Ganea Grigore Utilaj Tehnologic in Industria Alimentara PDF

Universitatea Tehnică a Moldovei
Grigore GANEA, Dorel COJOC
Utilaj tehnologic
în industria alimentară
Probleme și metode de rezolvare
Ediția a II-a
revizuită şi completată
Editura “TEHNICA”
Chișinău 2011
CZU 691.51.06(075.8)
G 18
Grigore GANEA, Dorel COJOC “Utilaj tehnologic în

industria alimentară”, Probleme și metode de rezolvare, Editura
“TEHNICA”, Chişinău, 2011 - 250 p.
Această carte reprezintă un suport practic la cursul de bază

“Utilaj tehnologic în industria alimentară” și este destinată
studenţilor de la specialităţile “Maşini şi Aparate în Industria
Alimentară” (MAIA) și “Utilajul şi tehnologia ambalării
produselor” (UTAP), dar poate fi utilă studenţilor colegiilor de
profil alimentar și specialiștilor din domeniu.
Recenzent: Mircea Bernic, conf. univ. dr.

Redactor: Parascovia Onofrei
Tehnoredactare: Maxim Vaculenco, conf. dr.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
GANEA, Grigore
Utilaj tehnologic în industria alimentară : Probleme
și metode de rezolvare / Grigore GANEA, Dorel COJOC ;
Univ. Tehnică a Moldovei. – Ed. a 2-a rev. şi compl. – Ch. :
“Tehnica”, 2011 (Tipogr. “Bons Offices” SRL). – 248p.
600 ex.
ISBN 978-9975-63-330-7.
691.51.06(075.8)
G 18
ISBN 978-9975-63-330-7 © Autorii,2010

Utilaj tehnologic în industria alimentară 3
CUPRINS
Prefața ........................................................................................ 5
1. Metode de calcul ale parametrilor termofizici al
materiilor prime ............................................................... 6
2. Transportul hidraulic ....................................................... 11
3. Mașini de spălat materii prime ........................................ 15
3.1. Mașini liniare ........................................................... 15
3.2. Mașini cu tambur rotativ .......................................... 24
4. Mașini de spălat recipiente .............................................. 27
5. Mașini de tăiat fructe și legume ....................................... 38
6. Zdrobitoare ...................................................................... 44
7. Prese................................................................................. 50
8. Malaxoare ........................................................................ 65
9. Sedimentarea gravitațională............................................. 77
10. Filtre ............................................................................... 83
11. Centrifuge ....................................................................... 91
12. Mașini de dozat produse alimentare ............................... 101
12.1. Mașini de dozat lichide ......................................... 101
12.2. Mașini de dozat produse vâscoase ........................ 109
13. Calculul mașinii-automate de închis sticle ..................... 117
14. Divizor-așezător automat din fluxurile tehnologice
de coacere a pâinii în forme ........................................... 120
15. Extractoare ..................................................................... 126
15.1. Extracția în sistemul corp solid-lichid .................. 126
15.2. Bilanțul material ................................................... 129
15.3. Bilanțul de căldură ................................................ 130
16. Blanșatoare ..................................................................... 135
17. Autoclave ....................................................................... 142
18. Sterilizatoare cu acțiune continuă .................................. 150
19. Pasteurizatoare cu plăci .................................................. 159
20. Cuptoare de copt pâine ................................................... 164
21. Cuptoare de prăjit legume .............................................. 170
22. Uscător cu bandă ............................................................ 176
23. Uscător cu strat fluidizat ................................................ 187
4 Grigore GANEA, Dorel COJOC
24. Evaporatoare .................................................................. 195
25. Condensatoare ................................................................ 206
25.1. Condensatoare prin suprafață ............................... 206
25.2. Condensatoare barometrice .................................. 214
26. Schimbătoarele de căldură multitubulare ....................... 219
Anexe ......................................................................................... 225
Bibliografie ................................................................................ 246
PREFAŢA
“Utilaj tehnologic în industria alimentară” este una din
disciplinele de bază, prevăzute de planurile de studii ale
universităţilor tehnice şi colegiilor în vederea pregătirii
specialiştilor pentru industria alimentară.
În însuşirea mai profundă a materiei un rol substanţial
aparţine lecţiilor practice, la care studenţii, folosind tehnica de
calcul, însuşesc metodele de calcul ale maşinilor, aparatelor şi
instalaţiilor din industria alimentară.
Culegerea de probleme propusă include majoritatea
compartimentelor conform programei la disciplina “Utilaj
tehnologic în industria alimentară”.
Din punctul de vedere metodic fiecare din compartimentele
manualului este construit din trei părţi: în prima parte sunt expuse
nuanţele principale şi formulele de calcul, aplicate la rezolvarea
problemelor, în a doua – o rezolvare detaliată a unei probleme
tipice şi în a treia – variante de date iniţiale pentru rezolvarea
problemelor.
Anexele manualului conţin caracteristicile termofizice,
mecanice şi altele ale materiilor prime, semifabricatelor şi ale
produselor finite din industria alimentară necesare studenţilor la
rezolvarea problemelor.
Autorii
1. METODE DE CALCUL AL PARAMETRILOR
TERMOFIZICI AI MATERIILOR PRIME
Căldura specifică c (în J/(kg  K) a produselor
agroalimentare poate fi calculată cu expresia lui V. Z. Jadan [1]:
c  4190  3,35ng 1,25np  27,65n (1.1)
în care ng şi np reprezintă conţinutul în produse a grăsimilor şi
proteinelor, %;
n – conţinutul în produse al hidratului de carbon, %.
Căldura specifică, J/(kg  K), a produselor agroalimentare se
poate calcula şi cu ecuaţia:
c  cs.u. 1  0,01W   41,87W . (1.2)
în care cs .u . reprezintă căldura specifică a substanţelor uscate (s.u.)
din produse, J/(kg  K);
W – conţinutul apei în produse,%.
Dacă conţinutul grăsimilor şi proteinelor în produse (fructe,
legume) este foarte mic, atunci căldura specifică a lor se calculează
cu expresia:
c  4190  27,65n . (1.3)
Căldura specifică a grâului:
c  1550  26, 4W . (1.4)
Căldura specifică a produselor de tomate:
c  4226,7  20,9cs.u. 10,88t , (1.5)
în care t reprezintă temperatura produselor, °C.
Pentru produsele lichide din producţia zahărului căldura
specifică se calculează cu expresia:
c  4190  0, 01cs.u .   2510 7, 54t  4, 61100  D0   , (1.6)
în care D0 reprezintă calitatea bună a produsului, %.
Căldura specifică a aluatului:
c  1675 1  0,015W  , (1.7)
în care W reprezintă umiditatea aluatului, %.
Densitatea  – masa unei unităţi de volum de produs, kg/m3
m V, (1.8)
în care m reprezintă masa produsului, kg ;
V – volumul produsului, m3 .
Densitatea lichidelor care conţin substanţe uscate (siropul
de zahăr, sucul de fructe, lapte cu zahăr etc.) la temperaturade
20°C  20  kg m 3  :
 20  10 1, 42n  100  n   , (1.9)
în care n reprezinta conţinutul substanţelor uscate (s.u.), %.
La temperatura t°C:
t  20  0,5  t  20 . (1.10)
Densitatea produselor  ( în kg m ) agroalimentare (care
3
conţin grasimi la temperatura 20°C) poate fi determinată şi cu

expresia  4 :
  267 1000  267  1, 23ngr  n  . (1.11)
Pentru produsele care conţin puţine grăsimi:
  267 1000  267  n  . (1.12)
Densitatea produselor de tomate la temperatura 20°C cu
concentraţia s.u. 12% :
  1000 1000  n  19  2353 , (1.13)
sau   1016, 76  4, 4 n  0, 53t ,
în care t reprezintă temperatura produsului, °C;
conținutul zahărului, %
Pentru suspensii compuse din apă şi fază solidă densitatea
s (în kg m3 )
 s  1  x fs   fs  1  x fs  /  a  , (1.14)
în care x fs reprezintă fracţia de masă în faza solidă în suspensie;
 fs şi a – densitatea fazei solide şi a apei, kg m3 .
Densitatea suspensiilor binare  sb poate fi calculată cu
expresia:
sb   fs   f 1    , (1.15)
în care  reprezintă fracţia volumică a fazei solide în suspensie
  x fs s  fs . (1.16)
Viscozitatea dinamică  ( în Pa  s ) a suspensiilor se
determină în funcţie de viscozitatea mediului exterior ext şi
concentraţia volumică  a particulelor în suspensie.
Pentru suspensii cu concentraţia volumică a fazei solide
  10% viscozitatea dinamică:
  sl 1  2,5  . (1.17)
Dacă   10% , atunci în această expresie în locul lui 2,5 se
acceptă 4,5.
Pentru sucuri, siropuri şi lapte condensat:
  0,94e0,050,08n (1.18)
în care n reprezintă concentraţia s.u., %.
Pentru laptele natural la temperatura 20°C,
  0,5e0,050,08n . (1.19)
Dacă temperatura diferă de 20°C,
t  12,9 t 0,85 . (1.20)
Pentru soluţiile de zaharoză, cînd 15  n  65% s.u. şi cînd
t  70 °C  va fi:
ln   e
anb
c, (1.21)
în care:
7 2 4
a  8, 405 10 t  1, 65 10 t  0, 03617 ,
b  1, 0161 10 5 t 2  1, 098 10 3 t  0, 48542 , (1.22)
4 7
c  1, 534 10 t  0, 03291t  6,8505 .
Pentru soluţii de zaharoză cu concentraţii mari (masă
groasă) care conţin cristale:

lg   y    0,01322n 65  85  K p    1 ,  (1.23)
în care y reprezintă viscozitatea dinamică a masei groase, Pa  s ;

p – viscozitatea dinamică a soluţiei dintre cristale la temperature
dată, Pa  s ;
Kp – conţinutul cristalelor în masa groasă, %;
n – conţinutul s.u. în masa groasă, %.
Viscozitatea dinamică a produselor de tomate:
  0,019n2,94  t 1,17 , (1.24)
în care n reprezintă conţinutul s.u., %;
t – temperatura produsului, °C.
Conductibilitatea termică a lichidelor binare  (W/(m · K)):
  2  1,59 xl  1  2 1  0,37 xl  , (1.25)
în care 1 şi 2 reprezintă conductibilitatea termică a
componentelor 1 şi 2 (unde 1  2 ) ;
xl – fracţia de masă a componentei l în amestec.
Conductibilitatea termică a soluţiilor de zaharoză, cînd:
0  n  65% s.u. şi 0  t  80 °C
  1  5, 479 10 3 n  
  0,5686  1,514 103 t  2, 2 106  t 2  (1.26)
Conductibilitatea termică a produselor de tomate:
   528  4,04n  2,05t  103 . (1.27)
Conductibilitatea sucurilor de fructe, laptelui cu zahăr,
siropurilor la 20°C:
  0, 593  0, 025n 0,53 . (1.28)
La temperatura t°C:
  20  0,00068  t  20 . (1.29)
Pentru majoritatea lichidelor organice în limitele de
temperatură 0...120 °C,   0, 25...0,12W  m  K  , pentru apă în
aceleaşi limite de temperatură   0,55...0,68W  m  K  , pentru
produsele care conţin o cantitate mare de grăsimi:
  0,14...0,17W  m  K  .
Problemă
De determinat densitatea şi viscozitatea dinamică a zemii
de zahăr nelimpezite cu fracţia de masă a fazei solide x fs  0,04 ,
dacă densitatea fazei solide  fs  2100 kg m3 , densitatea zemii de
zahăr limpezite zl  1080 kg m şi viscozitatea dinamică a ei
3
zl  0,0005 Pa  s .
Rezolvare:
Densitatea zemii de zahăr limpezite o determinăm din
expresia (1.14):
 vl  1 /  0, 04  2100  1  0, 04  / 1080   1123 kg m3 .
Fracţia volumică a fazei solide din zeama de zahăr se
determină cu expresia (1,16):
  0, 04  1100 2100  0, 021 .
Determinăm viscozitatea dinamică a zemii de zahăr
nelimpezite cu expresia (1.17):
  0,0005 1  2,5  0, 21  0,00076 Pa  s .
2. TRANSPORTUL HIDRAULIC
Productivitatea transportului hidraulic P  kg s  1 :

P  Fv  n m , (2.1)
în care F reprezintă aria secţiunii transversale a jgheabului, m2 ;
v – viteza de mişcare a amestecului de apă şi produs, m s :
( v  0,7...0,8 pentru tomate şi mere; v  0, 65...1 pentru
rădăcinoase, v  0.6 pentru mazărea verde);
 -densitatea amestecului de apă şi produs, kg m3 ,
    p   a m   m  1 , (2.2)
în care p reprezintă densitatea volumică a produsului, kg m .
3
a – densitatea apei, kg m3 ;
m – multiplicitatea consumului de apă kg kg de produs (m=4
pentru tomate, mere şi mazăre verde; m=5- pentru rădăcinoase);
 – coeficientul de umplere a jgheabului   0.4...0.6 ;
n – coeficientul de neregularitate a încărcării produsului în jgheab
 n  1.1...1.5 .
Productivitatea P  kg s  transportatorului hidraulic mai
poate fi determinată şi cu expresia următoare:
P  1000 f1c  m  1  Ri (2.3)
în care f1 reprezintă aria secţiunii transversale a fluxului, m2 ;
c – coeficientul de rezistenţă a mişcării amestecului de apă şi
produs (c=13,45, dacă m=4 şi c=19,18 dacă m=5):
R – raza hidraulică care depinde de forma şi dimensiunile
jgheabului (fig.1), m;
i – panta jgheabului pe 1 m de lungime (pentru porţiuni curbilinii
i= 0,008…0,012, cînd se transportă tomate şi mere; i 0,012 cînd
se transportă rădăcinoase şi i=0,01…0,015 cînd se transportă
mazăre verde), m.
Panta jgheabului i se poate determina şi cu expresia:
i  0,00188v2 R (2.4)
Dimensiunile jgheabului (înălţimea şi lăţimea sau
diametrul) se calculează în funcţie de forma secţiunii transversale,
aplicînd una din expresiile următoare(în m):
cînd sunt egale înălţimea şi lăţimea jgheabului dreptunghiular,
b  h  P  m  1  v   ; (2.5)
cînd înălţimea e de două ori mai mare decît lăţimea,
b  P  m  1  2v   ; (2.6)
cînd forma jgheabului este semicirculară,
d  1, 6 P  m  1  v   ; (2.7)
cînd forma jgheabului este circulară,
d  1,1287 Pm  v   . (2.8)
Problemă
De calculat aria secţiunii transportorului hidraulic, forma
secţiunii căruia este semicirculară, diametrul lui şi panta, dacă se
ştie că productivitatea lui este egală cu 2,3 kg tomate s ,
coeficientul de neregularitate de încărcare a tomatelor în
transportor n=1,5, raportul de mărire a consumului de apă m=5,
densitatea amestecului  =933 kg m ,viteza de transportare a
3
amestecului V=0,8 m s .
Rezolvare
Determinăm:
productivitatea transportorului hidraulic, ţinînd cont de
coeficientul de neregularitate k:
P1  kP  1,5  2,3  3,45 kg s ;
consumul de apă:
P2  P1  m  3,45  5  17,25 kg s ;
consumul amestecului de apă şi tomate:
P3  P1  P2  3,45  17,25  20,7 kg s ;
consumul volumic de amestec:
P
Vam   20, 7 933  0, 0222 m3 s ;

aria secţiunii transversale a transportorului hidraulic:
V 0, 0222
Vam  f1V , de unde f1  am   0, 02775m 2 ;
V 0,8
 r2
raza semicercului transportorului, m, fiindcă 1 f  , apoi
2
2f 2  0, 02775
r   0,132m .
 3,14
Diametrul cercului D  2r  2  0,133  0, 264m ;
raza hidraulică a transportorului hidraulic:
R  r 2  0,133 2  0, 067 ;
panta transportorului hidraulic cu expresia (2.4):
i  0,00188  0,82 0,066  0,018 m m lungime.
Figura 1. Schema pentru calculul razei hidraulice a transportoarelor

hidraulice cu forma jgheaburilor semicirculară (a), trapezoidală (b),
dreptunghiulară (c), triunghiulară (e) şi circulară (d).
Tabelul 1
Date iniţiale pentru calculul transportoarelor hidraulice
14
5
4
3
2
1
Varianta
Productivitatea
transportorului
2,5
2,3
2,4
2,3
2,3
hidraulic P, kg/s.
Coeficientul de
1,3
1,2
1,1
1,5
1,4
neregularitate n
Raportul de mărire a
4
4
4
5
4
consumului de apă R1
Densitatea amestecului
932
940
930
933
931
, kg/m3
Viteza de mişcare a
0,7
0,8
0,7
0,8
0,75
amestecului , m/s
3. MAŞINI DE SPĂLAT MATERII PRIME
3.1. Maşini liniare

Productivitatea P ( kg h ) maşinilor liniare de spălat materii
prime (cu transportoare cu plăci sau cu role) se determină cu
expresia:
P  3600 Bh  v , (3.1.1)
în care: B – reprezintă lăţimea benzii, m;
h – înălţimea stratului de produs pe bandă, m (pentru
produse alimentare aşezate într-un strat h=0,05);
 – densitatea volumică a materiei prime, kg m3 ;
 – coeficientul de utilizare a benzii (pentru fructe şi
legume de dimensiuni mici  =0,785, de dimensiuni mari  =0,4);
v – viteza liniară a transportorului (se recomandă de
acceptat în limitele v =0,1...0,25 m s .
Dimensiunile cuvei maşinii liniare de spălat materii prime
se determină ţinând cont de durata de înmuiere, care, de obicei, se
admite egală cu 2 min.
Productivitatea maşinii, capacitatea cuvei şi durata de
înmuiere sunt legate prin următoarea egalitate:
V
P  60 0 , (3.1.2)

în care:  – reprezintă densitatea volumică a materiei prime,
kg m3 ;
 – durata de înmuiere, min;
V0 – volumul cuvei, m3 , care se determină cu expresia
(3.1.2)
P
V0  . (3.1.3)
60 
Lăţimea cuvei B (în m):
Bc  Btr  0,1 , (3.1.4)
în care Btr reprezintă lăţimea transportorului, m.
Lungimea cuvei L (în m), umplută cu apă, se determină din
considerentele că volumul porţiunii cuvei în formă de clin
constituie 20% din partea cuvei, unde este un strat de apă cu
grosime constantă deasupra benzii transportorului egală cu 250mm.
0.8V0
L , (3.1.5)
Bc H
în care H reprezintă grosimea stratului de apă deasupra
transportorului, m.
Lungimea cuvei care serveşte pentru clătirea materiilor
prime cu apă curată curgătoare L0 (în m):
L0  a  m 1 , (3.1.6)
în care: a reprezintă pasul duzelor, m;
m – numărul de colectoare cu duze.
Puterea motorului electric care pune în mişcare
transportorul maşinii N (în kW):
Av
N  max , (3.1.7)
1000
în care A reprezintă efortul de tracţiune a transportorului principal, N;
vmax – viteza maximă de mişcare a transportorului, m s ;
 – randamentul mecanismului de acţionare.
Ventilatorul pentru maşinile de spălat se selectează
conform consumurilor de aer Wa şi presiuni necesare Pa .
Fiindcă lungimea conductei de aer pentru refularea aerului
în barbotor şi viteza aerului în conducta de aer sunt mici, pierderile
de presiune în conducta de aer nu se iau în consideraţie şi atunci
presiunea necesară Pa (în Pa):
aer v 2
Paer 
2
aer
1     e hg , (3.1.8)
în care aer reprezintă densitatea aerului (la presiunea atmosferică

760 mm col. Hg, aer  0,00129 kg m );
3
vaer - viteza aerului în conductă (se recomandă ca v  10 m s );

 – coeficientul de rezistenţă locală;
e – densitatea apei, kg m3 ;
h – adîncimea de plonjare în apă a orificiilor pentru ieşirea aerului
(de obicei h=0,6...0,8 m);
2
g – acceleraţia căderii libere, m s .
3
Cantitatea de aer Wa (în m s ) introdusă în barbator se
determină de suprafaţa oglinzii apei în cuvă. Experimental este
stabilită norma 1, 5m 3 de aer pe minut pentru 1 m2 al oglinzii apei,
adică:
Wa  1,5Fogl 60 , (3.1.9)
în care Fogl reprezintă suprafaţa oglinzii apei în cuvă, m2 , egală cu
produsul dintre lăţimea cuvei şi lungimea oglinzii apei în cuvă.
Puterea motorului electric pentru acţionarea ventilatorului
Nv (în kW):
WP
Nv  a v , (3.1.10)
1000v
în care: Pv reprezintă presiunea dezvoltată de ventilator, Pa;
v – randamentul ventilatorului.
Puterea motorului electric care pune în mişcare pompa
pentru refularea apei în dispozitivul de stropire – şpriţuire N p (în kW):
WPl
Np  , (3.1.11)
1000 p
3
în care W reprezintă consumul de apă, m s ;
Pl – presiunea apei, Pa;
p – randamentul pompei.
3
Consumul de apă Wl (în m s ):
 d 2d 2 Pd
Wl   n , (3.1.12)
4 e
în care  reprezintă coeficientul de consum;
dd – diametrul orificiilor de ieşire a apei, m;
Pd – presiunea apei la ieşire din duze, Pa;
n – numărul de orificii;
e – densitatea apei, kg m3 .
Presiunea apei la ieşire din pompă sau presiunea de refulare
a apei Pl (în Pa):
Pl  Pd  Ppierderi , (3.1.13)
în care Ppierderi reprezintă pierderile de presiune cauzate de
rezistenţele locale şi pe lungimea ţevilor, Pa:
 v2   l 
Ppierderi  e e 1      c c  , (3.1.14)
2   dc 
în care ve reprezintă viteza apei în conducte (se recomandă de
acceptat nu mai mare de 2 m s );
lc – lungimea conductelor de apă, m;
dc – diametrul conductelor, m;
c – coeficientul de rezistenţă frecării pe lungimea
conductelor
dacă Re  100000 ,
c  0,3164Re0,25 ;
dacă Re  100000 ,
2
 R 
l   0,555 lg e  . (3.1.15)
 7 
Problema
De efectuat calculul de dimensionare şi energetic al maşinii
liniare de spălat tomate tip А9-КМБ-8, dacă se ştie că:
productivitatea maşinii P  8000 kg h ;
lăţimea benzii transportorului Btr  400mm ;
densitatea tomatelor   600kg m ;
3
durata de înmuiere   2 min ;

înălţimea stratului de apă în cuvă deasupra transportorului
H  250 mm ;
pasul colectoarelor a  60mm ;
numărul de colectoare cu duze m  10 ;
viteza maximă a transportorului maşinii vm  0,25 m s ;
randamentul mecanismului de acţionare a transportorului   0, 7 ;
efortul de întindere a lanţului transportorului în punctul 1:
S1  2000N ;
masa 1m liniar de bandă şi lanţ fără încărcătură q0  3kg ;
lungimea transportorului L  2m ;
unghiul de înclinare a transportorului   30 ;

masa încărcăturii pe 1 m liniar de bandă q  5 kg ;

înălţimea de ridicare a produsului spălat h  1, 2m ;
randamentul ventilatorului   0, 6 ;
coeficientul rezistenţei locale   0, 4 ;
randamentul pompei p  0,7 ;
coeficientul de consum   0,8 ;
diametrul duzelor d  0,004m ;
numărul de duze n  110 ;
presiunea apei la ieşirea din duze Pd  25000Pa ;
pierderile de presiune cauzate de rezistenţele locale şi pe lungimea
conductei de apă Ppierderi  1100Pa .
Rezolvare:
Determinăm:
volumul cuvei maşinii cu expresia (3.1.3)
8000  2
V0   0, 26 m 3 ;
60 1020
lăţimea cuvei maşinii cu expresia (3.1.4)
B  400  100  500mm  0,5m ;
lungimea cuvei maşinii umplută cu apă, care constituie 80% din
toată lungimea maşinii, cu expresia (3.1.5)
0,8  0, 26
L  1, 6 m ;
0, 5  0, 25
lungimea părţii înclinate a maşinii cu expresia (3.1.6)
L0  0,06(10 1)  0,54m ;
forţa de tracţiune a transportorului cu role al maşinii:
Figura 2. Schema transportorului cu role.
forţa de tracţiune în punctul 2

S2  S1  W12 ,
în care W12 reprezintă forţa de rezistenţă mişcării pe porţiune 1-2, N.
W12  10q0 Lor ,
în care  reprezintă coeficientul de rezistenţa mişcării egal cu
0,1...0,12; pentru lanţuri cu bucşe şi role  se acceptă egal cu 0,1.
3
Lor  L  cos30  2  1, 73m şi atunci
2
W12  10  3,0 1,73  0,1  5,19  5,2N ;
S2  2000  5,2  2005,2N ;
efortul de tracţiune în punctul 3
S3  S2  W23 ,
în care W23 reprezintă forţa de rezistenţă mişcării pe porţiunea 2-3
W23  0,1S2  200,5N ;
S3  2005,2  200,5  2205,7 ;
efortul de tracţiune în punctul 4
S4  S3  W34 ,
în care W34 reprezintă forţa de rezistenţă mişcării pe porţiunea 3-4
W3 4  10  q  q0  Lor  qh  ,
în care q reprezintă masa încărcăturii pe 1 m liniar de bandă, kg;
W3 4  10  3  5  1, 73  0,1  5 1, 2   74 N ;
S4  2205,7  74  2279,7 N ;
forţa de tracţiune pe roţile de lanţ conducătoare:
A  S4  S1  0,05  S4  S1   2279,7  2000  0,05 
 2279,7  2000  494N ;
puterea motorului electric al transportorului maşinii cu expresia
(3.1.7):
494  0, 25
N  0,176 kW ;
1000  0, 7
puterea motorului electric al ventilatorului cu expresia (3.1.10);
presiunea aerului cu expresia (3.1.8):
0, 00129  92
Paer  1  0, 4  1000  0,8  9,81  0,73  7848  7849Pa;
2
cantitatea de aer care se introduce în barbotor cu expresia (3.1.9):
Fa  Bc  L  0,5 1,6  0,8m2 .
Atunci Wa  1,5  0,8 60  0,02 m s ,
3
0, 02  7848,97
de unde N v   0, 26kW ;
1000  0, 6
puterea motorului electric al pompei cu expresia (3.1.11);
1. debitul pompei cu expresia (3.1.12);
2. presiunea pompei cu expresiile (3.1.13) şi (3.1.14):
Pp  25000 1100  26100Pa ;
Tabelul 2
Date iniţiale pentru calculul maşinilor de spălat materii prime
Varianta
Date iniţiale
1 2 3 4 5
Productivitatea P, kg h 8000 4000 12000 6000 7000
Lăţimea benzii transportorului Btr, mm 400 350 500 580 400
Densitatea produsului , kg/m 3
120 960 1010 960 970
Durata de înmuiere , min 2 2 2 2 2
Înălţimea stratului de apă H, mm 250 250 250 250 250
Pasul duzelor a, mm 60 70 50 60 55
Numărul de colectoare cu duze, m 10 11 12 9 11
Viteza maximă a transportorului , m/s 0,25 0,25 0,25 0,25 0,25
Randamentul mecanismului de
0,7 0,75 0,73 0,7 0,71
acţionare a transportorului 
Efortul de întindere prealabilă a benzii
2000 2100 2200 2150 2050
transportorului S1, N
Masa 1 m liniar de bandă şi lanţ qa, kg 3 3,1 3,2 3 3,1
Lungimea proiecţiei orizontale a
Lʹcos Lʹcos Lʹcos Lʹcos Lʹcos
transportorului cu role Lor, m
Lungimea transportorului cu role L, m 2 2,1 2,1 2,3 2
Unghiul de înclinare , grad 30 30 30 30 30
Masa încărcăturii pe 1 m de bandă q, kg 5 6 8 4 4,5
Înălţimea de ridicare a produsului
1,2 1,1 1,3 1,4 1,2
spălat h, m
Randamentul ventilatorului v 0,6 0,65 0,55 0,6 0,5
Coeficientul rezistenţei locale  0,4 0,4 0,6 0,5 0,5
Randamentul pompei  p 0,7 0,72 0,73 0,71 0,7
Coeficientul de debit  0,8 0,8 0,8 0,8 0,8
Diametrul duzelor d, mm 4 5 5,5 4 4,5
Numărul de duze n 100 98 110 95 96
Presiunea apei la ieşirea din duze P, Pa 25000 24500 25500 24000 24500
Pierderile de presiune din cauza
rezistenţei locale şi lungimea conductei 1100 1100 1200 1100 1100
de apă Ppier, Pa
3,14  0, 0042 2  25000
Wp  0,8  110  0, 007 m3 s şi
4 1000
0, 007  26100
astfel N p   0, 26kW ;
1000  0, 7
determinăm puterea instalată la maşină:
Ninst  N  Nv  N p  0,176  0,26  0,696kW .
3.2. Maşini cu tambur rotativ

Numărul critic de turaţii ncr ( rot min ) ale tamburului
rotativ al maşinii cu tambur de spălat materii prime se determină
cu expresia 1 :
ncr  42,3 Dt (3.2.1)
în care Dt reprezintă diametrul tamburului, m.
Numărul turaţiilor de regim ale tamburului maşinii nr (în
rot min ):
nr  kncr , (3.2.2)
în care k reprezintă coeficientul obţinut experimental (k=0,6...0,9).
Viteza mişcării translatoare a materiilor prime de-a lungul
tamburului, v ( m s ) .
v  kDt tg  nr 60 , (3.2.3)
în care:  reprezintă unghiul de înclinare a tamburului (   3 );
k – coeficientul care ia în consideraţie antrenarea materiilor
prime de apă (k=1,5...2,0).
Productivitatea maşinii P (în kg h ):
P  900 Dt 2v , (3.2.4)
în care  reprezintă densitatea volumică a materiilor prime,
kg m3 ;
 – coeficientul de umplere a tamburului cu materii prime,
(  =0,02...0,12).
Puterea motorului electric al maşinii N (în kW):
N  P  L  g (1000  3600  tg  ) , (3.2.5)
în care L reprezintă lungimea tamburului, m;
2
g – acceleraţia căderii libere, m s .
Problemă
De calculat productivitatea maşinii de spălat materii prime
şi puterea motorului electric al ei, dacă se ştie că:
organul de transportare a materiei prime realizează o mişcare
uniformă rotativă;
densitatea volumică a produsului de spălat   900kg m ;
3
diametrul tamburului Dt  0,9m ;

lungimea tamburului Lt  2,7m ;
unghiul de înclinare a tamburului   3 .

Rezolvare
Determinăm:
numărul critic de turaţii ale tamburului maşinii cu expresia (3.2.1):
ncr  42, 3  0, 9  40,13 rot / min; ;
numărul de turaţii de regim ale tamburului cu expresia (3.2.2):
rot.
nr  0,8  40,13  32,104 ;
min .
viteza de mişcare translatoare a merelor de-a lungul tamburului cu
expresia (3.2.3):
2  0,9  tg 3  32,104 2  0,9  0, 0524  32,104
v   0, 049 m / s .
60 60
Se acceptă k   2, 0 ;
productivitatea maşinii cu tambur cu expresia (3.2.4):
P  900  3,14  0,92  0,049  0,1 900  10094 kg h ;
puterea motorului electric al maşinii cu expresia (3.2.5):
N  10094  2, 7  9,81 1000  3600  0, 0524  1, 41kW .
Tabelul 3
Date iniţiale pentru calculul maşinii cu tambur de spălat
materii prime
Unghiul de
Produsul Densitatea Diametrul Lungimea
Nr. înclinare a
agroalimentar volumică tamburului tamburului
variantei tamburului
care se spală , kg/m3 Dt, m Lt, m
, grad
1 Mere 900 0,9 2,1 3
2 Pere 600 1,1 2,4 2
3 Cartofi 750 1,0 2,6 3
4 Sfeclă 780 1,2 2,5 2
5 Ceapă 740 1,15 2,6 3
6 Gutui 1010 1,05 2,45 3
4. MAŞINI DE SPĂLAT RECIPIENTE
Productivitatea P rec s a maşinilor cu acţiune continuă de

spălat recipiente se determină cu expresia:
60Z
P , (4.1)
Tc
în care Z reprezintă numărul de fluxuri în maşină;
Tc -durata ciclului cinematic, s
60 Z
Tc  . (4.2)
P
Durata staţionării transportorului maşinii ts (în s) într-un
ciclu cinematic:
ts  Tc  tspr , (4.3)
în care tspr reprezintă durata unei şpriţuiri, s.
Din experienţă se acceptă că durata unei şpriţuiri şi a unei
deplasări a recipientelor între două şpriţuiri vecine este egală cu 4s.
Durata tuturor şpriţuirilor se acceptă tot din experimente
tspr  30s . Numărul de şpriţuiri:
t ' spr
nspr  . (4.4)
t spr
Durata de înmuiere a recipientelor se acceptă tinm  7.5 min,
ţinând cont de cerinţele tehnologice şi atunci numărul poziţiilor
ocupate de recipiente în baia de înmuiere:
t
ninm  inm . (4.5)
Tc
Timpul util de spălare a recipientelor cu capacitate de 0,5l
variază între 0,5 şi 7,6 min.
Durata şpriţuirii constituie 6,5 la sută din timpul total de
spălare a recipientelor, iar durata înmuierii – 93,5%.
Numărul total de purtători de recipiente în maşină n' p  180
şi din ei np =120 se află în baia de înmuiere, la şpriţuire şi clătire,
iar pe porţiunile libere de lanţuri-60 de purtători.
Randamentul procesului de spălare:
n ' 100
 p . (4.6)
np
Durata ciclului tehnologic Tc (în min.):
Z  np
Tc  . (4.7)
P
Forţa periferică Fr (în N) a roţii conducătoare de lanţ se
determină folosind metoda din  21 .
Sarcina dinamică care se generează în lanţurile
transportorului maşinii Fdin (în N):
2 2
   1    G 1
Fdin  6m  med .    6  med .    , (4.8)
 Z  H  Z  g H
în care m reprezintă masa organului de tracţiune şi a încărcăturii,
G
care se mişcă împreună cu el, kg ( m  , în care G reprezintă
g
forţa de greutatea încărcăturii şi a lanţului care se mişcă, N);
 med. - viteza medie a lanţului, m s ;
l
 med .  , (4.9)
tmisc.
H – pasul lanţului, m;
Z – numărul de dinţi ai roţii de lanţ;
G – forţa de greutate a încărcăturii şi a organului de
tracţiune, N.
Forţa de inerţie Finert. (în N) generată în mişcarea
intermitentă a lanţului:
Finert.  amax  m , (4.10)
în care amax reprezintă acceleraţia maximă a lanţului, care se
2
acceptă egală cu 0,14 m s .
Forţa totală Ftot (în N):
Ftot  Fr  Fdin  Finert. .
Puterea Nt (în kW) consumată la mişcarea organului de
tracţiune împreună cu încărcătura:
F  Fptc. med .
Nt  tot . med .  , (4.11)
102 102
în care  med . reprezintă viteza medie de mişcare a organului de
tracţiune şi se acceptă egală cu 0,12 m s ;
Fptc. – pierderile de putere pe tamburul de comandă, N.
Puterea N (în kW) necesară pentru a pune în mişcare
transportorul principal al maşinii se va determina cu expresia:
N1
N , (4.12)
1 2 3 4 5
în care 1 =0,95reprezintă randamentul transmisiei cu bielă-
manivelă;
2  3  4 =0,96 – randamentul transmisiilor prin roţi de
lanţ;
5 =0,63 – randamentul reductorului.
Problemă
De calculat maşina de spălat ambalaje de sticlă cu
capacitatea de 0,5l. Productivitatea maşinii P=12000 but/h.
Numărul de fluxuri în maşină Z=20. Durata unei şpriţuiri şi a
deplasării între două şpriţuiri vecine ts  4s .
Rezolvare
Determinăm:
durata ciclului cinematic Tc cu expresia (4.2):
60  20
Tc   6s ;
200
durata staţionării transportorului maşinii ts pe parcursul unui ciclu
cinematic cu expresia (4.3):
ts  6  4  2s ;
numărul de şpriţuiri cu expresia (4.4):
ns  32 / 4  8 ;
numărul de poziţii ocupate de ambalaje în băile de înmuiere cu
expresia (4.5):
7, 5  60
n poz   75 poz. ş.a.m.d.
6
48
inclusiv: І – în baia de preîncălzire t inm  48s şi n ' poz 
'
 8 poz;
6
ІІ – în baia cu soluţie alcalină cu t  60 C , t inm  4,0min şi
''
4  60
n '' poz   40 poz;
6
ІІІ – în baia cu soluţie alcalină cu t  80 C ,
tinm  7,5  60  48  4  60  162s şi n ''' poz  162 / 6  27 poz.
randamentul procesului de spălare cu expresia (4.6):
120 100
s   67% ;
180
Aici a fost acceptat ca numărul total de purtători de casete
în maşină npurt  180 , iar din ei n' purt  120 se află în băile de
preîncălzire, înmuiere şi spălare şi, de asemenea, în dispozitivele
de şpriţuire, 50 de purtători se află în afara procesului de
prelucrare; durata ciclului tehnologic al maşinii cu expresia (4.7):
20 180
Tt   18 min ;
200
Calculul lanţului transportorului de tracţiune al maşinii.
Date iniţiale:
masa unei casete fără ambalaj mc  20kg ;
numărul de purtători de casete fixaţi pe 1m de lungime a
transportorului npurt  8 ;
pasul lanţului transportorului S=0,125m;
masa 1m de lungime a lanţului dotat cu purtători m1  160 ;
masa unei butelii mb  0,3kg ;
masa lichidului din butelie ml  0,5kg ;
masa încărcăturii într-un purtător de casete m2  0,8  20  16kg ;
masa încărcăturii pe 1m de lanţ m3  8 16  128kg ;
masa 1m liniar de lanţ m4  15kg ;
masa totală a 1m liniar de lanţ
mtot  m1  m3  m4  160  128  15  303kg ;
numărul de casete într-un purtător nc  20 ;
masa unei casete mc  1kg .
Acceptăm că masa 1m de lanţ mtot  303kg rămîne
constantă pe tot traseul transportorului maşinii.
Acceptăm, de asemenea, că efortul de tracţiune (întindere) a
lanţului în p. 1'' (figura 1) S ''1  1000N . Atunci efortul de întindere
a lanţului în p. 2 ' se determină ca S '2  S '1''  W1'' 2' ,
în care: W1'' 2' – forţa de rezistenţă mişcării pe tronsonul 1ʹʹ-2ʹ
W1'' 2'  10  (m0 L cosc  m0h1 ) ;
în care L reprezintă lungimea tronsonului de lanţ 1ʹʹ-2ʹ, m
L=0,3m;
 – unghiul de înclinare a tronsonului de lanţ 1ʹʹ-2ʹ relativ
verticalei,  = 10 ;
c – coeficientul de rezistenţă mişcării (pentru lanţuri cu
bucşe şi role c=0,1...0,12);
Astfel W1'' 2'  10  303  0,3  cos10  0,12  109  909  1018N
cos10  0.97 ,
şi S '2'  1000  1018  2018N .
Efortul de întindere în p. 2 '' se determină cu expresia:
S '2''  S '2'  W2' 2'' ;
în care W2' 2''  0,1S '2'  201,8N  202 N . ;
Astfel S 2  2018  202  2220N.
''
Efortul de întindere în p. 3' .

S '3'  S '2''  W2'' 3' ;
W2'' 3'  10m0 L cosc 10m0h ;
W2'' 3'  10  303 0,3 0,97  0,12 10  303 0,3  800N
şi S '3'  2220  800  1420 N .
Efortul de întindere a lanţului în p. 3 '' :
S '3''  S '3'  W3' 3'' ;
W3' 3''  0,1S '3'  1420  0,1  142 N ;
iar S '3''  1420  142  1562 N .
Efortul de întindere a lanţului în p. 4 ' :
S '4'  S '3''  W3'' 4'  1562  1381,7  2943,7 N ;
W3'' 4'  10  303 3,8 0,12  1381,7N .
S '4''  S '4'  W4' 4'' ;
W4' 4''  0,1S '4'  0,1 2943,7  294 N .
prin urmare: S 4''  2943,7  294  3237,7 N .
'

S '5'  S '5''  W4'' 5' ;
W4'' 5'  10m0 L cos  c 10m0h cos  10  3031,3
 cos10  0,12  10  303 1, 3  cos10  4323, 2N ;
Astfel S '5'  3237,7  4323, 2  7560,9 N .
S '5''  S '5'  W5' 5'' ;
W5' 5''  0,1S '5'  0,1 7560,9  756 N ;
rezultă că S '5''  7560,9  756  8316,9 N .
S '6'  S '5''  W5'' 6' ;
W5'' 6'  10m0 Lc;
W5'' 6'  10  3031,8  0,12  654,5N;
S '6'  8316,9  654,5  8971, 4 N .
S '6''  S '6'  W6' 6'' ;
W6' 6''  0,1S '6'  0,1 8961, 4  897 N ;
Astfel S '6''  8971, 4  897  9868, 4 N.
S '7'  S '6''  W6'' 7' ;
W6'' 7'  10m0 L cos   c  10  303  0,9  cos15  0,12  314 N ;
iar S '7'  9868, 4  314  10182, 4N.
S 7''  S 7'  W7' 7'' ;
' '
W7' 7''  0,1S '7'  0,110182, 4  1018, 2 N ;

Astfel S '7''  10182, 4  1018, 2  11200,6 N .
Efortul de întindere a lanţului în p. 8' :
S '8'  S '7''  W7'' 8' ;
W7'' 8'  10m0 L  c  10  3031,1 0,12  400N;
Astfel S '8'  11200,6  400  11600,6 N .
S '8''  S '8'  W8' 8'' ;
W8' 8''  0,1S '8'  0,111600,6  1160N ;
Astfel S '8''  11600,6  1160  12760,6 N .
S '9'  S '8''  W8'' 9' ;
W8'' 9'  10  303  0,6  cos10  0,12  10  303  0,6  2031,8N ;
Astfel S '9'  12760,6  2031,8  14792, 4 N .
S '9''  S '9'  W9' 9'' ;
W9' 9''  0,1S '9'  0,114792, 4  1479, 2 N ;
Astfel S '9''  14792, 4  1479, 2  16271,6 N .
S '10'  S '9''  W9'' 10' ;
W9'' 10'  10m0  L  c  10  303 2,1 0,12  763,6N;
Astfel S '10'  16271,6  763,6  17035, 2 N.
Efortul de întindere a lanţului în p. 10'' :
S '
10''
S '
10'
 W10' 10'' ;
W10' 10''  0,1S '10'  1703,5N ;
iar S '10''  17035, 2  1703,5  18738,7 N .
S ''1  S '1  c  1000N , de unde S '1  1000 / 0,12  8333, 3 N .
Efortul de întindere a lanţului în p. 10'' :
S ''10  S '1  mtot l cos  mtot l sin c  mtot l sin  f  8333,3 
303 1, 3  cos15  303 1,3  sin15  0,12  303 1, 3  sin15  0, 3 
 8556 N .
Forţa periferică aplicată pe roţile de lanţ conducătoare se
determină în felul următor:
F  S '10  S ''10  17035,2  8556  8479,6N.
Efortul de rupere a lanţului transportorului Q  KSmax , în
care Smax  F , iar K reprezintă coeficientul de securitate al lanţului
care se acceptă egal cu 5.
Atunci Q  5  8479, 6  42398 N .
Fiindcă transportorul are două lanţuri infinite, efortul de
rupere pentru un lanţ va constitui 42398: 2  21199 N .
Selectăm lanţul cu bucşe şi role STAS 588-41:
efortul de rupere Q=60000N;
diametrul rolelor d=0,055m;
lungimea rolelor l =0,026m;
lungimea părţii utile a rolelor l1 =0,018m;
grosimea plăcii interioare S=0,0054m;
lăţimea plăcilor b=0,03m;
grosimea plăcii exterioare S1 =0,0034m;
masa 1m liniar de lanţ m=61 N m .
Forţa dinamică Fdin (N) generată în lanţuri datorită
acceleraţiei se determină cu expresia (4.8):
2
144240  3,14  0, 0625  1
Fdin  6     130 N ;
9,81  14  0,125
Aici vmax a fost calculată cu expresia (4.9):
0,125
vmax   0, 0625 m s.
2
Forţa de inerţie Finer. generată în timpul mişcării
intermitente a transportorului cu acceleraţia Qmax  0,14 m / s 2 se
determină cu expresia (4.10):
Finer.  0,14 1424  200N;
Coeficientul de securitate a lanţului organului de tracţiune
se determină cu expresia:
Q 60000
K   6,58 ;
 Smax  Fdin  Finer   0,5 17904  130  200   0,5
Puterea totală se determină cu expresia:
Ptot  F  Fdin  Finer  14474  130  200  14804 N ;
Puterea N (în kW) aplicată pe arborele conducător al
organului de tracţiune se determină cu expresia (4.11):
14804  0,12 640  0,12
N   1,86 kW ;
102 102
Puterea motorului electric al organului de tracţiune se
1,86
N  3, 26kW .
0,95  0,96  0, 63
Figura 3. Traseul maşinii de spălat recipiente
Tabelul nr. 4
Date iniţiale pentru calculul maşinilor de spălat recipiente
Nr.variantei
Date iniţiale
1 2 3 4 5
Productivitateamaşinii P, rec/h 12000 6000 3000 24000 12000
Numărul de purtători în maşină, n1 180 120 100 180 200
Numărul de fluxuri înmaşină Z 20 16 16 20 18
Capacitatea recipientului V, l 0,5 0,7 0,8 0,8 0,7
Masa unei casete mc, kg 20 22 26 24 21
Numărul de purtători pe 1m de
8 8 8 10 16
lungime a lanţului
Masa unei butelii ms, kg 0,3 0,4 0,5 0,4 0,5
Masa lichidului din butelie ml, kg 0,5 0,6 0,7 0,6 0,7
Masa unui metru de lanţ fără
15 13 18 13 14
încărcătură m1, kg
Masa unui metru de lanţ cu
200 190 160 175 170
încărcătură P2, kg
Pasul lanţului H, m 0,125 0,125 0,125 0,125 0,125
Forţa de greutate organului de
tracţiune şi a încărcăturii care se 14240 14350 15000 14350 13500
mişcă cu el G, N
Numărul de dinţi ai roţii de lanţ
14 15 16 15 13
conducătoare Z
5. MAŞINI DE TĂIAT FRUCTE ŞI LEGUME
Parametrii principali care caracterizează funcţionarea
maşinilor de tăiat sunt efortul specific şi viteza optimă de tăiere,
calitatea produsului mărunţit şi starea tăişului util a dispozitivului
de tăiere.
Prin viteză de tăiere se înţelege viteza de deplasare a
punctului tăişului cuţitului relativ punctului de pe suprafaţa
tăieturii produsului în direcţia mişcării utile. Dacă organul de tăiere
realizează o mişcare rotativă, atunci ca viteză de tăiere se acceptă
viteza punctelor tăişului, care sunt cele mai îndepărtate de axa de
rotire.
Productivitatea P (în kg s ) a maşinilor de tăiat cu acţiune
continuă, ţinând cont de capacitatea de creare a suprafeţelor noi în
rezultatul tăierii, se poate determina cu expresia:
F
P  , (5.1)
F1
în care  reprezintă coeficientul de utilizare a capacităţii de tăiere
a cuţitului;
F – capacitatea de tăiere a cuţitelor de tipul dat, m2 s ;
F1 – suprefaţa obţinută în rezultatul tăierii unei unităţi de
2
masă a produsului, m kg .
2
Capacitatea de tăiere F ( m s ) se determină cu expresiile:
a. pentru maşini cu discuri multiple sau cu benzi multiple:
F   Z , (5.2)
în care  reprezintă grosimea medie a tăiţeilor, m;
 – viteza de încărcare a produsului, m s ;
Z – numărul de cuţite;
b. pentru maşini cu cuţite în formă de seceră:
F  60 SZn , (5.3)
2
în care S reprezintă aria tăiturii stratului de produs, m ;
n – turația cuţitelor, rot/min;
c. pentru maşini cu cuţite în formă de plăci de tip rotor sau bandă:
F  St  l , (5.4)
în care St reprezintă aria secţiunii produsului în direcţie
perpendiculară pe direcţia de introducere a produsului, m2 ;
l – distanţa dintre cuţite pe lungimea produsului, m.
Productivitatea maşinii de tăiat sfeclă de zahăr P ( kg s ) se
poate determina şi cu expresia:
P  L Z K1K2  , (5.5)
în care L reprezintă lungimea muchiei tăitoare a cuţitelor, m
(L=0,165);
 – grosimea medie a tăiţeilor, mm (  =1...2mm);
Z – numărul cuţitelor;
 t – viteza de tăiere, m s (pentru maşinile centrifuge
 t =6,7...9,65 m s , pentru maşini cu discuri t =8 m s );
 – densitatea sfeclei,  =1050 kg m3 ;
K1 – coeficient care ia în consideraţie neregularitatea
repartizării sfeclei în volumul util al maşinii şi care depinde de
viteza unghiulară a rotorului, dacă  =5...20 s 1 , atunci:
K1  1,38 105   3.4  0,56 ; (5.6)
K 2 – coeficient care ia în consideraţie gradul de utilizare a
cuţitelor în maşină (pentru maşini centrifuge de tăiat K 2  0,9 ,
pentru maşini cu discuri K 2  0,85 ).
Puterea consumată de maşinile de tăiat sfeclă depinde de
construcţia maşinii, numărul şi lungimea cuţitelor, viteza de tăiere,
lungimea şi forma tăiţeilor.
Puterea totală necesară N (în kW) pentru punerea în
funcţiune a maşinii de tăiat sfeclă de zahăr:
N   N1  N2  N3  N4  N5  ma , (5.7)
în care N1 , N2 , N3 , N4 , N5 reprezintă respectiv, puterea necesară
pentru depăşirea forţei de frecare a sfeclei de suprafaţa interioară a
corpului maşinii de tăiat, pentru: depăşirea forţelor de rezistenţă a
tăierii sfeclei, majorarea treptată a vitezei sfeclei din rotor pînă la
viteza de tăiere, depăşirea forţelor de frecare între rădăcinile de
sfeclă în timpul trecerii lor din buncărul de alimentare în rotor,
depăşirea rezistenţei aerului în timpul rotirii rotorului, kW;
 – randamentul mecanismului de acţionare a maşinii.
Puterea N1 (în kW)se determină cu expresia:
s rint f ,
N1  6,28103 Ph 2
(5.8)
în care Ps reprezintă forţa specifică de apăsare a sfeclei pe corpul
maşinii, Pa;
h – înălţimea stratului de sfeclă, egală cu lungimea muchiei
tăietoare a cuţitului, m;
 – viteza unghiulară a rotorului, s 1 ;
rint – raza interioară a corpului maşinii de tăiat, m;
f – coeficientul de frecare a sfeclei de materialul corpului
maşinii.
Se recomandă următoarele valori ale eforturilor de strîngere
a sfeclei de corp P (în kPa)
Viteza de tăiere 5 7 9 11 12
Efortul specific 10 21 38 59 74
Puterea N2 (în kW) se calculează cu expresia:
r  rt LK3 ,
N2  103 PZ (5.9)
în care Pr reprezintă forţa specifică de rezistenţă la tăiere, N m ;
L – lungimea tăişului unui cuţit, m;
Z – numărul cuţitelor;
rt – raza de tăiere egală cu distanţa de la centrul de rotire al
rotorului pînă la marginea cuţitului, m;
K3 – coeficientul care ia în consideraţie acoperirea unei
părţi a tăişului cuţitelor ( K2  0,8...0,9 ).
Forţa specifică de rezistenţă tăierii Pr (în N m ):
Pr  66v 0,2
t 1  1,81v  ,
0,34
t (5.10)
în care vt reprezintă viteza de tăiere, m s .
Puterea N3 (în kW) se calculează cu expresia:
N3  0,5 103  P    rint ,
în care P reprezintă productivitatea maşinii de tăiat, kg s ;
 – viteza unghiulară a rotorului, s 1 ;
rint. – raza interioară a corpului maşinii de tăiat, m.
Valoarea puterii N4 pentru maşini de tăiat cu
productivitatea de la 1000 pînă la 4000t / 24 ore respectiv
constituie 5...8kW.
Puterea N5 pentru maşini tipice de tăiat oscilează în limitele
0,3...1,0 kW. Valoarea mai mică se acceptă pentru maşini cu raza
rotorului egală cu 0,6 m, valoarea mai mare-pentru rotoare cu raza
egală cu 0,8 m  6 .
S-a stabilit că numai 20% din toată puterea motorului
electric se consumă la tăierea sfeclei.
Problemă
De determinat productivitatea maşinii centrifuge de tăiat şi
puterea motorului electric al ei dacă se ştie că:
lungimea tăişului cuţitului L=0,165m;
grosimea medie a tăiţeilor  =1mm;
numărul de cuţite Z=24;
viteza de tăiere vt  0,8 m s ;
densitatea sfeclei   1050kg m ;
3
viteza unghiulară a rotorului   12s 1 ;

efortul specific de apăsare a sfeclei pe corp Ps  30kPa ;
înălţimea stratului de sfeclă în rotor h=0,165m;
raza interioară a tamburului rin  0.6m ;
coeficientul de frecare a sfeclei de rotor f=0,25;
raza de tăiere rt =0,55 m;
puterea, consumată la depăşirea forţelor de frecare între rădăcinile
de sfeclă din timpul introducerii lor în rotor din buncăr N4 =7kW;
puterea consumată la depăşirea rezistenţei aerului în timpul rotirii
rotorului N5 =0,3kW;
randamentul mecanismului de acţionare  ma =0,85;
coeficientul care ia în consideraţie gradul de utilizare a cuţitelor la
tăiere (pentru maşini centrifuge K2 =0,9);
coeficientul obţinut din experienţe care ia în consideraţie o
acoperire parţială a cuţitelor K3 =0,85.
Rezolvare
Determinăm:
valoarea coeficientului K1 cu expresia (5.6):
K1  1,38 105 123,1  0,56  0,62 ;
productivitatea maşinii centrifuge de tăiat sfeclă cu expresia (5.5):
P  0,165  0, 001 24  8 1050  0, 62  0,9  18,56 kg s ;
puterea consumată la depăşirea forţelor de frecare a sfeclei de
corpul maşinii cu expresia (5.8):
N1  6,28 103  30 103  0,165 12  0,62  0,25  33,57kW ;
puterea necesară pentru depăşirea forţelor de rezistenţă a tăierii
sfeclei, pentru care calculăm mărimea forţei specifice de tăiere cu
expresia (5.10):
Pr  66  0,80,2  1  1,81  0,80,34   41, 7 N m ,
iar din expresia (5.9):
N2  103  41,7  0,165  24  0,55 12  0,85  0,92kW ;
puterea necesară pentru majorarea treptată a vitezei sfeclei în rotor
pînă la viteza de tăiere cu expresia (5.11):
N3  0,5 103 18,56 122  0,6  0,8kW ;
avînd în vedere că coeficientul care ia în consideraţie majorarea
puterii în timpul punerii în funcţiune a maşinii este egal cu 1,3
determinăm puterea motorului electric al maşinii cu expresia (5.7):
N  1,3  33,57  0,92  0,8  7,0  0,3 0,85  65,13kW ,
ceea ce corespunde puterii motorului electric întrebuinţat la aceste
maşini de tăiat sfeclă (75kW).
Tabelul 5
Date iniţiale pentru calculul maşinii de tăiat sfeclă
Nr. Variantei
Date iniţiale
1 2 3 4 5 6 7 8
Lungimea muchiei de
0,165 0,166 0,168 0,162 0,16 0,17 0,172 0,174
tăiat a cuţitului L, m
Grosimea medie a
1 1 1,1 1,2 0,9 0,9 1 1,1
tăiţeilor S, mm
Numărul de cuţite Z 24 24 24 24 24 24 24 24
Viteza de tăiere t, m/s 8 8,1 8,2 7,9 8 7,8 8,1 8,2
Viteza unghiulară a
12 12,1 12,2 11,9 12 11,8 12,1 12,2
rotorului , s-1
Efortul specific de
apăsare a sfeclei pe 30 31 32 33 28 29 30 31
corpul maşinii P, kPa
Înălţimea stratului de
0,165 0,166 0,165 0,164 0,165 0,168 0,168 0,164
sfeclă în rotor h, m
Raza internă a
0,6 0,6 0,6 0,6 0,6 0,6 0,6 0,6
tamburului rint, m
Coeficientul de frecare
0,25 0,25 0,25 0,25 0,25 0,25 0,25 0,25
a sfeclei de rotor f
Raza de tăiere rt, m 0,55 0,55 0,55 0,55 0,55 0,55 0,55 0,55
Puterea consumată la
depăşirea forţelor de
7 7,2 7,2 7,4 7,4 7,1 7 7,5
frecare dintre tuberculii
de sfeclă N4, kW
Puterea consumată la
depăşirea rezistenţei 0,3 0,32 0,33 0,34 0,35 0,34 0,3 0,31
aerului N5, kW
Randamentul
mecanismului de 0,85 0,85 0,85 0,85 0,85 0,85 0,85 0,85
acţionare ma
6. ZDROBITOARE
Productivitatea P (în kg s ) a zdrobitoarei cu două valţuri se

determină cu expresiile 1 :
D
p  L sau P  Vmed L sau
2
p  0,0052Dnmed L, (6.1)
în care D reprezintă diametrul valţurilor, m (D=0,54...0,32 m);
L – lungimea valţurilor, m (L=0,37...0,9 m);
 – intervalul dintre valţuri m(  =0,003...0,020);
vmed . – viteza medie a produsului în intervalul dintre valţuri
sau viteza medie periferică a valţurilor, m s ;
nmed . – turaţia medie a valţurilor , s 1 (sau rot/min);
 – densitatea volumică a produsului de zdrobit, kg m3 ;
 – coeficientul de umplere al intervalului dintre valţuri,
(  =0,3...0,8).
Productivitatea zdrobitoarei cu cuţite P (în kg s ) se
determină cu expresia:
1
P  V  Z  , (6.2)
2
aici:
 D
V  gl , (6.3)
360
în care V reprezintă volumul produsului mărunţit de un organ de
lucru în timpul unei rotaţii a arborelui, m3 ;
D – diametrul tamburului cu cuţite, m;
 – unghiul dintre două cuţite vecine, grad.;
 – densitatea volumică a produsului iniţial, kg m3 ;
Z – numărul de cuţite sau cremaliere;
 – viteza unghiulară a tamburului, s ; 1
g – înălţimea cuţitului deasupra suprafeţei tamburului, m;

l – lungimea tăişului cuţitului, m;
 – coeficientul de utilizare a productivităţii zdrobitoarei
(  =0,3...0,5).
Productivitatea zdrobitoarei centrifuge P (în kg/s) se
 ( D 2  d 2 )h sin  n
P     q, (6.4)
4 60
în care D reprezintă diametrul exterior al paletelor înclinate, m;
d – diametrul exterior al cilindrului mediu, m;
h – înălţimea medie a paletelor înclinate, m;
 – unghiul de înclinare a paletelor (   15...18 );
n – frecvenţa de rotaţie a paletelor, rot/min.;
 – densitatea volumică a boştinei, kg3 ;
m
 – coeficientul de umplere a spaţiului util cu boştină
(  0,850 );
 – coeficientul, care ia în consideraţie neregularitatea
introducerii strugurilor în zdrobitoare (  =0,7);
q – o parte de boştină şi de suc, care trece prin găurile
fundului cilindrului mare ( q  0, 083 kg s sau 0, 3 t h ).
Productivitatea P (în t/h) zdrobitoarelor cu ciocane se
P   0, 0011  0, 0017  D 2 Ln 2   i  1 (6.5)
în care D reprezintă diametrul rotorului, m;
L – lungimea rotorului, m;
n – turaţia rotorului, rot/min;
i – gradul de mărunţire care reprezintă raportul dintre
dimensiunile particulare pînă şi după mărunţire.
Puterea motorului electric al zdrobitoarei cu ciocane N (în
kW):
N   0,1...0,15 Pi. (6.6)
Puterea motorului electric N (în kW) al zdrobitoarelor cu
valţuri se poate determina aproximativ cu expresia:
N   PW   , (6.7)
în care W reprezintă consumul specific de energie la zdrobire
(pentru struguri, mere W=2,16…2,88 kJ/kg; pentru tomate
W=1,08…1,44 kJ/kg;);
 – randamentul mecanismului de acţionare egal cu 0,8...0,9.
Puterea motorului electric al zdrobitoarelor de strivit vişine,
cireşe, coacăză N (în kW):
N   0,1...0, 2 P. (6.8)
Puterea motorului electric al zdrobitoarelor cu cuţite N (în
kW) se determină cu expresia:
N  qp 1000, (6.9)
în care q reprezintă consumul specific de energie la marunţirea 1t
de materie primă (pentru rădăcinoase, mere, tomate);
q  0, 3...0, 5 kW  h t .
Puterea N2 (în kW) consumată la separarea ciorchinilor se
Pa
N2  , (6.10)
1000
în care P reprezintă productivitatea, kg s ;
a – lucrul specific la separarea ciorchinilor N m kg .
a  AV 3  D,
în care A şi D reprezintă respectiv, coeficienţi care se determină în
mod experimental: A=0,161, D=59,5;
V – viteza periferică a bătătoarelor, m s .
Problemă
De calculat zdrobitoarea cu două valţuri şi cu
desciorchinator, tip ВДГdin linia de prelucrare a strugurilor ВПЛ-
20, dacă se ştie că:
diametrul valţurilor D=0,30 m;
lungimea valţurilor l=0,90 m;
intervalul dintre valţuri  =0,003 m;
densitatea volumică a strugurilor  v  600 kg m3 ;
coeficientul de umplere a intervalului dintre valţuri   0.78;
turaţia bătătoarelor n=200 rot/min;
diametrul bătătoarelor D1 =0,60m.
Rezolvare
Determinăm:
productivitatea zdrobitoarei (în kg s ):
P 20000
P1    5, 556 kg s;
3600 3600
turaţia medie a valţurilor din expresia productivităţii (6.1):
0, 30 3,14  nmed
5, 556   0, 90  0, 003   600  0, 78,
2 30
de unde nmed =293,13 rot/min;
acceptăm diferenţa vitezelor periferice ale valţurilor v  1 m s .
Atunci:
 Dn1  Dn2  D 3,14  0.3
v    n1  n2    n1  n2  
60 60 60 60
 0,0157  n1  n2  ,
1
de unde n1  n2   63, 69 rot/min.
0, 0157
n1  n2
Dacă  293,13 rot/min., atunci n1  n2  586,26 rot/min;
2
adunăm părţile dreapta şi stînga ale egalităţilor anterioare:
n1  n2  n1  n2  63,69  586,26  649,95.
Prin urmare,
649,95
n1   324,975 rot/min.
2
Acceptăm n1  325 rot/min.
Atunci n2  n1  63,69  325  63,69  261,33 rot/min.
Acceptăm n2  261 rot/min.
puterea consumată la punerea în funcţiune a valţurilor cu expresia
(6.7):
5,556  2,5
N1   15, 4kW .
0,9
Acceptăm W  2, 5 J kg şi   0, 9;
viteza periferică a bătătoarelor:
 n D1 3,14  200  0, 6
v   6, 28 m s;
30 2 60
lucrul specific necesar la separarea ciorchinelor îl determinăm cu
expresia (6.11):
Nm
a  0,161 6, 283  59,5  59, 79 ;
kg
puterea consumată la desciorchinarea strugurilor o determinăm cu
expresia (6.10):
5,556  59, 79
N2   0,332kW ;
1000
puterea totală instalată la zdrobitor - desciorchinator:
N  N1  N 2  15, 4  0,332  15, 73kW .
Tabelul 6
Date iniţiale pentru calculul
zdrobitoarelor-desciorchinatoarelor cu valţuri
Densitatea volumică ρ, kg/m3

Intervalul dintre valţuri δ, m
Diametrul bătătoarelor D, m
intervalului dintre valţuri φ
Coeficientul de umplere a
Diametrul valţurilor D, m
Lungimea valţurilor l, m
Frecvenţa de rotaţie a
bătătoarelor, rot/min
Varianta
1 0,3 0,9 0,003 600 0,75 200 0,6

2 0,32 0,92 0,004 610 0,76 210 0,62
3 0,34 0,94 0,005 590 0,78 220 0,64
4 0,36 0,96 0,006 620 0,79 230 0,65
5 0,37 0,95 0,006 625 0,8 240 0,66
7. PRESE
Productivitatea preselor P (kg/schimb) cu acţiune
discontinuă se determină cu expresia:
T
P  m D 2 H  , (7.1)

în care: m reprezintă numărul de coşuri ale presei;
D – diametrul interior al coăului, m;
H – înălţimea coşului (pentru presele orizontale se ia în
consideraţie lungimea lui), m;
 – coeficientul care ia în consideraţie gradul de umplere a
coşului (  =0,85);
 – densitatea volumică a boştinei, kg m 3 ;
T – durata schimbului de lucru, min;
 – durata ciclului de presare, m.
  1  2  3, (7.2)
în care 1,  2 şi  3 reprezintă respectiv durata de umplere cu
boştină a coşului, de presare a boştinei şi de descărcare a presei,
min.
Dacă în presa cu coşuri presarea se efectuează numai o
singură dată atunci   120 min. (  1  25 min,  2  65 min,
 3  30 min ).
Atunci cînd boştina după zdrobitoare nu se trimite la
scurgătoare, în care poate fi separată o cantitate oarecare de must,
productivitatea preselor cu acţiune discontinuă poate fi calculată
 20 :
a) Pentru prese verticale (kg/schimb) cu expresia:
  D 2 H  T
P  m  Qm  m  ; (7.3)
 4  k
b) Pentru prese orizontale cu expresia:
   D 2  d 2  L  T
P  m  Qm  m  ; (7.4)
 4  
în care d reprezintă diametrul şurubului presei, m;
L – lungimea coşului, m;
Qm – randamentul sumar al mustului la sfîrşitul încărcării
coşului (înainte de a începe presarea), m3 ; cînd se presează
strugurii întregi Qm =0;
m – densitatea mustului separat prin curgere liberă,
kg m3 ;
k – coeficientul care ia în consideraţie stagnarea presei în
timpul încărcării, descărcării şi deplasării coşurilor (dacă: m=1,
k=1; m=2, k=1,2; m=3, k=1,3).
În expresia (7.4) coeficientul m lipseşte din cauza că nu
există prese orizontale cu mai multe coşuri.
În presele cu acţiune discontinuă energia se consumă la
acţionarea dispozitivului de presare. Acest consum de energie se
 D2
N q H, (7.5)
4
în care q reprezintă presiunea specifică asupra produsului, MPa (şi
este egală cu 0,3MPa).
Forţa F1 (în N) aplicată pe mînerul cu lungimea l al
dispozitivului de strângere se determină cu expresia:
Pp d med tg      f 
F1  , (7.6)
2l
în care Pp reprezintă forţa utilă de presare, N;
dmed – diametrul mediu al filetului şurubului, m;
 – unghiul de ridicare al liniei elicoidale (   20 );
 – unghiul de frecare a şurubului de piuliţă (   8...170 );
f – coeficientul de frecare a şurubului de piuliţă.
În procesele hidraulice energia se consumă la crearea
presiunii în sistemul hidraulic. Forţa utilă de presare Fp (în N):
q Dc 2
Fp  , (7.7)
4
în care q reprezintă presiunea specifică asupra produsului, Pa;
Dc -diametrul coşului, m;
Forţa utilă de regim Fu (în N), creată de presiunea
lichidului de regim asupra pistonului presei se determină cu
expresia:
d2
Fu  P   mg   fB d , (7.8)
4
în care P reprezintă presiunea specifică a lichidului de regim

asupra pistonului presei, Pa;
 m – masa totală a pieselor mobile (pistonul şi coşul cu
produs), kg;
2
g – acceleraţia căderii libere, m s ;
 – coeficientul care caracterizează construcţia
etanşeităţii;
f – coeficientul de freacre a pistonului de manşetă de
etanşare;
B – lăţimea manşetei de etanşare a pistonului, m;
d – diametrul pistonului, m.
Rezolvînd ecuaţiile (7.7) şi (7.8), vom obţine:
  Dc2  d2 
P  q   mg     fB d  . (7.9)
 4   4 
Tabelul 7
Valorile coeficienţilor  şi f
Tipul garniturii
de manşetă
Coeficientul În formă de jgheab cu formarea
De umplere unghiului

60 90  120
 0,150 0,4 0,5 0,7
f 0,2 – 0,7...1,0 –
Productivitatea preselor cu melc P (în kg/s) se determină cu

expresia generală:
P  F  v  , (7.10)
în care F reprezintă aria secţiunii transversale a camerei de presare
în locul amplasării primei spire a melcului de presare, m2 ;
F    D 2  d 2  4 , în care D şi d reprezintă respectiv diametrul
exterior şi diametrul interior al melcului, m;
v – viteza de mişcare a produsului de-a lungul melcului de
presare, m/s; v =ns/60, unde s – pasul melcului de presare, m;
n –frecvenţa de rotaţie a melcului, rot/min;
 – densitatea volumetrică a tescovinei, kg m3 ;
 – coeficientul total de umplere a secţiunii melcului de
presare şi se acceptă   0,85.
Înlocuind în (7.10) F şi v obţinem:
  D 2  d 2  nS
P  , (7.11)
4 60
P  4  60
de unde n  .
  D  d 2   S 
2
Puterea utilă a melcului se determină după metoda lui
Krucikov I.V. şi Daţko A.A.  21 :
N  0,816 104 PD3 , (7.12)
în care  reprezintă viteza unghiulară a melcului, s ; 1
P – presiunea exercitată asupra ultimei spire a melcului, Pa.

Pentru calculele practice se foloseşte valoarea medie
aritmetică a valorilor unghiurilor de ridicare a liniilor elicoidale la
periferia melcului D şi lîngă arborele melcului  d , adică:
 med .  0,5  D   d  , (7.13)
H H
în care  D  arctg ;  d  arctg ,
D d
iar H – pasul melcului, m.
Diametrul arborelui melcului d lin. (în m) trebuie sa fie mai
mare decît valoarea limită determinată din condiţia:
H
d lim.  tg , (7.14)

în care tg  f – coeficientul de frecare, care se acceptă egal cu
0,3.
Pasul liniei elicoidale a melcului:
H=(0,7...0,8)D. (7.15)
Pentru obţinerea productivităţii maxime a melcului trebuie
de acceptat cea mai mare valoare a unghiului de ridicare a liniei
elicoidale a melcului, D  10 .

Momentul de torsiune pe arborele melcului Mtor. (în Nm)

poate fi determinat după metoda lui C.P.Guskov  24 :
M tor .  0,131Pmax n  D 3  d 3  tg med . , (7.16)
S  0, 393 Pmax n  D 2  d 2  , (7.17)
în care n reprezintă numărul de spire utile ale melcului;
Pmax – presiunea maximă creată de melc, MPa.
Tensiunile normale (de comprimare com. ) şi cele
tangenţiale  (în N m ):
2
S M
 com .  şi   tor . , (7.18)
F Wp
în care F reprezintă aria secţiunii arborelui melcului, m2 .
Wp – momentul de rezistenţă a secţiunii arborelui melcului, m 3 .
 D3
Wp  .
16
Tensiunile echivalente se determină în baza teoriei
tensiunilor tangenţiale maxime (în MPa):
 ec   com
2
 4 2 . (7.19)
Ultima spiră a melcului de presare se găseşte sub acţiunea
presiunii maxime din camera de presare, din această cauză ea
trebuie să fie calculată la încovoiere. Cu o aproximaţie accesibilă
se poate de considerat că ultima spirală a melcului este similară cu
o placă inelară încastrată pe conturul interior pe arborele melcului.
Atunci momentul maximal de încovoiere pe conturul interior al
plăcii confecţionate din oţel-carbon va fi:
P D 1,9  0, 7a 1  1, 2a 2  5, 2ln a
M inc.  max  , (7.20)
32 1,3  0, 7a 2
Iar tensiunile maxime, care sunt egale cu cele echivalente:
6 M inc.
 inc.   , (7.21)
2
D
în care a  , care variază de la 1,8 la 3,0.
d
 – grosimea spirei, m, care poate fi calculată cu expresia
(7,21), dacă  inc. este cunoscută.
Calculul tamburului perforat
Tamburul perforat al presei se calculează la rezistenţă ca o
placă plată perforată încărcată cu forţa care acţionează în planul ei.
Tensiunile nominale în tamburul perforat generate de
forţele care acţionează asupra lui se determină cu expresia:
P  R  h
 n  max , (7.22)
2h
în care Pmax reprezintă resiunea maximă care acţionează asupra
tamburului, MPa;
R – raza tamburului, m;
h – grosimea peretelui tamburului, m.
Prin tensiuni nominale se înţelege acele tensiuni care ar fi
putut apărea în placa perforată. Trecerea de la aceste tensiuni la
tensiunile reale care apar în tamburul perforat se efectuează cu
ajutorul coeficientului de amortizare (atenuare).
Coeficientul de siguranţă al tamburului perforat:
n  a c  m , (7.23)
în care a reprezintă coeficientul de amortizare;
dacă 0  d t  0, 5, a  1  0,84 d t ;
dacă 0, 5  d t  1, 0 , a  1,16 1  d t  ;
aici: d reprezintă diametrul găurilor, m;
t – pasul găurilor, m;
 c – limita de curgere a materialului tamburului perforat,
MPa.
 n – tensiuni nominale, MPa.
Calculul matriţei
Calculul tehnologic al matriţei constă în determinarea
productivităţii matriţei existente sau în determinarea diametrului
matriţei, cunoscînd productivitatea ei.
Productivitatea matriţei P (în kg de produs finit/s) se
100  Wa
P  v f , (7.24)
100  W pt
în care v reprezintă viteza de depresare prin găurile matriţei, m s;
 – densitatea aluatului care variază de la 1330 la 1447
kg m3;
3
f – aria secţiunii matriţei, m ;
Wa – umiditatea aluatului, %;
W pt – umiditatea produsului finit, %.
Aria secţiunii vii a matriţei pentru paste făinoase tubulare:
  d g2  d pc
2
 n,
f ps  (7.25)
4
în care dg – reprezintă diametrul găurilor din matriţă, m;
d pc – diametrul picioruşului cuzinetului, m;
n – numărul de găuri în matriţă.
Figura 4. Element perforat al virolei.

Figura 5. Tambur perforat al presei cu melc.
Pentru fidea:
  nd 2
ff  , (7.26)
4
în care reprezintă diametrul găurii matriţei, m.
Pentru tăiței:
ft  nla, (7.27)
în care l reprezintă lungimea găurii de modelare a tăițeilor, m;
a – lăţimea găurii de modelare, m.
Viteza de depresare se acceptă în limitele următoare:
– dacă presiunea de presare este egală cu 6...7 MPa pentru
presele ЛПЛ-2M viteza de depresare este egală cu 0,3...0,04 m/s.
– dacă presiunea de presare este egală cu 9...12 MPa,
pentru presele Б6-ЛПС viteza de depresare este egală cu
0,03...0,04 m/s.
Diametrul matriţei D (în m):
D  4F  . (7.28)
Suprafaţa matriţei F (în m2 ):
F   f Kf , (7.29)
în care K f reprezintă coeficientul secţiunii vii a matriţei (pentru
matriţe circulare; K f =0,035...0,14).
Secţiunea vie a tuturor găurilor de modelare f,m : 2
f   PK :  v     100  W p  100  Wa   , (7.30)

în care k reprezintă coeficientul lucrului util al matriţei
(K=0,9...0,95).
Calculul la rezistenţă a matriţei se efectuează cu scopul de a
determina grosimea matriţei.
Grosimea matriţei h  b APp  , (7.31)
în care b reprezintă lăţimea matriţei, m;
Pp – presiunea de presare, MPa;
 – tensiunile admisibile, MPa;
A – coeficient (A=1,4...137).
Expresia (7.31) se foloseşte şi pentru calculul presiunii de
presare, dacă este cunoscută grosimea matriţei.
Problemă
De calculat şi de dimensionat un melc de presare a presei
cu melc pentru presarea boştinei de struguri, dacă se ştie că:
productivitatea melcului P  8,3 kg s ( 30t h );
presiunea maximă în camera de presare Pmax  1,5MPa ;
coeficientul de frecare interioară a boştinei f  0, 3;
densitatea volumică a boştinei   900kg m .
3
Rezolvare
Admitem că diametrul exterior al melcului D=0,3 m, atunci pasul
melcului H  0,8  0, 3  0, 24 m.
Diametrul arborelui melcului se determină cu expresia (7.14):
0, 24
d lim.   0,3  0, 0229m.
3,14
D
Verificăm dlim. din raportul a  .
dlim.
D 0,3
Dacă acceptăm a=2, atunci d lim.    0,15m,
a 2
acceptăm dlim  0,15m.
Unghiul de urcare a liniei elicoidale pe diametrul exterior
al melcului şi pe arborele lui se calculează cu expresia (7.13):
0, 24
 D  arctg  1413,
3,14  0,3
0, 24
 d  arctg  32 21 .
3,14  0,15
Valoarea medie a unghiului de urcare se determină cu
expresia (7,13):
 med  0.5 1413  32 21   2317.
Momentul de încovoiere în spira melcului pe conturul
interior al ei (pe arborele melcului) se determină cu expresia
1,5 106  0,3 1,9  0, 7  24  1, 2  22  5, 2ln 2
(7.20): M inc   
32 1,3  0, 7  22
 450 Nm m .
Admitem că spirele melcului sunt confecţionate din oţel
carbon 10, pentru care tensiunile admisibile la încovoiere pot fi
acceptate egale cu tensiunile admisibile la extindere, adică
  inc.  1300 105 N m2  23.
Atunci grosimea spirei se va determina cu expresia (7.21):
6  450
   0, 0045m, acceptăm   0, 005m.
1300 105
Momentul de torsiune generat în arborele melcului care are
două spire utile se determină cu expresia (7.16):
M tor .  0,131  2 1, 5 106  0,33  0,153   0, 42  21292 N / m
Forţa axială generată în arbore se determină cu expresia (7.17):
S  0, 393  2 1, 5 106  0, 32  0,152   70740 N .
Tensiunile de comprimare şi tangenţiale generate în arborele
melcului se determină cu expresiile (7.18):
70740
 com.   10,1 105 N m 2 ;
0, 785  0, 3 2
21292 16
  1, 6 10 4 N m 2 .
3,14  0, 33
Tensiunile echivalente se determină cu expresia (7.19):

10,110  5 2
 4 1, 6 104   10,1105 N m 2 ,
2
 ea 
care sunt mai inferioare decît tensiunile admisibile pentru
materialul din care este confecţionat arborele (oţel–carbon 10).
Din (7.11) determinăm frecvenţa de rotaţie a melcului de presare:
8,3  4  60
n  50 rot/min.
  0,3  0,152   0, 24  900  0,85
2
Puterea aplicată pe arborele melcului se determină cu expresia

(7.12):
N m  0.816 104  4 1.5 106  0.33  32,3kW .
Tabelul 8
Date iniţiale pentru calculul melcului de presare
Tensiunile admisibile
Diametrul exterior al
Densitatea volumică
Materialul din care

frecare interioară f
Presiunea maximă
este confecţionat
Coeficientul de
Productivitatea
melcului D, m
Nr. variantei
Pmax, MPa
[σ], MPa
Ρ, kg/m3
P, kg/s
melcul
1 8,3 0,1 0,3 200 0,3 X18H12T 146

2 5,5 1,2 0,3 210 0,32 X18H12T 146
3 2,8 1,3 0,3 880 0,34 X18H12T 146
4 5,5 1,4 0,3 870 0,36 X18H12T 146
5 8,3 1,5 0,3 860 0,4 X18H12T 146
Problemă
De calculat la rezistenţă tamburul perforat al presei cu melc
dacă se ştie că:
– presiunea maximă Pmax  1, 2MPa;
raza tamburului perforat R=0,3 m;
grosimea peretelui tamburului h=0,01 m;
diametrul găurilor perforaţiei d=0,02 m, pasul orificiilor t=0,035 m.
Rezolvare
Tensiunile nominale se determină cu expresia (7.22):
1, 2  0,3  0, 01
n   17, 4MPa.
0, 02
d 0, 02
Raportul   0,57 .
t 0, 035
Coeficientul de amortizare:
 0, 02 
a  1,16 1    0, 499.
 0, 035 
Dacă tamburul perforat este confecţionat din oţel 1X13 pentru care
 ec  410MPa, atunci coeficientul de siguranţă se va determina cu
expresia (7,23):
n   0, 499  410 : 36  5, 4,
ceea ce satisface condiţiile necesare.
Tabelul 9
Date iniţiale pentru calculul tamburului perforat
Presiunea maximă
Pasul orificiilor t,
Raza tamburului
tamburului d, m
perforat 2h, m
perforat R, m
Nr. variantei
tamburului
Pmax, MPa
Diametrul
Grosimea
orificiilor
pereţilor
1 1,2 0,3 0,01 0,02 0,035

2 1,1 0,31 0,012 0,019 0,036
3 1,15 0,35 0,014 0,018 0,037
4 1,25 0,4 0,016 0,22 0,038
5 1,12 0,42 0,011 0,21 0,04
Problemă
De calculat matriţa de formă circulară cu care este dotată
presa cu acţiune continuă tip ЛПП-2M, pentru a fabrica fidea, dacă
se ştie că:
viteza de depresare a fidelei v  0, 02 m s ;
densitatea aluatului   1400 kg m ;
3
umiditatea aluatului W  30%;

umiditatea produsului uscat Wum.  12%;
diametrul găurilor matriţei d=0,007m, numărul de găuri în matriţă
n=100, coeficientul secţiunii matriţei K f  0,1.
Rezolvare
Aria secţiunii matriţei se determină cu expresia (7.25):
3,14 100  0, 007
ff   0, 54 m 2 .
4
Productivitatea matriţei se calculează cu expresia (7.24):
100  30
P  0, 02 1400  0, 54  12, 02 kg s.
100  12
Tabelul 10
Date iniţiale pentru calculul matriţelor
Umiditatea produsului
Densitatea aluatului ρ,
Coeficientul secţiunii
Umiditatea aluatului
Viteza de deplasare
Numărul degăuri în
Diametrul găurilor
vii a matriţei Kf
matriţei d, m
Nr. variantei
finit Wpf, %
matriţă, n
Wa, %
v, m/s
kg/m3
1 0,02 14 12 30 0,007 100 0,1

2 0,019 13,8 12,5 32 0,007 100 0,11
3 0,018 13,6 12,6 28 0,006 78 0,12
4 0,017 13,7 13 29 0,005 184 0,13
5 0,021 13,5 12,5 27 0,0055 90 0,14
Aria secţiunii vii a tuturor găurilor de modelare se determină cu
expresia (7.30):
12, 02  0,9 100  12
 f  0, 02 1400  100  30  0, 483m2 .
Suprafaţa matriţei se determină cu expresia (7.29):
F  0, 482 : 0,1  4,82 m 2 .
Diametrul matriţei se calculează cu expresia (7.28):
D  4  0, 482 : 3,14  0, 78m.
8. MALAXOARE
Productivitatea P (în kg/s sau m 3 / s ) a malaxoarelor cu

acțiune discontinuă se determină cu expresia:
/ , (8.1)
în care m reprezintă cantitatea de produs încărcată în malaxor,
/ ;
– durata ciclului de malaxare (se ține seama și de durata de
încărcare), s.
Productivitatea malaxoarelor cu acțiune continuă se
P= / , (8.2)
în care reprezintă încărcătura utilă a malaxorului, kg( );
– durata de malaxare, s.
Puterea (în kW) aplicată pe arborele malaxorului se
= ∑ 1 , (8.3)
în care K1 reprezintă coeficientul, care ia în considerație gradul de
încărcare cu produs inițial al malaxorului;
K2 – coeficientul care ia în considerație majorarea puterii în timpul
punerii în funcțiune a mașinii;
K – suma coeficienților, care iau în considerație majorarea
puterii, generată de prezența în malaxor a unor dispozitive
suplimentare (se ia în considerație numai cînd se malaxează
produse cu viscozitatea 0,1 ∙ );
Nm – puterea necesară pentru malaxarea produselor în regimul deja
stabilit în aparat, kW.
Valoarea coeficientului K1
/ , (8.4)
în care H1 reprezintă înălțimea stratului fazei lichide, care se
malaxează în aparat, m
0,8 … 1,2 ; (8.5)
în care Dint reprezintă diametrul interior al aparatului de malaxare, m.
Înălțimea stratului de lichid (în m), cînd este dat volumul
aparatului cilindric V va fi:
dacă este dotat cu fund plat
=1,27V/ ; (8.6)
dacă este dotat cu fund sferic, eliptic sau conic
=1,27(V- )/ , (8.7)
în care reprezintă volumul fundului, .
Valoarea coeficientului pentru majoritatea cazurilor
poate fi acceptată egală cu 1, fiind motoarele electrice,
întrebuințate în mecanismul de acționare a malaxoarelor, permit o
supraîncărcare egală cu 30 % timp de 1...1,5 min.
Pentru malaxoarele cu elice se recomandă de acceptat
1,3.
Valoarea ∑ poate fi acceptată egală cu 0, fiindcă în
malaxoarele, întrebuințate în industria de prelucrare a strugurilor,
lipsesc dispozitive suplimentare.
Puterea Nm (în kW), necesară la malaxarea produselor în
regim deja stabilit se determină cu expresia:
, (8.8)
în care reprezintă criteriul puterii, care se determină din
nomograma (figura 8) în funcție de criteriul Re;
– densitatea produsului, / ;
n – turația malaxorului, rot/s;
d – diametrul malaxorului, m.
Diametrul malaxorului cu elice se acceptă egal cu
(0,3...0,33) .
Turația optimă se determină în funcție de viteza periferică
optimă a malaxorului
/ , (8.9)
numai că în prealabil trebuie de acceptat diametrul malaxorului și
turația optimă în funcție de construcția malaxorului din tabelul 3.2
[22].
Criteriul puterii KN se determină din expresii complicate în
funcție de criteriul lui Reynolds Re:
Re= / , (8.10)
în care reprezintă viscozitatea dinamică a produsului, ∙ .
Criteriul puterii poate fi determinat din diagramă (figura 6),
în care sunt reprezentate curbele pentru tipurile de malaxoare
indicate în tabelul 3-2 [22].
Pentru malaxoarele cu elice, cînd Re>300, în locul lui se
întrebuințează expresia / ,
în care m=(a–lgRe)/b. Pentru amestecătoarele cu propeler (curba
4) a=2,1; b=18.
Puterea N2 consumată la depășirea forțelor de frecare în
presetupă, se determină cu expresia:
=1,48fn lP, (8.11)
în care f reprezintă coeficientul de frecare a arborelui de presetupă
(f 0,2);
n – turația arborelui malaxorului, rot/s;
d – diametrul arborelui malaxorului, m;
l – lungimea garniturii, m;
P – presiunea de regim în aparat, Pa.
Puterea nominală calculată N (în kW) pe arborele
motorului electric
N=( + )/ƞ, (8.12)
în care ƞ reprezintă randamentul mecanismului de acționare care se
acceptă ƞ=0,9...0,95.
În unele cazuri valoarea lui este neglijată și în expresia
(8.12) se introduce la numărător coeficientul 1,2.
Calculul organului de lucru al malaxorului la rezistență se
efectuează conform metodei obișnuite. Tensiunile se determină în
secțiunea periculoasă (mai des în locul de fixare a paletelor pe
arbore).
Pentru aceasta se determină forța de rezistență a mediului
P (în N), care acționează asupra unui element de paletă a
malaxorului. Pentru calcule practice
P= / ∙ ; (8.13)
în care Mtor reprezintă momentul de torsiune pe arborele
malaxorului, ∙ ;
r0 – distanța de la axa de rotire a malaxorului pînă la punctul de
aplicare a forței P, m (pentru malaxoarele întrebuințate în industria
de prelucrare a strugurilor =0,5 din diametrul malaxorului);
z – numărul de palete pe arborele malaxorului.
Momentul de torsiune, ∙
=0,163 /n (8.14)
Figura 6. Determinarea criteriului de putere (sau ).
Momentul de încovoiere Mînc:

î =P( ), (8.15)
în care reprezintă raza arborelui malaxorului, m.
Momentul de rezistență se calculează cu expresia:
W= î , (8.16)
în care reprezintă tensiunile admisibile, MPa.
Diametrul arborelui malaxorului d (în m) se determină cu
expresia:
1,71 / +c, (8.17)
în care c reprezintă adaosul la coroziune (pentru oțel-carbon
c=1...3 mm).
Grosimea paletelor malaxorului
. (8.18)
Valoarea coeficientului și a exponenților puterii și
sunt indicate în tabelul 8.1
Tabelul 11
Valoarea coeficienților c și ale exponenților
Valorile coeficienților și ale exponenților puterii
Malaxoare
Cu palete 46,4 0 1 3,02 1,3 2,17

Cu elice 20,6 1 2 6,05 0,67 1,54
Cu turbină 14,7 1 2 4,72 0,67 1,54
Tabelul 12
Raportul dimensiunilor
Numărul malaxorului la diametrul lui
curbei în Tipul malaxorului
cînd =1
figura 8
D/d B/d S/d
1 Cu palete 1,5 0,885 –
Cu palete în aparat
2 2,0 0,885 –
dotat cu serpentină
3 Cu elice 3,0 – 1
4 Cu elice în difuzor 3,0 – 1
5 Cu turbină 4,0 – –
6 Cu ancoră 1,15 0,066 –
În tabelul 13 d reprezintă diametrul malaxorului, m; b – lățimea
paletei m; h – distanța între partea inferioară a malaxorului și
fundul aparatului, m; H – înălțimea stratului de lichid din aparat, m;
D – diametrul interior al aparatului, m.
Turația n (în rot/s) a malaxorului, la care se obține o
amestecare uniformă a suspensiei, se determină cu expresia:
∆
/ , (8.19)
în care ∆ reprezintă diferența între densitatea particulelor în
suspensie și a mediului, / ;
– diametrul (echivalent) al particulelor solide în suspensie, m;
Tabelul 13
Malaxoare Aparat Lichid
Viteza
, ,
Tip periferică H/D
Pa∙s /
m/s
Cu 0,6- 0,1- 3,0- 800-
0,1 – 1,5-5,0 0,8-1,3
palete 0,7 0,3 0,001 1900
0,15- 1,2- 4,0- 800-
Cu elice 0,06 1-2 3,8-16,0 1,0-1,5
0,4 2,0 0,001 1900
Cu 0,25- 0,5- 25- 800-
0,2 – 2,5-12,0 1,0-1,5
turbină 0,35 1,0 0,001 1900
Cu 0,95- 0,01- 800-

0,07 – 0,5-2,0 0,8-1,2 40-10
ancoră 0,98 0,06 1900
D și d reprezintă respectiv diametrul exterior și interior al

malaxorului, m;
– densitatea amestecului, / .
În figura 8 sunt prezentate valorile Kn în funcție de Re
pentru malaxoare de diverse tipuri și raporturi D/d, H/D și b/d și,
de asemenea, pentru malaxoare cu elice se indică și s/d. Kn,
obținută din figura 8, este precisă pentru malaxoarele geometrice
asemănătoare cu malaxoarele de model, care s-au studiat în mod
experimental. Dacă lipsește asemănarea geometrică a
malaxoarelor, valoarea Kn obținută din figura 8 se înmulțește la
următorii coeficienți de corecție:
; / ;
/ ; / , (8.20)
în care a= pentru malaxoare de model (priviți tabelul 12);
pentru malaxoare de model.
Valoarea exponenților puterii în expresia (8.20) este dată în
tabelul 14.
Tabelul 14
Valoarea exponenților puterii
Malaxoare A N K P
Cu palete 1,1 0,6 0,3 -
Cu elice 0,93 0,6 - 1,3
Cu turbină 0,93 0,6 - -
Dacă raportul 1, valoarea se înmulțește la

coeficientul de corecție :
= ⁄ . (8.21)
Rugozitatea pereților interiori ai aparatului, prezența
serpentinei în aparat și a locașului pentru termometru se
caracterizează cu următorii multiplicatori:
pentru : 1,15; 2; 1,1.
Dacă =1,3 (se ia în considerație momentul de demarare)
și randamentul transmisiei ƞ= 0,8...0,85, apoi puterea necesară a
motorului electric al malaxorului:
Figura 7. Tipuri de malaxoare:

1 – cu palete; 2 – cu palete în aparate cu serpentine; 3 – cu elice;
4 – cu elice și cu difuzor; 5 – cu turbină; 6 – cu ancoră
KN
Re
Figura 8. Funcția .
1,3 /1000 ƞ. (8.22)
Problemă
De calculat la rezistență malaxorul cu Z=4 palete montate
pe același arbore, dacă puterea aplicată pe arbore N=7 kW, turația
arborelui n=48 rot/min, diametrul paletelor D=1600 mm, lățimea
paletelor b=160 mm, materialul malaxorului – oțel 3, diametrul
arborelui d=160 mm.
Rezolvare
Determinăm momentul de torsiune pe arborele malaxorului
cu expresia (8.14):
∙
0,163 1426 ∙ .
Determinăm forța de rezistență a mediului, care acționează
asupra unui element de paletă cu expresia (8.13):
P= =445 N.
, ∙
Determinăm momentul de încovoiere în partea inferioară a
paletelor cu expresia (8.15):
=445(0,8-0,08)=320 ∙ . î
Aici – raza arborelui paletelor, m.
Determinăm momentul de rezistență cu expresia (8.16):
W= 2 ∙ 10 .
∙
Aici - tensiuni admisibile la încovoiere care pentru oțel
3 este =160 Mpa.
Determinăm grosimea paletei cu expresia (8.18):
∙ ∙
8,67 ∙ 10 m.
,
Acceptăm grosimea paletei =10 mm.
Tabelul 15
Date inițiale pentru calculul la rezistență a malaxoarelor
Puterea pe arborele malaxorului
, MPa
Turația arborelui paletelor n,
Tensiunile admisibile pentru

Diametrul paletelor D, mm
Lățimea paletelor b, mm
Diametrul arborelui
malaxorului d, mm
Nr. variantei
materialul paletelor
rot/min
N, kW
1 7 48 1600 160 160 160

2 7,2 49 1610 160 161 160
3 7,5 50 1620 160 162 160
4 6,8 48 1630 160 160 160
5 6,5 5 1640 160 158 160
6 7 49 1650 160 163 160
7 7,1 47 1690 160 159 160
8 7,2 46 1630 160 160 160
Problemă
De determinat puterea motorului electric și frecvența de
rotație a malaxorului cu palete cu diametrul d=1 și lățimea
paletelor b= 0,1 m, care este montat într-un aparat cu diametrul
D=1,5 m și folosit pentru amestecarea stratului de lichid cu
înălțimea H= 1,2 m. Lichidul conține particule solide de produs,
densitatea lichidului 1100 / , viscozitatea dinamică
0,024 ∙ . Conținutul masei solide în lichid constituie
18%, diametrul echivalent al particulelor solide =3 mm,
densitatea lor =1500 / .
Rezolvare
Deoarece densitatea componentelor care se amestecă diferă
cu mai mult de 30 la sută, apoi în calculele lui n și Re se
întrebuințează densitatea amestecului calculată cu expresia:
1
,
1
în care reprezintă partea fazei solide în suspensie;

și - densitatea fazei solide și a apei, /
1
1162 .
0,18 1 0,18
1500 1100
Partea fazei solide în unități de volum în suspensie se
determină cu expresia :
∙ / ; 0,18 ∙ 1162/1500 0,138;
Viscozitatea reală a amestecului- cu expresia:
1 2,5 0,024 1 2,5 ∙ 0,138 0,032 ∙ .
Acceptăm din tab. 12 pentru malaxorul cu palete 46,4,
exponentul puterii 0 și =1 și determinăm rotația
malaxorului cu expresia (8.19):
1,5
46,4 1500 1100 ∙ 0,003/1162 2,2 / .
1
Determinăm numărul lui Reynolds pentru malaxor cu
expresia (8.10):
Re =2,2 ∙ 1,0 ∙ 1162/0,0389 65717.
În corespundere cu valoarea lui Re din figura 8 pentru
paleta malaxorului de model nr. 2 și raporturile =2 și =0,885 în
aparat cu serpentină valoarea coeficientului de putere =1,6.
Pentru malaxorul dat
1,5 1,2 0,1
1,5; 0,8; 0,1.
1,0 1,5 1,0
Ţinând cont de lipsa asemănării geometrice a malaxorului
model cu cel dat introducem pe lîngă valoarea lui coeficienții
de corecție, cum este arătat în expresia (8.20):
1,5 ∙ 2 , 2,71; 0,8/1,0 , 0,68;
,
0,1/0,855 0,0007.
Atunci ∙ 1,6∙ 2,71 ∙ 0,68 ∙ 0,0007 0,002.
Puterea consumată de malaxor în timpul funcționării se
0,002 ∙ 1,0 ∙ 1,64 ∙ 1162 3950W.
Deoarece înălțimea stratului de lichid în aparat nu este
egală cu diametrul lui, atunci coeficientul de corecție se determină
cu expresia (8.21):
1,2/1,5 0,89.
Ținînd seama de rugozitatea pereților aparatului, prezența
în el a serpentinei și a locașului pentru termometru, acceptăm
următorii coeficienți 1,15; 2; 1,1.
Luînd în considerație că în momentul de pornire 1,2 și
că randamentul transmisiilor ƞ=0,85, atunci puterea motorului
electric se va determina cu expresia (8.22):
1,1
1,3 ∙ 3950 ∙ 0,89 ∙ 1,15 ∙ 2 ∙ ∙ 0,85 9,77 .
1000
Tabelul 16
Date inițiale pentru calculul puterii motorului electric
și a turației malaxorului cu palete
/
Diametrul interior al aparatului D, mm
Conținutul fazei solide în lichid, %
Diametrul echivalent al particulelor
,
Înălțimea stratului de lichid H, m
∙
/
Densitatea particulelor solide

Diametrul malaxorului d, m
,
,
Viscozitatea lichidului
Densitatea lichidului
Lățimea paletei b, m
, mm
Nr. variantei
solide
1 1 0,1 1,5 1,2 1100 0,024 18 3,0 1500
2 1,1 0,1 1,55 1,1 1110 0,024 19 3,0 1550
3 1,2 0,1 1,56 1,15 1080 0,026 17 3,0 1540
4 1,3 0,1 1,58 1,25 1030 0,026 18,5 3,2 1560
5 1,4 0,1 1,6 1,22 1060 0,028 19,5 3,1 1510
6 1,5 0,1 1,61 1,2 1110 0,028 20 3,1 1520
7 1,2 0,1 1,5 1,3 1100 0,022 19 3,2 1530
9. SEDIMENTARE GRAVITAȚIONALĂ
Forța de rezistență a mediului R (în N)
R= /2, (9.1)
în care F reprezintă aria secțiunii particulei, ;
– densitatea mediului, / ;
– viteza de sedimentare a particulei, m/s;
– coeficientul de rezistență a mediului .
Dacă Re 2; =4/Re;
,
500 Re 2; =18,5 ; (9.2)
Re 500; =0,44;
Pentru fiecare din aceste regimuri (m/s)
4 / 3 , (9.3)
în care reprezintă diametrul echivalent al particulei, m;
– densitatea particulei, / .
Pentru particula cu masa m (kg) diametrul echivalent
. (m)
. 1,24 / . (9.4)
Viteza de sedimentare a particulei de formă sferică (m/s),
cînd Re≤2
/ 18 , (9.5)
în care reprezintă viscozitatea dinamică a mediului, ∙ .
Pentru particule de altă formă viteza de sedimentare
. .∙ , (9.6)
în care – coeficient care ia în considerație forma
particulei(pentru particule rotunjite =0,77, de formă colțuroasă
=0,66, alumgită =0,58 și în formă de plăci =0,43).
Viteza de sedimentare în mediu îndesit .î (m/s) se
determină din diagrama (figura. 9) cunoscînd , și fracția
volumică a fazei solide în suspensie.
Cunoscînd valoarea lui Ar, cu ajutorul diagramei VI-2
(figura 10) pentru particule de o formă geometrică dată
determinăm valoarea lui Re sau criteriului Lîcov Ly ,
/ (9.7)
apoi se determină (m/s) (9.8-9.9).
/ (9.8)
sau / (9.9)
Dimensiunile limite ale particulelor care sedimentează se
calculează după valoarea criteriului Leașcenko și în conformitate
cu el se găsesc din diagrama VI-2 (figura. 10) valorile Ar și (m)
. (9.10)
Masa lichidului clarificat (kg/s) obținută din suspensie
cu masa (kg) prin sedimentare
1 / , (9.11)
în care și reprezintă conținutul fazei solide în suspensie pînă
și după sedimentare, % de masă.
Durata (s) de sedimentare a particulei în stratul h (m)
/ . (9.12)
Cantitatea lichidului clarificat /
., (9.13)
în care F reprezintă suprafața de sedimentare a instalației de
sedimentare, .
F=1,3 1 / . , (9.14)
în care 1,3 reprezintă coeficientul care ia în considerație
supraîncărcarea decantorului;
– densitatea lichidului clarificat, / .
Problemă
De determinat viteza de sedimentare în condiții îndesite a
particulelor solide de formă colțuroasă cu diametrul echivalent
17 și cu densitatea =2100 / în zeama de zahăr
neclarificată cu densitatea =1100 / și viscozitatea
dinamică =0,0006 ∙ , dacă fracția de masă a fazei solide în
zeama de zahăr X=0,04. Coeficientul de formă a particulelor
f=0,61.
Rezolvare
Viteza de sedimentare a particulelor se determină cu
expresia (9.5):
9,81 ∙ 17 ∙ 2,63 ∙ 10 m/s.
∙ ,
Valoarea numerică Re pentru viteza obținută:
Re =2,63 ∙ 10 ∙ 17 ∙ 10 ∙ 1100 ∙ 0,0006 0,00842, adică
regimul acceptat de sedimentare este laminar.
Viteza de sedimentare a particulelor de formă colțuroasă se
2,63 ∙ 10 ∙ 0,68 1,78 ∙ 10 m/s.
Fracția volumică a fazei solide în zeama de zahăr se
calculează cu expresia: /
0,04 ∙ 0,021.
În conformitate cu diagrama VI-1 (figura 9), valorii
=0,021, îi corespunde
î / =0,85,
în care î reprezintă viteza de sedimentare în condiții îndesite.
Atunci î 1,74 ∙ 10 ∙ 0,85 1,48 ∙ 10 0,53 m/s.
Problemă
De determinat productivitatea, suprafața de sedimentare și
dimensiunile geometrice ale instalației de sedimentare cu acțiune
continuă cu un corp de formă cilindrică și cu evacuare mecanizată
a sedimentului, pentru clarificare a P=3 kg/s de suspensie cu
concentrația inițială a fazei solide =4 % și concentrarea ei pînă la
=20 %. Viteza de sedimentare a particulelor în condiții îndesite
=1,5∙ 10 m/s și densitatea lichidului care se clarifică
=1080 / .
Tabelul 17
Date inițiale pentru calculul vitezei de sedimentare în
condiții îndesite
Viscozitatea dinamică a soluției
Fracția de masă a fazei solide

Densitatea particulelor solide
Densitatea soluției de zahăr
în zeama de zahăr X, %
Coeficientul de formă a
Diametrul echivalent al
,
Forma particulei
Nr. variantei
particulelor
particulei
/
∙
,
1 Colțuroasă 17 2100 1100 0,0006 0,04 0,66

2 Alungită 17,3 2100 1050 0,0006 0,041 0,58
3 Rotungită 17,5 2100 1060 0,0006 0,042 0,77
4 Plană 16,8 2100 1070 0,0006 0,045 0,43
5 Colțuroasă 17,1 2100 1080 0,0006 0,05 0,66
Rezolvare
Determinăm cantitatea lichidului clarificat cu expresia
(9.11):
=3(1-4/20)=2,4 kg/s.
Determinăm suprafața de clarificare cu expresia (9.14):
1,3 ∙ 0,631 .
∙ , ∙
Determinăm diametrul instalației de sedimentare:
4 / 4 ∙ 0,631/3,14=0,89 m.
î .
Figura 9. Determinarea vitezei de sedimentare în mediul îndesit
Figura 10. Determinarea vitezei de sedimentare în funcție de Re și

Ly. 1 – Ly=f(Ag); 2 – Re=f(Ag).
Acceptăm D= 5 m, înălțimea zonei de sedimentare 0,5
m și înălțimea fundului conic
0,007 D= 0,07∙ 5 = 0,35 m. Atunci înălțimea totală a
instalației de sedimentare H= 0,5+0,35=0,85 m.
Tabelul 18
Date inițiale pentru calculul instalației de sedimentare
Viteza de sedimentare a
Cantitatea de suspensie
particulelor în condiții
Concentrarea finală a
Densitatea lichidului
care se clarifică, kg/
Concentrarea fazei
, m/s
care trebuie să fie
clarificată P, kg/s
suspensiei ,%
Nr. variantei
solide ,%
îndesite
1 8 4 20 1,5∙ 10 1080
2 8,2 4,5 20,5 1,45∙ 10 1070
3 8,6 5 21 1,47∙ 10 1060
4 8,5 5,5 22 1,52∙ 10 1065
5 9 6 22,5 1,55∙ 10 1085
10.FILTRE
Viteza de filtrare (în / )

/ ∙ (10.1)
în care V reprezintă volumul lichidului de filtrare ;
F – suprafața de filtrare ;
– durata de filtrare, s.
Pentru sedimente necomprimabile
=dV/(F∙d )=∆ / , (10.2)
în care ∆ reprezintă saltul de presiuni în filtru, Pa;
viscozitatea dinamică a iltratului, ∙ ;
și -rezistența sedimentului și respectiv a membranei
filtrante, .
Pentru sedimente comprimabile viteza de filtrare

=∆ (1 ∆ /G)/ (1–∆ / , (10.3)
în care G reprezintă modulul de comprimare al sedimentului, Pa;
∆ / – mărimea deformării sedimentului;
– rezistența de structură a sedimentului obținută la o presiune
egală cu 1m a coloanei de lichid, 1/ ;
∙ – rezistența specifică a sedimentului, .
Rezistența hidraulică ∆ (în Pa) în timpul mișcării
filtratului prin sedimentul necomprimabil se determină:
∆ =180 (1- ( ), (10.4)
în care reprezintă viteza filtratului , raportată la secțiunea totală,
ocupată de sediment, m/s;
– grosimea stratului de sediment, m;
– porozitatea sedimentului;
– gradul de ermetizare a tamburului filtrului;
– diametrul echivalent al particulelor, m.
Rezistența specifică , (în ) a sedimentului
necomprimabil
=180(1– ( ). (10.5)
Rezistența sedimentului necomprimabil ( )
= ∙ = , (10.6)
în care reprezintă volumul sedimentului raportat la 1 de
filtrat obținut, / ;
=V/F – productivitatea specifică a filtrului, / .
Durata de filtrare (s), dacă ∆ =const.
=( /2∆ +( /∆ . (10.7)
Productivitatea specifică a filtrului ( /
∆
= . (10.8)

Viteza de spălare a sedimentului ă.
ă ∆ ă ă ă∙ , (10.9)
în care ∆ ă reprezintă saltul de presiuni în filtru în timpul
spălării, Pa;
ă – viscozitatea dinamică a apelor de spălare, Pa∙ ;
ă – rezistența specifică a sedimentului în timpul spălării,
ă = ă ∙ / . (10.10)
Durata spălării filtrului ă .(s)
ă = ă ∙ ă =[W ă +
+( ă∙ ]/ ∆ ă (10.11)
în care W reprezintă consumul apei la 1 de sediment, / .
Productivitatea specifică P(în / ) a filtrului timp de
un ciclu
= / . (10.12)
Durata ciclului de filtrare T (s) pentru filter cu acțiune
discontinuă
T= ă + , (10.13)
în care , ă și reprezintă respectiv durata de filtrare,
durata de spălare a sedimentului și durata operațiilor suplimentare.
Pentru filtre rotative cu vid cu acțiune continuă T (s)
T=( ă )m/( ă ), (10.14)
în care m, și ă reprezintă respectiv numărul total de secții,
numărul de secții în zona de filtrare și numărul de secții în zona de
spălare.
Suprafața de filtrare F ( )
F=VT/ , (10.15)
în care V reprezintă volumul filtratului , / .
Gradul de emersare a tamburului filtrului cu vid în
suspensie
/ . (10.16)
Turația tamburului n (rot/min)
n=60/T. (10.17)
Productivitatea filtrului cu tambur cu vid în de
filtrat pe oră
, (10.18)
în care reprezintă masa filtratului obținut, kg/h
= , (10.19 )
în care reprezintă masa suspensiei care se filtrează, kg/h;
– masa sedimentului umed, kg;
– densitatea filtratului, kg/ .

= ∙ (10.20)
în care reprezintă umiditatea sedimentului, %.
Densitatea sedimentului (kg/
= (1– )+ (10.21)
în care reprezintă densitatea apei, kg/ ;
– densitatea fazei solide, kg/ .
Cantitatea sedimentului umed u ( / depus după
obținerea 1 de filtrat
u= (10.22)

Productivitatea specifică a filtrului q ( / timp de un
ciclu
q= (10.23)
Durata de filtrare, (s)
∙
= + . (10.24)
∆ ∆
Durata de spălare ă (s) se determină cu expresia:
ă ∙
ă = , (10.25)
∆ ă
în care L reprezintă consumul de apă la spălarea 1 de sediment
umed / ;
∆ ă – saltul de presiune în timpul spălării, Pa.
Problemă
De determinat suprafața necesară de filtrare a filtrului
rotativ cu vid cu acțiune continuă pentru filtrarea suspensiei în
cantitate de =8,9 kg/s, conținutul fazei solide în care =20 %
de masă, iar densitatea ei =2100 kg/ , dacă se știe că: pe
pînza de filtrare se formează un strat de sediment cu grosimea
=12 mm, umiditatea sedimentului =15 % de masă, iar
rezistența specifică a lui =18,8∙ 10 . Rezistența pînzei
filtrante =14,65∙ 10 .
Consumul de apă la spălarea sedimentului W=1,5 la 1
de sediment umed. Densitatea filtratului obținut =1080
kg/ și viscozitatea lui =6∙ 10 Pa∙s. Viscozitatea apei de
spălare =4∙ 10 Pa∙s. Saltul de presiune în timpul filtrării și
spălării ∆ =0,64∙ 10 Pa.
Rezolvare
Cantitatea fazei solide care se introduce cu suspensia se
=8,9∙0,2= 1,78 kg/s.
Cantitatea sedimentului umed obținut din suspensie se
=1,78/(1–0,15)=2,09 kg/s.
Cantitatea filtratului =8,9–2,09=6,81 kg/s.
Densitatea sedimentului se determină cu expresia (10.21):
=2100(1–0,15)+1000∙0,15=1935 kg/ .
Cantitatea sedimentului umed, care revine la 1 de filtrat
= / =2,09/1935∙0,0063 =0,17 / .
Productivitatea specifică a filtrului timp de un ciclu se
= / =0,012/0,17 / .
Durata de filtrare se determină cu expresia (10.7):
, ∙ ∙ ∙ , ∙ ∙ , ∙ ∙ , ∙ ∙ ,
= + =74+96=170 s.
∙ , ∙ , ∙
Rezistența specifică a sedimentului în timpul spălării
filtrului se determină cu expresia (10.10):
∙ ∙ , ∙
ă = =12,5∙ 10 .
∙
Durata spălării se determină cu expresia (10.11):
ă =1,5∙ 0,17 =0,07∙4∙ 10 (12,5∙ 10 ∙ 0,17 ∙0,07+ 14,65∙
10 )/ 0,64∙ 10 =50 s.
Acceptăm numărul total de compartimente în tambur m=18
din care 6 se găsesc în zona de filtrare ( =6) și 3 compartimente
în zona de spălare ( ă =3).
Durata ciclului total de filtrare determinăm cu expresia (10.14):
T=(170+50)18/(6+3)=440 s
Calculăm suprafața filtrului cu expresia(10.15):
F=0,0063∙440/0,07=39,6 .
Acceptăm filtrul cu vid rotativ cu suprafața de filtrare
F=40 .
Turația tamburului se determină cu expresia (10.17):
n=60/T=60/440=0,136 rot/min.
Gradul de emersare a tamburului în suspensie se determină
cu expresia (10,16):
φ= /T=170/440=0,386
Problemă
De determinat suprafața de filtrare și de selectat filtrul cu
tambur cu secții și cu acțiune continuă pentru filtrarea suspensiei în
cantitate de =200t/24 ore, conținutul fazei solide în suspensie
x=20%, densitatea fazei solide =2160 kg/ . Pe suprafața de
filtrare se depune un strat de sediment de o grosime =30mm,
umiditatea sedimentului 15%. Sedimentul se supune spălării,
consumul de apă la spălare constituie L=1,85 pe 1 de
sediment umed.
Densitatea filtratului obținut =1140 kg/m3, viscozitatea
filtratului în timpul spălării ă 0,9 ∙ 10 ∙ . Saltul de
presiune în timpul filtrării
∆ 0,466 0,475 0,466 ∙ 10 .
Rezistența specifică a sedimentului r = 2,35 ∙ 10 , a
membranei filtrante 4,32 ∙ 10 .
Rezolvare
Acceptăm că filtrul funcționează 20 ore în zi (4 ore se
consumă la reparare, spălare și schimbare a pînzei etc.). Astfel
productivitatea filtrului în suspensie
∙
= =10.000. kg/h
Productivitatea filtrului în filtrat se determină cu expresiile
(10.19), (10.20):
150565
132 / .
1140
Cantitatea fazei solide, care se introduce împreună cu
suspensia
200 ∙ 1000 ∙ 0,2 40.000 .
Cantitatea sedimentului umed obținut se determină cu
expresia (10.20):
47059 / 13,07 / .
,
Cantitatea filtratului obținut
mf=ms – msed=200000 – 47059=152911 kg/h=42,5 kg/s.
Volumul filtratului Vf = mf / f = 42,5/1140=0,037m3/h.
Densitatea sedimentului determinăm cu expresia (10.21):
2160 1 0,15 1000 ∙ 0,15 1985 kg/ .
Cantitatea sedimentului umed 1 de filtrat o determinăm
cu expresia care revine la:
/ ∙ 13,07/ 1986 ∙ 0,037 0,177 / .
Productivitatea specifică a filtrului timp de un ciclu
determinăm cu expresia (10.23):
,
0,169 / .
,
Durata de filtrare se determină cu expresia (10.24):
, ∙ ∙ , ∙ , , ∙ ∙ ,
128 15,7 144 s.
∙ , ∙ , ∙
Durata de spălare a filtrului o determinăm cu expresia
(10.11):
, ∙ , ∙ , , ∙ ∙ , ∙ , , ∙
ă 49,5 .
, ∙
Acceptăm numărul total de secții ale tamburului m=18, din
care 6 secții se găsesc în zona de filtrare, iar ă 3 secții
în zona de spălare. Durata unui ciclu de filtrare se determină cu
expresia (10.14):
144 49,5 ∙ 18
387 .
6 3
Suprafața filtrului se determină cu expresia (10.15):
132 ∙ 387
84 .
3600 ∙ 0,169
Din catalogul respectiv se alege filtrul cu tambur cu vid tip
Б5-1,75/0,9 (F=85 ).
Numărul de rotații al tamburului pentru filtrul ales se
∙
≅ 0,15 .
Gradul de emersare a tamburului în suspensie se
0,37 .
Tabelul 19
Date inițiale pentru calculul filtrului cu tambur
Nr. variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
Cantitatea suspensiei
200 210 220 190 230
, t/24 ore
Conținutul fazei solide

20 21 23 18 25
în suspensie x, %
Densitatea fazei solide

2160 2160 2160 2160 2160
, kg/
Grosimea stratului de
30 31 33 28 35
sediment h, mm
Umiditatea
15 15,5 16 17 17,5
sedimentului , %
Consumul apei la
spălarea sedimentului 1,85 1,88 1,89 1,9 1,84
L, / de sediment
11.CENTRIFUGE
Mărimea presiunii create de forța centrifugă în

tamburul rotativ al centrifugei conform (figura 11)
0,5 , (11.1)
în care reprezintă viteza unghiulară a tamburului, ;
– densitatea suspensiei, kg/ ;
și – razele interioară și exterioară ale inelului de suspensie
din tambur, m.
Figura 11. Determinarea mărimii presiunii asupra pereților

tamburului centrifugei.
Înălțimea de ridicare h (m) a suspensiei lângă peretele

tamburului vertical rotativ
/2 , (11.2)
în care r reprezintă raza tamburului, m.
Grosimea stratului inelar de suspensie în tambur (m) se
/ , (11.3)
în care reprezintă masa suspensiei încărcate în tambur, kg;
H – înălțimea părții interioare a tamburului, m.
Productivitatea centrifugei cu acțiune discontinuă V în
timp de un ciclu se determină ținînd seamă de volumul suspensiei
(în ), încărcate în tambur, de concentrația masei în fracția
solidă și densitatea suspensiei , adică
/ 1 . (11.4)
în care reprezintă volumul suspensiei, ;
– concentrația masei în fracția solidă;
– densitatea suspensiei, kg/ .
Mai precis, productivitatea V (în /s) centrifugei cu
acțiune discontinue poate fi calculată cu expresia:
/ , (11.5)
în care reprezintă volumul util al suspensiei încărcate în tambur, m3.
/ , (11.6)
– durata filtrării propriu-zise, s;
– viscozitatea cinematică a filtrului, /s;
– durata totală a ciclului, s ( accelerarea tamburului, încărcarea
suspensiei în el, filtrarea centrifugă, spălarea sedimentului, uscarea
mecanică a tamburului, frînarea lui și descărcarea sedimentului);
L – lungimea tamburului, m.
Productivitatea maximă a centrifugei se obține în cazul cînd
durata de încărcare a tamburului î . este egală cu suma duratei
de centrifugare și a duratei de descărcare a sedimentului .,
adică
î . . (11.7)
Consumul de energie electrică în centrifuga cu acțiune
discontinue se constituie din următoarele componențe:
puterea (în kW) , necesară la comunicarea tamburului
vitezei unghiulare (în )
. /2000 . , (11.8)
în care reprezintă masa tamburului centrifugei, kg;
. – raza exterioară a tanburului, m;
. – durata de accelerare, s;
puterea (în kW), necesară pentru comunicarea energiei
cinetice suspensiei încărcate în tambur
/ 4000 . , (11.9)
în care reprezintă masa suspensiei din tambur, kg;
și – razele, respectiv, interioară și exterioară ale inelului de
suspensie, m;
. – durata de accelerare a suspensiei, s;
η – coeficientul care ia în considerație rezistența hidraulică în
timpul mișcării suspensiei în tambur ( ≅ 0,8 ;
puterea (în kW), necesară la depășirea forțelor de frecare în
rulmenți
/2000, sau ∙ 10 (11.10)
în care P reprezintă forța dinamică, apărută în rulmenți, N;
1 0,002 , (11.11)
în care m reprezintă masa tamburului împreună cu suspensia, kg;
– viteza unghiulară a tamburului, ;
d – diametrul arborelui, m;
n – turația arborelui, ;
f – coeficientul de frecare egal cu 0,3;
puterea (în kW), necesară pentru depășirea forței de
frecare a tamburului de aer
1,32 ∙ 10 , (11.12)
în care D și H reprezintă diametrul și înălțimea tamburului, m;
– turația tamburului, rot/min;
puterea (în kW), necesară la decuparea stratului de
sediment (în centrifuge dotate cu cuțit pentru decuparea sedimentului)
0,62 ∙ 10 / , (11.13)
în care l reprezintă lungimea cuțitului, m;
– grosimea stratului de sediment, m;
– raza interioară a tamburului, m;
– rezistența specifică la tăiere, N/m;
– durata decupării, s.
Puterea consumată la accelerarea tamburului în sarcină
. (în kW)
. . (11.14)
Puterea (în kW) consumată în timpul frânării
. (11.15)
Problemă
De determinat puterea pe arborele centrifugei verticale
suspendate, care servește pentru separarea masei groase, dacă
diametrul interior al tamburului D =1200 mm, înălțimea tamburului
H =500 mm, turația lui n =960 rot/min, masa tamburului m =250 kg,
diametrul fusului arborelui 100 mm, durata de accelerare a
tamburului . 50 s, densitatea masei groase 1490 kg/
și masa masei groase încărcate în tambur 440 kg.
Rezolvare
Determinăm :
viteza unghiulară a tamburului
, ∙
100,5 ;
puterea necesară pentru accelerarea tamburului cu
expresia (11.8):
,
250 ∙ 100,5 ∙ 9,1 kW;
∙
grosimea stratului inelar de masă groasă cu expresia (11.3):
0,6 0,6 400/ 3,14 ∙ 1490 ∙ 0,5 =0,16 m.
raza interioară a inelului de masă groasă cu expresia:
0,6 0,16 0,44 m;
puterea necesară pentru comunicarea energiei cinetice
masei groase cu expresia (11.9):
N2=400 ∙ 0,6 0,44 ∙ 100,5 / 4000 ∙ 50 ∙ 0,8 4,29 kW.
factorul de separare în tamburul centrifugei cu expresia:
Ф / 100,5 ∙ 0,6/9,81 617,8;
forța dinamică în rulmenți cu expresia (11.11):
250 400 ∙ 9,81 1 0,002 ∙ 617,8 14254 N;
puterea necesară pentru depășirea forței de frecare în
rulmenți cu expresia (11.10):
14254 ∙ 100,5 ∙ 0,1 ∙ 0,3/2000 21 kW;
puterea necesară pentru depășirea forței de frecare a
tamburului de aer cu expresia (11.12):
1,32 ∙ 10 ∙ 1,2 ∙ 0,5 ∙ 960 1,21 kW;
puterea totală cu expresia (11.14):
9,1 4,29 21 1,21 35,5 kW.
Puterea motorului electric al centrifugei, luând în
considerație coeficientul de siguranță în timpul demarării egal cu
20 % și randamentul transmisiilor 0,85:
. . 1,2 / 1,2 ∙ 35,5/0,85 60,1 kW.
Tabelul 20
Date inițiale pentru calculul centrifugei
Diametrul fusului arborelui centrufugei
Masa masei groase încărcate în tambur

Durata de accelerare a tamburului
Frecvența de rotație a tamburului
Densitatea masei groase

Diametrul tamburului
Înălțimea tamburului
Masa tamburului
Nr. variantei
, kg
, mm
, kg/
., s
D, mm
H, mm
m, kg
n,
1 1200 500 960 250 100 50 1490 400

2 1180 460 960 240 100 50 1490 390
3 1210 510 960 256 100 50 1480 395
4 1220 520 960 256 100 50 1485 400
5 1100 480 960 244 100 50 1495 410
Problemă
De determinat puterea motorului electric al centrifugei de
decantare, dacă se știe că: densitatea mediului de dispersare
1000 kg/ ; densitatea mediului dispersat 2000 kg/ ;
conținutul fazei dispersate în sistem 6%; raza interioară a
tamburului 0,5 m; înălțimea tamburului 0,6 m; turația
tamburului 16 ; diametrul arborelui centrifugei 0,08
m; masa tamburului 350 ; masa produsului care se
încarcă 250 ; durata de demarare în plină sarcină
90 .
Rezolvare
Viteza unghiulară a tamburului
2 ∙ 3,14 ∙ 16 100,48 .
Lucrul cheltuit la comunicarea tamburului a turației de
regim se determină cu expresia:
0,5 ∙ 350 ∙ 0,5 ∙ 100,42 441710 J.
Puterea necesară la rotirea tamburului se determină cu
expresia (11.8):
4396: 2000 ∙ 90 0,2 kW.
Densitatea suspensiei
100: / 100 / 100: 6: 2000
100 6 : 1000 1031 kg/ .
Raza găurii superioare a tamburului centrifugei
0,5 250: 1031 ∙ 3,14 ∙ 0,6 0,349 m.
Lucrul cheltuit la comunicarea energiei cinetice suspensiei,
introduse pentru separare
0,25 ∙ 250 ∙ 0,5 0,349 ∙ 100,46 2329,4 J.
Puterea se determină cu expresia (11.9):
2329,4: 1000 ∙ 90 ∙ 0,8 0,032kW.
250 350 ∙ 0,3 ∙ 3,14 ∙ 0,008 ∙ 16 ∙ 10 0,072 kW.
1,32 ∙ 10 ∙ 0,4 ∙ 1 ∙ 16 0,2 kW.
Puterea N necesară pentru punerea în funcțiune a
centrifugei
0,2 0,032 0,072 0,2 0,504 kW.
Puterea motorului electric . . al centrifugei, acceptând
randamentul mecanismului de acționare 0,96
. . 0,504: 0,96 0,525 kW.
Productivitatea centrifugei automate cu acțiune ciclică P (în
kg/s)
0,95 /4 , (11.16)
în care D reprezintă diametrul interior al rotorului centrifugei, m;
d – diametrul inelului superior limitator al rotorului, m;
h – înălțimea rotorului, m;
– densitatea produsului, kg/ ;
– coieficient de exploatare;
– coeficient care ia în considerație turația rotorului;
– durata ciclului, s.
Productivitatea centrifugei cu pulsație și cu acțiune
continuă P (în kg/s)
0,5 , (11.17)
în care reprezintă raza interioară a ultimei trepte a rotorului
centrifugei, m;
– raza interioară a stratului de produs la ultima treaptă a
centrifugei, m;
L – lungimea cursei împingătorului, m;
– frecvența pulsației, ;
k – coeficientul de umplere a ultimei trepte cu produs;
– coeficientul de exploatare.
Productivitatea centrifugei conice cu acțiune discontinuă
P (în kg/s)
, (11.18)
în care F reprezintă suprafața utilă a rotorului centrifugei, ;
q – masa produsului pe o unitate de suprafață utilă a rotorului
într-o unitate de timp, kg/( ∙ ).
Productivitatea centrifugei de decantare cu acțiune continuă
P (în kg/s)
2 . , (11.19)
în care . reprezintă raza medie a stratului de suspensie în rotor, m;
L – lungimea porțiunii de evacuare, m;
. – viteza medie de decantare a particulelor fazei solide, m/s;
– densitatea suspensiei care se introduce în centrifugă kg/ .
Calculul de rezistență a virolei rotorului centrifugei
Turația rotorului n în
0,125 : , (11.20)
în care reprezintă suprafața redusă de sedimentare a
centrifugei, ;
– raza interioară a stratului de produs, m;
H – înălțimea virolei cilindrice, m.
Grosimea virolei cilindrice b, m
:2 : , (11.21)
în care : ; : și ,
în care R reprezintă raza interioară a rotorului, m;
– raza interioară a stratului de produs, m;
– tensiunile generate în rotor în timpul rotației, MPa;
2 /60 – viteza unghiulară de rotație a rotorului, .
Grosimea fundului virolei la margine , m
: 176 ∙ 10 0,2 6,6 , (11.22)
în care – densitatea produsului kg/ ;
– viteza periferică a rotorului m/s.
Grosimea fundului rotorului , m
1,5 ∙ . (11.23)
Lungimea porțiunii virolei de grosime variabilă (în m)
5,05 ∙ 10 1290 54 9,5 10 1
168 1,5 , (11.24)
în care .
Figura 12. Virola rotorului centrifugei,

1 – perete; 2 – fund; 3 – capac.
Problemă
De calculat la rezistență virola rotorului centrifugei
(figura12), dacă se știe că: raza interioară a rotorului R = 0,9 m;
raza interioară a stratului de produs 0,65 m; raza găurii
centrale a butucului pentru arbore 0,1 m; suprafața redusă de
sedimentare a centrifugei 1440 ; densitatea materialului
rotorului 7,85 ∙ 10 kg/ ; densitatea produsului
1,65x10 kg/ ; tensiunile admisibile ale materialului rotorului
] = 120 MPa; înălțimea virolei cilindrice H = 1 m.
Rezolvare
Determinăm turația tamburului cu expresia (11.20):
0,125 ∙ 1440 ∙ 9,81: 3,14 ∙ 0,65 11,6 .
Determinăm grosimea peretelui virolei cu expresia (11.21):
0,9: 2 0,21 ∙ 0,478 ∙ 33,9: 120 33,9 0,017 m.
Aici : 1,63 ∙ 10 : 7,85 ∙ 10 0,21;
0,9 0,65 : 0,9 0,478;
7,85 ∙ 10 ∙ 73 ∙ 0,9 33,9 MPa (73 -viteza
unghiulară a tamburului).
Acceptăm b = 0,02 m.
Grosimea fundului cu expresia 1,5 ∙ 0,02 0,03 m.
Grosimea virolei la marginea ei –cu expresia (11.22):
0,02 ∙ 1,65 ∙ 10 : 176 ∙ 10 ∙ 65,7 0,2 ∙ 1,65 ∙ 10
6.65 ∙ 65,7 0,028 m.
Acceptăm 0,03. Aici v=73∙ 0,9 65,7 m/s.
Lungimea porțiunii virolei cu grosimea variabilă determinăm cu
expresia (11.24):
5,05 ∙ 10 ∙ 0,9 1290 65,7 54 9,5 10 ∙ 1,65 ∙
10 1 168 1,5 1,5 0,044 m.
,
Aici 1.
,
Acceptăm 0,045 m.
Tabelul 21
Date inițiale pentru calculul rotorului centrifugei la rezistență ,
Raza interioară a stratului de produs
Suprafața redusă de sedimentare a
Densitatea materialului rotorului
Înălțimea virolei cilindrice H, m

Raza găurii centrale a butucului
Raza interioară a rotorului R, m
, MPa
Densitatea produsului , kg/
Tensiunile admisibile ale

materialului rotorului
pentru arbore , m
centrifugei S,
Nr. variantei
,m
kg/
1 0,9 0,65 0,1 1440 7,85·103 1,65·103 120 1,0

2 0,92 0,66 0,1 1442 7,85·103 1,65·103 120 1,1
3 0,94 0,67 0,1 1444 7,85·103 1,65·103 120 1,2
4 0,96 0,68 0,1 1446 7,85·103 1,65·103 120 1,3
5 0,89 0,69 0,1 1438 7,85·103 1,65·103 120 1,4
12. MAŞINI DE DOZAT PRODUSE ALIMENTARE
12.1. Maşini de dozat lichide

Productivitatea teoretică a maşinilor de dozat lichide
alimentare P (în recipiente/s) se poate calcula cu expresia:
P = md·n = m·ω/2π, (12.1.1)
în care md reprezintă numărul dispozitivelor de dozare;
n – turaţia caruselului, rot/s;
ω – viteza unghiulară a caruselului, rad/s.
Durata unei turaţii a caruselului τ (în s)
τ = l/n = m/P .
Durata de scurgere τ (în s) a lichidului la volum constant
dintr-un vas de măsură cu capacitatea W m3 se determină cu
expresia :
, (12.1.2)
în care μ reprezintă coeficientul de consum, care caracterizează
rezistenţa ţevii de scurgere, oscilează de la 0,48 la 0,98;
f – aria secţiunii ţevii de scurgere, m2;
g – acceleraţia căderii libere, m/s2;
H – înălţimea coloanei de lichid în vasul de măsură, m.
Durata de scurgere τ (în s) a lichidului la nivel constant
. (12.1.3)
Productivitatea reală P1 (în rec/h) a maşinilor de dozat când
se ia în consideraţie timpul necesar pentru stingerea spumei se
determină cu expresia lui V. G. Studilin [20].
, (12.1.4)
, ,
în care τur reprezintă durata de umplere a recipientului, s;
τds – durata de stingere a spumei, s.
Dimensiunile vasului de măsură se determină cu expresiile:
h = 1,5d; (12.1.5)
d  3 4W /1,5 , (12.1.6)
în care d reprezintă diametrul vasului de măsură, m;
h – înălţimea vasului de măsură, m;
W – volumul vasului de măsură, m3.
Înălţimea redusă a coloanei iniţiale de lichid se acceptă
luând în considerație coloana de lichid în ţeava de scurgere până la
robinet:
Hred.= 1,1h. (12.1.7)
Valoarea minimă a unghiului de rotire a caruselului αmin.(în
rad.), care corespunde scurgerii lichidului în recipient, se
calculează cu expresia:
 min . 2WP
 . (12.1.8)
360 f 2 gH red . m d
Unghiul util de umplere a recipientului
αu= 1,05 αmin.. (12.1.9)
Aria secţiunii ţevii de scurgere , m2
Viteza de scurgere a lichidului din vasul de măsură v, m/s
  2g  H . (12.1.10)
Durata ciclului cinematic Tc (în s)
360 
Tc = , (12.1.11)

în care α reprezintă unghiul de umplere a recipientului, grad.
Turaţia n (în rot/min) a arborelui de distribuire
. (12.1.12)
∙
Diametrul caruselului maşinii D (în m)

∙ , (12.1.13)
în care s reprezintă pasul dispozitivelor de dozare, m.
Diametrul stelei ds (îm m) de încărcare a recipientelor în
maşină
, (12.1.14)
în care ns – turaţia stelei de încărcare, rot/min.
P
Aici Ns  . (12.1.15)
d  60  Z
Calculul energetic al maşinilor de dozat se reduce la
determinarea puterii motorului electric.
Puterea necesară pentru a pune în mişcare steaua de
încărcare în maşină a recipientelor Ns (în kW)
F s
Ns   Z s , (12.1.16)
102 s
în care F reprezintă forţa care se generează în timpul rotirii
recipientelor de roată de lanţ, N;
υs – viteza periferică a stelei care încarcă recipientele în maşină,
m/s;
φ – coeficientul care caracterizează gradul de încărcare a stelei, se
acceptă egal cu 0,6;
ηs – randamentul transmisiei prin lanţ se acceptă egal cu 0,9.
Forţa F se calculează cu expresia:
∙ , (12.1.17)
în care f reprezintă coeficientul de frecare în ansamblul stelei de
încărcare în maşină a recipientelor, se acceptă egal cu 0,25;
P1 – forţa centrifugă a recipientelor, N;
r – raza stelei, m;
R – raza caruselului, m.
Forţa centrifugă
P1  m2   2 r, (12.1.18)
în care ω reprezintă viteza unghiulară a stelei, s-1;
m2 – masa recipientului, kg.
Viteza periferică a stelei, m/s
d  n
s  s s , (12.1.19)
60
Puterea necesară pentru a pune în mişcare măsuţele de
ridicare a maşinii
m3 f1md  pc
N1 , (12.1.20)
102
în care md reprezintă numărul dispozitivelor de dozare;
f1 – coeficientul de frecare în ansamblul măsuţelor de ridicare, se
acceptă egal cu 0,1;
m3 – masa unei măsuţe de ridicare împreună cu recipientul, se
acceptă egal cu 10 kg;
υpc – viteza periferică a caruselului, m/s.
 Dn1
 pc  . (12.1.21)
60
Puterea N2 (în kW) necesară pentru ridicarea măsuţelor
împreună cu recipientele
m hP
N2  3 , (12.1.22)
60  102 
în care h reprezintă înălţimea la care se ridică măsuţele împreună
cu recipientele, se acceptă egală cu 0,1 m;
η – randamentul cuplului rolă-şablon, se acceptă egal cu 0,75.
Puterea N3 (în kW) necesară pentru ridicarea măsuţelor
împreună cu recipientele în dispozitivul de dozare pentru
provocarea scurgerii lichidului
P  F h1 P
N3  1 , (12.1.23)
102  60
în care h1 reprezintă înălţimea la care se ridică recipientul
împreună cu supapa dispozitivului de dozare, se acceptă egală cu
0,06 m.
Puterea N4 (în kW) necesară pentru rotirea recipientului în
timpul dozării lichidului
f1  m2   pc    md
N4  , (12.1.24)
102  360
Puterea N5 (în kW) necesară pentru rotirea caruselului
m  f 2  Rn1
N5  , (12.1.25)
30  102
în care f2 reprezintă coeficientul de frecare în suporturile
caruselului, se acceptă egal cu 0,05.
Puterea N6 (în kW) necesară pentru punerea în funcţiune a
transportorului de introducere în maşină a recipientelor

N 6  (0,15m1  5) tr , (12.1.26)
102tr
în care ηtr reprezintă randamentul mecanismului de acţionare a
transportorului, se acceptă egal cu 0,7.
Puterea Na.d (în kW) necesară pentru a pune în funcţiune
arborele de distribuţie al caruselului
Na.d = N1 + N2 + N3 + N4 + N5 + N6 (12.1.27)
Puterea totală Ntot (în kW) a maşinii de dozat
Ntot = Na.d +Ns (12.1.28)
Puterea Nme (în kW) a motorului electric al maşinii de dozat
N k
N me  tot , (12.1.29)
 me
în care k reprezintă coeficientul de rezervă al puterii motorului
electric, k = 1,5…2,0;
ηme – randamentul motorului electric al maşinii de dozat, se
acceptă egal cu 0,6.
Problemă
De calculat maşina de dozat lichide alimentare, dacă se ştie
că: productivitatea maşinii P = 1800 rec/h; diametrul găurii de
scurgere a lichidului d = 11,0 mm; înălţimea coloanei de lichid
H1 = 0,493 m; distanţa dintre fundul vasului de măsură şi recipient
H2 = 0,195 m ; coeficientul de debit μ = 0,7; pasul recipientelor
S = 0,1 m; numărul de dinţi ai stelei de încărcare în maşină a
recipientelor z = 5; unghiul de dozare a lichidului α = 270o;
volumul recipientului W = 0,7 l; masa caruselului m = 500 kg;
masa transportorului m1 = 50 kg; masa unei măsuţe cu recipientul
aşezat pe ea m3 = 10 kg; masa recipientului m2 = 1 kg; numărul
dispozitivelor de dozare md = 10.
Rezolvare
Determinăm:
aria secţiunii ţevii de scurgere cu expresia (12.1.9):
3,14  0, 0112
f   9,5 105 m2 .
4
viteza de scurgere a lichidului cu expresia (12.1.10):
când H1 = 0,493 m, 1 2  9,81 0, 493  3,11 m / s;
când H2 = 0,195 m, 2 2  9,81 0,195  1,95 m / s;
viteza medie de scurgere a lichidului
3,11  1, 95
 med   2, 5 m / s.
2
durata de dozare a lichidului în recipiente la volum constant cu
expresia (12.1.2):
2  0,7 103
  8, 4 s.
0,7  9,5 105  2,5
durata ciclului cinematic cu expresia (12.1.11):
360  8
Tc   10, 6 s.
270
turaţia arborelui de distribuţie se determină din expresia
productivităţii maşinii (12.1.12) :
1800
n  3 rot / min;
10  60
diametrul caruselului maşinii de dozat cu expresia (12.1.13):
D = 10 · 0,1 = 1,0 m.
diametrul stelei de încărcare a recipientelor în maşină cu expresia
(12.1.15):
3 1, 0
ds   0, 5 m.
6
1800
Aici 6 = nrl   6 rot / min .
5  60
Calculul energetic
Puterea necesară pentru a pune în mişcare steaua se
determină cu expresiile (12.1.17), (12.1.18), (12.1.19) şi (12.1.20):
11,5  0,16
Ns   5  0, 6  0, 05 kW .
102  0,9
30, 26  0, 5  0, 25 
Aici F  0, 25  1  0, 25  11, 5 N .
0, 5
P1 = 1,0 · 10,2 · 0,25 = 2,55 N
3,14  0,5  6
s   0,16 m / s.
60
Puterea necesară pentru a pune în mişcare măsuţele de
ridicare se determină cu expresia (12.1.20) :
10  0,110  0,16
N1   0,156 kW .
102
3,14 1, 0  3, 0
Aici  s   0,16 m / s.
60
Puterea necesară pentru ridicarea măsuţelor încărcate cu
recipiente se determină cu expresia (12.1.22) :
10  0,1 1800
N2   0, 4 kW .
60 102  0, 75
Puterea necesară pentru ridicarea recipientelor în
dispozitivul de dozare şi deschiderea supapei se determină cu
expresia (12.1.23):
(30, 26  11, 5)  0, 06 1800
N3   0, 34 kW
102  60
Puterea necesară pentru rotirea recipientelor în timpul
dozării lichidului se determină cu expresia (12.1.24) :
0,1 1, 0  0,16  270 10
N4   0, 011kW .
102  360
Tabelul 22
Datele iniţiale pentru calculul maşinilor de dozat lichide
alimentare
Varianta
Datele iniţiale
1 2 3 4 5
Productivitatea P, rec/h 1800 2400 2100 2700 3000
Diametrul ţevii de scurgere
11 11,4 11,3 12 12,4
a lichidului d, mm
Înălţinea coloanei de lichid H1, m 0,493 0,493 0,493 0,493 0,493
Distanţa dintre fundul vasului de măsură
0,195 0,201 0,20 0,2 0,26
şi recipient H2, mm
Coeficientul de debit μ 0,7 0,7 0,75 0,8 0,8
Pasul dispozitivelor de dozare S, m 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1
Numărul de dinţi ai stelei de încărcare
5 6 6 5 6
în maşină a recipientelor Z
Unghiul de dozare a lichidului α, grad 270 270 270 270 270
Volumul recipientului W, l 0,7 0,75 0,8 0,5 0,5
Masa caruselului m, kg 500 550 600 480 480
Masa transportorului m1, kg 50 60 60 60 60
Masa recipientului m2, kg 1,0 1,2 1,5 0,9 0,9
Numărul dispozitivelor de dozare md 10 10 10 10 10
Masa unei măsuţe cu recipientul m3, kg 10 12 14 9 9
Puterea necesară pentru rotirea caruselului se determină cu

expresia (12.1.25):
500  0, 05  3,14  0, 5  3
N5   0, 038kW .
30 102
Puterea necesară pentru punerea în funcţiune a
transportorului de introducere în maşină a recipientelor se
determină cu expresia (12.1.26):
0,16
N 6  (0,15  50  5)  0, 03kW .
102  0, 7
Puterea necesară pentru punerea în funcţiune a arborelui de
distribuţie a maşinii se determină cu expresia (12.1.27):
Na.d = 0,156 +0,4 +0,34+ 0,011+ 0,038+ 0,27 = 0,975 kW
Puterea totală a maşinii de dozat se determină cu expresia
(12.1.28):
Ntot = 0.975+ 2 · 0,6 = 2,175 kW
Puterea motorului electric al maşinii se determină cu
expresia (12.1.29) :
3, 41  2, 0
N m .e   11, 4 kW .
0, 6
12.2 Maşină de dozat produse vâscoase

Durata de scurgere a produsului în recipiente τ (în s)
W
 , (12.2.1)
f
în care W reprezintă volumul produsului care se dozează, m3;
υ – viteza de scurgere a produsului, m/s;
f – aria secţiunii transversale a ţevii de scurgere, m2.
d int 2
Aici f  , unde dint2 – diametrul interior al ţevii de
4
scurgere a produsului, m.
Numărul dispozitivelor de dozare
P
Z , (12.2.2)
60
în care P reprezintă productivitatea maşinii de dozat, rec/min;
φ – coeficientul de utilizare al caruselului ( 0,5).
P
Numărul de rotaţii pe minut n  . (12.2.3)
Z
Dimensiunile caruselului de dozare
Pasul recipientelor pe carusel l (în m)
l = 2,5d, (12.2.4)
în care d reprezintă diametrul exterior al recipientelor, m.
Diametrul circumferinţei care trece prin centrele
recipientelor de pe carusel Dmed.c (în m) (sau diametrul mediu al
caruselului)
Zl
Dmed .c  . (12.2.5)

Diametrul exterior al caruselului Dex.c (în m)
Dex.c = Dmed.c + d + 0,018. (12.2.6)

Diametrul interior al caruselului Dint.c (în m)
Dint.c = Dmed.c – d . (12.2.7)
Diametrul circumferinţei care trece prin punctele extreme
exterioare ale cilindrilor Dcil.ex (în m)
Dcil.ex = Din.c – 0,023. (12.2.8)
Diametrul exterior al cilindrilor D΄ex.cil (în m)
D  D ar
D ex .cil  cil .ex (12.2.9)
2
în care Dar reprezintă diametrul inelului în interiorul căruia se
amplasează arborele caruselului, m.
Pompele de refulare a produsului

Cursa pistonului de aspirare şi refulare a produsului se
realizează conform unei tahograme simetrice, constituite din două
perioade

   max  sin t , (12.2.10ʹ)

în care t variază între t = 0 şi t = τ în timpul dozării t = τasp – în
timpul umplerii cilindrilor. Pentru o tahogramă de atare tip
coeficientul de neregularitate al cursei δ = 1,57.
max
Atunci med   0, 64max . (12.2.10ʹʹ)

Dacă considerăm că aspirarea produsului în cilindri se
1
efectuează pe un unghi egal cu  , apoi τasp.= 1s.
3
Atunci S = τasp.· υmed.= 0,64υmed.. (12.2.10)
Coeficientul de neregularitate al acceleraţiei
   S
α = 1,57 şi  asp.  , de unde
 max
1, 57 2  S
 max   2, 46 s , (12.2.11)
12
 max
Prin urmare Smax = . (12.2.12)
2, 46
Dacă diametrul exterior al cilindrului D’int.cil.=0,125 m şi
cursa pistonului
W
S , (12.2.13)
0,785  ( D 'int.cil . )2
S se rotunjeşte până la o valoare mai apropiată.
Lungimea şablonului, m
Sşab.= πDşab.. (12.2.14)
Ridicarea măsuţelor se efectuează pe un arc de 180o,
S
αrid.=arctg . (12.2.15)
S rid
Coborârea măsuţelor se efectuează pe un arc de 60oC,
S
 cob  arctg . (12.2.16)
S cob
Profilul teoretic al şablonului în desfăşurare

Viteza medie a pistonului în timpul dozării υmed (în m/s)
S
 med .  , (12.2.17)

υmax = 1,57 υmed.. (12.2.18)
Acceleraţia maximă a pistonului în timpul dozării αmax (în m/s2)
S
 max  2 ; (12.2.19)

în timpul aspirării produsului, viteza pistonului
max  1,57med , (12.2.20)
S   
 max  , (12.2.21)
 asp.
Dimensiunile rezervorului
Volumul rezervorului W’ (în l) se acceptă din condiţiile că
el trebuie să asigure funcţionarea maşinii timp de 1 min, adică
W’ = W· n, (12.2.22)
în care n reprezintă productivitatea maşinii în rec/min;
W – volumul unui recipient, l.
Diametrul Dr (în m) al rezervorului
Dr = Dcil.ex. + 0,03 (12.2.23)
Înălţimea rezervorului H, (în m)
W1
H . (12.2.24)
 Dr 2
Problemă
De determinat turația maşinii de dozat pastă de tomate în
cutii de tablă nr. 14, dacă se ştie că:
capacitatea cutiei nr. 14 W = 3 dm3 = 3 l; productivitatea maşinii
P = 60 cut/min; dimensiunile cutiei nr. 14 sunt următoarele:
diametrul d = 0,157 m;
înălțimea H = 0,172 m.
înălțimea găurii de scurgere a produsului d1 = 0,04 m;
viteza de scurgere a produsului υ = 0,8 m/s.
Rezolvare
Durata de scurgere a pastei de tomate se determină cu
expresia (12.2.1):
0, 003
  3 s.
0,8  0, 785  0, 04 2
Numărul de poziţii sau de dispozitive de dozare se
3  60
Z  6.
60  0,5
Numărul de rotaţii ale caruselului îl determinăm cu expresia
(12.2.3):
60
n  10 rot/min.
6
Dimensionarea caruselului de dozare

Pasul recipientelor pe carusel se determină cu expresia
(12.2.4):
l = 2,5 · 0,157 = 0,4 m.
Diametrul circumferinţei care trece prin centrele
recipientelor de pe carusel se determină cu expresia (12.2.5):
6  2.5  0.157
D med .cir .   0.75 m.
3.14
Diametrul exterior al caruselului se determină cu expresia
(12.2.6):
Dex.car. = 0,75 +0,157 +0,018 = 0,92 m.
Diametrul interior al caruselului se calculează cu expresia
(12.2.7):
Dint.car. = 0,75 -0,157 =0,593 m,
Ceea ce permite de amplasat în interiorul acestui inel
arborele vertical şi cilindrii pompelor.
Diametrul circumferinţei care atinge pereţii exteriori ai
cilindrilor se va determina cu expresia (12.2.8):
Dcil.ex. = 0,593 – 0,023 = 0,57 m.
Pentru amplasarea arborelui central lăsăm un cerc cu
diametrul Dar = 0,3 m şi atunci diametrul exterior al cilindrilor se
va determina cu expresia (12.2.9):
570  300
D 'ex .cil .   0,135 m.
2
Pompele de refulare a produsului
Pentru tahograma simetrică cu două perioade, conform
căreia se mişcă pistonul, coeficienţii de neregularitate a vitezei şi a
acceleraţiei pistonului
υ = α = 1,57.
Fiindcă umplerea cilindrilor se efectuează sub acţiunea
presiunii din rezervor şi sub acţiunea forţei gravitaţionale,
acceptăm acceleraţia maximă a pistonului amax = 1 m/s2 şi atunci
determinăm cu expresia (12.2.12):
1
S max   0.41 m.
2.46
Dacă D’ex.cil. = 0,135 m, apoi D’int.cil. = 0,125 m şi cursa
pistonului se determină cu expresia (12.2.13):
3000
S  0.244 m.
0.785  12 .5 2
Acceptăm S = 0,25 m.
Lungimea şablonului se determină cu expresia (12.2.14):
Sşab = 3,14 · 0,6 =1,884 m;
Aici 0,6 – diametrul şablonului, m.
Lungimea porţiunii de ridicare a şablonului Srid = 0,942 m
pe un arc de 180o, iar a celei de coborâre Scob = 0,314 m pe un arc
de 60o.
Atunci unghiul de ridicare se determină cu expresia
(12.2.15):
αrid. = arctg 250/942  15o.
Unghiul de coborâre se determină cu expresia (12.2.16):
250
 cob .  arctg  39 .
314
Viteza medie a pistonului în timpul refulării se determină
cu expresia (12.2.17):
0.244
 med .   0.081m / s ,
3
iar viteza maximă cu expresia (12.2.18):
υmax = 1,57 ·0,081 = 0,126 m/s.
Acceleraţia maximă în timpul refulării se determină cu
expresia (12.2.19):
0, 244 1, 57 1, 57 2
 max  2
 0, 07 m/s .
3
În timpul aspirării produsului υmax se determină cu expresia
(12.2.20), iar amax – cu expresia (12.2.21):
υmax = 1,57 · 0,244 = 0,39 m/s;
Tabelul 23
Date iniţiale pentru calculul maşinilor de dozat produse
vâscoase
Diametrul găurii de scurgere
Viteza de scurgere a
Capacitatea cutiei
produsului υ, m/s
Diametrul cutiei
Inălţimea cutiei
Productivitatea
Nr. variantei
P, Cut/min
H, m
W, 1
dl, m
d, m
1 3,0 60 0,157 0,172 0,004 0,8

2 0,89 60 0,103 0,123 0,004 0,75
3 0,565 80 0,103 0,081 0,003 0,7
4 0,364 80 0,074 0,95 0,0035 0,78
5 0,241 100 0,102 0,039 0,0025 0,8
0, 244 1, 57 1, 57 2

 max   0, 61 m/s .
1
Figura 13. Schema funcţională a maşinii automate de dozat

produse alimentare vâscoase:
1 – batiu; 2 – motor electric; 3 – reductor melcat; 4 – carusel; 5 –
stea; 6 – camă; 7 – piston; 8 – sertar; 9 – rezervor de consum;
10 – rolă; 11 – desfăşurata camei; 12 – levier; 13 – săgeată;
14 – arc; 15 - camă.
Volumul rezervorului se determină cu expresia (12.2.22):

W = 3,60 = 180 l.
Diametrul Dr (în m) al rezervorului de consum şi înălţimea
Hr (în m) a acestuia se determină, respectiv, cu expresiile (12.2.23)
şi (12.2.24):
Dr = 0,57 + 0,03 = 0,6 m.
180
Hr   8,1 m.
0.7852  6 2
13.CALCULUL MAȘINII-AUTOMATE DE ÎNCHIS
STICLE
Productivitatea teoretică (în rec/s) a mașinii de închis

sticle se determină cu expresia:
=mn=m /2 , (13.1)
În care m reprezintă numărul dispozitivelor de închidere;
n – turația caruselului, rot/min;
– viteza unghiulară a caruselului, .
Viteza medie de deplasare a dopurilor pe jgheab (în
m/s) se determinăcu expresia:
∙
= = P, (13.2)
În care reprezintă coieficientul de umplere, care ia în
considerație întreruperea fluxului de dopuri pe jgheab și se acceptă
egal cu 0,6;
l – lungimea (diametrul) dopului, m;
– coeficientul de supraumplere, a cărui mărime depinde de
stabilitatea de funcționare a alimentatorului și de numărul de
dopuri amplasate în conducta de dopuri ( =1,1...1,3).
Diametrul minim al jghebului pentru dopuri (în m) se
= , (13.3)
În care reprezintă unghiul de înclinare a jgheabuilui
pentru dopuri, valoarea medie a lui se acceptă egală cu 2°;
t – pasul jgheabului elicoidal, m; =1,5 + , în care h reprezintă
înălțimea dopului, care se acceptă egală cu 0,02 m; - grosimea
corpului jgheabului care se acceptă egală cu 0,003 m.
Lățimea jgheabului pentru dopuri B (în m)se determină cu
expresia:
B=b+(0,002...0,003)m, (13.4)
În care b reprezintă lățimea dopului, m (b se acceptă egal cu
0,029 m). Diametrul interior minim al pâlniei de alimentare D
(în m) se determină cu expresia:
D=12t+B. (13.5)
Valoarea diametrului D se verifică:
D 10∙b. (13.6)
Problemă
După ce a fost modernizată mașina automată pentru
închiderea buteliilor, s-a obținut următoarea caracteristică tehnică:
frecvența de rotație a mașinii de închis cu șase dispozitive de
închidere a fost majorată până la 18,5 rot/min, în calitate de
alimentator de dopuri a fost folosit mecanismul cu vibrații, dotat cu
jgheab elicoidal. Închiderea buteliilor se efectuează cu dopuri de
polietilenă cu diametrul d = 29 mm și înălțimea h = 20 mm.
De calculat productivitatea teoretică a automatului de
închis, obținută după modernizare, viteza medie de deplasare a
dopurilor pe jgheab, diametrul mediu minim al jgheabului,
înălțimea lui și diametrul minim al pâlniei de alimentare.
Rezolvare
Productivitatea teoretică a mașinii automate de închis se
∙ ,
= =1,85 rec/s
Viteza medie de deplasare a dopurilor se determină cu
expresia(13.2):
, ∙ , ∙ ,
= 1,1 m/s.
,
Diametrul minim al jgheabului pentru dopuri se determină
cu expresia (13.3):
, ∙ , ,
= =0,3 m.
, ∙ °
Lățimea jgheabului pentru dopuri se determină cu expresia
(13.4):
B=0,029+0,002=0,031 m.
Diametrul interior al pâlniei se determină cu expresia (14.5):
D=12∙0,033+0,031=0,427 m.
Valoarea lui D se verifică:
D 10∙0,029=0,29m.
Tabelul 24
Date inițale pentru calculul mașinilor automate de închis
butelii
Nr. Numărul Frecvența Diametrul Înățimea
variantei dispozitivelor de rotație a dopurilor de dopurilor de
de închis mașinii polietilenă polietilenă
n, rot/min d, mm h, mm
1 6 18,5 29 22
2 8 18,5 30 25
3 12 20,0 29 20
4 12 18,5 30 26
5 8 20,0 31 25
14. DIVIZOR-AȘEZĂTOR AUTOMAT DIN
FLUXURILE TEHNOLOGICE DE COACERE A
PÂINII ÎN FORME
Puterea necesară la acționarea așezătorului se compune din
puterea necesară la acționarea melcului de pompare a aluatului în
capul de divizare , din puterea necesară la acționarea capului de
divizare și din puterea necesară la acționarea transportorului cu
lanțuri și cupe .
Puterea (în kW) necesară la acționarea melcului de
refulare se determină cu expresia:
= ∙ 10 , (14.1)
în care M reprezintă momentul de torsiune pe arborele melcului, Nm;
– viteza unghiulară a melcului, rad/s.
Momentul de torsiune M (în Nm) pe arborele melcului,
M= Ptg ( - ), (14.2)
în care P reprezintă presiunea de regim la sfârșitul presării, Pa;
– unghiul de urcare a liniei elicoidale, grad;
R – raza melcului, m;
r – raza arborelui melcului, m;
Viteza unghiulară a melcului,
= , (14.3)
în care n reprezintă turația melcului, rot/min.
Puterea (kW) necesară la acționarea capului de divizare
= ∙ 10 , (14.4)
în care reprezintă momentul de torsiune în timpu rotirii capului
de divizare, Nm;
– viteza unghiulară a capului de divizare, .
Momentul de torsiune
= ∙ , (14.5)
în care reprezintă forța care apare în timpul tăierii bucăților de
aluat,
– raza capului de divizare, m.

=m = , (14.6)
în care m reprezintă masa bucății de aluat, kg;
d – diametrul arborelui capului de divizare, m;
– suprafața aluatului tăiat, ;
– tensiunile limite de forfecare a aluatului, .
Viteza unghiulară a capului de divizare (în )

= .
Puterea (în kW) necesară la antrenarea transportorului cu
lanțuri și leagăne
= ∙ ∙ :1000, (14.7)
în care reprezintă coeficientul de securitate a puterii ( =1,25);
F – forța de tracțiune pe roata de lanț antrenatoare, N.
Ea se determină prin metoda de ocolire al traseului închis al
transportorului (figura.14)
Figura. 14. Traseul transportorului.
Efortul de întindere preliminară a benzii transportorului

în punctul 1 se acceptă egal cu 3000 N.
Efortul de întindere în punctul 2 (în N)
= + ∙ , (14.8)
În care ∙ reprezintă forța de rezistență mișcării pe
porțiunea 1-2 a traseului, N
∙ =g( +q) ∙ , (14.9)
– masa 1m liniar de lanț împreună cu organelle de lucru, kg/m ;
q – masa materialului care se află pe 1m liniar de lanț, kg/m;
∙ – lungimea proiecției orizontale a transportorului ( ∙ = ∙ );
– coeficientul de rezistență mișcării lanțului.
=1,3 , (14.10)
, (14.11)
În care – lungimea proiecției verticale a
transportorului, m;
= .
1,3 . (14.12)
. (14.13)
=1,3 . (14,14)
= +g . (14.15)
= - (14.16)
Forța de rezistență pe roata de lanț de antrenare (în N)
=0,05 ( + ). (14.17)
Putrea (în kW) necesară pentru acționarea
transportorului cu leagăne
= ∙ :1000. (14.18)
Puterea motorului electric (în kW)
= , (14.19)
∙

în care reprezintă randamentul reductorului ( =0,85);
– randamentul transmisiei prin lanț ( 0,94 ;
– randamentulcuolajului ( =0,9).
Problemă
De determinat puterea motorului electric care antrenează
divisorul-așezător automat din fluxul tehnologic de coacere a pâinii
în forme. Divizorul include dispozitivul de divizare a aluatului și
dispozitivul de aruncare–așezare a semifabricatelor de aluat în
leagănele transportorului cu lanțuri.
Productivitatea așezătorului P=625 kg/h; presiunea de
regim la sfîrșitul presării aluatului în capul de divizare = 1 :
unghiul de ridicare al liniei elicoidale a melcului 13°48′ , raza
arborelui melcului r = 0,025 m, pasul melcului S = 0.17 m;
suprafața semifabricatului de aluat =0,0113 , tensiunea
limită de foarfecare a aluatului =0,11∙ 10 Pa; raza capului de
divizare =0.125 m; lungimea proiecției orizontale a
transportorului = 3,44m; masa materialului aflat pe 1m liniar
de lanț al transportorului q=8.3 kg/m: masa 1m liniar de lanț al
transportorului q= 14.1 kg/m: coeficientul de rezistență opusă
mișcării lanțului 0.3; lungimea proiecției verticale a
transportorului 0,77 ; coeficientul de securitate
al puterii transportorului =1.25; raza melcului R=0.11 m;
Rezolvare
Momentul de torsiune pe arboreale melcului se determină
cu expresia (14.2):
M= ∙3,14∙ 1 ∙ 10 ∙ 0,246 0,11 0,025 68 .
Viteza unghilară a melcului se determină cu expresia (14,3):
, ∙
10,46 / .
Puterea se determină cu expresia (14.1)
=68∙ 10,46 ∙ 10 0,69 .
Aici 124 ∙ 0,125 15,5 Nm.
Puterea se determină cu expresia (14,4):
15,5 ∙ 8,16 ∙ 10 0,126 kW.
Pentru a determina puterea , calculăm la început forța de
tracțiune pe roata de lanț antrenatoare.
Efortul de întindere a lanțului transportorului în punctul 2
se determină cu expresia (14.8):
3000 9,8 14,1 8,3 ∙ 3,44 ∙ 0,3 3226 N.
Efortul de întindere în punctul 3 se determină cu expresia
(14.11):
4194 9,8 ∙ 14,1 ∙ 0,77 4088 N.
(14.12):
1,3 ∙ 4088 5314 N.
Cu expresia (14.13) determinăm efortul de întindere a
lanțului în punctul 6:
5314 9,8 ∙ 14,1 ∙ 3,44 ∙ 0,3 5456 N,
iar cu expresia (14.14) – efortul de întindere în punctul 7:
1,3 ∙ 5456 7093 N.
(14.15):
7093 9,8 ∙ 14,1 ∙ 0,77 7199 N.
Forța de rezistență pe roata de lanț de antrenare se
0,05 7199 3000 510 N.
Forța de tracțiune se determină cu expresia (14.16):
7199 3000 510 4709 N.
Puterea necesară pentru acționarea transportorului o
1,25 ∙ 4709 ∙ 0,0208: 1000 0,122 kW.
Puterea motorului electric al divizorului-așezător se
, , ,
1,268 kW.
, ∙ , , ∙ , ∙ , . ∙ , ∙ ,
Tabelul 25
Date inițiale pentru calculul divizorilor-așezători
Nr. variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
Productivitatea P, kg/h 625 630 635 640 620
Presiunea de regim , 1·105 1·105 1·105 1·105 1·105
Unghiul de urcare al liniei
13°48ʹ 13°48ʹ 13°48ʹ 13°48ʹ 13°48ʹ
elicoidale a melcului , °
Raza arborelui melcului r, m 0,025 0,033 0,03 0,035 0,02
Pasul melcului S, m 0,17 0,17 0,17 0,17 0,17
Suprafața aluatului tăiat , 0,11 0, 12 0, 13 0, 14 0, 15
Tensiunile limite de forfecare a
15,5 16,1 16,5 15,0 17,2
aluatului ,
Raza capului de divizare , m 8,16 8,4 8,8 9,1 7,8
Lungimea proiecției orizontale a
3,44 3,44 3,44 3,44 3,44
transportorului ,m
Masa materialului pe 1m liniar
8,3 8,4 8,5 8,6 8,2
de lanț al transportorului q, kg/m
Masa 1 m liniar de lanț al
14,1 14,3 14,5 15,0 15,2
transportorului , kg/m
Coieficientul de rezistență
0,3 0,3 0,3 0,3 0,3
mișcării
Lungimea proiecției verticale a
0,77 0,8 0,82 0,84 0,86
transportorului ,m
Coieficientul de securitate al
1,25 1,25 1,25 1,25 1,25
presiunii
Raza externă a melcului R,m 0,060 0,061 0,063 0,063 0,065
Turația melcului n, 100 100 100 100 100
Momentul de torsiune a capului
15,5 17 19 20 21
de divizare Md, Nm
Viteza unghiluară a capului de
14·10-3 9·10-3 9,5·10-3 2,2·10-3 10·10-3
divizare ,
15.EXTRACTOARE
15.1. Extracția în sistemul corp solid – lichid

Descrierea matematică a procesului de extracție poate fi
exprimată prin legea lui Fic [4]
m=DF∆C δ , (15.1.1)
în care m reprezintă cantitatea de substanță extrasă, kg;
D – coieficientul de difuziune, /s;
F – suprafața de contact a fazelor, ;
∆C – diferența de concentrații a substanței care se transferă în
fazele care acționează reciproc, kg/ ;
– durata procesului, s;
– grosimea particulei de materie, m.
Pentru majorarea suprafeței de contact dintre faze, sfecla de
zahăr se preface în tăiței, iar semințele uleioase – în crupe,
obținând forma unor petale. O atare pregătire a acestor materii
prime facilitează și penetrarea în materie a solventului.
Mărimea necesară a forței motrice a procesului ∆C se
creează în rezultatul mișcării în contracurent a mediilor, iar durata
procesului este condiționată de conținutul admisibil al substanței
care se extrage în rămășițe și de indicii economici ai procesului.
Cantitatea substanței care se extrage (în kg) datorită
difuziunii interne
= F( ) /R, (15.1.2)
în care reprezintă coieficientul difuziunii interne, ;
și – respectiv, concentrația medie a substanței care se extrage
în corpul solid și în stratul de frontieră, kg/ ;
R – grosimea particulei, m (pentru tăiței de sfeclă lungimea medie
a căii de difuziune a zahărului se acceptă egală cu R/4.
Cantitatea substanței care se extrage . (în kg) și care
trece în extract datorită difuziunii exterioare
. = . .( ) / , (15.1.3)
în care . . reprezintă coeficientul difuziunii exterioare ;
– concentrația medie a substanței extrase în extract, kg/ ;
– grosimea stratului de frontieră, m.
Cantitatea totală a substanței m (în kg) care se transformă în
extract datorită difuziunii interne și externe.
m= + . =F( ) /(R/ +l/ ), (15.1.4)
în care = . . / -coeficientul de transfer de masă a difuziunii
exterioare, m/s.
Mărimea coeficientului de difuziune D (în /s) a
zahărului în tăiței se poate de calculat cu expresia:
,
D=13,4∙ 10 / , , (15.1.5)
în care reprezintă dimensiunea echivalentă redusă a tăițeilor, m
(lungimii tăițeilor în 100g) de sfeclă egală cu 11...13,5 m îi
corespunde . =(1,7...1,5) 10 ];
t – temperatura procesului. (t=69...72 );
– durata procesului, s (pentru aparate de difuziune cu melci
rotativi în funcție de frecvența de rotație a lor =80...130 min).
Coeficientul de difuzie D (în /s) a uleiului în petala
semințelor uleioase se poate de calculat cu expresia:
D=- [lg( : )+0,091]/(4,279 ), (15.1.6)
în care reprezintă grosimea petalei, m;
și – coeficienții de ulei, respectiv, inițial și după expirarea
timpului ;
– durata procesului, s.
Cu condiția că la extragerea zahărului din tăițeii de sfeclă se
introduce apă curată, cantitatea de zeamă de difuziune obținută din
exterior (în kg/s se determină din bilanțul material, folosind
expresia:
= ( -2 ) , (15.1.7)
în care reprezintă cantitatea inițială de tăiței introdusă la
extragere, kg/s;
și – coeficientul inițial și final de zahăr în tăiței, % de masă;
– randamentul borhotului din tăiței
=100 , (15.1.8)
– conținutul zahărului în zeama de difuziune,% de masă.
Cantitatea agentului de extracție (în kg/s) necesară
pentru realizarea procesului se determină cu ecuația bilanțului
material
+ = + . (15.1.9)
În timpul extragerii uleiului vegetal, ultimul se extrage din
petalele materiei și împreună cu solventul (benzină) creează
micela, care, posterior, se trimite la separare prin distilare, iar
materia eliberată de ulei și saturată de solvent, formează rămășițele
numite șrot.
Cantitatea substanței uscate degresate .(în kg/s) în
materia inițială, fără a ține seama de conținutul benzinei în șrot, se
= /[( - )(1- )/ (15.1.10)
în care reprezintă volumul solventului care se introduce în
extractor, /s;
– densitatea solventului, kg/ ;
și – conținutul uleiului în materia primă inițială și finală,
fracție;
– conținutul uleiului în micelă [în % de masă] se poate de
calculat cu expresia:
= ( - )100/( ∙ ), (15.1.11)
În care reprezintă volumul micelei obținute în timpul
extragerii, /s;
– densitatea micelei, kg/ ;
Volumul micelei (în /s) va fi:
= .( - ) /( ∙ ). (15.1.12)
Dimensiunile extractoarelor se determină arbitrar
experimental, înălțimea sau lungimea extractorului se determină în
funcție de numărul de trepte de schimbare a concentrației și de
lungimea echivalentă sau înălțimea . a unei trepte.
Pentru extractorul cu coloane cu melci în care se
prelucrează tăițeii de sfeclă cu conținutul zahărului 16 % și
conținutul în borhot egal cu 0,25…0,3 %, concentrația zemei de
difuzie egală cu 13 %, =70 și durata procesului =100 min,
. ≅1,17 m, iar pentru extractorul înclinat cu melci cu aceiași
parametric ai sfeclei, borhotului și zemii de difuziune, =70
și =100 min, . =2,2 m.
15.2. Bilanțul material

Pentru elaborarea bilanțului material, introducem
următoarele notări:
mi – cantitatea inițială de material care se introduce la extragere, kg/s;
– cantitatea solventului introdus, kg/s;
– cantitatea rămășițelor, kg/s;
– cantitateav solventului care se evacuează, kg/s;
– conținutul componentei de extras din produsul inițial, %;
– conținutul componentei de extras din rămășițe, %;
– conținutul componentei de extras în solventul care se
introduce la extragere, %;
– conținutul componentei de extras în solventul care se
evacuează, %.
Bilanțul de material va fi:
+ = + ; (15.2.1)
+ = + . (15.2.2)
Dacă / = , atunci
+ = + ; (15.2.3)
)= . (15.2.4)
Dacă în solventul care se introduce la extragere =0, apoi
)= . (15.2.5)
Dacă / = , apoi
Figura.15. Calculul aparatelor de difuziune.
)= - (15.2.6)

)= . (15.2.7)
15.3. Bilanțul de căldură

Pentru constituirea bilanțului de căldură introducem
următoarele indicări:
– căldura specifică a produsului care se introduce la extragere,
J/(kg∙ );
– căldura specifică a solventului care se introduce la extragere,
J/(kg∙ );
– căldura specifică a rămășițelor, J/(kg∙ );
– căldura specifică a solventului care se evacuează, J/(kg∙ );
– temperatura produsului care se introduce la extragere, ;
– temperatura inițială a solventului, ;
– temperatura rămășițelor care se evacuează, ;
– temperatura finală a solventului, ;
. – cantitatea de căldură introdusă din exterior, J/s;
. – pierderile de căldură în mediul înconjurător prin convenție
și radiație, J/s.
Bilanțul de căldură se poate reprezenta:
micmiTmi + WiCwiTwi + Qsup = mfCmfTmf + WfCwfTwf + Qpier. (15.3.1)
Productivitatea aparatului înclinat de difuziune cu acțiune
continuă cu doi melci P (în kg/s) se determină cu expresia:
P= K, (15.3.2)
în care reprezintă diametrul exterior al melcului, m;
d – diametrul arborelui melcului, m;
– coeficientul de suprapunere a melcilor;
– coeficient care ia în considerație majorarea secțiunii
produsului în aparat;
S – pasul melcului, m;
– densitatea volumică a produsului, kg/ ;
– coeficient de umplere;
– turația melcilor, ;
m – numărul de melci care funcționează paralel;
– coeficient de exploatare;
– coeficientul de introducere a produsului în aparat.
Productivitatea aparatului de difuziune cu acțiune continuă
cu coloane P (în kg/s) se determină cu expresia:
P= / , (15.3.3)
în care reprezintă volumul util al aparatului, ;
– densitatea volumică a produsului, kg/ ;
– durata difuziunii active, s.
Problemă
De calculat bilanțul material și de căldură pentru aparatul
de difuziune, în care se extrage zahărul din tăițeii de sfeclă, dacă se
știe că:
=14%; =0,3%; =0,9; =0; =12%
5 =3771 J/(kg∙K); =5 ; =4190 J/(kg∙K);
=48 ; =4190 ; =3771 J/(kg∙K);
=45 ; =42 .
Calculul de efectuat pentru 100 g de tăiței de sfeclă, care se
încarcă la extragere.
Rezolvare
Bilanțul material se calculează pentru =0 și folosind expresia
(15.2.5)
=100(14-0,9∙0,3):12=114,4 kg.
Cantitatea solventului care se introduce în extractor se
=114,4+90-100=104,4 kg.
Acceptăm . =0,1 . și substituim în bilanțul de
căldură toți parametrii prin valoarea lor:
100∙3771∙5+104,4∙4190∙15+ . =90∙4190∙ 48+114,4∙3771∙
42 0,1 .
Cantitatea de căldură care se introduce din extractor
6 6 6 6
0,9 . =18,1·10 + 18,1·10 – 1,88·10 – 19,7·10 14,62 ∙ 10 J
de unde . =16,24 ∙ 10 J.
Problemă
De determinat numărul de trepte teoretice de schimbarea
concentrației și lungimea utilă a extractorului înclinat cu melci
rotativi pentru extragerea zahărului din tăițeii de sfeclă, dacă
conținutul inițial al zahărului în tăiței este egal cu 17 % de masă,
pierderile de zahăr cu borhotul–0,3 %. Conținutul zahărului în
zeama de difuziune–13,5 %.
Extragerea se efectuează cu ajutorul apei, a cărei
temperatură medie =70 timp de 100 de min. Unei trepte de
schimbare a concentrației îi corespunde lungimea aparatului
l=2,2m.
Rezolvare
Din diagrama y=f(x) se vede că între linia utilă AB și linia
de echilibru OC, în limitele concentrațiilor date pentru realizarea
procesului, sunt necesare 10,7 trepte teoretice. Atunci lungimea
utilă a aparatului de difuziune L=10,7∙2,2=23,5 m.
Tabelul 26
Date inițiale pentru calculul bilanțului material și de căldură
Nr.variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
Conținutul componentei de extras în
14,0 14,2 14,5 13,9 14,6
produsul inițial , %
0,3 0,31 0,32 0,29 0,33
rămășițe , %
Conținutul componentei de solvent ,% 0 0 0 0 0

12 12,1 12,2 12,4 12,8
solventul care se evacuează ,%
Căldura specifică a produsului inițial
3771 3771 3771 3771 3771
Cmi, J/(kg·K)
Căldura specifică a rămășițelor
4190 4190 4190 4190 4190
Cmf, J/(kg·K)
Temperatura produsului inițial , 5 5,5 4,5 6,0 6,5
Temperatura rămășițelor , 48 49 47 50 51
Căldura specifică a solventului care se

4190 4190 4190 4190 4190
introduce în extractor Cwi, J/(kg·K)
Căldura specifică a solventului care se
3771 3771 3771 3771 3771
evacuează Cwf, J/(kg·K)
Raportul / = 0,9 0,91 0,92 0,93 0,83
Temperatura inițială a solventului , 42 43 42 41 40
Temperatura finală a solventului , 42 43 42 41 40

5
4
3
2
1
Nr.variantei
134
Conținutul inițial al zahărului în
17
16,9
16,7
16,5
17,5
tăiței, % de masă
Pierderile zahărului cu borhotul, %
0,3
0,29
0,29
0,28
0,31
Conținutul zahărului în zeama de
1,3
13,7
13,4
13,6
13,5
difuziune, %
70
70
70
70
70
Temperatura medie a apei ,
99
Durata de extragere , min
103
102
101
100
Lungimea aparatului care

2,1 corespunde unei trepte de
2,2
2,25
2,15
2,05
Date inițiale pentru dimensionarea aparatelor de difuziune
schimbare a concentrației ,m
Tabelul 27
16. BLANȘATOARE
În rezultatul calculului termic se determină: consumul
aburului viu, consumul apei de răcire și aria suprafeței de încălzire
a blanșatoarelor, în care blanșarea se efectuează în apă, soluție de
săruri, acizi sau în abur.
Consumul de căldură la încălzirea produsului Q1 (în J / s) :
Q1  m  c  (t2  t1 ), (16.1)
în care m reprezintă masa produsului care se încălzește, kg;
c – căldura specifică a produsului, J / ( kg  K ); respectiv,
t1 și t 2 – temperatura medie inițială și finală a produsului,  C ( t 2
se acceptă cu 2...3  C mai inferioară decât temperatura mediului de
încălzire).
Consumul de căldură la evaporarea apei de pe suprafața
oglinzii apei Q2 (în J / s) :
Q2  Fevap  Kevap ( P2  P1 )r , (16.2)
în care Fevap reprezintă suprafața de evaporare a apei, m 2 ;
K evap -coeficientul de evaporare, kg / (m2  s  Pa)
0, 0745
K evap  ( ) 0,8 , (16.3)
3600 133
în care  reprezintă viteza de mișcare a aerului la suprafața apei, m/s;
 – densitatea aerului, kg / m3 ;
P1 și P2 – respectiv, presiunea parțială a vaporilor de apă la
temperatura aerului de la suprafața apei și la temperatura de
blanșare, Pa;
 – umiditatea relativă a aerului (  =0,7);
r – căldura latentă de evaporare a apei care corespunde
temperaturii de blanșare, J / kg .
Dacă blanșatorul este închis ermetic, acest consum de
căldură nu se ia în considerație.
Consumul de căldură, la încălzirea apei proaspete care se
introduce in blanșator, Q3 (în J / s)
Q3  Wa  c  (t4  t3 ), (16.4)
în care Wa reprezintă masa apei adăugate, kg/s;
c – căldura specifică a apei, J / ( kg  K );
t3 și t 4 – temperaturile inițială și, respectiv, finală a apei adăugate, °C.
Consumul de căldură Q3 , la încălzirea apei adăugate în
blanșator, se ia în considerație în cazul în care cantitatea
condensului este mai mică decît cantitatea apei evaporate din
blanșator.
Consumul de căldură, la încălzirea benzii transportorului,
Q4 (în J / s) .
Q4  mtr  ctr  (t6  t5 ), (16.5)
în care mtr reprezintă masa benzii transportorului, kg/s ( mtr  mspc ,
aici  – viteza de mișcare a benzii, m/s, mspc – masa unui metru
liniar de bandă, kg/m);
ctr – căldura specifică a materialului benzii, J / ( kg  K );
t5 și t6 – temperaturile medie finală și, respectiv, inițială a benzii
transportorului,  C .
Consumul de căldură, la acoperirea pierderilor în mediul
ambiant prin convecție și radiație, Q5 (în J / s) :
Q5  Ftot (t per  taer ), (16.6)
în care F reprezintă suprafața laterală a blanșatorului, care
contactează cu aerul, m 2 ;
t per – temperatura medie a pereților blanșatorului,  C .
taer – temperatura aerului din secția de producție,  C .
coeficientul de transfer de căldură prin convecție și radiație,
∙
Consumul total de căldură Qtot (în J / s) :
Qtot  Q1  Q2  Q3  Q4  Q5 . (16.7)
Dacă produsul se blanșează în abur, apoi consumul total de
căldură (în J)
Qtot  Q1  Q2  Q3  Q4 , (16.8)
în care Q1 reprezintă consumul de căldură la încălzirea produsului, J/s;
Q2 – consumul de căldură la încălzirea benzii transportorului, J/s;
Q3 – consumul de căldură la acoperirea pierderilor în mediul
înconjurător, J/s;
Q4 – pierderile de căldură cauzate de pierderile aburului viu prin
neetanşietăţi, J/s.
Pierderile de căldură constituie pentru blanşatoarele
echipate cu hotă de aspiraţie 50...100% din suma , iar
pentru blanşatoarele fără hotă de aspirație- 10...20% din aceeaşi
sumă.
Știind consumul total de căldură la blanșare, se poate
calcula consumul de abur D (în kg/s):
D  Qtot (ia  ic ), (16.9)
în care ic reprezintă entalpia condensului, J/kg ( ic este egală cu
temperatura apei sau a aburului din blanșator);
ia – entalpia aburului de încălzire pînă la ventilul de reglare și se
determină pe diagrama T-S sau expresia: ia  i I  rx , (16.10)
în care r reprezintă căldura latentă de evaporare a apei, J/kg;
i I -căldura de evaporare a lichidului, J/kg;
x – gradul de uscare a aburului, x=0.92...0.95.
Dacă blanșarea produsului se efectuează în soluție de săruri
sau acizi, care se încălzesc cu abur prin intermediul unui
schimbător de căldură cu țevi, apoi entalpia condensului ic se
acceptă cu 5...8  C mai mică decât temperatura aburului de
încălzire.
Aria suprafeței de încălzire F (în m 2 ) în atare blanșatoare se
determină cu ecuația conductibilității termice, acceptând că   1s
Q
F  tot , (16.11)
k t
în care k reprezintă coeficientul total de transmisie a căldurii,
W/( m 2  K );
t – diferența dintre temperaturile aburului și a lichidului din
blanșator,  C .
Consumul apei de răcire Wrac (în kg / s) :
mc(t2  t5 )
Wrac  , (16.12)
(t f  ti )ca
în care t 2 reprezintă temperatura produsului până la răcire,  C ;
t5 – temperatura produsului după răcire,  C ;
c – căldura specifică a produsului, J / ( kg  K );
t f și ti – temperatura finală și, respectiv, inițială ale apei de răcire, °C;
ca – căldura specifică a apei ( ca =4190 J/( kg  K )).
Este stabilit că consumul apei de răcire constituie 2...4
kg/kg de produs.
Problemă
De calculat consumul de abur viu la blanșarea prunelor și
suprafața de încălzire, dacă se știe că:
productivitatea blanșatorului P= 6000 kg/h sau 1,66 kg/s;
cantitatea de apă proaspătă care se adaugă în continuu în blanșator
W=0,01 kg/s;
temperatura inițială și finală a prunelor sunt, respectiv, egale cu
t1 =23  C și t 2 =87  C ;
temperatura inițială și finală a apei sunt, respectiv, egale cu t3 =25  C
și t 4 =90  C ;
temperatura inițială a transportorului blanșatorului t5 =20  C ;
temperatura medie a pereților blanșatorului t per =50  C ;
temperatura aerului din secția de producție taer =25  C ;
căldura specifică a prunelor c p =3700 J / ( kg  K );
masa unui metru liniar de bandă a transportorului =10,6 kg/m;
2
suprafața oglinzii apei din blanșator Fevap =3 m ;
viteza benzii transportorului v= 0,1 m/s;
suprafața laterală exterioară a blanșatorului care contactează cu
aerul F =10 m 2 ;
căldura specifică a oțelului c o =480 J / ( kg  K );
căldura specifică a apei ca =4190 J / ( kg  K );
coeficientul de transfer de substanță de la apă în mediul
înconjurător K evap = K s  0,173 106 kg / ( Pa  s  m2 );
umiditatea relativă a aerului care se află nemijlocit la suprafața
liberă a apei  =70%;
presiunea parțială a vaporilor în aer la temperatura aerului de la
suprafața apei P1  0,0035 MPa;
presiunea parțială a vaporilor în aer la temperatura de blanșare
P2  0,06 MPa;
presiunea aburului viu P  0, 2 MPa;
căldura latentă de evaporare a apei r  2202 kJ / kg ;
coeficientul K=0,9 kW/( m 2  K );
diferența medie de temperaturi
tm  30 C .
Rezolvare
Cantitatea de căldură necesară pentru încălzirea produsului
Q1  1,66  3,7(87  23)  393kJ / s.
Cantitatea de căldură consumată la evaporarea apei de pe
suprafața oglinzii apei din baie se determină cu expresia (16.2):
Q2  3, 0  0,173 106 (60000  3500  0, 7)  2202  65,9 kJ / s.
Cantitatea de căldură consumată la încălzirea apei adăugate
în baie se determină cu expresia (16.4):
Q3  0,01 4,19(90  25)  2,73 kJ / s.
Cantitatea de căldură consumată la încălzirea
transportorului blanșatorului se determină cu expresia (16.5):
Q4  10,6  0,1 0, 48(90  20)  34 kJ / s.
Aici, mtr = 10, 6  0,1 kg/s, unde vtr =0,1 m/s, iar mspc =10,6 kg/m,
t6 =90  C .
Consumul de căldură la acoperirea pierderilor de căldură în
mediul înconjurător se determină cu expresia (16.6):
10 ∙ 11,45 ∙ 10 50 25 2,9 kJ/s.
9,7 0,07 50 25 11,45 / ∙ =0,01145
k / ∙ .
Consumul total de căldură se determină cu expresia (16.8):
393 65,9 2,73 34 2,9 503,5 kJ/s.
Cantitatea de abur viu se determină cu expresia (16.9):
Tabelul 28
Date iniţiale pentru calcularea consumului de abur la procesul
de blanșare și a suprafeței de încălzire
Varianta
1 2 3 4 5
Productivitatea blanșatorului P, kg h 0,56 0,32 1,2 1,4 1,5
mazăre
Produsul de blanșat morcov mere cartofi varză
verde
Temperatura inițială a produsului t1, °C 20 20 20 20 20
Temperatura finală a produsului t2, °C 60 65 63 66 61
Temperatura inițială a apei t3, °C 18 18 18 18 18
Temperatura finală a apei t4, °C 63 68 66 69 64
Temperatura inițială a transportorului t5, °C 24 24 25 25 23
Temperatura finală a transportorului t6, °C 63 68 66 69 64
Temperatura peretelui băii blanşatorului tper, °C 45 46 50 50 45
Temperatura aerului din secția de producţie taer, °C 24 24 25 25 23
Căldura specifică a produsului c, kJ/(kg·K) 3,68 3,85 3,91 3,5 3,90
Presiunea vaporilor de apă la temperatura aerului
3650 3660 3600 3700 3650
P1, Pa
Presiunea vaporilor de apă la temperatura de
65400 66500 66400 67600 65500
blanșare P2, Pa
Umiditatea relativă a aerului , % 70 65 66 72 73
Masa tranportorului mtr, kg 3000 3000 3000 2900 2900
Masa apei care se adaugă în baie W, kg/s 0,05 0,06 0,07 0,04 0,03
Suprafața oglinzii apei în baie Fa , m2 2,8 2,8 2,8 2,7 2,7
Suprafața laterală exterioară a băii A, m2 9,2 9,2 9,2 9,0 9,0
Presiunea aburului viu P, MPa 0,2 0,15 0,18 0,16 0,22
Coeficientul de evaporare sau de transfer de 0,15· 0,16· 0,16· 0,16· 0,16·
substanță Kevap=Ks, kg/(m2·K) 10-6 10-6 10-6 10-6 10-6
Coeficientul global de transmisie a căldurii K,
0,9 0,9 0,9 0,9 0,9
kW/(m2·K)
Diferența medie de temperaturi t, °C 30 30 30 30 30
Masa 1 m liniar de bandă , kg 10,6 12 12 13 14
Viteza benzii transportorului , m/s 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1
487, 2
D  0, 22 kg / s.
2707  505
17. AUTOCLAVE
Numărul de recipiente care pot fi încărcate într-un coș se
Z  0, 785adc2 / d r2 , (17.1)
în care dc reprezintă diametrul coșului autoclavei, m;
d r – diametrul exterior al recipientului , m;
a  hc / hr – raportul dintre înălțimea coșului și înălțimea
recipientului (se acceptă cel mai apropiat număr întreg);
hc și hr – înălțimea coșului și înălțimea recipientului, m;
Durata de umplere a unui coș cu recipiente (în s)
 c  Z / P, (17.2)
în care P reprezintă productivitatea liniei tehnologice în rec/s.
Numărul de coșuri încărcate într-o autoclavă
Zc   d /  c , (17.3)
în care  d reprezintă durata maximă de acumulare a recipientelor
până la sterilizarea lor după închidere ( d este egală, de obicei, cu
1800 s).
Se acceptă numărul întreg mai mic de coșuri.
Numărul de recipiente încărcate într-o autoclavă
nr  Zc  Z . (17.4)
Durata ciclului de funcționare a autoclavei  (în s)
   o  1   2   3   4 , (17.5)
în care  o ,  1 ,  2 ,  3 ,  4 reprezintă durata, respectiv, de încărcare a
autoclavei, sterilizare propriu-zisă, de reducere a presiunii și
temperaturii în autoclavă și răcirea recipientelor, descărcare a
autoclavei, s.
Productivitatea unei autoclave P1 (în rec/s)
P1  nr /  . (17.6)
Numărul de autoclave necesar pentru sterilizare
na  P / P1 . (17.7)
Intervalul de timp dintre încărcări ale autoclavelor
  nr / P . (17.8)
Folosind datele obținute, se poate de elaborat programul de
funcționare a autoclavelor într-un schimb sau în 24 de ore.
Scopul final al calculului termic al autoclavelor este
determinarea consumului de abur la sterilizare și a consumului apei
de răcire. Consumul de abur pentru un ciclu de funcționare a
autoclavei se calculează separat pentru perioada I, când
temperatura în autoclavă se ridică până la temperatura de
sterilizare, și pentru perioada a II–a, când în autoclavă se menține
temperatura constantă de sterilizare.
Consumul de căldură la încălzirea autoclavei Q1 (în J ) :
Q1  m1  c1  (ts  t1 ), (17.9)
în care m1 reprezintă masa autoclavei , kg;
c1 – căldura specifică a oțelului,( c1 =482 J / ( kg  K );
t1 – temperatura inițială a autoclavei,  C ;
ts – temperatura de sterilizare,  C ;
Consumul de căldură la încălzirea coșurilor Q2 (în J ) :
Q2  m2  c1  (ts  t2 ), (17.10)
în care m2 reprezintă masa coșurilor, kg;
;
t 2 – temperatura coșurilor,  C ( t 2 se acceptă egală cu temperatura
aerului).
Consumul de căldură la încălzirea recipientelor Q3 (în J ) :
Q3  m3  c3  (ts  t3 ), (17.11)
în care m3 reprezintă masa recipientelor, kg;
c3 – căldura specifică a materialului recipientului, J / ( kg  K );
t3 – temperatura inițială a recipientelor,  C ( t3 se acceptă egală cu
temperatura produsului).
Consumul de căldură la încălzirea produsului Q4 (în J ) :
Q4  m4  c4  (ts  t3 ), (17.12)
în care m4 reprezintă masa produsului, kg;
c 4 – căldura specifică a produsului, J / ( kg  K );
Consumul de căldură la încălzirea apei din autoclavă
Q5 (în J ) :
Q5  m5  c  (ts  t5 ), (17.13)
în care m5 reprezintă masa apei din autoclavă, kg;
c – căldura specifică a apei , J / ( kg  K );
t5 – temperatura inițială a apei,  C ;
Pierderile de căldură în mediul ambiant Q6 (în J ) :
Q6  Fa   1  (t per  taer ), (17.14)
în care Fa reprezintă suprafața laterală a autoclavei, m2;
 1 – durata de încălzire pînă la temperatura de sterilizare, s;
 – coeficientul de transfer de căldură prin convecție și radiație,
W/( m2  K ).
t per și taer – temperaturile respective ale peretelui autoclavei și
aerului din secția de producție,  C .
Consumul total de căldură
Qtot  Q1  Q2  Q3  Q4  Q5  Q6. (17.15)
Consumul de abur în prima perioadă
Q
D1  tot ; (17.16)
i  ic
în care i și ic reprezintă entalpia, respectiv, a aburului și
condensului, J/kg.
Consumul de abur într-o unitate de timp D ' (în kg/s):
D
D'  1 . (17.17)
1
În perioada a doua, căldura se consumă numai la acoperirea
pierderilor de căldură în mediul ambiant prin convecție și radiație,
Q7 (în J ) :
Q7  Fa   2  (t per  taer ), (17.18)
în care  2 reprezintă durata de sterilizare propriu-zisă, s;
 – coeficientul de transfer de căldură prin convecție și radiație,
W/( m2  K ).
t per – temperatura peretelui autoclavei în perioada a II-a,  C ;
Consumul de abur în perioada a II-a D2 (în kg):
Q
D2  7 . (17.19)
i  ic
Consumul de abur într-o unitate de timp D'' (în kg/s):
D
D'' = 2 . (17.20)
2
Consumul total de abur pentru un ciclu de funcționare D
(în kg):
D= D1 + D2 . (17.21)
Consumul de apă la răcirea conservelor depinde de
cantitatea de căldură transferată de autoclavă și de timpul răcirii
conservelor până la temperatura tr , stabilită pentru atare tip de
conserve (de obicei tr =40…50  C ). La sfârșitul răcirii,
temperatura autoclavei, apei din ea, a coșurilor și recipientelor este
mai inferioară decât temperatura produsului cu 5...7  C .
Consumul de apă la răcire W (în kg)
2,303 (17.22)
în care cred = ( )/ (17.23)
''
m = ; (17.24)
t0 – temperatura inițială a apei de răcire,  C
t ' f – temperatura finală a autoclavei , coșurilor, recipientelor și a
apei din autoclavă,  C
t ' f = t f -(5...7)  C ; (17. 25)
t f – temperatura finală a produsului, C ; 
W
Consumul de apă la răcire W ' = , kg/s. (17. 26)
 răc
Problemă
De determinat consumul de abur viu și apa de răcire la
procesul de sterilizare a conservelor în autoclave verticale dacă se
știe:
durata de sterilizare propriu-zisă  2 =  s =300 s;
durata de încălzire  1 =  inc. =1500 s;
durata de răcire  3 =  răc. =1500 s;
temperatura peretelui autoclavei =45 ;
temperatura aerului din secţia de producţie 25 ;
masa autoclavei m1=990 kg;
masa coșurilor m2=220 kg;
temperatura inițială a autoclavei și a apei din ea t1=75  C ;
temperatura inițială a coșurilor t2=25  C ;
temperatura inițială a recipientelor și a produsului din ele t3 =70  C ;
temperatura de sterilizare ts=120  C ;
suprafața exterioară a autoclavei F=8,4 m 2 ;
masa apei în autoclavă m5 =1160 kg;
masa produsului în recipient m4 =0,53 kg;
căldura specifică a produsului c 4 =3,68 k J / ( kg  K );
presiunea aburului direct înaintea autoclavei P=0,4 MPa;
masa unui recipient m3 =0,255kg;
temperatura inițială a apei de răcire t0 =18  C ;
numărul de recipiente în coșuri n=870;
Rezolvare
Cantitatea de căldură necesară pentru încălzirea autoclavei
Q1  990  0, 48  (120  75) =21384 kJ.
Consumul de căldură la încălzirea coșurilor se determină cu
expresia (17.10):
Q2  220  0, 48  (120  25)  10032 kJ.
Consumul de căldură la încălzirea recipientelor (în două
coșuri) se determină cu expresia (17.11) :
Q3  870  0,53  0,835  (120  70)  9262 kJ.
Consumul de căldură la încălzirea produsului se determină
cu expresia (17.12) :
Q4  870  0,53  3,68  (120  70)  19251 kJ.
Consumul căldurii la încălzirea apei în autoclavă se
determină cu expresia (17.13) :
Q5  1160  4,19  (120  75)  218718 kJ.
Coeficientul de transfer de căldură în perioada de încălzire când
autoclava este izolată:
  0, 001[9, 7  0, 07(t per  taer )]  0, 001[9, 7 
0, 07(40  25)]  0, 01075 kW / ( m 2  K ).
Pierderile de căldură în mediul ambiant se determină cu
expresia (17.14):
Q6  8, 4  0,01075 1500(40  25)  1390 kJ.
Consumul total de căldură în perioada de încălzire se
Qtot =21384+10032+9262+84842+218718+1390=356117 kJ.
Consumul de abur în perioada de încălzire îl determinăm cu
expresia (17.16):
356117
D1   167,8 kg.
2739  605
Consumul de abur într-o unitate de timp se determină cu
expresia (17.17):
167,8
D'   0,111 kg/s.
1500
Consumul de căldură în perioada de sterilizare propriu-zisă
Q7  8, 4  0,01075  300(40  25)  378 kJ.
Consumul de abur în perioada de sterilizare propriu-zisă se
378
D2   0,177 kg
2739  605
și D'' =1,824/300=0,006 kg/s.
Consumul de abur timp de un ciclu se determină cu
expresia (17.21):
Dtot  167,8  0,177  168 kg.
Căldura specifică redusă se determină cu expresia (17. 23):
cred  [0, 48(990  220)  0, 835  870  0, 225  4,19  1160] /
/(990  220  870  0,255 1160)  2,17 kJ / (kg  K ).
Consumul de apă la răcirea produsului se determină cu
expresia (17. 22):
W  2, 3{[(461,1  3, 68 / 4,19) lg(120  18) / (45  18)] 
(2591,85  2,17 / 4,19) lg(120  18) / (40  18)]}  2593, 6 kg .
Consumul de apă la răcire se determină cu expresia (17. 26):
2593, 6
W'=  1, 729 kg / s.
1500
Tabelul 29
Date inițiale pentru calculul termic al autoclavelor
Nr. variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
Durata de sterilizare s, s 300 350 360 350 400
Durata de încălzire inc, s 1500 1550 1580 1600 1480
Durata de răcire rac, s 1500 1520 1540 1560 1490
Masa autoclavei m1, kg 990 990 990 990 990
Masa coșurilor m2, kg 220 220 221 222 223
Masa produsului în recipient m4, kg 0,53 0,7 0,6 0,8 0,9
Masa apei în autoclavă m5, kg 1160 1162 1163 1165 1160
Masa unui recipient m3, kg 0,225 0,250 0,299 0,270 0,280
Căldura specifică a oțelului c1=c2, kJ/(kg·K) 0,48 0,48 0,48 0,48 0,48
Căldura specifică a sticlei c3, kJ/(kg·K) 0,835 0,835 0,835 0,835 0,835
Căldura specifică a produsului c4, kJ/(kg·K) 3,68 3,8 3,85 4,08 3,90
Temperatura inițială a autoclavei și a apei din
75 74 73 72 76
ea t1=t5, °C
Temperatura inițială a coșurilor t2, °C 25 25 25 25 24
Temperatura inițială a recipientelor și a
70 60 71 72 68
produsului t3=t4, °C
Temperatura de sterilizare ts, °C 120 124 125 115 118
Temperatura inițială a apei de răcire t0, °C 18 18 18 18 17
Presiunea aburului viu P, MPa 0,4 0,4 0,4 0,4 0,4
2
Suprafața exterioară a autoclavei F, m 8,4 8,5 8,4 8,5 8,4
Temperatura peretelui autoclavei tper, °C 40 42 44 44 45
Temperatura aerului din secția de producție
25 25 26 26 25,5
taer, °C
Numărul de recipiente în coșuri n 870 850 900 880 890
18.STERILIZATOARE CU ACȚIUNE CONTINUĂ
Productivitatea sterilizatorului cu tambur P (în rec/s)
P=M/  , (18.1)
în care: M reprezintă cantitatea de recipiente care, simultan, se află
în sterilizator, rec;
 – durata de sterilizare care include și durata de încălzire pînă la
temperatura de sterilizare, s.
Productivitatea sterilizatorului cu presiune hidrostatică P
(în rec/s)

P= n , (18.2)
a
în care  reprezintă viteza de mișcare a transportorului cu
recipiente, m/s;
a – distanța dintre axele recipientelor în sterilizatorul cu
transportor cu plăci sau dintre purtători cu recipiente (cupe) în
sterilizatorul hidrostatic, m;
n – numărul de recipiente într-un purtător de recipiente al
sterilizatorului hidrostatic (pentru sterilizatorul cu transportor cu
plăci n=1).
În rezultatul calculului termic se determină consumul de
abur și de apă de racire în sterilizator.
Consumul de căldură la încălzirea recipientelor
confecționate din tablă Q1 (în kJ/s):
Q1 = mrec crec (t2  t1 ) , (18.3)
în care crec reprezintă căldura specifică a oțelului
( crec = 0,48 kJ/kg K);
t1 – temperatura inițială a recipientelor, o C ;
t 2 – temperatura finală a recipientelor (este egală cu temperatura
de sterilizare), o C .

mrec =P m1rec , (18.4)
1
în care m reprezintă masa unui recipient din tablă, kg.
rec
Consumul de căldură la încălzirea produsului din recipiente
Q2 (în kJ/s)
Q2 = m p c p (t4  t3 ) , (18.5)
în care mp reprezintă masa produsului în recipiente, kg;
mp = m1 p ·P, (18.6)
1
în care m p reprezintă masa produsului într-un recipient, kg;
c p – căldura specifică a produsului, kJ/(kg  K);
t3 și t 4 – temperaturile inițială și finaă ale produsului, o C ( t 4 = ts ).
Pierderile de căldură în mediul ambiant se determină
separate pentru suprafața izolată și neizolată a tamburului
sterilizatorului.
Suprafața laterală exterioară a tamburului F ( m 2 )
 D2
F=  Dc Lc  2, (18.7)
4
în care Dc reprezintă diametrul corpului tamburului, m;
Lc – lungimea corpului tamburului, m.
Suprafața izolată a tamburului constituie 70% din toată
suprafața acestuia Fiz (în m 2 ):
Fiz =0.7F. (18.8)
Suprafața neizolată a tamburului Fneiz (în m ):
2
Fneiz = F - Fiz (18.9)

Pierderile de căldură prin convecție și radiație de la
suprafața izolată a tamburului Q1 p (în kJ/s):
Q1 p =  1Fiz (t per  taer ) , (18.10)
în care  1
reprezintă coeficientul de transfer de căldură prin
convecție și radiație, W/( m 2  K)
 1 =9,7+0,07( t per  taer ), (18.11)
t per – temperatura peretelui izolat
t per =0,5 ts , (18.12)
în care ts reprezintă temperatura de sterilizare a produsului, o C .
Pierderile de căldură de la suprafața neizolată a tamburului
Qp (în kJ/s)
Qp =   Fneiz (t per  taer ) ; (18.13)
   9, 7  0, 07(t per  taer )
t per = ts (18.14)
Consumul total de căldură la procesul de sterilizare
Qtot (în kJ/s):
Qtot  Q1  Q2  Qp  Qp . (18.15)
Consumul de abur la sterilizare D (în kg/s)
Q
D= tot , (18.16)
i  ic
în care i reprezintă entalpia aburului, kJ/kg;
ic – entalpia condensului, kJ/kg.
În sterilizatoarele hidrostatice, căldura se mai consumă
suplimentar la încălzirea transportorului sterilizatorului
Q3 (în kJ/s):
Q3  mtr ctr (ttr 2  ttr1 ) (18.17)
în care mtr reprezintă masa transportorului ( mtr    mtr , unde
 – viteza transportorului, care se acceptă egală  =0,1 m/s;
kg
mtr – masa unui metru de lungime a transportorului, );
m
mtr =20kg/m
ctr – căldura specifică a oțelului – materialului din care este
confecționat transportorul, ctr  0,46 kJ/(kg  K);
ttr1 și ttr 2 – temperatura inițială și finală a transportorului, o C .
Încălzirea apei adăugate în sterilizator în timpul funcționării
lui Q4 (în kJ/s):
Q4  Pma ca (ta 2  ta1 ) , (18.18)
în care ma reprezintă cantitatea specifică de apă care se adaugă
( ma =0,5 kg de apă la o cutie);
ca – căldura specifică a apei, kJ/(kg  K);
ta1 și ta 2 – temperatura inițială și, respectiv, finală a apei, o C .
mediul ambiant Q5 (în kJ/s):
∙ (18.19)
în care t per reprezintă temperatura peretelui neizolat al
sterilizatorului, o C ;
t per = ts =120 o C ; în (18.19) se ia în .
∙
Consumul total de căldură la sterilizare Qtot (în kJ/s):
Qtot  Q1  Q2  Q3  Q4  Q5 . (18.20)
Problemă
De determinat productivitatea sterilizatorului cu tambur și
consumul de abur, dacă durata de sterilizare  =1980 s (33 min),
tempratura de sterilizare a pastei de tomate ambalate în cutii nr. 14
ts =98 o C , temperatura inițială a pastei de tomate t1 =40 o C , a
aerului din secția de producţie taer =25 o C .
Presiunea aburului viu P=0,6 MPa,iar gradul de uscare a
aburului x=0,95.
Rezolvare
Numărul de cutii care se gasesc simultan în tamburul
sterilizatorului
M=nZ,
în care n reprezintă numărul de cutii pe o spiră a corpului
sterilizatorului;
Z – numărul de spire ale ghidajului tip spirală.
Aici, Z= Lt / S ,
în care Lt reprezintă lungimea tamburului și care se acceptă egală
cu 5910 mm;
S – pasul spiralei este acceptat egal cu 197 mm.
 Dc
Astfel Z=5910/197=30, iar n  ,
a
în care Dc reprezintă diametrul circumferinței care trece prin
centrul geometric al cutiilor, mm;
a – distanța dintre centrele cutiilor vecine, mm.
Dc  Dt  dc ,
în care Dt reprezintă diametrul tamburului egal cu 1030 m;
dc – diametrul cutiei nr. 14 egal cu 157 mm.
Astfel, Dc =1030+157=1187 mm;
a= dc +b,
în care b reprezintă distanța dintre cutii egală cu 12 mm;
a=157+12=169 mm.
, ∙
Atunci 22 și M=30∙22=660 rec.
Productivitatea sterilizatorului, în cazul în care durata de
sterilizare constituie 1980 s, aplicăm expresia (18.1):
P=660/1980=0,33 rec/s.
Consumul de căldură la încălzirea cutiilor se determină cu
expresiile (18.4) și (18.3):
0,33 ∙ 0,33 0,11kg/s.
În expresia aceasta, masa unei cutii este egală cu 0,33 kg
0,11 ∙ 0,48(98-40)=2,9 kJ/s.
Consumul de căldură la încălzirea pastei de tomate dintr-o
cutie se determină cu expresia (18.5):
0,33 ∙ 3,0 1,0kg/s;
masa pastei într-o cutie se acceptă egală cu 3,0 kg;
1,0 ∙ 3,3(98-40)=194 kJ/s.
Consumul de căldură la acoperirea pierderilor de căldură în mediul
ambiant se determină separat pentru părțile izolată și neizolată ale
corpului sterilizatorului. Suprafața totală exterioară lateral a
corpului sterilizatorului se determină cu expresia (18.7):
, ∙ ,
F=3,14∙1,4∙6,5+ ∙ 2=32 .
Aici se acceptă că =6,5 m și =1,4m.
Suprafeța izolată a sterilizatorului se determină cu expresia
(18.8):
0,7 ∙ 32 ≅ 22 .
Suprafața neizolată a sterilizatorului se determină cu expresia
(18.9):
=32-22=10 .
Pierderile de căldură prin convecție și radiație de la partea
izolată se determină cu expresia (18.10):
22 ∙ 0,01168(49-25)=6,1 kJ/s,
unde aʹ=9,7+0,07(49-25)=11,63 W/(m2·K), sau 0,01163 kW/(m2·K)
aici 0,5 0,5 ∙ 98 49 .
Pierderile de căldură de la partea neizolată a sterilizatorului
10 ∙ 0,015(98-25)=11kJ/s.
Aici =9,7+0,07(98-25)=15 W/( ∙ ) =0,015 kW/( ∙ ).
şi 98 .
Qtot=2,9+194+6,1+11=214 kJ/s.
Consumul de abur la procesul de sterilizare se determină cu
expresia (18.16):
D=214/ 2655,7 410 0,095 kg/s.
Entalpia aburului i=2655,7 kJ/kg, iar a condensului =410kJ/kg.
Problemă
De determinat consumul de abur în sterilizatorul
hidrostatic, dacă productivitatea P 1,33 cutii nr. 9 de mazăre
verde/s, temperatura de sterilizare 120 , temperatura inițială a
cutiilor și a mazării verzi 35 , a apei 18 , a
aerului din secția de producție 25 , temperatura
transportorului =30 , suprafața de radiație termică a camerei de
abur F=58 , presiunea aburului viu p=0,2 MPa și gradul de
uscare a aburului x=0,95, masa cutiei =0,08 kg, masa
produsului în cutie =0,36 kg.
Rezolvare
Consumul de căldură la încălzirea cutiilor din tablă se
1,33 ∙ 0,08 ∙ 0,46(120-35)=4175 J/s 4,2 kJ/s.
Consumul de căldură la încălzirea produsului se determină
cu expresia (18.5):
1,33 ∙ 0,36 ∙ 3,76(120-35)=1,5 kJ/s.
Consumul de căldură la încălzirea transportorului se
20 ∙ 0,1 ∙ 0,48(120-30)=30 kJ/s.
Consumul de căldură la încălzirea apei adăugate în
sterilizator se determină cu expresia (18.18):
1,33 ∙ 0,5 ∙ 4,19(120-18)=264,7 kJ/s.
mediul ambiant se determină cu expresia (18.19):
0,0165 ∙ 58(120-25)=90 kJ/s.
Aici, =9,7+0,07(120-25)=16,5 W/( ∙ )= 0,0165 kW/( ∙ ).
=536,144 kJ/s.
Consumul de abur la sterilizarea mazării verzi în
sterilizatorul hidrostatic se determină cu expresia (18.16):
D=536/(2596-502)=0,25 kg/s=925,4 kg/h, în care entalpia aburului
i=2596 kJ/kg la presiunea aburului p= 0,2 MPa, iar entalpia
condensului =502 kJ/kg, la temperatura =120 .
Tabelul 30
Date inițiale pentru calculul sterilizatorului cu tambur
Nr. variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
Durata de sterilizare , s 1980 1800 1810 1780 1860
Temperatura de sterilizare
98 102 105 108 120
,
Temperatura inițială a
40 41 39 38 40
produsului ,
Temperatura aerului din secție
25 24 26 25 23
,
Presiunea aburului viu p, MPa 0,6 0,62 0,64 0,6 0,65
Gradul de uscare a aburului
0,95 0,95 0,95 0,95 0,95
direct X
Tabelul 31
Date inițiale pentru calculul sterilizatorului hidraulic
Nr. variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
Productivitatea
1,33 1,4 1,31 1,23 1,5
P, cut/s
Temperatura de
126 125 132 132 125
sterilizare ,
18 18 19 20 20
apei ,
cutiilor și produsului 35 35 35 35 35
,
Tabelul 31 (continuare)
Temperatura aerului
din secția de 25 26 24 25 22
producție ,
transportorului 30 31 33 26 25
,
Suprafața exterioară a
58 58 58 58 58
sterilizatorului F,
Presiunea aburului
0,24 0,22 0,23 0,23 0,24
viu p, MPa
Gradul de uscare a
0,95 0,95 0,95 0,95 0,95
aburului viu χ
Produsul care se Mazăre Carne Suc de Vinete
Compot
sterilizează verde înăbușită fructe tocate
Masa produsului în
0,6 0,6 0,6 0,6 0,6
recipient , kg
Masa recipientului
0,08 0,08 0,08 0,08 0,08
, kg
Viteza de mișcare a
0,1 0,11 0,12 0,13 0,14
transportorului v, m/s
Masa 1m de lungime
a transportorului 20 22 23 24 24
, kg
19. PASTEURIZATOARE CU PLĂCI
Coeficientul de recuperare a căldurii se prezintă prin
expresia:
E  (tr  t1 ) / (t p  t1 ) , (19.1)
în care tr reprezintă temperatura lichidului după încălzire în
compartimentul de regenerare,  C ;
ti – temperatura inițială a lichidului care se încălzește,  C ;
t p – temperatura de pasteurizare a lichidului,  C ;
De unde tr = ti +E (t p  ti ) . (19.2)
Consumul total de căldură la încălzirea lichidului Qtot
(în kJ/s):
Qtot = Qr + Qp , (19.3)
în care Qr reprezintă consumul de căldură în compartimentul de
regenerare, kJ/s;
Qp – consumul de căldură în compartimentul de
pasteurizare kJ/s;
Qr = E W  c  (t p  ti )  W  c  (tr  ti ) (19.4)
și Qp = (1  E ) W  c  (t p  ti ) , (19.5)
în care W reprezintă cantitatea lichidului care se încălzește, kg/s;
c – căldura specifică a lichidului, k J / (kg  K ) .
Coeficientul de recuperare E=0,6…0,85.
Cantitatea de căldură transferată apei de răcire Qar (în kJ/s)
Qar = ∙ ∙ ∙ , (19.6)
în care t f reprezintă temperatura finală a lichidului (după răcire și
menținere),  C .
Suprafaţa de transfer de căldură în compartimentul de
recuperare Fr (în m 2 )
Fr = Qr / kr  tr , (19.7)
în care k r reprezintă coeficientul total de transfer termic în
compartimentul de recuperare, k r =1,16...1,74 kW/( m2  K ) ;
tr – diferența medie de temperatură dintre temperaturile
lichidului care se încălzește și apoi se răcește,  C
tr = (1  E )(t p  t1 )  t p  t f . (19.8)
Suprafața de transfer de căldură în compartimentul de
pasteurizare Fp (în m 2 )
Fp = Qp / (k p  t p ), (19.9)
în care k p reprezintă coeficientul total de transmisie a căldurii în
compartimentul de pasteurizare, k p =0,925...2,1 kW/( m2  K ) ;
t p – diferența medie de temperatură,  C
t p = [(tafi  t p )  (taff  tr )] / 2, (19.10)
în care tafi și taff reprezintă temperatura inițială și, respectiv, finală
a agentului termic (apei fierbinți),  C .
Suprafața de răcire în compartimentul de răcire
Frac (în m 2 ).
Frac = Qrac / (krac  trac ), (19.11)
Aici, Qrac = W  c  [(t p  t f )  (t p  ti )], (19.12)
în care krac reprezintă coeficientul de transmisie a căldurii în
compartimentul de răcire, krac =1,16...2,09 kW/( m2  K ) ;
trac – diferența medie de temperaturi în compartimentul de răcire, °C:
trac = [(tri  t f rac )  (t pr  t i rac )] / 2, (19.13)
i f
în care t rac și t rac reprezintă temperatura inițială și, respectiv,
finală a apei de răcire,  C ;
tri – temperatura produsului răcit,  C ;
t pr – temperatura înaintea compartimentului de răcire,  C .
tri = t p + ti - tr . (19.14)
Consumul apei de răcire Wrac (în kg/s):
Wrac = W  c  (tri  t f ) / [ca  (trac
f
 t i rac )], (19.15)
în care ca reprezintă căldura specifică a apei ca =4190 J / (kg  K ) .
Problemă
De calculat pasteurizatorul cu plăci în care se pasteurizează
sucul de struguri la temperature t p =92  C ,dacă productivitatea
pasteurizatorului P=1,5 kg/s,conținutul substanțelor uscate în sucul
inițial 18 %,temperatura inițială a sucului ti =18  C ,temperatura
finală t f =23  C (după răcire), coeficientul de recuperare E=0,8,
căldura specifică a sucului de struguri c=3,69 J / (kg  K ) .
Rezolvare
Temperatura sucului după încălzirea lui în compartimentul
de recuperare se determină cu expresia (19.2):
tr =18+0,8  (92-18)=77,2  C .
Consumul de căldură în compartimentul de recuperare se
Qr = 1, 5  0,8  3, 69  (77, 2  18) kJ/s.
Consumul de căldură în compartimentul de pasteurizare se
Qp = (1  0,8) 1, 5  3, 69  (92  18) =81,92 kJ/s.
Cantitatea de căldură transmisă apei de răcire o determinăm
cu expresia (19.6):
Qar = 1, 5  3, 69  [(92  23)  0,8  (92  18)] =54,24 kJ/s.
Acceptăm coeficienții globali de transmisie a căldurii
pentru compartimentul de recuperare k r =1,65 kW/( m2  K ) , pentru
compartimentul de pasteurizare k p =1,75 kW/( m2  K ) și pentru
compartimentul de răcire krac =1,4 kW/( m2  K ) .
Suprafața de schimb de căldură a compartimentului de
recuperare se determină cu expresia(19.7):
Fr = 327,67 / [1,65(92  77, 2)]  13, 42 m2 .
Pentru a calcula suprafața de schimb de căldură pentru
compartimentul de pasteurizare, găsim la început diferența medie
de temperaturi în acest compartiment. Acceptăm temperatura
inițială a apei fierbinți (agent termic) tafi =98  C și atunci
temperatura finală a apei fierbinți
taf2 = taf1 -0,2387∙ = 98  0, 2387  3, 69(92  77, 2)  85  C
și determinăm cu expresia(19.10):
t p = [(98  92)  (85  77, 2)] / 2  7  C .
Suprafaţa de schimb de căldură a compartimentului de
pasteurizare se determină cu expresia(19.9):
81,92/ 1,75 ∙ 7 6,99 .
Admitem că temperaturile inițială și finală ale apei de
răcire,
t i rac =4 și tracf
=15 .
Temperatura sucului la intrare în compartimentul de răcire
tri =92+18-77,2 .
Diferența medie de temperaturi în compartimentul de răcire
se determină cu expresia(19.13):
trac = [(32,8 15)  (23  4)] / 2  18, 4 C.
Tabelul 32
Date inițiale pentru calculul pasteurizatoarelor cu plăci
Căldura specifică a produsului

Conținutul substanțelor uscate
,
Coeficientul de recuperare E
de pasteurizat c, kJ/(kg∙K)
Temperatura pasteurizării
pasteurizatorului P, kg/s
Nr. variantei
în produsul inițial, %
Temperatura finală a
Produsul de
pasteurizat
Productivitatea
produsului ,
produsului ,
1 Suc de struguri 92 1,5 18 18 23 0,8 3,69
2 Suc de mere 89 1,4 16 16 22 0,8 3,91
3 Suc de vișine 90 1,3 17 17 0,8 3,85
4 Lapte 70 1,7 18 15 0,8 2,1
5 Bere 80 1,6 12 14 0,8 1,8
Suprafaţa de schimb de căldură în compartimentul de răcire

Frac = 54, 24 / (1, 4 18, 4)  2,11 m2 ,
Cantitatea apei de răcire se determină cu expresia (19.15):
Wrac = 1, 5  3, 69  (32,8  23) / [4,19  (15  4)]  1,177 kg / s.
20. CUPTOARE DE COPT PÂINE
Bilanțul termic al camerei de copt pâine (în kJ/kg) se

prezintă:
, (20.1)
în care reprezintă cantitatea de căldură care se introduce în
camera de coacere, kJ/kg;
– consumul theoretic de căldură la coacerea pâinii, kJ/kg;
– pierderile de căldură la supraîncălzirea aburului, kJ/kg;
– pierderile de căldură cu aerul de răcire, kJ/kg;
– pierderile de căldură în mediul înconjurător cu organul de
transportare, kJ/kg;
– pierderile de căldură în mediul înconjurător prin pereții
exteriori ai camerei de coacere, kJ/kg;
– pierderile de căldură prin fundația camerei de coacere, kJ/kg;
– pierderile de căldură prin radiație prin găurile din pereții
camerei de coacere, kJ/kg;
– căldura consumată la încălzirea camerei de coacere, kJ/kg
(pentru cuptoare dotate cu transportor =0).
Consumul teoretic de căldură la coacere (în kJ/kg)
, (20.2)
în care reprezintă pierderile de coacere, %;
– entalpia aburului supraîncălzit, J/kg;
– entalpia apei din aluat, J/kg;
– conținutul coajei în pâine,%;
– conținutul substanțelor uscate în miezul pâinii fierbinți, kg/kg
de miez;
– căldura specifică a substanțelor uscate din miez, J/(kg∙K);
– căldura specifică a coajei, J/(kg∙K);
– căldura specifică a apei din pâine, J/(kg∙K);
– temperatura coajei, ;
– temperatura aluatului , ;
– temperatura medie a miezului, ;
– umiditatea pâinii fierbinți, %;
Aici, 1 . (20.3)
Pierderile de căldură la supraîncălzirea aburului care se
introduce în camera de coacere pentru umectarea semifabricatelor
de aluat (în kJ/kg)
, (20.4)
în care D reprezintă cantitatea de abur saturat,care se introduce în
camera de coacere, kg/kg;
– entalpia aburului saturat, J/kg.
Pierderile de căldură la încălzirea aerului care circulă
î camera de coacere (în kJ/kg)
/ , (20.5)
în care reprezintă conținutul de umezeală a aerului care se
evacuează din camera de coacere, kg/kg de aer;
– conținutul de umezeală a aerului care se introduce în camera
de coacere, kg/kg de aer;
– căldura specifică a aerului, J/(kg∙K);
– temperatura aerului în camera de coacere, ;
Pierderile de căldură cu organul de transportare a cuptorului
ţ ţ ţ ţ ,
în care ţ, , reprezintă masa respectiv a lanţurilor,
leagănelor şi a benzii în kg de produse sau de metal raportate la 1
kg de produse fierbinţi;
ţ, , – căldura specifică, respectiv, a materialului lanţurilor,
leagănelor sau a benzii, kJ/(kg∙K);
ţ, , – temperatura iniţială, respectiv, a lanţurilor, leagănelor,
benzii, ;
ţ, , – temperatura finală, respectiv, a lanţurilor, leagănelor,
benzii, .
Pierderile de căldură în mediul ambiant (în kJ/kg):
∙ , (20.6)
în care reprezintă suprafața pereților camerei de coacere, ;
– temperatura aerului din secția de producție, ;
– temperatura mediului din camera de coacere, ;
– coeficientul global de transmisie a căldurii prin pereții camerei
de la mediul din ea în mediul ambiant, W/( ∙ ).
, (20.7)
∑
în care reprezintă coeficientul de transfer de căldură de la
pereții camerei de coacere în mediul ambiant, W/( ∙ );
– coeficientul de transfer de căldură de la mediul din camera de
încălzirea la pereții ei, W/( ∙ );
∑ -rezistența termică totală
∑ , (20.8)
în care reprezintă grosimea peretelui din cărămidă, m;
– grosimea stratului de izolație termică, m;
– coeficientul conductibilității termice a pereților din cărămidă,
W/(m∙ );
– coeficientul conductibilității termice a stratului de izolație
termică, W/(m∙ );
Productivitatea cuptorului P (în kg/s) se determină cu
expresia:
P= n·m : , sau P= N∙ ·m: , (20.9)
în care n reprezintă numărul de obiecte pe vatră;
m – masa unui obiect, kg;
durata de coacere, s;
N – numărul de leagăne mici;
– numărul de obiecte în leagăn.
Pierderile de căldură prin fundația cuptorului = A, kJ/kg.
Pierderile de căldură prin găurile în pereții camerei de
coacere = B, kJ/kg.
Aici, A + B = (1…2)( ) / 100.
Pentru cuptoare de copt pâine, dotate cu transportoare, = 0.
Prin urmare, kJ/kg.
Randamentul cuptorului de copt pâine se determină cu
expresia:
= / . (20.10)
Problemă
De calculat consumul de căldură pe oră în camera de
coacere și randamentul camerei de coacere a cuptorului “ФТЛ – 2”
de copt franzele pe vatră, dacă:
masa franzelei este egală cu 0,5 kg;
pierderile de coacere z = 7%;
umiditatea franzelelor în stare fierbinte W = 41,9%;
conținutul coajei în franzelă = 16%;
temperatura coajei = 130 ;
temperatura aluatului = 30 ;
temperatura medie a miezului = 98 ;
căldura specifică a substanțelor uscate
ale miezului și căldura specifică a coajei = = 1255 J/(kg∙K);
temperature mediului din camera de coacere
la ieșirea din ea = 180 .
Rezolvare
Consumul teoretic de căldură la coacere se determină cu
expresiile (20.2) și (20.3):
= 1-(0,419+0,16) = 0,421 kg/kg de miez;
= 0,07(2810∙ 10 + 0,419 ∙ 10 ) + 0,46 ∙ 1255 (130-30) +
(0,421 ∙ 1255 + 0,419 ∙ 4187)(98-30) = 364 ∙ 10 J/kg.
Pierderile de căldură la supraîncălzirea aburului care se
introduce în camere de coacere pentru umectarea semifabricatelor
de aluat se determină cu expresia (20.4):
= 0,12(2810 ∙ 10 -2350 ∙ 10 )= 55,2 ∙ 10 J/kg.
Aici, D – cantitatea de abur saturat, se acceptă egală cu
0,12 kg/kg de produs finit; – entalpia aburului saturat egală cu
2350 kJ/kg.
Pierderile de căldură la încăzirea aerului care circulă se
= [(0,07+0,12):(0,418 – 0,014)]1020 (180-25)= 74,3 ∙ 10 J/kg
Aici umidității relative a aerului 40% și temperaturii
lui egală cu 180 le corespunde = 0,418 kg/kg, iar dacă =70%
și temperatura = 25% , = 0,014 kg/kg și = 1020 J/(kg∙ ).
Pierderile de căldură = 0.
Tabelul 33
Date inițiale pentru calculul cuptoarelor cu acțiune
continuă de copt produse de panificație
Nr. variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
Numărul leagănelor N 14 26 28 22 20
Numărul de obiecte în leagăn n 16 16 14 18 18
Masa unui obiect m, kg 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5
Pierderile de coacere , % 7,0 7,1 7,2 6,8 6,9
Umiditatea obiectelor în stare
41,9 42 41,8 41,5 42,0
fierbinte w,%
Conținutul cojii în produsul finit
16,0 15,5 16,2 15,8 15,6
,%
Temperatura coajei t1 ,  C 130 130 130 130 130
Temperatura aluatului t 2  C 30 28 29 31 32
Temperatura medie a miezului
98 98 99 99 100
produsului finit t3 ,  C
Căldura specifică a s. u. din miez și
a cojii , J / ( kg  K ) 1255 1256 1260 1250 1248
Temperatura mediului în camera de
250 250 250 250 250
coacere ,
Temperatura mediului la ieșirea
180 181 182 178 176
din camera de coacere tcc, °C
Pierderile de căldură prin fundația
32,5·103 32,5·103 32,5·103 32,5·103 32,5·103
cuptorului , J/kg
Pierderile de căldură prin radiație
prin găurile din pereții camerei de 12,5·103 12,5·103 12,5·103 12,5·103 12,5·103
coacere , J/kg
Pierderile de căldură în mediul ambiant se determină cu
expresiile (20.6),(20.7) și (20.8):
0,65 0,03
1,28 ∙ / ;
0,7 0,084
K= 0,7W/ ∙ ;
,
0,7 ∙ 25,3 250 25 : 0,178 22,4 ∙ 10 J/kg.
Aici, 25,3 ; 250 ; 25 ;
10 W/ ∙ ; 25 W/ ∙ ; = 0,65 m;
= 0,7 W/ (m∙ ); = 0,03m; = 0,084 W/ (m∙ ).
Productivitatea cuptorului se determină cu expresia (20.9):
P = 16 ∙ 24 ∙ 0,5 ∶ 60 ∙ 18 = 0,178 kg/s.
Aici, n = N = 16∙ 24.
Pierderile de căldură prin găurile din pereții camerei de
coacere 12,5 ∙ 10 J/kg.
Pentru cuptoare cu acțiune continuă 0.
Consumul total de căldură
364 ∙ 10 55,2 ∙ 10 74,3 ∙ 10 22,4 ∙
10 +32,5∙ 10 +12,5∙ 10 =560,9∙ 10 kJ/kg.
Randamentul camerei de coacere se determină cu expresia (20.10):
∙
= ∙ 100= 64,8%.
,
21. CUPTOARE DE PRĂJIT LEGUME
Consumul de căldură în aparatele de prăjit legume inelude:
consumul de căldură la încălzirea produsului (în kJ/s)
, (21.1)
în care P reprezintă productivitatea cuptorului, kg/s;
c – căldura specifică a produsului, kJ/(kg∙ K); ș – temperatura
inițială și finală a produsului, ;
Consumul de căldură la evaporarea umezelii din produs în
timpul prăjirii , (în kJ/s):
0,01 , (21.2)
în care x reprezintă procentul de reducere a masei produsului în
timpul prăjirii, %;
r – căldura latentă de evaporare a apei, kJ/kg.
Consumul căldurii la încălzirea cupelor , (în kJ/s)
∙ , (21.3)
în care reprezintă masa produsului într-o cupă, kg;
– masa unei cupe perforate, kg;
– căldura specifică a oțelului, kJ/(kg∙K);
– temperatura stratului activ de ulei, ;
– temperatura inițială a cupelor, .
Consumul de căldură la încălzirea uleiului proaspăt adăugat
(în kJ/s)
0,01 , (21.4)
în care M reprezintă consumul uleiului la prăjirea produsului, %
din masa produsului;
– căldura specifică a uleiului, kJ/(kg ∙ );
– temperatura iniţială a uleiului, .
Consumul de căldură la încălzirea apei de răcire (în kJ/s):
, (21.5)
în care Aca reprezintă consumul specific al apei de răcire în kg de
apă/kg de produs;
– căldura specifică a apei kJ/(kg ∙ );
și – temperatura inițială și, respectiv, finală a apei de
răcire, .
Pierderile de căldură în mediul înconjurător prin convecţie
şi radiaţie (în kJ/s):
, (21.6)
în care reprezintă suprafața laterală exterioară a cuptorului, ;
– coeficientul de transfer de căldură prin convenție și radiație,
W/( ∙ );
și – temperaturile pereților aparatului și, respectiv, ale
aerului din secția de producție, .
=9,7+0,07 . (21.7)
Consumul total de căldură (în kJ/s)
. (21.8)
Ssuprafaţa de încălzire F (în ):
F= /k∆ , (21.9)
în care k reprezintă coeficientul total de transmisie a căldurii
W/( ∙ );
∆ – diferența medie dintre temperatura aburului viu și a
uleiului, ;
Consumul de abur viu în aparatul de prăjit D (în kg/s):
D= , (21.10)
în care și reprezintă entalpia aburului viu și, respectiv, entalpia
condensului.
Consumul de abur în aparatul de prăjit tip “APMP-1”.
D (în kg/s) se poate determina și cu expresia impirică
D=(1,14…1,16)P ∆ 22,6 1,3 … 1,7 ∆ √ , (21.11)
în care ∆ reprezintă diferența de temperaturi (finală și inițială a
produsului), ;
∆ – diferența dintre temperaturile finală și inițială a apei de
răcire, .
Productivitatea aparatului de prăjit P (în kg/h) se poate
determina cu ecuația consumului total de căldură
P= / 0,01
0,0181 , (21.12)
în care reprezintă temperature aburului viu, ;
Problemă
De calculat consumul aburului viu pentru cuptorul de prăjit
legume tip “APMP-1” dacă: productivitatea cuptorului P=1800
kg/h; materia primă care se prăjește vinete, procentul de reducere a
masei vinetelor în rezultatul prăjirii x=40%; căldura specifică a
vinetelor c=4,6 kJ/(kg·K); temperatura inițială a vinetelor =25 ;
temperatura produsului finit =100 ; căldura latentă de
evaporare a apei r=2260 kJ/kg; densitatea volumică a vinetelor
=400 kg/ ; temperatura inițială a cupelor =20 ;temperatura
stratului activ de ulei =150 ; căldura specifică a oțelului
=0,48 kJ/(kg·K); masa vinetelor într-o cupă 3kg;
temperatura inițială a uleiului =23 ; masa cupei =4 kg;
căldura specifică a uleiului =1,93 kJ/(kg ∙ ); consumul uleiului
M= 20 %P; căldura specifică a apei =4,2 kJ/(kg ∙ ); consumul
specific al apei de răcire A=0,5 kg apă/kg vinete; temperatura
inițială a apei =20 ; temperatura finală a apei de răcire
=60 ; temperatura peretelui exterior al cuptorului =50 ;
temperatura aerului din secția de producție =25 ; suprafața
laterală exterioară a cuptorului =20 ; presiunea aburului viu
p=1,0 MPa; coeficientul total de transmisie a căldurii K=500
W/( ∙ ); temperatura aburului la presiunea 1,0 MPa tamburului
=180 .
Rezolvare
Consumul de căldură la încălzirea vinetelor se determină cu
expresia (21.1):
∙ 4,6 100 25 172,5 kJ/s.
Consumul de căldură la evaporarea apei în timpul prăjirii se
0,01 ∙ 40 ∙ 2260 452 kJ/s.
Consumul de căldură la încălzirea cupelor se determină cu
expresia (21.3):
∙ 4 ∙ 0,48 150 20 41,6 kJ/s.
∙
Consumul de căldură la încălzirea uleiului proaspăt adăugat
(kJ/s) se determină cu expresia (21.4):
0,01 ∙ 20 ∙ 1,93 ∙ 150 25 23,75 kJ/s.
Consumul de căldură la încălzirea apei de răcire se
∙ 4,2 ∙ 0,5 60 20 42 kJ/s.
mediul înconjurător se determină cu expresia (21.6) și (21.7):
=9,7+0,07 50 25 =11,45 W/( ∙ );
=20∙ 11,45 50 25 /3600 5,72 kJ/s.
172,5 452 41,6 23,75 42 5,72 695,5 kJ/s.
Cantitatea de abur viu consumată la prăjirea vinetelor se
,
D= =0,35 kg/s.
,
Consumul de abur se poate determina și cu expresia
empirică (21.11):
0,15 4,6 100 25 1,5 60 20 22,6 ∙ 40 /
2260 0,347 kg/s,
ceea ce dă dovadă că calculele sunt efectuate corect.
Suprafața de încălzire se determină cu expresia (21.9):
F=719,71/(500∙ 112,5)∙ 3600 ≅ 43 ;
∆ ∆ 157 30
∆ 112,5 ;
∆ 157
∆ 30
∆ 180 23 157 ;
∆ 180 150 30 ;
Tabelul 34
Date inițiale pentru calculul cuptorului de prăjit tip
“APMP-1”
Nr. variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
Produsul agroalimentar vinete dovlecei morcov ceapă cartofi
Productivitatea P, kg/s 1800 2000 1400 1600 1700

Procentul de reducere a
40 38 35 35 36
masei produsului x, %
Căldura specifică a
4,6 1,99 3,5 3,2 3,81
produsului c, kJ/(kg·K)
25 25 24 24 23
produsului ,
Temperatura finală a
100 99 98 100 99
produsului ,
Căldura latentă de
2260 2260 1999 1999 1985
evaporare a apei r, kJ/kg
20 20 20 20 20
cupelor ,
Temperatura stratului
150 150 152 152 154
activ de ulei ,
căldura specifică a
0,48 0,48 0,48 0,48 0,48
oțelului c1, kJ/(kg·K)
Masa produsului într-o
3,0 2,8 3,2 3,1 3,3
cupă mp, kg
23 23 22 20 21
uleiului t1,°C
Masa cupei mc, kg 4,0 4,0 4,0 4,0 4,0
Consumul uleiului M, %P 20 22 20 21 22
Consumul specific de apă
0,5 0,5 0,5 0,5 0,5
de răcire A, kg/kg
20 20 20 21 21
apei de răcire ts, °C
temperatura finală a apei
60 60 61 59 59
de răcire t6, °C
Temperatura peretelui
50 50 50 50 50
cuptorului t7, °C
Temperatura aerului din
25 24 26 23 25
secția de producţie taer, °C
Suprafața laterală a
20 20 20 20 20
cuptorului Fa, m2
Presiunea aburului viu
1,0 1,0 1,1 1,1 1,2
p, MPa
Coeficientul total de
transmisie a căldurii 1500 1550 1500 1550 1580
K, W/( ∙ )
Căldura specifică a
uleiului , k J / (kg  K ) 1,93 1,93 1,93 1,93 1,93
Temperatura aburului viu
180 180 184 184 188
,
22. USCĂTORUL CU BANDĂ
Uscătorul cu bandă se calculează cu ajutorul diagramei I–d.
Cunoscând, parametrii (temperatura și umiditatea) aerului exterior
și acceptând temperatura aerului sub bandă (după încălzitorul de
aer) și deasupra benzii (după ce aerul a străpuns stratul de produs
de pe bandă) în limitele temperaturilor recomandate, se elaborează
procesul teoretic de uscare în diagrama I–d și apoi procesul real de
uscare.
Din diagramă se determină conținutul de umiditate și
entalpia aerului în fiecare zonă până la încălzitorul de aer și după el
și după ce aerul a străpuns stratul de produs de pe bandă.
Dispunând de așa date se poate de calculat consumul de aer, abur
și suprafaţa de încălzire. Dacă este dată productivitatea uscătorului,
umeditățile inițială și finală ale produsului sau dacă este cunoscut
consumul de aer (productivitatea ventilatorului) sau suprafața de
încălzire a încălzitorului de aer în fiecare zonă,se poate de calculat
productivitatea uscătorului și consumul de aer.
Cantitatea de umezeală evaporată din produs în timpul
uscării W (în kg/s):
W= , (22.1)
în care reprezintă masa produsului inițial care se introduce în
uscător, kg/s;
– masa produsului finit (uscat), kg/s;
și – umiditatea inițială și finală a produsului, %.
Masa produsului finit (în kg/s)
. (22.2)
Consumul de aer la uscare L (în kg de aer/s).
L=W∙l, (22.3)
în care W reprezintă cantitatea de umezeală evaporată, kg/s;
l – consumul de aer la evaporarea 1kg de umezeală, kg/kg de
umezeală.
l= , (22.4)
în care și reprezintă conținutul de umezeală a aerului (în kg
de umezeală la 1kg de aer);
și – conținutul de umezeală a aerului (în g de umezeală la
1kg de aer); se determină din diagrama I–d.
Volumul aerului consumat (în / )
=L , (22.5)
, ∙
în care R reprezintă constanta gazelor;
– volumul specific al aerului, /kg;
– temperatura aerului exterior, ;
– umiditatea relativă a aerului exterior, %;
– presiunea aerului saturat la , Pa.
După volumul și presiunea aerului se selectează
ventilatorul. Dacă uscătorul funcționează în continuu (vara și
iarna), apoi consumul de aer se calculează pentru condițiile de vară
și ventilatorul se selectează reieșind din aceste condiții.
Consumul de căldură la încălzirea aerului î . (în J/s)
î . =W∙q , (22.6)
în care q reprezintă consumul de căldură raportat la 1 kg de
umezeală evaporată, J/kg.
q=l( )= , (22.7)
în care și reprezintă entalpia aerului umed respectiv pînă la
încălzitorul de aer și după aceasta (se determină din diagrama I-d).
Cunoscând consumul de căldură în încălzitorul de aer, se
poate de calculat suprafața de încălzire F (în ), cantitatea de
umezeală evaporată, sau consumul de abur (în kg/s)
F= î .; (22.8)
∆
î .
D= , (22.9)
în care ∆ reprezintă diferența medie logaritmică de temperatură i,
;
și – entalpia aburului de încălzire și respectiv a
condensului, J/kg;
K – coeficientul total de transmisie a căldurii, W/( ∙ ).
Pentru încălzitorii de aer confecționați din țevi cu aripioare
K= 10,23 , , (22.10)
în care v reprezintă viteza de mișcare a aerului, m/s.
Consumul de abur în uscătorul cu 4 benzi D (în kg/h) se
poate determina și cu expresia (cu aproximație):
D=(0,0005…0,00055) / 100 ∙
. (22.11)
D=(0,0005…0,00055) / 100 ∙
. (22.12)
Cantitatea de căldură (în kJ/kg de umezeală evaporată)
necesară pentru încălzirea produsului de la la
∙ /W, (22.13)
în care reprezintă cantitatea produsului care se usucă, kg;
– căldura specifică a produsului, kJ/(kg∙ );
și – respectiv temperaturile inițială și finală ale
produsului, .
Cantitatea de căldură (în kJ/kg) necesară pentru
încălzirea organului de tracțiune de la la
∙ /W, (22.14)
în care reprezintă masa organului de tracțiune, kg;
– căldura specifică a materialului organului de tracțiune
kJ/(kg∙ );
și – temperatura inițială și respective finală a organului de
tracțiune, .
= ∙v , kg/s;
în care reprezintă masa 1 m liniar a transportorului, kg;
v – viteza liniară a transportorului, m/s.
Căldura care se introduce în uscător cu umiditatea
(în kJ/kg umiditate)
∙ , (22.15)
în care reprezintă căldura specifică a apei, kJ/(kg∙ );
– temperatura inițială a apei, .
Pierderile de căldură (în kJ/kg umiditate)
. . ∙0,06, (22.16)
în care 0,06 – procentul de pierderi de căldură. Pierderile totale de
căldură (în kJ/kg umiditate)
∆ . . . , (22.17)
în care . reprezintă căldura suplimentară introdusă în camera
de uscare, kJ/kg umiditate. Abaterea procesului real de uscare de la
cel teoretic în prezentarea grafică a procesului în diagrama I-x (fig.
16 și fig. 17)
eE=ef∙ ∆/m , (22.18)
eE și ef reprezintă respectiv, porțiunile de abatere a
entalpiei și conținutului de umiditate a aerului;
m – raportul scării diagramei m= ⁄ (fig. 16 și fig. 17).
Problemă
De calculat consumul de abur în instalația de uscare cu
benzi suprapuse la uscarea cartofilor. Productivitatea uscătorului în
produs uscat m= 0,247 kg/s; umiditatea inițială a produsului
este egală cu 83% ,acea finală -10 %. Umiditatea relativă a
aerului exterior 80%, temperatura acestuia 15 .
Temperatura aerului sub prima și a doua bandă 80 ,
sub benzile III și IV 70 . Din toată umiditatea
evaporată din produsul inițial: 35% se evaporă pe benzile I și II,
26%-pe banda III, 4%-pe banda IV. Durata uscării =4,5 h,
temperatura aerului utilizat după fiecare din benzi este egală cu
45 . Pierderile de căldură sunt egale cu 10%. Temperatura
termometrului umed =42 . Căldura specifică a cartofilor
c=3,587 kJ/(kg∙ ). Temperatura inițială a produsului umed
=26 ; presiunea aburului în caloriferele de sub benzile I-II și
III-IV este respective egală cu 0,98 și 0,685 MPa. Schema
procesului de uscare și datele necesare sunt prezentate în figura 16.
Rezolvare
Masa totală a apei evaporate se determină cu expresia (21.1):
W=0,247∙3600∙(83-10)/(100-10)=712 kg/h.
Masa apei care se evaporă pe fiecare bandă va fi:
∙ 0,35 712 ∙ 0,35 249,2 kg/h =0,069 kg/s;
∙ 0,26 712 ∙ 0,26 185,1 kg/h=0,051 kg/s;
∙ 0,04 712 ∙ 0,04=28,5 kg/h=0,008 kg/s;
Consumul specific de căldură în calorifer se determină cu
expresia (22.7):
=(192-155)/(0,0565-0,042)=2551,7 kJ/kg;
=(155-118)/(0,042-0,028)=2642,8 kJ/kg;
=(118-92)/(0,028-0,018)=2600 kJ/kg;
=(92-33,52)/(0,018-0,008)=5848 kJ/kg.
Consumul de căldură în încălzitoarele de aer se determină
cu expresia (22.6):
0,069 ∙ 2551,7=176,07 kJ/s;
0,069 ∙ 2642,8=182,35 kJ/s;
0,051 ∙ 2600=132,6 kJ/s;
0,008 ∙ 5848=46,75 kJ/s;
Consumul de căldură la încălzirea produsului umed de la
temperatura inițială 26 până la temperatura termometrului
umed 42 .
î . =0,247∙3,587(42-20)=19,49 kJ/s.
Consumul de căldură la încălzirea produsului umed și la
evaporarea apei, ținând seama de pierderile de căldură:
pe prima bandă
1,1 î . =1,1(176,07+19,49)=215,12 kJ/kg;
pe banda a II-a
1,1 ∙ 182,35=200,59 kJ/kg;
pe banda a III-a
1,1 ∙ 132,6=145,86 kJ/kg;
pe banda a IV-a
1,1 ∙ 46,75=51,46 kJ/kg.
Prin urmare,
Q=Q1+Q2+Q3+Q4=215,12+200,59+145,86+51,46 =613,03 kJ/kg.
Figura 16. Diagrama I-x a lui Ramzin.
Consumul de abur cu presiunea 0,98 MPa pe benzile I și II-a:

/ =(215,12+200,59)/2017,5 kg/s,
în care r reprezintă căldura latentă de evaporare, kJ/kg.
Consumul de abur cu presiunea 0,685 MPa în caloriferele
de sub benzile a III-a și a IV-a:
/r = 197,32/2068,7=0,095 kg/s.
Consumul total de abur
D= + =0,206+0,095=0,301 kg/s.
Consumul specific de aer se determină cu expresia (22.4):
20,62 kg/kg produs.
, ,
Consumul total de aer se determină cu expresia (22.3):
L=712∙20,62=14681,44 kg/h.
Problemă
De calculat consumul de aer, de căldură și de abur de
încălzire pentru uscătorul cu bandă și cu acțiune continuă, care
funcționează în proces normal de uscare. Productivitatea
uscătorului în drojdie umedă de pâine m=200 kg/h, umiditatea
inițială a drojdiei 70%, umiditatea finală 8%. Căldura
specifică a drojdiei uscate 1,6 / ∙ , masa organului
de tracțiune =1200 kg, căldura specifică a lui =1,4 kJ/(kg·K).
Drojdia uscată și organul de tracțiune intră în camera de uscare cu
temperatura inițială 15 , se încălzesc în ea până la
30 și iese din camera de încălzire cu temperatura
27 . Aerul în camera de uscare nu se încălzește. Temperatura
aerului înaintea caloriferului 18 , umiditatea relativă a
aerului 72%. Temperatura aerului la intrare în camera de
uscare 45 și 15%. Aerul iese din camera de uscare cu
temperatura 27 .
Rezolvare
Cantitatea de umiditate W evaporate din drojdie în timpul
uscării se determină cu expresia (22.1):
W=200(70-8)/(100-8)/3600=0,037 kg/s.
Productivitatea uscătorului în produs uscat
= 200/3600-0,037=0,056-0,037=0,019 kg/s.
Consumul de căldură la încălzirea drojdiei de la
15 la 30 se determină cu expresia (22.13):
=0,015∙2,56(30-15)/0,037=15,57 kJ/kg,
în care 2,56-căldura specifică a drojdiei la umiditatea medie a lor
42%.
Consumul de căldură la încălzirea organului de tracțiune de
la 15 la 30 se determină cu expresia (22.14):
1200 ∙ 1,4 30 15 /3600 ∙ 0,037=189,19 kJ/kg.
Căldura introdusă în uscător cu umiditatea materialului se
Tabelul 35
Date inițiale pentru calculul instalației de uscare cu
benzi suprapuse
Nr. variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
Produsul care se usucă cartofi mere prune pere caise
Productivitatea uscătorului , kg
900 1000 950 860 880
materie primă/h
Umiditatea inițială a materiei
82 86 85 84 83
prime w1, %
Umiditatea produsului finit w2, % 10 14 18 14 12
Umiditatea relativă a aerului 0, % 68 66 70 70 67
Temperatura aerului t0, °C 15 16 20 18 18
Temperatura aerului sub benzile I
80 82 81 83 82
și a II-a t1=t2, °C
Temperatura aerului sub benzile a
70 70 70 70 70
III-a și a IV-a t3=t4, °C
Durata procesului de uscare , h 4,5 4,6 4,8 4,6 4,7
Temperatura aerului utilizat după
45 45 46 46 46
fiecare din benzi, °C
Pierderile de căldură în mediul
10 10 10 10 10
ambiant, %
Temperatura termometrului umed
42 42 42 42 42
tu, °C
I 35 36 34 36 36
Cantitatea de umezeală II 35 36 34 35 35
evaporată pe benzile I,
II, III, IV, % III 26 24 27 25 25
IV 4 4 5 4 4
Căldura specifică a produsului c,
3,587 3,91 3,81 3,7 3,88
kJ/kg·K
4,19 ∙ 15=62,81 kJ/kg.
Acceptând că pierderile de căldură vor constitui 6% din
căldura utilă introdusă valoarea lor se va determina cu expresia
(22.16):
=(15,57+189,19-62,81)∙0,06=8,52 kJ/kg.
Pierderile totale de căldură se determină cu expresia
(22.17):
∆=(0-68,21)-(15,57+189,19+8,52)=-145,1 kJ/kg.
Din diagrama I-x (fig.17) găsim: =0,009 kg/kg de aer uscat și
=39,8 kJ/kg (punctual A pe diagrama (fig. 17),
0,009 / de aer uscat și =72 kJ/kg de aer uscat punctual B).
Din punctul B ducem o linie cu entalpie constantă a aerului l kJ/kg
de aer uscat până la intersecția cu izoterma dată 27 . Punctul
C, obținut după aceasta, corespunde stării aerului după camera de
uscare pentru procesul teoretic. Apoi, pe linia BC a procesului
teoretic e luată arbitrar punctul e, se duce prin el o verticală și o
orizontală până la intersecția cu linia AB (punctul l). Măsurăm
lungimea porțiunii ef.
Pe diagrama I-x acceptată pentru calcul cu scara m= /
=0,125∙1000/0,25=500 porțiunea ef=10 mm. Cu expresia
(22.18) calculăm mărimea porțiunii Ee, care determină abaterea
procesului real de la acel teoretic:
Ee=ef∙ ∆/m=10(-145,1)/500=-2,9mm.
Fiindcă porțiunea Ee<1, depunem Ee=-2,9mm mai jos de
punctul e. Apoi, din punctul B, prin punctul E, ducem o dreaptă
până la intersecția cu izoterma =27 ; obținem punctul , care
caracterizează starea aerului după uscător, când procesul de uscare
este real. Acestui punct îi corespunde: conținutul de umezeală
0,0168 kg/kg de aer uscat, entalpia =66,15 kJ/kg și
umiditatea relativă 70%.
Determinăm consumul specific de aer cu expresia (22.4):
I=1000/(158 9)=6,7 kg/kg.
Consumul total de aer îl determinăm cu expresia (22.3):
L=6,8∙0,037=0,25 kg/s.
Consumul specific de căldură îl determinăm cu expresia (22.7):
q=6,7∙(72-39,8)=219 kJ/kg.
Consumul total de căldură îl determinăm cu expresia (22.6):
Q=219∙0,037=8,1 kJ/s=8,1kW.
Figura 17. Diagrama I-x (caz particular).

5
4
3
2
1
Nr. variantei
186
Productivitatea m, Kg/h
140
240
230
210
200
75
73
72
69
70
Umiditatea inițială a drojdiei ,%
8
8
10
10
10
Umiditatea finală a drojdiei ,%
Căldura specifică a drojdiei uscate ,
1,7
1,7
1,7
1,6
1,6
kJ/(kg∙K)
Masa organului de tracțiune , kg
1280
1260
1240
1220
1200
Căldura specifică a organului de tracțiune
1,4
1,4
1,4
1,4
1,4
, kJ/(kg∙K)
Temperatura inițială a drojdiei și a
18
17
14
16
15
organului de tracțiune ,
Temperatura produsului la ieșire din
30
26
29
28
27 camera de uscare ,
Date inițiale pentru calculul uscătoarelor cu bandă
Temperatura de ieșire a aerului din camera
30
26
29
28
27
de uscare ,
Tabelul 36
23. USCĂTOR CU STRAT FLUIDIZAT
Masa granulelor (în kg) tăiate de strunele

mecanismului de tăiere în timpul rotirii la un unghi de 90° se
= , (23.1)
în care reprezintă volumul granulei, ;
– densitatea granulelor, kg/ ;
z – numărul de granule (numărul de găuri în matriță).
Masa granulelor obținute timp de o rotație a melcului
granulatorului (în kg)
=K =4 . (23.2)
se mai poate determină și cu expresia:
= . (23.3)

Deoarece = și egalând expresiile (23.2) și (23.3)
= , vom obține z = . (23.4)

Volumul de aer care se introduce în fiecare zonă de uscare,
( în /h )
L=3600 vF. (23.5)
Masa aerului m (în kg/h) necesară pentru uscare
m= L , (23.6)
în care reprezintă densitatea aerului în kg/ , care, pentru
fiecare zonă de uscare, în funcție de temperatura aerului, este egală:
Zona de uscare 1 2 3 4
Temperatura aerului, 60...62 60...62 46...48 31...33
Densitatea aerului, în kg/ 1,054 1,054 1,1 1,157
Consumul de căldură Q ( în kJ) la încălzirea aerului
Q= c ( ), (23.7)
în care c reprezintă căldura specifică a aerului, kJ/(kg∙ ); (c=1,01);
și respectiv temperaturile aerului încălzit și rece, ;
– masa aerului pe zone, kg/h.
Alegerea încălzitoarelor de aer:
Aria secțiunii frontale ( în ∙ ) a încălzitorului de aer
= , (23.8)

în care reprezintă viteza aerului în kg/( ∙s) care la
temperatura de regim a aerului, =7,0. Se alege tipul
încălzitorului de aer și se precizează viteza reală a aerului în
încălzitorul de aer ( în kg/ ∙ )
= . (23.9)
Coeficientul total de transfer termic (în W/ ∙K))
, ,
K= 26,5 ∙ , (23.10)
în care reprezintă lungimea țevii încălzitorului de aer, m.
Valorile coeficientului total de transmisie a căldurii K, care
au fost calculate pentru fiecare zonă de uscare.
Coeficientul de transmisie
58,27 58,27 59,5 54,5
a căldurii W/ ∙K)
Temperatura medii a aerului , (în ) în încălzitoarele
de aer
= . (23.11)
Valoarea temperaturii medie a aerului:
Temperatura medie a
41 41 34 26,5
aerului ,
Suprafața de încălzire ( în ) a încălzitorului de aer
= , (23.12)
în care reprezintă temperatura aburului,
Numărul necesar de încălzitoare de aer care trebuie să fie
montat în diverse zone (rezerva suprafeței de încălzire trebuie să
fie 30% )
n=1,3 / (23.13)
Rezerva suprafeței de încălzire (în 100 %)
= ∙ 100. (23.14 )
Consumul de abur D ( în kg/h) pentru fiecare zonă
D= . (23.15)
în care r reprezintă căldura latentă de evaporare a apei, kJ/kg.
Diametrul conductei de abur d ( în mm )
d= . (23.16)
Alegem filtrele pentru curățarea aerului:
volumul aerului rece L′ ( în / ) care se introduce în
filtre
L′= ; (23.17)
numărul necesar de filtre n în fiecare zonă de uscare
n= , (23.18)
în care reprezintă productivitatea unui filtru, / .
Selectarea ventilatorului pentru refularea aerului în zonele de

uscare
Productivitatea ventilatorului ( în / ) se calculează cu
expresia:
=1,1 L′, (23.19)
în care 1,1 reprezintă coeficientul de rezervă al productivității.
Puterea electromotorului N ( în kW ), luând în considerație
o rezervă de putere
,
N= , (23.20)
∙
în care η reprezintă randamentul ventilatorului (η=0,8).
Problemă
De calculat uscătorul cu strat fluidizat, dacă se știe:
productivitatea granulatorului P = 470 kg/h; densitatea drojdiei
granulate = 1120 kg/ ; diametrul găurilor matriței d = 3mm;
numărul de strune ale mecanismului de tăiat K= 4; frecvența de
rotaţie a melcului granulatorului n = 43 rot/min; lungimea
granulelor l = 5 mm; viteza aerului sub grilă în zonele 1, 2 și 3
1 / ; viteza aerului sub grila zonei 4
0,8 / ; suprafața grilelor = = = = 3 ; temperatura
aerului în zone =60...62 ,
=60...62. =46...48 ; = 31...35 ; densitatea aerului în zone
= = 1,054 kg/ ; = 1,1 kg/ ; =1,157 kg/ ;
temperatura aerului din secția de producție =20 .
Rezolvare
Numărul de găuri în matrița granulatorului se determină cu
expresia (23.4):
Z= =1175.
∙ ∙ , ∙ , ∙ , ∙
Cantitatea de aer necesar la uscare:
volumul aerului L consumat la uscare în fiecare zonă se
= =3600∙3∙ 1=10800 / ;
=3600∙ 3 ∙ 0,8 8640 / .
Consumul total de aer
+ + =3∙ 10800 8640 = 41040 / .
Cantitatea de aer consumată la uscare în zone se determină
cu expresia (23.6):
= =10800∙ 1,054=11383 kg/h;
=10800∙ 1,1=11880 kg/h;
=8640∙ 1,157=9997 kg/h.
Consumul total de aer
=m1+m2+m3+m4= 2∙ 11383 11880 9997=44643 kg/h.
Consumul de căldură la încălzirea aerului se determină cu
expresia (23.7):
= =11383∙ 1,01 62 20 =482857 kJ/h.
=11880∙ 1,01 48 20)=335966 kJ/h.
=9997∙ 1,01 33 20)=131264 kJ/h.
Alegem încălzitoarele de aer.
Aria secțiunii frontale a instalației de încălzire se determină
cu expresia (23.8):
La temperatura de regim se acceptă =7 kg/( ∙ ).
Atunci = = = 0,452 ;
∙
= 0,472 ;
∙
= =0,397 .
∙
Alegem încălzitorul de aer tip KP-410-Sk-01UZ cu
suprafața de încălzire î =30,82 și aria secțiunii frontale
=0,585 . Atunci viteza reală a masei de aer în încălzitor
= = 5,4 /( ∙ );
∙ ,
=5,64 /( ∙ );
∙ ,
=4,74 /( ∙ ).
∙ ,
Coeficientul total de transmisie a căldurii se determină cu
expresia (23.10):
K, W/( ∙ ) 58,27 58,27 59,5 54,5
Temperatura medie a aerului în încălzitorul de aer se
determină cu expresia (23.11).
Valorile temperaturilor medii în zone sunt indicate mai jos.
Temperatura medie 41 41 34 26,5
Suprafața de încălzire a încălzitorului de aer se determină
cu expresia (23.12).
Dacă presiunea aburului este egală cu 0,4MPa, apoi
tab=151,1 °C.
Rezultatele calculului suprafețelor de încălzire ale
încălzitoarelor de aer în diferite zone de uscare
Suprafața de încălzire
20,9 20,9 13,4 5,4
a încălzitoarelor de aer Fp, m2
Numărul de încălzitoare de aer în fiecare zonă de uscare, cu
o rezervă de 30%, se determină cu expresia (23.13). Rezultă că
, ∙ ,
= = =0,88;
,
, ∙ ,
= =0,56;
,
, ∙ ,
= =0,22.
,
Acceptăm de montat câte un încălzitor de aer în fiecare zonă.
Rezerva suprafeței de încălzire în procente pentru fiecare
zonă se determină cu expresia (23.14).
∙ , ,
Așa dar, = = ∙ 100 47,5%;
,
∙ , ,
= ∙ 100 130%;
,
∙ , ,
= ∙ 100 471%.
,
Consumul de abur în fiecare zonă se determină cu expresia
(23.15):
Pentru p=0,4 MPa, r=2112 kJ/kg
Consumul de abur în fiecare zonă:
Consumul de abur D, kg/h 228,5 228,5 159 62,1
Consumul total de abur în încălzitoare de aer
=2∙ 228,5 159 62,1 678,1 kg/h.
Consumul total de abur ′ =678,1/2,61=260 / .
în care 2,61-densitatea aburului în kg/ la presiunea p=0,4 MPa.
Diametrul conductei de abur se determină cu expresia
(23.16), dacă viteza aburului în conductă este egală =20 m/s
∙
d= 69 mm.
∙ ∙ ,
Acceptăm diametrul interior al conductei de abur d=70 mm
și grosimea peretelui 3,5 .
Alegerea filtrelor pentru curățarea aerului se efectuează
luând în considerare cantitatea de aer rece L introdus în filtre, care
se determină cu expresia (23.17).
Densitatea aerului la =20 =1,205 kg/ .
Atunci =11383/1,205=9446 / ;
=11880/1,205=9859 / ;
=9997/1,205=8296 / .
Alegem filtre de tip “ФЯР” dotate cu element de filtrare cu plasă
metalică. Debitul filtrelor =1540 / .
Numărul necesar de filtre n în fiecare zonă se determină cu
expresia (23.18).
Rezultatele calculului sunt următoarele:
Numărul de filtre, n 6,1 6,1 6,4 5,4
În fiecare zonă se montează câte 6 filtre tip “ФЯР” – 188
Tabelul 37
Date inițiale pentru calculul uscătorului cu strat fluidizat
Nr, variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
Productivitatea Granulatorului P, kg/h 470 460 475 465 470
Densitatea drojdiei granulate , kg/m3 1120 1110 1115 1110 1110
Diametrul găurilor matriței d, mm 3 4 3 3,5 3,5
Numărul de strune ale mecanismului
4 4 4 4 4
de tăiat K
Frecvența de rotire a granulatorului
43 45 46 44 46
n, rot/min
Lungimea granulelor l, mm 5 5 5 5 5
Viteza aerului sub grila zonelor
1,0 0,9 1,1 1,2 1,3
V1=V2=V3=V4, m/s
Nr, variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
2
Suprafața grilelor F1=F2=F3=F4, m 3,0 3,1 3,2 3,0 3,2
t1 62 61 62 63 62
Temperatura aerului t2 62 61 62 63 62
în zone, °C t3 48 48 47 46 48
t4 35 35 34 34 35
Temperatura aerului din secția de
20 21 20 22 21
producție tin, °C
Productivitatea ventilatorului de refulare a aerului în
zonele de uscare se calculează după expresia (23.19):
1,1 ∙ 9446 / ;
=1,1 ∙ 9859 10845 / ;
=1,1 ∙ 8296 9125 / .
Acceptăm rezistența H a conductei de aer în toate zonele de
uscare H=1000 Pa.
Puterea motorului electric N (cu rezerva de putere) se
Valorile calculate ale lui N pentru fiecare zonă de uscare sunt:
Puterea motorului N, kW 4,23 4,23 3,85 2,84
În fiecare zonă, ventilatorul tip “ВЦ-4-70A-634”
(productivitatea 10800 / , presiunea H = 1000 Pa ) cu motorul
electric tip “B112 MU” (puterea 5,5 kW).
24. EVAPORATOARE
Diferența utilă de temperaturi în aparatele de evaporare ∆

(în ) dintre temperaturile aburului viu , și a soluției care fierbe
, se determină cu expresia:
∆ = - . (24.1)
În evaporatoare cu efect multiplu, diferența totală de
temperaturi ∆ . – între temperatura aburului viu , care
încălzește corpul I și a vaporilor secundari , care se evacuează
din ultimul efect în condensator se determină cu expresia:
∆ .= - (24.2)
Diferența utilă de temperaturi ale instalației de evaporare
∆ este mai inferioară decât cea totală cu mărimea pierderilor de
temperaturi ∆ cauzate de depresiunea hidrostatică ∆ , fizico-
chimică ∆ și hidraulică ∆
∆ =∆ . -∆=∆ . -(∆ ∆ ∆ ). (24.3)
Temperatura de fierbere a soluției
= +(∆ ∆ ). (24.4)
Depresiunea fizico-chimică a soluțiilor de zahăr, a sucurilor
de fructe și a laptelui condensat se calculează cu expresia:
∆ =0,38∙ , ,
, (24.5)
în care e reprezintă baza logaritmului natural;
n – conținutul substanțelor uscate, %.
Pentru sucul de tomate
∆ =0,025 , , ; (24.6)
în care B reprezintă concentrația substanțelor uscate, %;
P – presiunea, kPa.
Pentru un singur efect se poate de acceptat ∆ =1...2 și
°
∆ 1 C.
Dacă suprafețele de încălzire a efectelor instalației de
evaporare sunt egale, apoi diferența totală de temperaturi ∆ . se
repartizează între efecte, folosind expresia:
∆ =∆ / /∑ / , (24.7)
în care ∆ reprezintă diferența utilă de temperaturi, ;
– coeficientul de transmisie a căldurii, W/ ∙ .
Diferența de temperaturi (în ), necesară pentru a transfera
cantitatea de căldură dată Q (în W) prin suprafața de încălzire F (în
) a aparatului de evaporare
∆ Q/(kF)= /(kF)=ru/K, (24.8)
în care W reprezintă cantitatea de apă evaporată în aparat, kg/s;
r – căldura latentă de evaporare a apei, J/kg;
u – intensitatea de evaporare de pe suprafața de încălzire,
kg/( ∙ )(u=W/F).
Diferența utilă de temperaturi a instalației de evaporare cu
mai multe efecte ∆ (în ) este egală cu suma diferențelor utile
de temperaturi în fiecare din efecte
∆ =∑ ∆ . (24.9)
Cantitatea de apă W (în kg/s) evaporată într-un evaporator,
în care se concentrează m (în kg/s) de soluție de la concentrarea
inițială până la concentrația finală (în % de masă)
W=m(1- ). (24.10)
Dacă sunt cunoscute și W, apoi a soluției (în % de
masă) după evacuarea ei din efectul instalației
=m /(m-W) (24.11)
Consumul de abur viu în instalația de evaporare cu un efect
D= / , (24.12)
în care și reprezintă căldura specifică a soluției până și,
respectiv, după concentrarea ei, J/(kg∙ );
și – temperatura soluției până și respectiv după concentrare, ;
și – entalpia aburului viu și respectiv a vaporilor secundari, J/kg;
și – căldura specifică a condensului și respectiv a apei, J/(kg·K);
– temperatura condensului, ;
= -(2...3) .
Suprafața de încălzire F (în ) a aparatului
F=D∙r/(k∆ ), (24.13)
în care D reprezintă consumul aburului viu, kg/s;
r – căldura latentă de evaporare a apei, J/kg.
Pentru instalația de evaporare cu efect multiplu, cantitatea
totală de apă evaporată W (în kg/s) va fi egală:
W=m(1- ⁄ ), (24.14)
în care m reprezintă cantitatea de soluție care se introduce în corpul
I, kg/s;
– concentrația soluției evacuate din ultimul corp,%.
Cantitatea totală de apă evaporată în instalație este egală cu
suma cantităților de apă evaporată în fiecare dintre corpurile
instalației, kg/s.
W= ⋯ . (24.15)
Concentrația finală a soluției (în % de masă) în oricare n
– corp al instalației
=mB/(m- ⋯ ). (24.16)
Cantitatea de apă (în kg/s) evaporată în orice n – corp al
instalației conform I. A. Tișcenko, luând în considerație pierderile
de căldură, se poate determina cu expresia:
= ∑ ∆ , (24.17)
în care reprezintă consumul aburului în n – corp, kg/s;
– coeficientul de evaporare;
– coeficientul de autoevaporare;
∆ – coeficientul care ia în considerație pierderile de căldură în
instalație.
Pentru instalațiile de evaporare care funcționează cu abur
de priză E (în kg/s) cantitatea totală de apă evaporată W (în kg/s) se
determină cu expresia :
W=nx – (n-1) 2 ⋯ , (24.18)
în care n reprezintă numărul de corpuri în instalație;
x= – cantitatea de apă evaporată în efectul I , kg/s;
, ... – consumul de abur de priză în corpurile I, al II-lea
și în penultimul corp, kg/s.
Cantitatea totală de apă W evaporată în instalație, când este
cunoscută cantitatea de abur de priză și cantitatea de apă evaporată
în ultimul corp
W= 2 3 ...+(n-1) . (24.19)
Consumul de abur viu (în kg/s), introdus în efectul I sau
cantitatea de apă evaporată în acesta se calculează cu expresia:
1 2 ⋯ . (24.20)
Cantitatea de apă evaporată în corpul " "
= 2 ⋯ . (24.21)
Dacă aburul utilizat (în kg/s) se introduce suplimentar
în efectul al II-lea (efectul I, în cazul acesta, se numește efectul 0),
Figura 18. Dependenţa Figura 19. Diagrama pentru

coeficientului A2 de temperatura calcularea coeficientului de
de fierbere şi de concentraţia injecţie.
soluţiei.
apoi în ecuațiile de mai sus, care iau în considerație aburul de

priză, în locul lui se introduce (E- ). De exemplu, pentru
instalația cu 4 efecte și cu efectul 0, consumul de abur direct în
efectul 0 constituie [ +4( )+3 2 n]/5,
iar consumul total de abur la instalație D (în kg/s) D= + .
Pentru o instalație de evaporare cu un efect dotat cu injector
de abur, consumul de abur de regim (în kg/s) se determină cu
expresia 4
, (24.22)
în care u reprezintă coeficientul de injecție (u= / );
– cantitatea vaporilor secundari care se aspiră de injector, kg/s.
Valoarea coeficientului de injecție se determină din
expresia:
u= 1, (24.23)
în care , și reprezintă respectiv coeficienții de pierderi de
viteză respectiv în duză, în camera de amestecare și în camera de
comprimare; =0,95; =0,91; =0,9;
– saltul adiabatic al entalpiei la extinderea aburului de regim
de la presiunea până la presiunea vaporilor secundari , J/kg;
– saltul adiabatic al entalpiei la comprimarea vaporilor
secundari de la până la presiunea î a aburului de încălzire,
J/kg.
Problemă
De calculat instalația de evaporare cu acțiune continuă, care
se întrebuințează pentru concentrarea pastei de tomate în cantitate
m=1,5 kg/s de la concentrația inițială =5% de substanțe uscate
(s.u.) pînă la concentrația finală =20% de substanțe uscate.
Pulpa de tomate are temperatura inițială egală cu cea de fierbere în
efectul I. Presiunea aburului viu în corpul I P=0,13 MPa, presiunea
remanentă a vaporilor secundari, care se introduc în condensatorul
barometric =12 kPa. Schema instalației este prezentată în figura 21.
Rezolvare
Cantitatea de apă evaporată în două efecte ale instalației se
W=1,5(1-5/20)=1,125 kg/s.
Acceptăm din experiență raportul cantităților de apă
evaporată în efecte
I:II=1,0:1,1. : =1,0:1,1
Atunci, cantitatea de apă evaporată în efecte va constitui:
în efectul I-îi =1,125∙1,0/(1+1,1)=0,536 kg/s;
în efectul al II-lea =1,125∙1,1/(1+1,1)=0,589 kg/s;
în total W=1,125 kg/s.
Cantitatea masei de tomate , care trece din efectul I-îi în
efectul al II-lea și a produsului finit care se evacuează din
efectul al II-lea.
=m- =1,5-0,536=0,964 kg/s;
=m-W=1,5-1,125=0,375 kg/s.
Figura 20. Dependenţa Figura 21. Instalaţia de

vitezei de circulaţie de evaporare cu două
h/H. efecte.
Concentrația substanţelor uscate în fiecare din efecte se
în efectul I-îi 1,5 ∙ 7,8%;
, ,
în efectul al II-lea 1,5 ∙ 20%, adică
, , ,
concentrația obținută este egală cu cea necesară.
Repartizăm presiunea aburului pe efecte. Diferența între
presiunea aburului care încălzește efectul I-îi și presiunea vaporilor
secundari în condensatorul barometric
∆ =130-12=118 kPa.
Reprezentăm saltul de presiune între efecte la egal, adică, la
fiecărui efect îi revine
∆ =118/2=59 kPa.
Astfel, presiunea în efecte va fi:
în efectul I-îi = +∆ =12+59=71 kPa.
în efectul al II-lea =12 kPa (este dată);
Presiunea aburului viu P= +∆ =71+59=130 kPa.
Temperatura aburului saturat (în ) și căldura latentă
de evaporare r (în J/kg) pentru presiunile găsite P (în kPa) în efecte
se iau din tabelele aburului de apă.
Tabelul 38
Temperatura aburului saturant, căldura latentă și
presiunea vaporilor secundari pe efecte
, P, kPa r, J/kg
Efectul I-îi 90,3 71 2282∙ 10
Efectul al II-lea 49,4 12 2282∙ 10
Aburul viu 107,4 130 2282∙ 10
Pierderile de temperatură în efecte. Pierderile de
temperatură din cauza depresiunii fizico-chimice, în funcție de
concentrația masei de tomate și presiunii în corpuri, le determinăm
cu expresia (24.6):
pentru efectul I-îi ∆ 0,025 ∙ 7,8 , ∙ 71 , 0,49 ;
pentru efectul al II-lea ∆ 0,025 ∙ 20 , ∙ 12 , 1,03 .
Prin urmare, în ambele efecte
∆ 0,49+1,03=1,52 .
Pierderile de temperatură din cauza depresiunii hidrostatice
le acceptăm egale pentru fiecare efect cu 1,5 .
Astfel pentru ambele efecte ∆ =1,5∙2=3 .
Pierderile de temperatură, cauzate de depresiunea
hidraulică, le acceptăm egale cu 1 pentru fiecare efect. Atunci
pentru două efecte ∆ =2∙1=2 .
Suma tuturor pierderilor de temperatură în instalație
∆=1,52+3+2=6,52 .
Diferența utilă de temperaturi în instalație. Diferența totală
de temperaturi ∆ . =107,1-49,4=57,7 .
Temperatura de fierbere a masei de tomate în efecte o
în efectul I-îi =90,3+0,49+1,5=92,3 .
în efectul al II-lea =49,4+1,03+1,5=51,9 ;
Coeficienții totali de transmisie a căldurii K în efecte.
Luând în considerație că pentru țevile confecționate din aramă cu
diametrul 33x1,5 mm valoarea /λ e mică, coeficientul K în
W/(m2·K) se determină cu expresia:
K= / .
Coeficientul de transfer de căldură de la abur la pereții
țevilor la t=102 pentru efectul I se determină cu expresia:
Așa dar 1163 1,9 0,04 ∙ 102 6960 / ∙ .
Pentru tensiunea de evaporare a suprafeței de încălzire a
aparatului u=24 kg/(m2·h), calculăm valoarea = ,
.
Conform figurii 18 pentru concentrația B=7,8% de
substanță uscată a masei de tomate și temperatura de fierbere a ei
t=92,3 , =470. Atunci =470 ∙ 24 , =2920 W/(m2·K), iar
=6960∙2920/(6960+2920)=2035 W/(m2·K).
Coeficientul total de transfer de căldură pentru efectul al II-
lea, dacă 80 ,
1163 1,9 0,04 ∙ 80 5931 / ∙ .
Acceptăm tensiunile de evaporare pentru efectul al II-lea
u=18 kg/( ∙ ). În corespundere cu fig. 18 B=20% de substanță
uscată și =51,9 , apoi =280. Astfel, =280 ∙ 18 , =1586
W/( ∙ ) și 3931 ∙ 1586/(5931+1586)=1251 W/( ∙ ).
Luând în consideraţie prezenţa crustei şi a impurităţilor
1251 ∙ 0,9 1126 W/( ∙ ); 2050 ∙ 0,9 1645
W/( ∙ ).
Sarcinile termice pe efect, luând în consideraţie pierderile
de căldură. Fiindcă masa de tomate se introduce la concentraţie
încălzită până la temperatura de fierbere, sarcina termică în efectul
I-îi va fi:
∙ 1,05 0,536 ∙ 2286 ∙ 10 ∙ 1,05 1284 ∙ 10 W.
În efectul al II-lea, care funcţionează sub o presiune mai
inferioară,masa de tomate se debitează supraîncălzită şi, în timpul
autoevaporării, din ea se evaporă o parte din apă sub formă de
vapori secundari. Atunci, sarcina termică în efectul al II-lea
∙ 1,05=
= 0,589 ∙ 2384 ∙ 10 0,964 ∙ 3150 92,3 51,9 ∙ 1,05=
=1345∙ 10 W, unde c=3150 J/(kg·K) – căldura specifică a masei de
tomate.
Consumul aburului de încălzire în efectul I-îi
1284 ∙ 0,56 kg/s.
∙
Consumul specific de abur

,
0,5 kg la 1 kg de apă.
,
Din condiţia că toate efectele au suprafeţe de încălzire egale
găsim cum se repartizează diferenţa utilă de temperaturi. Diferenţa
utilă de temperaturi se determină cu expresia (24.7):
pentru efectul I-îi va fi
, ∙ ∙ ∙
∆ 18,8 .
∙ ∙ ∙ ∙
pentru efectul al II-lea

, ∙ ∙ /
∆ 32,4 .
∙ ∙ ∙ ∙
Diferenţa totală utilă de temperaturi
∑∆ ∆ ∆ 18,8 32,4 51,2 ,
ceea ce ne vorbeşte despre o repartizare justă a acestora.

Suprafaţa de încălzire a corpurilor se determină cu expresia
(24.8)
pentru efectul I-îi 1284 ∙ 37 ;

∙ ,
pentru efectul al II-lea 1345 ∙ 37 .

∙ ,
Tabelul 39
Date iniţiale pentru calculul instalaţiei de evaporare cu două
efecte
Presiunea aburului viu în efectul I-îi P, MPa
Presiunea remanentă a vaporilor secundari

Cantitatea de produs care se introduce în
, %
, %
care se trimit în condensator , kPa

Concentraţia iniţială a produsului
Concentraţia finală a produsului
Numărul de efecte în instalaţie

Produsul care se concentrează
efectul I-îi, kg/s
Nr. variantei
1 1,5 5 20 0,13 12 Pulpa de tomate 2

2 1,5 5,5 28 0,24 13 Pulpa de tomate 2
3 1,6 5,4 29 0,135 12,5 Pulpa de tomate 2
4 1,4 5,8 30 0,13 13,5 Pulpa de tomate 2
5 1,45 6,0 30 0,15 13,8 Pulpa de tomate 2
Problemă
De determinat coeficientul de injecţie a injectorului, cu care
este dotat efectul I al instalaţiei de evaporare, compusă din 4 efecte
şi care funcţionează la o fabrică de zahăr, dacă presiunea de regim
a aburului, care se introduce în injectorul cu jet de abur P=1,4MPa,
iar temperatura aburului t=250 , presiunea vaporilor secundari
injectaţi =0,225MPa şi presiunea aburului de încălzire
=0,35MPa.
Rezolvare
Conform şi t găsim pe diagrama i-s =2925 kJ/kg,
cunoscând şi .î . (fig.19) găsim entalpia =2585 kJ/kg şi
=2712 kJ/kg, .î . =2800 kJ/kg.
Cu expresia (24.23) determinăm saltul adiabatic de entalpii
la extindere 2925-2585=340 kJ/kg şi
. = .î . - =2800-2712=88 kJ/kg.
Dacă =0,95, =0,91 şi =0,93, apoi coeficientul de
injecţie u=0,950,910,93∙ 340/88-1=0,57.
Tabelul 40
Date iniţiale pentru calcularea coeficientului de injecţie
Presiunea de regim a
Presiunea vaporilor
Presiunea aburului
aburului de regim
aburului , MPa
(pentru injector)
Temperatura
Nr. variantei
.î . , MPa
de încălzire
, MPa
secundari
t,
1 0,3 250 0,2 0,33

2 0,3 250 0,15 0,34
3 0,4 250 0,16 0,36
4 0,4 250 0,24 0,4
5 0,35 250 0,22 0,49
25. CONDENSATOARE
25.1 Condensatoare prin suprafață

Suprafața necesară a transferului de căldură a
condensatorului se calculează cu formula:
Q=KF∆t, (25.1.1)
în care Q reprezintă sarcina termică, W;
K – coeficient total de transmisie a căldurii, W/( m2  K ) ;
∆t – diferența (utilă) medie dintre temperaturile mediilor, .
Această expresie ia în considerație influența asupra
procesului de condensare a gazelor necondensabile ca aerul,
, , care se conțin în abur, influența vitezei aburului lângă
suprafața de condensare și a vitezei de scurgere a filmului de
condens pe țevile amplasate mai inferior. Pentru aburul compus din
două componente se ia în considerație schimbarea temperaturii lui
în timpul decurgerii procesului condiționat de schimbarea
componenței aburului. Calculul suprafeței de schimb de căldură a
acestui condensator se efectuează pe zone cu ajutorul diagramei
t-x-y.
Coeficientul de transfer de căldură de la aburul
nemișcat, care se condensează și care nu conține gaze (sau de la
aburul, care se mișcă cu o viteză până la 5 m/s) într-o țeavă
orizontală, sau în rândul superior de țevi orizontale ale
condensatorului se calculează cu expresia:
a1med=1,28 =1,28 =2,02 , (25.1.2)
∆ ∆
în care reprezintă coeficientul care depinde de numărul de ţevi
în rîndul orizontal;
n – numărul de ţevi în rândul orizontal;
L – lungimea ţevilor, m.
iar în cazul condensării aburului pe ţevile verticale –cu expresia:
= , , (25.1.3)
Figura 22. Dependenţa Figura 23.Schema condensatorului

coeficientului de numărul de barometric.
țevi într-un rând.
2,04 1,28 ∙ 3,78 ∙ , (25.1.4)
∆ ∆
în care reprezintă conductibilitatea termică a filmului de
condens, W/(mK);
– densitatea condensului, kg/ ;
r – căldura latentă de condensare J/kg;
H – înălţimea utilă a ţevii verticale, m;
– viscozitatea dinamică a condensului, Pa·s;
∆ – diferenţa dintre temperatura de saturare şi temperatura peretelui °C;
– diametrul exterior al ţevii, m;
n – numărul total de ţevi;
G – cantitatea aburului condensat, kg/s.
Valoarea lui A= ⁄ pentru apă, amoniu şi R-12 se
indică în tabelul 41 în funcţie de temperature filmului de condens
0,5 .
Tabelul 41
Dependenţa coeficientului A de temperatura filmului de
condens, a gazelor R-12 şi a amoniului
Valoarea coeficientului A la temperatura filmului
Substanţa
0 10 20 30 40 60 80 100 120
Apă - - 120 131 139 155 169 179 188
Amoniu 19 18,8 18,6 18,9 18,3 - - - -
R-12 43,5 41,7 39,8 37,8 35,6 - - - -
Influența condensului, care se scurge pe ţevile amplasate în
partea inferioară a condensatorului, asupra valorii , se calculează
cu expresia (25.1.4) şi această influență se ia în consideraţie cu
factorul , care se calculează cu expresia (25.1.3) sau din fig.22,
în funcţie de modul de amplasare a ţevilor.
Problemă
De determinat suprafaţa necesară pentru transferul căldurii
în condensatorul orizontal cu ţevi şi manta, în care se introduce
D=1500 kg/h abur de alcool-apă cu concentraţia 40 % şi cu
temperatura t=94,3 şi în care se condensează 80 % din acest
abur. Celelalte 20 % de abur se condensează într-un condensator
suplimentar, care se uneşte în serie cu acel de bază.
Aburul în condensator se mişcă de sus în jos cu viteza
v=0,5 m/s. Conţinutul lui în abur în două zone: 2 % în zona I-îi
(superioară) şi 2,5 în zona a II-a (inferioară).
Temperatura apei care se introduce în condensator =20
, a apei care se evacuează din el =70 .
Ţevile condensatorului sunt confecţionate din aramă cu
diametrul 32x2 mm, numărul de ţevi într-o trecere-12, numărul de
ţevi în rândul vertical-14. Pierderile de căldură sunt egale cu 2 %.
Rezolvare
Pe diagrama t-X-Y (figura 24), pentru sistemul C2H5OH–H2O,
la presiunea atmosferică, punctul b corespunde începutului
procesului de condensare, care este prezentat prin verticala b– .
Conţinutul de alcool metilic, % de masă

Figura 24. Diagrama t-X-Y pentru amestecul de alcool-apă.
Punctul b2 corespunde raportului porțiunilor
b2c2 / a2c2  0,8 , adică 80% de abur condensat. Din diagramă se
poate de aflat că condensul obținut conține 32% de alcool, iar în
aburul rămas necondensat – 72,5 % de masă. În condensator se
condensează din 1500 kg/h=0,417 kg/s de abur introdus, adică
0,334/ 0,417 ∙ 0,8 kg/s și se evacuează necondensat
0,417 0,334 0,083 kg/s de abur.
În tabelul 42 sunt indicate caracteristicile procesului în
zonele de condensare.
Din raportul porțiunilor de pe diagrama t-X-Y se poate
calcula cantitatea de abur condensat în zone;
m1  0, 417(b1c1 ) / (a2c2 )  0, 417 10 / 27  0,154 kg / s ;
m2  m1  0, 417(b2c2 ) / (a2c2 )  0, 477 19 / 22, 4  0,334 kg / s ,
de unde m2 =0,334-0,154=0,18 kg/s.
Tabelul 42
Caracteristicile procesului în zonele de condensare
Zona
Parametrii
I II
Limitele de schimbare a
94,3…89,7 89,7…84,3
temperaturii de condensare,  C
Temperatura medie de
92 87
condensare,  C
Schimbarea componenței
7…14 14…32
condensului pe zone, %
Concentrația medie a
10,5 23
condensului
Schimbarea componenței
40…59 59…72,5
aburului pe zone, % de masă
Căldura specifică de condensare
1554 1350
a aburului r, kJ/(kg·K)
Concentrația medie a aburului pe
49,5 64,75
zone, % de masă
Sarcina termică pe zonele condensatorului va fi:
Q1  m1  r1  0,98  0,154 1554 103  0,98  234530 W;
Q2  m2  r2  0,98  0,18 1350 103  0,98  238140 W.
Sarcina termică totală a condensatorului
Q= Q1 + Q2 =234530+238140=472670 W.
Consumul apei de răcire în condensator se calculează cu
expresia:
W  Q / ca (t f  tai )  472670/  4190(70  20)  2,25 kg / s  0,0023 m3 / s.
Viteza apei în țevile condensatorului se calculează cu
expresia:
v  W / (0, 785d 2 12)  0, 0023 / (0, 785  0, 0282 12)  0,31 m/s.
Din bilanțul, termic pentru zona a II-a determinăm
temperatura apei care se introduce în zona I-îi:
ta1  Q2 /  (W  ca )  tai   238140 /  (2, 25  4190  20)   45, 2 C .

Pentru temperatura medie a apei în zona I

tmed a =0,5(70+45,2)=57,6  C , a  980 kg / m3 ,
a  0,65 W/( m  K ) , a  0, 48 103 Pa  s și Pr =3,1,
0,31 0, 0128  980
Re  wd a / a  17722  10000 (regimul de
0, 48 103
mișcare a apei este turbulent).
 W 
Coeficientul de transfer termic  2  2  de la peretele
 m K 
țevii la apă în zona I-îi se determină cu expresia:
dacă Re > 10000, Nu  1 /   0, 021Re0,8  Pr0,43 ;
Nu   2 d / a  0, 021177220,8  3,10,43  85, 75 ;
N  85, 75  0, 65 W
2  u a   1990 2 .
d 0, 028 m K
Coeficientul de transfer de căldură 2 poate să se reducă
din cauza depunerii sărurilor pe pereții țevilor, acceptăm că 2
=1990  0,7=1393W/( m 2  K ).
Valoarea medie a coeficientului de transfer de căldură 1
pentru zona I-îi cu numărul de țevi în rândul vertical n=7 o
1med 1,28 0,644 0,633 9402 1554103 / 0,032 0,5103 14  4962W / (m2  K) .
Pentru concentrația medie a aburului care se condensează în
zona I-îi și care este egală cu 49,5%, temperatura de saturare
tsat  92 C , r1  1554 103 J/kg.
Pentru concentrația medie a condensului: x1=10,5% de
masă, temperatura filmului de condens tfc=80 °C, =940 kg/m3
=0,63 W/(m·K), =0,5·10-3 Pa·s, și t=tsat–tper=92–78=14°C;
m coeficient care depinde de numărul de țevi n în rândul vertical.
Pentru n=14, conform diagramei (figura 22), m=0,62.
Luând în considerație conținutul de CO2 în abur-de 2% în
conformitate cu figura 25 1=0,76, atunci pentru zona I-îi:
1  4962  0, 76  3770 W / (m2  K ) .
Coeficientul total de transmisie a căldurii pentru zona I-îi se
3370 1393
 1017 W / (m  K ) .
2
K1   1 2 / ( 1   2 ) 
3370  1393
Diferența utilă de temperaturi în zona I se determină cu
schema:
abur
94,3 89,7 tmare / tmic  44,5 / 24,3  1,83  2 ;
apă
70 45,2 t  0, 5(44, 5  24, 3)  34, 4  C ,
tmare =44,5  C , tmic =24,3  C .
Suprafața necesară de transfer de căldură pentru zona I-îi se
F  234530 / (1017  34, 4)  6,7 m2 .
În mod analogic, calculăm valorile lui 1, 2, K, t și F
pentru zona a II-a. Rezultatele acestor calcule sunt indicate în
tabelul 43.
Tabelul 43
Valorile 1 2  ,  , K , t și F pe zone
Zona
Indicii
I II
Coeficientul de transfer de căldură 1, W/(m ·K) 2
3770 2129
Coeficientul de transfer de căldură 2, W/(m ·K) 2
1393 1300
2
Coeficientul total de transmisie a căldurii K, W/(m ·K) 1017 807
Diferența utilă de temperaturi t, °C 34,4 54
2
Suprafața de transfer de căldură F, m 6,7 5,46
Suprafața totală de transfer de căldură
F= F1  F2  6, 7  5, 46  12, 2m2 .
Luând în considerație o forțare eventuală a condensatorului,
majorăm suprafața calculată cu 20%, atunci
F=12,2  1,2=14,6 m 2 .
Tabelul 44
Date inițiale pentru calculul suprafeței de transfer de căldură
în condensator
Nr. variantei
Date inițiale
1 2 3 4 5
Cantitatea de abur introdusă
1500 1600 1400 1550 1450
în condensator D, kg/h
Concentrația aburului alcool-
40 40 42 41 39
apă, % de masă
Temperatura aburului t, °C 94,3 94,0 94,5 93,8 94,2
Cantitatea de abur care se
80 92 81 83 79
condensează, % de masă
Viteza de mișcare a aburului
0,5 0,5 0,5 0,5 0,5
în condensator w, m/s
Conținutul Zona I 62 61 62 63 62
de CO2 Zona II 62 61 62 63 62
Temperatura inițială a apei
20 21 19 18 27
de răcire tfai, °C
Numărul de țevi într-o
12 13 14 15 11
trecere n
Temperatura finală a apei de
70 72 70 68 74
răcire tf , °C
Diametrul țevilor dex, mm 72x2 72x2 72x2 72x2 72x2
Numărul de țevi în rândul
14 14 14 14 14
vertical n1
Pierderile de căldură, % 2 2 2 2 2
25.2. Condensatoare barometrice
Consumul apei W (în kg/s) la condensarea completă a
vaporilor secundari în condensatorul barometric se calculează cu
expresia:
W  D (i  ca taf ) / ca (taf  tai )  , (25.2.1)
în care D reprezintă cantitatea vaporilor secundari, kg/s;
tai și taf – temperaturile inițială și, respectiv, finală ale apei de
răcire, °C;
i – entalpia vaporilor, J/kg;
ca – căldura specifică a apei, kJ/(kg  K).
Diametrul corpului condensatorului se determină
cunoscând volumul vaporilor secundari la presiunea de regim din
condensator și viteza de mișcare a vaporilor în secțiunea liberă a
condensatorului, care poate să varieze între 18 și 22 m/s.
Neglijând schimbarea cantității totale a amestecului de apă
și condens, care se scurge de pe polițele condensatorului, numărul
de trepte ale procesului se calculează cu expresia:
n  lg (tsat  tai ) / (tsat  t f )  / lg  (tsat  tai ) / (tsat  ta1 ) , (25.2.2)
în care tsat reprezintă temperatura aburului saturat, ;
tai și taf – temperaturile inițială și, respectiv, finală ale apei de
răcire, (se acceptă taf = tsat -(2…6));
ta1 – temperatura apei care se scurge de pe polița 1-ia, .
Mărimea tai se poate determina cu expresia:
lg  (t sat  t ai ) / (t sat  t a1 )   0, 029( gd ec / w 2 ) 0,2 ( h / d ec ) 0,7 (25.2.3)
în care dec reprezintă diametrul echivalent al fluxului de apă, m,
care este egal cu 2b / (b   ) ;
în care b și  reprezintă lățimea și, respectiv, grosimea fluxului
de apă, care se scurge de pe polița 1;
w – viteza de scurgere a fluxului, m/s, care este egală cu
/ ∙ ;
în care W reprezintă consumul de apă m 3 / s ;
h – distanța dintre polițele condensatorului, m.
Înălțimea conductei barometrice H (în m) se determină cu
expresia:
H  10,33(b /102)  vapa
i
(1      H / 2 g )   0,5 , (25.2.4)
în care b reprezintă vidul în condensator, kPa;
102 – presiunea în kPa, care corespunde la 760 mm Hg;
vapa – viteza amestecului de apă și condens în conducta
barometrică (se acceptă egală cu 0,3…0,5m/s);
  – suma coeficienților de rezistență a pierderilor locale de
presiune (se acceptă egală cu 1,5);
 – coeficientul rezistență de frecare pe porțiunea liniară a
conductei (pentru conducte cu rugozitate  =0,02…0,04);
H și d – înălțimea și, respectiv, diametrul interior al conductei
barometrice, m.
Diametrul interior al conductei barometrice se determină cu
expresia:
d  ( D  W ) / (0, 785 apa ) , (25.2.5)
în care D și W reprezintă cantitatea de vapori secundari (condens)
și, respectiv, de apă, kg/s;
 – densitatea apei barometrice, kg/ m3 ;
apă – viteza apei barometrice, m/s.
Pentru determinarea cantității de aer maer (în kg/s), evacuată
din condensator de pompa de vid, se folosește expresia:
maer =0,001(0,025W+10D). (25.2.6)
Volumul aerului se calculează cu expresia:
Vaer =288( maer (273+ taer )/ Paer , (25.2.7)
în care taer reprezintă temperatura aerului, ;
taer = tai +0,1 (taf  tai ) +4, (25.2.8)
Paer – presiunea parțială a aerului, Pa.
Paer = P - Pp , (25.2.9)
în care P reprezintă presiunea absolută în sistem, Pa;
Pp – presiunea parțială a vaporilor egală cu presiunea
aburului saturat la temperatura aerului taer , Pa.
Problemă
De calculat condensatorul barometric pentru condensarea
vaporilor secundari (D=0,6 kg/s) evacuați din instalația de
evaporare prin fierbere. Vidul în condensator este egal cu 87,66 kPa,
presiunea atmosferică Pa= 750 mm ai col. de Hg, temperatura apei
tai = 20 .
Rezolvare
Vidul din condensator b = 87,66 kPa corespunde presiunii
remanente din condensator p = 12,34 kPa. Acestei presiuni îi
corespunde temperatura aburului 50 și entalpia acestui
abur i = 2592 kJ/kg.
Temperatura apei care se evacuează din condensator se
acceptă egală cu 3  C mai mică decât temperatura aburului saturat,
adică taf = tsat - 3 = 50-3 = 47  C .
Dacă căldura specifică a apei ca  4187 J / (kg  K ) , apoi
consumul apei se poate determina cu expresia (25.2.1):
0, 6(2592 103  4187  47)
W  21, 28 m3 / s .
4187(47  20)
Calculăm volumul aburului Va care trece prin condensator
Va = D·V = 0,6  21,04 = 12,62 m 3 / s ,
în care 21,04 reprezintă volumul specific al aburului la presiunea P
= 12,34 kPa, m3 / kg .
Dacă viteza aburului în condensator w = 18 m/s, diametrul
dc  Va / (0,785w)  7, 22 / (0,785) 18  0,772 m.
Pentru întrebuințare, selectăm condensatorul cu d=0,8.
Înălțimea stratului de apă pe polițe se determină cu
expresia:
3 3
h  ( w / 0, 42 10  b 2 g )  (12, 72 / 0, 42 10  0, 784  2  9,8) 0,67
0,67
=0,04 m,
în care b  0,98dc  0,98  0,8  0,784 ;
m – lățimea poliței.
Viteza inițială de scurgere a apei de pe polița 1
v1  W / bh  12, 72 103 / 0, 784  0, 04  0, 41 m / s.
Viteza medie de scurgere a apei de pe poliță
vmed  0,5(w1  w14  2gH )  0,5(0,41 0,412  2  9,8 0,4)  1,62 m / s ,
în care H=0,4;
m – distanța dintre polițe.
Diametrul echivalent al fluxului de apă care se scurge de pe
poliță dec = 2b / (b   )  2  0, 784  0, 01(0, 784  0, 01)  0, 02 m,
în care   W / ( wmed  b)  12,72 / (1,62  0,784 103 ) =0,01 m.
Temperatura apei ta1 care se scurge de pe prima poliță se
lg  (50  20)(50  ta1 )   0, 029(9,81  0, 02 / 0, 412 ) 0,2  (0, 4 / 0, 02) 0,7
sau lg 30(50  t a1 )   0,243, atunci 30(50  tai ) =1,896, de unde
tai =33  C .
Numărul necesar de trepte în condensator se calculează cu
expresia (25.2.2):
n = lg [(50-20)/(50-47)]/lg [(50-20)/(50-33)] = 4,0.
Acceptăm n = 4, căruia îi corespunde numărul de polițe
egal cu 5.
Diametrul conductei barometrice se determină cu expresia
(25.2.5):
d = (0, 6  12, 72) / (0, 785  900  0, 4)  0, 2 m,
în care 900 – densitatea apei la taf = 47  C , kg / m3 ; 0,4 – viteza
apei în conducta barometrică, m/s.
Acceptând coeficientul de rezistență a conductei
barometrice   0, 03,    1, 5 și H = 10 m, determinăm
înălțimea conductei barometrice cu expresia (25.2.4):
H = 10, 33( 87, 66 )   0, 4 2 (1  1, 5  0, 03  10  0, 25 )   0, 5  9, 5 m.
102  2  9, 81 
 
Luând în considerație că capătul interior al conductei
barometrice trebuie să fie emersat la o profunzime de 1m, obţinem că
H = 10,5 m.
Cantitatea aerului evacuat din condensatorul barometric se
maer  0,001(0,025 12,72  10  0,6)  0,006 kg/s.
Temperatura aerului se determină cu expresia:
taer = 20+0,1(47-20)+4=26,7  C .
Presiunea parțială a vaporilor de apă la temperatura aerului
egală cu 26,7  C , conform anexei 1 [14] Pva  3500 Pa. Atunci
presiunea parțială a aerului în condensator
Paer = P - Pva = 12340-3500=8840 Pa.
Volumul aerului evacuat din condensator se determină cu
expresia (25.2.7):
Vaer  288  0,006(273  26,7) / 8840  0,059 m/s.
Tabelul 45
Date inițiale pentru calculul condensatorului barometric
Temperatura
Nr. variantei
condensator
condensator
introdusă în
atmosferică
, mm Hg
Cantitatea
Presiunea
secundari
de vapori
inițială a
Vidul în
apei de
D, kg/s
răcire ,
b, kPa
1 0,6 87,66 750 20

2 0,7 87,5 745 21
3 0,85 88,6 748 19
4 0,5 86,8 755 18
5 0,55 87,1 752 22
26. SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ
MULTITUBULARE
Consumul de abur viu D (kg/s) în schimbătoarele de
căldură cu acțiune continuă se calculează cu expresia:
, (26.1)
în care reprezintă consumul de căldură la încălzirea produsului
inițial, kJ/s;
– pierderile de căldură în mediul înconjurător, kJ/s;
, – entalpiile, respectiv, a aburului viu de încălzire și a
condensatului, kJ/kg.
∙ , (26.2)
în care P reprezintă productivitatea schimbătorului de căldură,
kg/s;
C – căldura specifică a produsului de încălzit, kJ/(kg∙ );
, – temperaturile, respectiv, inițială și finală ale produsului, .
, (26.3)
în care F reprezintă suprafața totală laterală exterioară a
schimbătorului de căldură, ;
– coeficientul de transfer de căldură prin convecție și radiație de
la pereții schimbătorului de căldură în ambianță, ;
∙
, – temperaturile, respectiv, a pereților schimbătorului de
căldură și a aerului din secția de producție, .
se poate determina cu expresia empirică
9,7 0,07 ,
în care ș menționate anterior.
Suprafața de încălzire a schimbătorului de căldură , ,
se determină cu expresia:
, (26.4)
∆
în care k reprezintă coeficientul global de transmisie a căldurii de
la agentul termic la produs, W/ K;
∆ – diferența medie de temperaturi, .
poate fi determinată și cu expresia:
, (26.5)
în care reprezintă diametrul mediu al țevilor schimbătorului de
căldură, m;
(dacă , 0,5 ; dacă , )
Aici și reprezintă diametrul exterior și, respectiv,
interior al țevilor m;
L – distanța dintre plăcile tubulare sau lungimea unei țevi, se
recomandă de acceptat L din rândul 1; 1,5; 2; 3; 4; 6 m;
n – numărul de țevi în aparat.
Numărul de țevi într-o trecere a aparatului:
, (26.6)
, ∙ ∙
în care reprezintă viteza produsului în țevi, m/s;
P, – menționate anterior.
Numărul de treceri în aparat:
. (26.7)
Numărul de țevi în aparat:
∙ . (26.8)
Dacă țevile sunt amplasate în plăcile tubulare pe lanțurile
unui hexagon, numărul lor total
0,75 1 1; 3 ∙ 1 1,
în care b reprezintă numărul de țevi plasate pe diagonala cea mai
mare;
a – numărul de țevi pe latura hexagonului.
Pasul țevilor S (m)
S=(1,3...1,6) , (26.9)
Diametrul interior al corpului schimbătorului de căldură
′
3. .4 .
′
în care reprezintă diametrul circumferinței care trece prin
centrele țevilor de la margine, m.
′
1 , S și b sunt menționate anterior.
Numărul de treceri în spațiul intertubular al aparatului se
calculează cu expresia:
0,785 . (26.10)
în care reprezintă densitatea agentului din spațiul intertubular,
kg/ ;
– viteza de mișcare a agentului în spațiul intertubular, m/s.
Pentru calculele practice ale schimbătorului de căldură se
acceptă următoarele valori K, kW/( ∙K) pentru:
pastă de tomate 0,4...0,8 – dacă =0,03...0,15 m/s;
piure de fructe 0,48...0,58 – dacă =0,15...0,4 m/s;
sucuri de fructe 1,4...1,75 – dacă =0,8...1,5 m/s;
pulpă de tomate 1,2...1,4 – dacă =0,1...1,5 m/s;
Problemă
De calculat schimbătorul de căldură orizontal, multitubular
destinat încălzirii P=2,5 kg/s de masă de tomate mărunțite de la o
temperatură inițială =19 la o temperatură finală 67 .
Viteza de mișcare a masei de tomate în țevi v=0,7 m/s.
Presiunea aburului saturat de încălzire P=0,25 MPa.
Conținutul substanțelor uscate (s.u.) în masa de tomate
5%. Densitatea masei mărunțite 1020,4 / .
Temperatura aerului din secția de producție 22 .
Temperatura substanței laterale exterioare a aparatului
45 .
Rezolvare
Consumul de abur de încălzire D (în kg/s) se determină cu
expresia:
1,01 … 1,05 ;
, ∙ ,
1,01 … 1,05 =0,229 kg/s=819 kg/h.
,
Determinăm consumul de abur viu la încălzirea masei de
tomate (în kJ/s):
2,5 ∙ 4,049 67 19 486 / .

Determinăm suprafața de încălzire a schimbătorului de
căldură din relația conductibilității termice:
.
∆
Coeficientul de transmisie a căldurii pentru masa de tomate
mărunțită, care se mișcă prin țevi cu o viteză de 0,7 m/s, este egal
cu 1,2...1,4 kW/( ∙ .
Diferența medie de temperaturi ∆ se determină în felul următor:
∆ ∆ ∆ ă
dacă 2, ∆ ,
∆ ă
∆ ∆ ∆ ă
iar dacă 2, ∆ ∆ .
∆ ă
∆ ă
Pentru acest caz
∆ ă 127,4 67 60,4
∆ 127,4 19 108,4
∆ ,
2,
∆ ă ,
, ,
rezultă că ∆ 84,4 .
Atunci 4,43 .
, ∙ ,
De obicei, lungimea optimă a unui schimbător de căldură
cu țevi nu trebuie să depășească 3m.
Acceptăm, în acest caz, lungimea L=2m.
Selectăm din șirul de diametre a țevilor pentru
schimbătoare se căldură 20x2; 25x2,5; 38x3; 57x3; țevi cu
diametrul 38x3 mm și atunci numărul de țevi în schimbătorul de
căldură se va determina cu expresia:
4,43
18,98 ț .
3,14 ∙ 0,038 ∙ 2
Acceptăm n=19 țevi.
Determinăm numărul de țevi care constituie o intrare:
0,785 ∙
Atunci reprezintă diametrul interior al țevilor, mm;
2 ; 38 2 ∙ 3 32 ,
în care reprezintă grosimea peretelui țevilor, mm ( 3 .
2,5
4,35.
0,785 ∙ 0,032 ∙ 0,7 ∙ 1021,4
Acceptăm 5
Determinăm numărul de intrări în schimbătoarele de
căldură / 19/5 3,8, rotungim Z=4. Admitem că
țevile sunt amplasate în placa tubulară pe laturile hexagonului și
pasul țevilor S=(1,3..1,6) 0,0494 … 0.0608 . Acceptăm
S=0,06 m.
Determinăm diametrul interior al corpului schimbătorului
de căldură:
1 3…4 0,06 5 1 3 … 4 0,038
0,354 … 0,392
Aici, b reprezintă numărul de țevi pe diagonala mai mare a
hexagonului b=5.
Acceptăm 0,4 m din șirul standardizat de diametre:
0,4; 0,46; 0,5; 0,7; 0,8; 0,9; 1,0; 1,2; și în continuare cifrele se
măresc cu 0,2 până la 0,4 m.
Determinăm pierderile de căldură în mediul ambiant prin
convecție și radiație de la suprafața laterală exterioară F a
schimbătorului de căldură:
,
în care reprezintă suprafața laterală exterioară a schimbătorului
de căldură, ;
3,14 ∙ 0,4
2∙ 3,14 ∙ 0,4 ∙ 2,0 2 ∙
4 4
2,8 ;
reprezintă coeficientul de transfer de căldură prin convecție și
radiație;
9,7 0,07 9,7 0,07 45 22 11,31 W/ ∙K)=0,11
kW/( ∙K).
Determinăm 2,8 ∙ 0,011 ∙ 23 0,7 kJ/s.
Consumul total de abur 486 0,7
486,7 / .
Consumul de abur la încălzirea produsului ,
În care ș reprezintă entalpia aburului de încălzire și,
respectiv, a condensului, kJ/kg;
r – căldura latentă de evaporare a apei, kJ/kg.
,
Atunci, 0,2231 / 803 / .
,
, ș sunt luate din anexa nr. 2 a manualului, în funcție de
presiunea aburului de încălzire.
Anexe
Anexa1
Densitatea volumică şi căldura specifică ale produselor
agroalimentare
Densitatea Căldura specifică,
Produse
volumică, kg/ kJ/(kg∙K)
Caise 550…640 3,77…3,88
Gutui 620 3,75…3,77
Corcoduşe 610 3,74…3,99
Portocale 490 3,73…3,77
Pepeni verzi 400 3,77…3,935
Vinete 400 3,77…3,98
Boabe de cacao 510…610 2,26
Napi 600 3,6
Struguri 425…640 3,45…3,89
Vişine 700…770 3,60…3,85
Carne de vită 950 2,51…3,35
Mazăre verde 350…400 3,52…3,68
Mazăre boabe 750…800 1,84
Mazăre în jumătăţi 700 1,84
Pere 350…600 3,60…3,81
Pepeni galbeni 400 3,81
Mure 630 3,64…3,77
Fragi 500…650 3,68…3,98
Dovlecei 400 3,77…4,02
Praf de cacao 510…720 1,99
Varză (căpăţâni) 400…650 3,89…3,90
Varză mărunţită 450 3,76…3,81
Cartofi 640…750 3,43…3,68
Coarne 720 3,81
Anexa 1 (continuare)
Densitatea, Căldura specifică,
Produse
kg/ kJ/(kg∙K)
Căpşune 500…650 3,81…3,85
Răchiţele 410 3,77…3,81
Amidon de cartofi 630…700 1,14…1.88
Amidon de porumb 540…650 1,14…1,8
de hrişcă 580…710 2.43…2,81
griş 650 1,84
fulgi de ovăs 500…580 1,67
arpacaş 680…730 2,81…2,85
Crupe
bulgur 730…850 1,38…1,88
de mei 730 1,84
de orez 600…800 1,76…1,84
de orz 680 1,84
Agrişe 400…600 3,81…3,89
Porumb grăunte 600…820 1,59…2,22
Porumb ştiulete 770 3,22
Lămâi 490 3,77
Praz 300 4,02
Ceapă 600…740 2,64…3,64
Paste făinoase 305…481 1,84
Zmeură 350…650 3,82…389
Mandarine 500 3,77
Margarină 930 3,18…3,27
Ulei de porumb 920…928 2,01
Unt 914…929 2,01
Ulei de floarea soarelui 925…927 1,93
Ulei de bumbac 921 1,93
Anexa 1(continuare)
Densitatea, Căldura specifică
Produse
kg/ kJ/(kg∙K)
Lapte condensat fără
1100 1,94...3,15
zahăr
Lapte praf 600...659 1,93...2.09
Lapte 1029...1032 3,84
Morcov 550...650 3,14...3,94
porumb 560 1,67...1,88
grâu categorie
Făină de superioară 500...520 1,67...1,88
grâu categoria I 610 1,67...1,88
secară 550 1,67...1,88
Castraveţi 620 3,89...4,08
Păstârnac 450 3,75
Melasă de amidon 1450 2,60
Ardei graşi 300 3,77...3,50
Piersici 520...650 3,48...3,85
Pătrunjel rădăcină 350 3,60
Scoruşe 420 3,44...3,74
Zahăr tos 720...900 0,71...1,26
Zahăr pudră 660 0,88
Zahăr rafinat 1600 1,36
Sfeclă 600...780 3,35...3,90
Carne de porc 935...945 2,13...3,81
Ţelină 350 3,81
Prune 600...720 3,31...3,81
Coacăză 680 3,64...3,89
Sare de bucătărie 2160 0,92...1,34
Sparanghel 375...520 3,935
Anexa 1(continuare)
Densitatea, Căldura specifică
Produse
kg/ kJ/(kg∙K)
Tomate 600 4,02...4,05
5 1020,4 4,049
Produse de 9 1037,4 3,938
tomate cu 12 1050,2 3,853
conţinut s.u., % 18 1072,3 3,689
30 1126,6 3,357
Bostan 400 3,68...3,98
Mărar 120 3,68...3,81
Fasole 750...770 3,68
Cireşe 690...700 3,77...3,81
Usturoi 410...600 3,14...3,81
Spanac 130...180 3,85
Măcriş 130...170 3,68...3,81
Mere 385...650 3,77...3,91
Anexa 2
Caracteristicile fizico-termice ale unor materiale
Căldura Conductibilitatea
Densitatea,
Materiale specifică, termică,
kg/
kJ/(kg∙K) kW/(m∙K)
Aluminiu 2630...2800 0,88...0,92 0,21...0,23
Bronz 2800...9100 0,38 0,04...0,112
0 °C 999,8 4,237 0,000551
Apa (pe linia de saturare)
10 °C 999,7 4,212 0,000575

la temperatura
20 °C 998,3 4,204 0,000599

30 °C 995,70 4,199 0,000618
40 °C 992,26 4,199 0,000634
60 °C 983,19 4,204 0,000659
80 °C 971,63 4,216 0,000674
100 °C 958,13 4,229 0,000683
Alamă 8500...8600 0,38...0,39 0,098...0,116
Aramă 8300...8900 0,39...0,394 0,35...0,465
Oţel carbon 7811...7830 0,46...0,8 0,0465...0,0525
Oţel aliat 7700...7950 0,46...0,50 0,018...0,029
Sticlă 2400...2800 0,67...0,835 0,00058...0,00093
Fontă 7220...7250 0,46...0,54 0,025...0,05
Anexa 3
Recipiente de sticlă pentru conserve
Dimensiuni
Capacitatea, ml
Tipul de gabarit, mm
Notarea Masa,
recipien-
convenţională nomi- diame- înălţi- kg
telor completă
nală trul mea
ll-58-100 100 130 3 64 65 0,11

l,ll-58-200 200 225 7 64 100 0,155
l-58-250 250 280 10 71 100 0,17
ll,lll-68-350 350 385 10 72 125 0,21
l,ll,lll-82-500 500 560 15 89 118 0,255
GOST 5717-81
Borcane
l-82-650 650 700 15 89 141 0,3

ll-82-800 800 865 15 93 162 0,355
l,ll,lll-82-1000 1000 1060 20 105 162 0,41
l,ll,lll-82-2000 2000 2080 30 133 207 0,75
l,ll,lll-82-3000 3000 3200 50 154 236 0,96
ll,lll-82-5000 5000 5200 100 172 286 1,3
l,ll-82-10000 10000 10300 150 220 380 2,4
Tip Xl 200 55 195 0,24
Sticle GOST
215 7
10117-80
Tip X 330 345 7 63 230 0,35
Tip X 500 520 7 72 230 0,415

Anexa 4
Cutii metalice pentru conserve(asamblate, cilindrice tip l
GOST 5981-82)
Coeficientul de transformare
Notări Capaci- Dimensiuni de gabarit, mm
a cutiilor
conven- tatea,
ționale ml de evidenţă fizice în cele
diametrul înălţimea
în fizice de evidenţă
2 175 103 27 2,019 0,495
3 250 103 41 1,414 0,707
4 260 76 70 1,359 0,736
5 240 87 52 1,473 0,679
6 270 87 57 1,309 0,764
7 325 76 84 1,087 0,92
8 355 103 54 0,995 1,005
9 370 76 95 0,995 1,047
10 100 54 59 3,534 0,283
11 475 103 70 0,744 1,344
12 580 103 82 0,609 1,642
13 895 103 124 0,395 2,532
14 3030 157,1 172,5 0,117 8,547
15 8880 218 250 0,040 25,0
20 155 63 63 2,28 0,439
21 130 103 21 2,718 0,368
22 140 77,4 39,8 2,524 0,396
23 195 63 76 1,812 0,552
24 95 54 54 3,72 0,269
25 155 54 84 2,28 0,439
34 70 54 42 5,049 0,198
35 115 63 47 3,073 0,325
36 140 54 76 2,524 0,396
37 150 95 27 2,356 0,424
38 210 87 46 1,683 0,594
39 215 54 114 1,644 0,608
40 245 95 42 1,442 0,693
41 410 95 70 0,862 1,16
42 445 95 76 0,794 1,259
43 445 76 114 0,794 1,259
44 570 95 95 0,62 1,613
45 770 95 126 0,459 2,179
46 425 76 109 0,832 1,202
47 4770 157,1 267,5 0,074 13,514
48 9590 228 253 0,037 27,027
Anexa 5
Parametrii aburului de apă în stare saturată
Entalpia specifică, Căldura
Presiu- Densi- kJ/kg
Tempe- latentă de
nea, tatea,
ratura, °C a conden- evaporare
MPa kg/ a aburului
sului kJ/kg
0,001 6,982 0,0077 29,33 2513,8 2484,5
0,002 17,511 0,0149 73,45 2533,2 2459,8
0,003 24,1 0,0219 101,0 2545,2 2444,2
0,004 28,98 0,0287 121,41 2554,1 2432,7
0,005 32,9 0,0355 137,77 2561,2 2423,4
0,006 36,18 0,0421 151,5 2567,1 2415,6
0,008 41,53 0,0552 173,87 2576,7 2402,8
0,010 45,83 0,0681 191,84 2584,4 2392,6
0,012 49,45 0,0809 206,94 2590,9 2384,0
0,015 54,00 0,0998 225,98 2598,9 2372,9
0,020 60,09 0,1307 251,46 2609,6 2358,1
0,025 64,99 0,161 271,99 2618,1 2346,1
0,030 69,12 0,191 289,31 2525,3 2336,0
0,040 75,89 0,25 317,65 2636,8 2319,2
0,050 81,35 0,308 340,57 2646,0 2305,4
0,060 85,95 0,366 359,93 2653,6 2293,7
0,070 89,96 0,423 376,77 2660,2 2283,4
0,080 93,51 0,479 391,72 2666,0 2274,3
0,090 96,71 0,535 405,21 2671,1 2265,9
0,10 99,63 0,59 417,51 2675,7 2258,2
0,11 102,32 0,645 428,84 2680,0 2251,2
0,12 104,81 0,7 439,36 2683,8 2244,4
0,13 107,13 0,754 449,19 2687,4 2238,2
Anexa 5 (continuare)
Parametrii aburului de apă în stare saturată
Căldura
Presiu- Densi- Entalpia specifică, kJ/kg
Tempe- latentă de
nea, tatea,
ratura, °C evaporare
MPa kg/ a condensului a aburului
kJ/kg
0,14 109,32 0,808 458,42 2690,8 2232,4
0,15 111,37 0,862 467,13 2693,9 2226,8
0,16 113,32 0,916 457,38 2696,8 2221,4
0,17 115,17 0,969 483,22 2699,5 2216,3
0,18 116,93 1,023 490,70 2702,1 2211.4
0,19 118,62 1,076 497,85 2704,6 2206,8
0,20 120,23 1,129 504,7 2706,9 2202,2
0,22 123,27 1,234 517,6 2711,3 2193,7
0,25 127,43 1,391 535,4 2717,2 2181,8
0,30 133,54 1,65 561,4 2725,5 2164,1
0,35 138,88 1,907 584,3 2732,5 2148,2
0,40 143,62 2,163 604,7 2738,8 2133,8
0,45 147,92 2,416 623,2 2743,8 2120,6
0,50 151,85 2,668 640,1 2748,5 2108,4
0,55 155,47 2,919 655,8 2752,7 2096,9
0,60 158,84 3,169 670,4 2756,4 2086,0
070 164,96 3,666 697,1 2762,9 2065,8
0,80 170,42 4,161 720,9 2768,4 2047,5
0,90 175,36 4,654 742,6 2773,0 2030,4
1,00 179,88 5,147 762,6 2777,0 2014,4
1,10 184,06 5,637 781,1 2780,4 1999,3
1,15 186,04 5,882 789,9 2782,0 1992,1
1,20 187,96 6,127 798,4 2783,4 1985,0
Anexa 6
Caracteristicile fizico-termice ale soluţiilor de zahăr
Concentraţia, Temperatura, Densitatea, Căldura specifică,
% °C kg/ kJ/(kg∙K)
20 1040 3,953
40 1032,5 5,968
10 60 1025 3,983
80 1017,5 3,998
=100,2 1009,9 4,013
20 1083 3,716
40 1076 3,746
20 60 1069 3,776
80 1062 3,806
=100,4 1054,86 3,836
20 1129 3,479
40 1122,5 3,524
30 60 1116 3,569
80 1109,5 3,614
=100,7 1102,77 3,66
20 1179 3,242
40 1173 3,302
40 60 1167 3,362
80 1161 3,442
=101,2 1154,64 3,483
20 1232 3,005
40 1226,5 3,08
50 60 1221 3,155
80 1215,5 3,23
=102 1209,45 3,306
20 1289 2,768
40 1284 2,858
60 60 1279 2,984
80 1274 3.038
=103,5 1268,125 3,129
Anexa 7
Conducte de oţel pentru apă şi gaz (GOST 3262-75)
Grosimea peretelui conductei, mm
Diametrul trecerii Diametrul
convenţionale, mm exterior, mm lejeră normală consolidată
6 10,2 1,8 2,0 2,5
8 13,5 2,0 2,2 2,8
10 17,0 2,0 2,2 2,8
15 21,3 2,5 2,8 3,2
20 26,8 2,5 2,8 3,2
25 33,5 2,8 3,2 4,0
32 42,3 2,8 3,2 4,0
40 48,0 3,0 3,5 4,0
50 60 3,0 3,5 4,5
65 75,5 3,2 4,0 4,5
80 88,5 3,5 4,0 4,5
90 101,3 3,5 4,0 4,5
100 114,0 4,0 4,5 5,0
125 140,0 4,0 4,5 5,5
150 165,0 4,0 4,5 5,5
Anexa 8
Conducte de oţel fără sudură, laminate la cald (GOST 8732-70)
Diametrul Grosimea Diametrul Grosimea
exterior, mm peretelui, mm exterior, mm peretelui, mm
25...42 2,5...4 127 4...30
45 2,5...5 133 4...32
50 2,5...5,5 140...159 4,5...36
54 3...11 168...194 5...45
57 3...12 203;219 6...50
60;63,5 3...14 235;273 7...50
68;70 3...16 299...351 8...75
73;76 3...18 377...426 9...75
83 3,5...18 450 16...75
89…102 3,5...22 480...530 25...75
108…121 4...28
Diametrul exterior în limitele indicate în anexa 8 se

selectează din şirul: 25, 28, 32, 38, 42, 89, 102, 108, 114, 121, 140,
146, 152, 159, 168, 180, 194, 299, 325, 351, 377, 402, 426, 480,
500, 530 mm.
Grosimea peretelui în limitele indicate se selectează din şirul:
2,5; 2,8; 3,0; 3,5; 4,0; 4,5; 5,0; 5,5; 6; 7; 8; 9; 10; 11; 12; 14; 16;
18; 20; 22; 25; 28; 30; 32; 36; 40; 45; 50; 56; 60; 63; 65; 70; 75 mm
Anexa 9
Conducte de oţel fără sudură, laminate la cald (GOST 9940-72)
Diametrul Grosimea Diametrul Grosimea
exterior, mm peretelui, mm exterior, mm peretelui, mm
76; 83 3,5...10 168 7...26
89 3,5...14 180 8...28
95 5...16 194 9...28
102; 108 5...20 219 10...28
114 5...22 245 11...25
121; 127 4...26 273 11...26
133… 159 5...26 325 12...15
Diametrul exterior în limitele indicate în anexa 9 se

selectează din şirul: 133, 140, 146, 150, 159 mm.
Grosimea peretelui în limitele indicate se selectează din şirul:
3,5; 4,0; 4,5; 5,0; 5,0; 5,5; 6,0; 6,5; 7,0; 7,5; 8,0; 8,5; 9,0; 10…28
cu un interval de 1 mm.
Anexa 10
Materiale termoizolante
Materiale Conductibilitatea Temperatura limită
termică, W/(m∙K) de întrebuinţare,
Azbozurit 0,117…0,220 850…900
Cablu azbomagnezial 0,11…0,226 400
Articole azbosilicioase 0.081…0.093 600
Plăci de azbociment 0.087…0,098 450
Carbon de azbest 0,2 600
Cablu de azbest 0.163 250…425
Pânză din azbest 0,128 250…500
Plăci izolante din azbest
şi lemn 0,064 100
Hârtie de azbest 0,174 500
Vată minerală 0,046…0,058 600
Vată de sticlă 0,039…0,197 450
Pâslă cu bitum 0,06…0,062 60
Pâslă grosieră 0,052 100
Sticlă expandată 0,093…0,16 300
Masă plastică expandată 0,052…0,064 90…220
Polistiren expandat 0,038…0,05 30…50
Poliuretan expandat 0,041…0,05 100…200
Fibră de sticlă 0,052 120
Anexa 11
Proprietăţile fizico-termice ale aerului uscat
Temperatura, Densitatea, Căldura specifică, Conductibilitatea
kg/ kJ/(kg∙K) termică, W/(m∙K)
1 1,293 1,006 2,44
10 1,247 1,006 2,51
20 1,205 1,006 2,59
30 1,165 1,006 2,67
40 1,128 1,006 2,75
50 1,093 1,006 2,83
60 1,060 1,006 2,89
Anexa 12
Tensiuni admisibile pentru oţeluri (în MPa)
Tipul oţelului
Temperatura
peretelui, 09Г2С 08X18T10
Cr3 10 20 şi 30 K 15X5M
şi 16ГС 08X18T12
20 140 130 147 170 146 160
100 134 125 142 160 141 152
150 131 122 139 154 138 146
200 126 118 136 148 134 140
Anexa 12(continuare)
Tipul oţelului
Temperatura
0X18T10 08X22H6T
peretelui, 03X18 12X18T10
0X17M16T3 08X21H6M2T
20 133 240 160 160
100 130 207 133 152
150 120 200 125 146
200 115 193 120 140
Anexa 13
Conţinutul aburului de apă în aer şi presiunile lor la diferite
temperaturi (p=101,3 kPa)
Presiunea Conţinutul aburului de apă (în g/kg de aer uscat)
Temperatura, pentru umiditatea relativă, %
aburilor
°C
de apă, kPa 100 90 80 70 60 50
0 0,6108 3,85 3,46 3,07 2,69 2,3 1,92
5 0,08718 5,51 4,95 4,40 3,85 3,29 2,74
10 1,2271 7,78 7,00 6,21 5,43 4,65 3,87
15 1,7041 10,86 9,76 8,66 7,56 6,47 5,38
20 2,3368 15,00 13,46 11,94 10,42 8,91 7,41
25 3,1663 20,5 18,39 16,29 14,21 12,14 10,08
30 4,2417 27,78 24,89 22,03 19,19 16,37 13,59
35 5,6217 37,37 33,43 29,54 25,70 21,9 18,14
40 7,3749 49,98 44,62 39,35 34,16 29,05 24,03
45 9,5817 66,57 59,28 52,14 45,15 38,31 31,6
50 12,335 88,42 78,47 68,79 59,38 50,21 41,29
55 15,74 117,6 103,8 90,6 77,86 65,57 53,7
60 19,919 156,64 137,54 119,35 102,0 85,44 69,61
65 25,008 210,31 183,15 157,69 133,77 111,26 89,95
70 31,161 285,99 246,21 209,73 176,15 145,16 116,33
75 38,548 397,29 336,37 282,25 233,85 190,31 150,96
80 47,359 571,34 471,6 387,06 314,53 251,62 196,55
85 57,803 874,65 691,72 548,25 432,75 337,78 258,35
90 70,108 1508,85 1097,51 818,24 616,33 463,62 344,13
95 84,525 3601,74 2071,68 1352,19 934,27 661,27 469,12
100 101,325 - 5754,47 2554,47 1488,73 955,06 635,76
Anexa14
Parametrii mustului de struguri
Conţinutul Densitatea Căldura Conductibilitatea Viscozitatea
extractului, (în kg/ ) la specifică, termică W/(m∙K) cinematică
% temperaturile, kJ/(kg∙K) la temperaturile, 10 /
la temperaturile,
10 30 50
10 1038 1034 1027 3,92 0,570 0,628 1,83 1,09 0,78
15 1058 1054 1049 3,84 0,546 0,615 2,10 1,36 0,88
20 1080 1075 1070 3,72 0,535 0,592 2,44 1,46 1,01
25 1102 1099 1093 3,64 0,522 0,582 2,84 1,65 1,14
30 1125 1123 1116 3,50 0,500 0,570 3,14 1,87 1,29
Notă: Viscozitatea cinematică este indicată în funcţie de

conţinutul zahărului în must,%
Anexa 15
Caracteristicile fizico-termice ale laptelui
, C, ,
t, ∙ 10 , Pa∙s Pr
kg/ J/(kg∙K) W/(m∙K)
10 1032 3070 0,489 2,52 20,0
20 1029 3890 0,495 1,82 14,3
30 1025 3900 0,500 1,35 10,6
40 1021 3910 0,506 1,1 8,5
50 1016 3870 0,516 0,87 6,5
60 1011 3856 0,518 0,72 5,35
70 1005 3852 0,524 0,63 4,65
80 1000 3850 0,530 0,58 4,2
Anexa 16
Parametrii tescovinei de struguri
V-conţinutul mustului; -conţinutul mustului liber (curgere liberă);
-densitatea; - masa volumică
Tescovina după
Zdrobitoare Scurgătoare Prese
“ВСН” (fără o presare uşoară)
“ВССШ-20” sau “ВСН”

(cu presare uşoară)
“ВССШ-20” sau
“T1-ВПО-20”
Parametrii tescovinei
“ГППД-1,7”
“ВПО-30”
“ЦДГ-20”
de struguri “ВДГ”
V, dal/t 76-80 76-80 48-60 38-52 36-48 4-7,5 5,5-11

V, dal/t 46-55 42-51 0,5 0,1
1068 - 1066 - 1096 - 1106 - 1100 - 1150 - 1135 -
,kg/
1095 1090 1112 1120 1123 1160 1150
1050 - 1050 - 890 - 900 - 770 - 480 - 500 -
, kg/
1075 1080 970 900 880 550 600
Oţel - - 0,58 0,68 0,93 0,84 0,78
Coeficientul Lac
- - 0,65 0,75 1,00 0,84 0,51
de frecare f XC-76
de material Teracotă
- - 0,58 0,73 0,90 0,84 0,81
de sticlă
Beton - - 0,73 0,93 0,93 0,78 0,81
Anexa 17
Caracteristicile fizico-termice ale soluţiilor de zahăr
Concen-
traţia, %
, , c, ∙ 106 , ∙ 10 ,
t,
kg/ W/(m∙K) J/(kg∙K) / ∙
de masă
20 50 1068 0,5706 3760 0,9065 6,38
60 1063 0,5809 3775 0,7605 5,26
70 1059 0,5893 3790 0,6420 4,37
80 1054 0,5965 3805 0,5610 3,76
30 50 1113 0,5368 3546 1,2820 9,71
60 1108 0,5458 3568 1,0820 7,84
70 1103 0,5536 3591 0,9063 6,49
80 1098 0,5604 3614 0,7750 5,48
50 50 1162 0,502 3333 2,140 16,52
60 1157 0,510 3363 1,701 12,97
70 1152 0,518 3393 1,389 10,48
80 1146 0,524 3423 1,153 8,62
60 50 1215 0,468 3119 4,173 33.82
60 1210 0,475 3157 3,148 25,30
70 1205 0,482 3195 2,442 19,47
80 1199 0,488 3232 1,956 15,50
65 60 1321 0,426 2847 15,14 112,0
70 1216 0,433 2893 10,45 74,3
80 1310 0,438 2943 7,54 51,8
emperatura, ;
ensitatea volumică, / ;
onductibilitatea termică, W/( ∙K);
căldura specifică, J/ ∙ ;
viscozitatea cinematică, / ;
viscozitatea dinamică, Pa∙ .
Anexa 18
Caracteristicile fizico-termice ale produselor alimentare
Produse , c, , ∙ 10 , ∙ 10 ,
alimentare kg/ 3 J/(kg∙K) W/(m∙K) / Pa∙s
Miere 1345 2,428 0,344 0,105 -
Lapte 1031 3,935 0,495 0,122 1,80
Lapte degresat 1036 3,956 0,574 0,114 1,74
Melasă 1450 2,700 0,394 0,102 -
Lapte condensat 1280 2,260 0,267 0,092 1245
Zară 1032 3,940 0,450 0,114 1,67
Frişcă 1010 4,639 0,360 0,077 8,09
Smântână 1070 3,182 0,349 0,102 -
Unt 930 2,206 0,201 0,098 -
Făină 762 1,708 0,122 0,094 -
Zahăr 878 1,407 0,158 0,128 -
Brânză topită 1080 2,428 0,349 0,133 -
Brânză de vaci 1060 3,285 0,480 0,124 -
ensitatea volumică, / ;
căldura specifică, J/ ∙ ;
onductibilitatea termică, W/( ∙K);
viscozitatea cinematică, / ;
viscozitatea dinamică, Pa∙ .
Anexa 19
Unii indici ai vinurilor de struguri, fructe şi pomuşoare
Valorile medii ale indicilor la
Tipul
Indicii temperaturile,
vinului
0 20 40 60
978 973 966 955
c 3843 3765 3712 3787
Sec 0,422 0,493 0,583 0,557
∙ 10 29,7 15,2 10,3 8,84
∙ 10 3,01 1,52 1,04 0,90
1014 1005 994 982
c 3682 37,30 3730 3730
Alcoolizat 0,366 0,407 0,418 0,421
∙ 10 54,3 23,6 13,0 10,3
∙ 10 5,26 2,30 1,29 1,03
988 992 983 973
c 4060 4100 4100 4100
Din fructe şi
0,336 0,383 0,429 0,465
pomuşoare
∙ 10 46,6 20,8 12,1 10,3
∙ 10 4,58 2,04 1,20 1,04
1072 1066 1057 1045
c 3600 3610 3610 3610
Muscat alb 0,354 0,390 0,429 0,473
∙ 10 73,6 31,3 17,6 13,4
∙ 10 6,75 2,88 1,64 1,26
densitatea, kg/ ;
căldura specifică, J/(kg∙K);
conductibilitatea termică, W/(m∙K);
viscozitatea dinamică Pa∙ ;
viscozitatea cinematică, / .
BIBLIOGRAFIE
1. Aminov M. I. i dr. Tehnologhiceskoe oborudovanie konservnâh
zavodov. M., Agropromizdat, 1986.
2. Azarov B. M. i dr. Tehnologhiceskoe oborudovanie pișcevoi
promâșlennost M., Agropromizdat, 1980.
3. Azrilevici M. I. Tehnologhiceskoe oborudovanie saharnâh
zavodov. M., Pișcevaia promâșlenost, 1972.
4. Baranțev V. I. Sbornik zadaci po proțessam i apparatam
pișcevâh proizvodstv. M., Agropromizdat, 1985.
5. Kolceva R. A., Ermoleva G. A. Proizvodstvo piva i
bezalkogolnâh napitkov. M., Agropromizdat, 1985.
6. Grebenniuk C. M. Tehnologhiceskoe oborudovanie saharnâh
zavodov. M., Liogkaia i pișcevaia promâșlennosti, 1983.
7. Ghinzburg A. I. i dr. Teplofiziceskie harakteristiki pișcevâh
produktov. M., Pișcevaia promâșlennost, 1980.
8. Ghinzburg A. I. Sușca pișcevâh materialov. M., Pișcepromizdat,
1980.
9. Ioancea Lucian ș.a. Mașini, utilaje și instalații în industria
alimentară. București, Editura “Cereș”, 1986.
10. Jinescu V.V. Utilaj tehnologic pentru industria de procese.
București, Editura Tehnică, 1998.
11. Moroz V.C. Kursovoe i diplomnoe proektirovanie po kursu ῎
Ekspluatația oborudavaniia predpriiatii pișcevoi
promâșlennosti῝. M., Liogkaia i pișcevaia promâșlennosti,
1984.
12. Pavlov K. F. I dr. Primerî i zadaci po kursu “Proțessî i apparatî
himiceskih predpriiatii”. 9-oe izd., pererab.L., Himiia, 1980.
13. Popov V. I. Primerî rasciota po kursu tehnologhiceskogo
oborudovaniia brdilnoi promâșlennosti. M. Pișcevaiia
promâșlennosti, 1969.
14. Sitnikov E. D. Praktikum po tehnologhiceskomu
oborudovaniiu konservnâh zavodov.M., Agropromizdat, 1989.
15. Stadnikov V. N. I dr. Proșessî i apparatî pișcevoi
promâșlennosti. M., Legkaia i pișcevaia promâșlennost, 1983.
16. Sokolov V. I. Osnovî rasciota i konstruirovania mașin i
apparatov pișcevâh proizvodstv. M., Mașinostroenie, 1983.
17. Surkov V. D. I dr. Tehnologhiceskoe oborudovanie predpriiatii
molocinoi promâșlennosti. M., Pișcevaia promâșlennosti, 1970.
18. Segal Brad, Amarfi Rodica ș.a. Utilajul tehnologic din
industria de prelucrare a produselor horticole. București,
Editura “Cereș”, 1984.
19. Zaicik Ț.R. Tehnologhiceskoe oborudovanie vinodelceskih
predpriiatii. M., Agropromizdat.1988.
20. Zaicik Ț. R. Sbornik zadaci po rasciotam oborudovania
vinodelceskogo proizvodstva. M., Liogkaia i pișcevaia
promâșlennos, 1983.
21. Zuev F. G. ș.a. Mecanizarea lucrărilor de încărcare și descărcare,
de transportare și depozitare. Ch., Universitas, 1992.
22. Kursovoe proektirovanie po detaleam mașin. Ucebnoe posobie
dlea tehnikumov. S. A. Cernavskii i dr. M.,
Mașinostroenie,1980.
23. Harlamov S. V. Praktikum po kursu “Rasciot i konstruirovanie
mașin i apparatov pișcevâh proizvodstv”. L, mașinostroenie, 1971.
24. Spravocinik mehanika drojjevogo zavoda. Pod redakției
Șișațkogo Iu. I. M., Agropromizdat, 1987.
25. Sitnicov E. D. Practicum po tehnologhicescomu oborudovaniu
conservnogo i pișceconțentratnogo proizvodstv. -3-e uзg.
Nepepai. U gon.- СП6: ГИОРD, Sankt Petersburg 2004.-416 e
26. Ganea G., Mudreac V. Utilaj tehnologic în industria
alimentară. Probleme și metode de rezolvare. Chișinău,
Tehnica-Info, 1999.

Ganea Grigore Utilaj Tehnologic in Industria Alimentara PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ganea Grigore Utilaj Tehnologic in Industria Alimentara PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Tehnică a Moldovei

Grigore GANEA, Dorel COJOC

Grigore GANEA, Dorel COJOC “Utilaj tehnologic în

Această carte reprezintă un suport practic la cursul de bază

Recenzent: Mircea Bernic, conf. univ. dr.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

ISBN 978-9975-63-330-7 © Autorii,2010

conţin grasimi la temperatura 20°C) poate fi determinată şi cu

în care y reprezintă viscozitatea dinamică a masei groase, Pa  s ;

Productivitatea transportului hidraulic P  kg s  1 :

Figura 1. Schema pentru calculul razei hidraulice a transportoarelor

3.1. Maşini liniare

în care aer reprezintă densitatea aerului (la presiunea atmosferică

vaer - viteza aerului în conductă (se recomandă ca v  10 m s );

durata de înmuiere   2 min ;

masa încărcăturii pe 1 m liniar de bandă q  5 kg ;

Figura 2. Schema transportorului cu role.

forţa de tracţiune în punctul 2

3.2. Maşini cu tambur rotativ

diametrul tamburului Dt  0,9m ;

Productivitatea P rec s a maşinilor cu acţiune continuă de

Efortul de întindere în p. 3' .

Efortul de întindere a lanţului în p. 5 ' :

W7' 7''  0,1S '7'  0,110182, 4  1018, 2 N ;

Figura 3. Traseul maşinii de spălat recipiente

viteza unghiulară a rotorului   12s 1 ;

Productivitatea P (în kg s ) a zdrobitoarei cu două valţuri se

g – înălţimea cuţitului deasupra suprafeţei tamburului, m;

Densitatea volumică ρ, kg/m3

1 0,3 0,9 0,003 600 0,75 200 0,6

în care P reprezintă presiunea specifică a lichidului de regim

Productivitatea preselor cu melc P (în kg/s) se determină cu

P – presiunea exercitată asupra ultimei spire a melcului, Pa.

Momentul de torsiune pe arborele melcului Mtor. (în Nm)

Figura 4. Element perforat al virolei.

Figura 5. Tambur perforat al presei cu melc.

f   PK :  v     100  W p  100  Wa   , (7.30)

Tensiunile echivalente se determină cu expresia (7.19):

Puterea aplicată pe arborele melcului se determină cu expresia

Materialul din care

1 8,3 0,1 0,3 200 0,3 X18H12T 146

1 1,2 0,3 0,01 0,02 0,035

umiditatea aluatului W  30%;

1 0,02 14 12 30 0,007 100 0,1

Productivitatea P (în kg/s sau m 3 / s ) a malaxoarelor cu

Figura 6. Determinarea criteriului de putere (sau ).

Momentul de încovoiere Mînc:

Cu palete 46,4 0 1 3,02 1,3 2,17

Cu 0,95- 0,01- 800-

D și d reprezintă respectiv diametrul exterior și interior al

Dacă raportul 1, valoarea se înmulțește la

Figura 7. Tipuri de malaxoare:

1,3 /1000 ƞ. (8.22)

Tensiunile admisibile pentru

1 7 48 1600 160 160 160

în care reprezintă partea fazei solide în suspensie;

Conținutul fazei solide în lichid, %

Diametrul echivalent al particulelor

Densitatea particulelor solide

Viscozitatea dinamică a soluției

Fracția de masă a fazei solide

Densitatea soluției de zahăr

în zeama de zahăr X, %