegetale împotriva efectelor
organismelor nocive. Cu toate acestea, utilizarea substanțelor în cauză poate fi considerată responsabilă
pentru prezența reziduurilor în produsele tratate, la animalele hrănite cu produsele în cauză ș i în mierea
produsă de albinele expuse la substanțele menționate anterior.

Fig.2.1 Simbolul pentru pericol chimic

Reziduurile de substanțe active din produsele de origine vegetală ș i animală care rezultă în
urma unei utilizări necorespunzătoare, a unei contaminări a mediului sau a unei utilizări a substanțelor
în cauză în țări terțe ar trebui monitorizate cu strictețe.

16
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

Pentru a se respecta acest lucru, în Uniunea Europeană au fost emise mai multe acte legislative
cu privire la pesticidele din alimente și furaje.

Normele fundamentale privind produsele alimentare ș i hrana pentru animale sunt stabilite în
cadrul Regulamentului (CE) nr. 178/2002.

Directiva 91/414/CEE stabilește normele fundamentale în materie de utilizare și de introducere

pe piață a produselor fitosanitare. Utilizarea produselor în cauză nu ar trebui să producă, în mod
obligatoriu, un efect nociv asupra oamenilor sau animalelor. Reziduurile de pesticide care rezultă în
urma utilizării produselor fitosanitare pot avea efecte nocive asupra sănătății consumatorilor.

Normele speciale privind hrana animalelor, inclusiv cele privind comercializarea, depozitarea
hranei pentru animale ș i hrana animalelor, sunt stabilite prin Directiva 2002/32/CE a Parlamentului
European ș i a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite din furaje.

În vederea informării în mod corespunzător a consumatorilor, statele membre ar trebui, în

conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004, să publice anual, pe internet, rezultatele monitorizării
la nivel național a reziduurilor și să prezinte totalitatea datelor colectate, inclusiv locul prelevării și
denumirile comercianților cu amănuntul, a distribuitorilor și/sau producătorilor.

Stabilirea limitelor maxime de reziduuri aplicabile pesticidelor presupune o analiză aprofundată

ș i o evaluare a riscurilor la care pot fi expuși consumatorii.

Conform Ordinului nr. 396 din 2 septembrie 2002 privind interzicerea utilizării pe teritoriul
României a produselor de uz fitosanitar conţinând anumite substanţe active, pe teritoriul țării noastre
sunt interzise:

-Compuşii mercurici: oxid mercuric,clorură mercurică, alţi compuşi mercurici anorganici,

compuşi alchil-mercurici, compuşi alcoxialchil şi aril-mercurici.

-Compuşii organo-cloruraţi persistenţi: Aldrin, Clordan, Dieldrin, DDT, Endrin , HCH

conţinând mai puţin de 99 % izomer gamma, Heptaclor,Hexaclorbenzen, Camfeclor .

-Alţi compuşi:etilen oxid, nitrofen , 1,2-dibrometan ,1,2-dicloretan, dinoseb ca acetat şi săruri,

binapacril, captafol, dicofol conţinând mai puţin de 78 % p, p' 1-dicofol sau mai mult de 1 g/kg DDT şi
alţi compuşi ai DDT, hidrazida maleică şi sărurile sale, altele decât colina, săruri de sodiu şi potasiu,

17
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

colina ca săruri de sodiu şi potasiu ale hidrazidei maleice conţinând mai mult de 1 mg/kg hidrazidă
liberă, quintozen conţinând mai mult de 1 g/kg hcb sau mai mult de 10 g/kg pentaclorbenzen.

În conformitate cu Directiva 91/414/CEE, în momentul în care eliberează autorizații, statele

membre stabilesc faptul că produsele fitosanitare trebuie să facă obiectul unei utilizări corespunzătoare.
Prin „utilizare corespunzătoare” se înțelege, în special, aplicarea principiilor bunelor practici agricole ș
i cele ale controlului integrat. În momentul în care limitele maxime de reziduuri rezultate din utilizarea
autorizată a unui pesticid, în conformitate cu Directiva 91/414/CEE, prezintă un risc pentru
consumatori, utilizarea în cauză trebuie modificată pentru a diminua nivelul reziduurilor de pesticide.

18
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

CONCLUZII

1. Pesticidele sunt omniprezente în mediul înconjurător și cele mai multe dintre ele sunt
sintetice.
2. Organofosfații sunt utilizați în agricultură, grădini și practici veterinare; cu toate acestea, în
ultimul deceniu, mai multe substanțe organofosforice au fost întrerupte pentru utilizare, inclusiv
parathion și clorpirifos.
3. Substanțele organofosforice au un mecanism comun de inhibare a colinesterazei și pot provoca
simptome similare.
4. Acefatul este un insecticid organofosforic de persistență moderată, cu activitate sistemică
reziduală de aproximativ 10-15 zile. Este folosit în principal pentru controlul afidelor în legume
și în horticultură.
5. Diclorvosul este un insecticid utilizat la culturile agricole și în tratamentul animalelor.
6. Trichlorfonul este un insecticid organofosforic folosit pentru combaterea gândacilor, greierilor,
puricilor, muștelor, capușelor, etc. Se aplică culturilor de legume, fructe, culturilor de cereale,
plantațiilor ornamentale și forestiere, în fermele piscicole pentru tratamentul bolilor și în
tratamentul bolilor parazitare la animale de rentă și de companie.
7. Semnele clinice cele mai frecvente în intoxicația cu pesticide organofosforice sunt: dureri de
cap, transpirație, slăbiciune musculară, diaree, vomă, bradicardie, bronhospasm, dispnee, mioză.
8. Tratamentul intoxicației cu pesticide organofosforice include: administrarea de sulfat de
atropină, pralidoximă, expunerea la aer curat și decontaminarea pielii în cazul intoxicației
cutanate la animale.
9. Conform normativelor actuale, armonizate cu cele ale Uniunii Europene, punerea în circulație a
produselor care prezintă pericol pentru sănătatea umană ca urmare a conținutului de reziduuri
de pesticide este interzisă (Ordinul 23/2007).

19
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

BIBLIOGRAFIE
1. Bingham, E.; Cohrssen, B.; Powell, C.H.; (2001) - Patty's Toxicology ,Volumes 1-9 5th ed.
John Wiley & Sons. New York, N.Y. , p. 7:934.
2. Bondoc I. (2013) – Tehnologia și controlul calității laptelui și produselor lactate, Vol. I, Ed.
‫״‬Ion Ionescu de la Brad‫;״‬
3. Davy, M.; Eckel, W. P.; Hammer, (2007) - C. Risks of Acephate Use to the Federally Listed
California Red Legged Frog (Rana aurora draytonii); U.S. Environmental Protection Agency,
Office of Pesticide Programs, Environmental Fate and Effects Division: Washington, DC, p.
122.
4. J.R.Roberts,J.Routt Reigart (2013) - Recognition and management of pesticide poisonings,
Sixth edition;
5. Joshi, A. K. R. J.; Rajini, P. S.(2009) - Reversible hyperglycemia in rats following acute
exposure to acephate, an organophosphorus insecticide: Role of gluconeogenesis. Toxicology,
257, 40-45;
6. Krieger, R.,(2001) - Cholinesterases. Handbook of Pesticide Toxicology; Academic Press: San
Diego, CA, Vol. 2, p 967-1075.
7. Rossoff, I.S. (1974) - Handbook of Veterinary Drugs. New York: Springer Publishing
Company, p. 166.

8. Tanaka, T.; Tanaka, N.; Kita, T.; Kasai, K.; Sato, H. (2005) - Acephate in Biological Fluids
of Two Autopsy Cases after Ingestion of the Chemical. J. Forensic Sci., 50, 1-4.

Acte normative europene și naționale

9. DIRECTIVA CONSILIULUI din 24 iulie 1986 de stabilire a conținuturilor maxime de

reziduuri de pesticide din și de pe cereale (86/362/CEE)
10. DIRECTIVA CONSILIULUI din 23 noiembrie 1976 privind stabilirea conținuturilor maxime
de reziduuri de pesticide din și de pe fructe ș i legume (76/895/CEE)

20
 Costea Cristina Mihaela, Grupa 801

11. Directiva Consiliului 90/642/CEE de stabilire a conţinuturilor maxime de reziduuri de pesticide

din şi de pe anumite produse de natură vegetală, inclusiv fructe şi legume, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 350, din 14.12.1990.
12. Ordinul nr. 23/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare și pentru siguranța
alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conținutul sau de
pe suprafața produselor alimentare de origine animală.
13. REGULAMENTUL (CE) NR. 396/2005 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN Ș I AL
CONSILIULUI din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de
pesticide din sau de pe produse alimentare ș i hrana de origine vegetală ș i animală pentru
animale ș i de modificare a Directivei 91/414/CEE.
14. REGULAMENTUL (CE) NR. 178/2006 AL COMISIEI din 1 februarie 2006 de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European ș i al Consiliului prin întocmirea
anexei I în care sunt prevăzute produsele alimentare ș i hrana pentru animale al căror conținut
de reziduuri de pesticide face obiectul unor limite maxime.
15. Ordin nr. 35 din 15 februarie 2010 pentru stabilirea Planului de Monitorizare a reziduurilor de
pesticide in plante si produse vegetale in concordanta cu Regulamentul (CE) nr. 396/2005,
pentru anul 2010.

16. World Health Organisation, (www.who.int)

17. National Pesticide Information Center,( www.npic.orst.edu)
18. www.wikipedia.org
19. www.eur-lex.europa.eu
20. www.ansvsa.ro
21. www.fao.org
22. www.efsa.europa.eu

21