Sunteți pe pagina 1din 16

Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe Economice și Drept


Specializarea Drept

Referat
Disciplina: Drept Internațional Public
Tema: „Terorismul internațional”

A elaborat: Frunza Livia


Anul II, grupa 3, ZI

Pitești 2018
Cuprins:
1.Definiția Terorismului
2.Scurta istorie a flagelului terorist
3.Dezvoltarea conceptului de „terorism
internațional”
4.Caracterul internațional al terorismului
5. Al-Qaeeda. Osama Bin Laden.
5.1 Cum arată un „interviu de angajare” la Al Qaeda: „Pe cine
trebuie să contactăm în cazul în care deveniţi martir?”
1.Definiția Terorismului
Definiţiile date terorismului sunt numeroase şi foarte diversificate.1
Termenul de terorism vine din limba latină, de la cuvintele terror-terroris, şi are conotaţie
militară. Terorismul era folosit de legiunile romane pentru a impune legea lor, înspăimântând
populaţia şi obligând-o astfel la supunere. Hitler avea şi el o atitudine extrem de favorabilă
faţă de terorism. Unul din principiile după care se ghida şi pe care-l enunţă în „Mein Kampf“
era acela potrivit căruia „singurul mijloc de a câştiga cu uşurinţă împotriva raţiunii îl
reprezintă teroarea şi forţa“.

În cadrul conferinţei de la Copenhaga din anul 1935 se ajunge la definirea juridică a


terorismului ca „act voluntar comis împotriva vieţii, integrităţii fizice, sănătăţii sau libertăţii
oficialităţilor; orice act care primejduieşte o comunitate, creează o stare de teroare în
vederea schimbării autorităţi publice sau împiedicarea acţiunilor acesteia, sau care
urmăreşte deranjarea relaţiilor internaţionale ”

O definiţie exhaustivă a terorismului este dificil de prezentat în condiţiile în care, după unii
autori, pe plan mondial există până la această dată sute de abordări şi încercări de încadrare
ştiinţifică şi juridică a acestuia2.
Walter Laquer, istoric şi co-mentator de politică externă americană, menţiona într-o lucrare a
sa consacrată acestui fenomen că . numai între anii 1936-1981 s-au dat o sută nouă definiţii
terorismului, dar niciuna dintre ele nu este destul de cuprinzătoare3.
Termenul de terorism desemnează violenţa premeditată, motivată politic, îndreptată împotriva
unor obiective necombatante, violenţa manifestată de subgrupuri naţionale sau agenţi
clandestini care de obicei urmăresc să influenţeze un anumit mediu. Sintagma terorism
internaţional desemnează tero-rismul care implică cetăţenii sau teritoriile mai mul-tor state,
iar cea de grup terorist desemnează orice grup structurat pe subgrupuri, care practică teroris-
mul internaţional4.

2. Scurta istorie a flagelului terorist


Legiunile militare romane foloseau drept tactică şi strategie împotriva populaţie inamice
teroarea, cu scopul de a o pacifica şi a o supune (pax romana). Metodele de acest gen sunt
însă mult mai vechi. Se întâlnesc la multe triburi antice. Administraţia romană le-a
„împrumutat de la antici“ şi le-a folosit cu succes pentru realizarea obiectivelor sale.
Triburile barbare şi romanii practicau un fel de „terorism de stat“ sau terorism al celui mai
tare (exista şi un drept – dreptul celui mai puternic) prin care se obţineau efecte spectaculoase.
Reacţia la un astfel de terorism erau fuga, supunerea şi, rareori, răzvrătirea. Răscoala lui

1
Ministerul Apărării Naționale, Statul Major General, Academia de Înalte Studii Militare, Centrul de Studii
Strategice de Securitate, Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul împotriva terorismului.,
București, 2002, p.18
2
Gheorghe Arădăvoaice, Dumitru Iliescu, Dan Niţă, Terorism, antiterorism, contraterorism – istoric,
actualitate, perspective, Editura Antet, Bucureşti, 1997, p. 236.
3
Walter Laquer, The Age of Terrorism, Editura Little Brown, 1987, p. 11-12.
4
Walter Laquer Terorismul – istoric, formă, combatere. Culegere de studii, Editura Omega, Bucureşti, 2001, p.
33
Spartacus este una din acele răzvrătiri spectaculoase care au uimit epoca romană şi au pus în
operă un principiu ce a guvernat şi încă mai guvernează lumea: la teroare se răspunde prin
teroare, la violenţă prin violenţă..
De-a lungul timpului, noţiunea de terorism şi-a modificat înţelesul. La un moment dat, în Evul
Mediu, cruciaţii, porniţi să elibereze Ierusalimul şi Mormântul Sfânt din «mâinile»
credincioşilor lui Muhammad, s-au văzut loviţi de împotrivirea băştinaşilor, care-i socoteau pe
de o parte invadatori, iar pe de alta şi «necredincioşi», deoarece creştinii nu-l venerau pe
profetul lor. Cei mai înverşunaţi s-au dovedit a fi membrii sectei musulmane arabe
«hashihishin» (asasin), care ucideau fără scrupule, şi creştinii, luptând până la unul, convinşi
că, murind pentru credinţa lor religioasă, vor avea parte de Paradisul lui Allah, fericiţi veşnic
şi îmbuibându-se din munţi de pilaf, înconjuraţi de cadâne. «Asasin» a devenit de atunci, prin
intermediul cruciaţilor, care-i considerau pe musulmanii respectivi drept terorişti, un termen
ce-a rămas ca sinonim criminalilor ce ucid cu cruzime. Însă tot de atunci, deşi religia
mahomedană interzice sinuciderea, s-a perpetuat o credinţă sectară, în virtutea căreia a muri
pentru Allah ar fi un gest răsplătit prin aşezarea celui ce se jertfeşte direct în Paradis. Aşa s-au
născut Intifada şi Jihadul islamic, care stau la baza terorismului de esenţă arabă.
Intifada şi Jihadul sunt denumirile pe care le dau musulmanii atacurilor asupra evreilor şi
celor pe care le susţin, indiferent de credinţa lor religioasă. Aparent, un asemenea
comportament intolerant pare o formă a luptei de apărare a fiinţei naţionale arabe, îmbrăcând
conotaţii patriotice. Este iluzoriu a gândi în acest mod. Căci a pune pe picior de egalitate
lupta armată desfăşurată, de pildă, în plin război, de către partizani
sau maquisarzi împotriva inamicului înarmat, ocupant al ţării este una şi alta este a
teroriza populaţii inocente, copii, femei, bătrâni neînarmaţi, ucigând doar de dragul
de a ucide, în numele lui Allah.
Sigur, se afirmă ca violenţa naşte violenţă sau, cum spune dictonul, «Cine scoate sabia, de
sabie va pieri!». Este adevărul pur în această aserţiune de mare bun simţ. O dovedeşte din plin
sfârşitul nu numai al fiecărui terorist în parte, dar şi al grupărilor teroriste. Singura soluţie
valabilă pentru rezolvarea conflictelor de orice natură este dialogul, compromisul. Din
nefericire, când îşi face loc terorismul, raţiunea dispare, înlocuită fiind de fanatism, de orbirea
gândirii logice şi a valorilor esenţiale.“1

3. Dezvoltarea conceptului de „terorism


internațional”
Terorismul internaţional constituie infracţiune sui generis, adică un tip special de infraţiune,
caracterizată printr-un element de extraneitate: pregătirea şi executarea acestei infracţiunii,
subiectele pasive şi active, mobilul, mijloacele de înfăptuire ale autorului, interesează mai multe
state. Ansamblul de crime si delicte care constituie terorismul îmbracă, în anumite circumstanţe,
un caracter internaţional, fie pentru că săvârşirea sau efectul lor se prelungeşte pe teritoriul mai
multor state, fie prin faptul că aduc atingere unor bunuri juridice de mare valoare, a căror protecţie
constituie o condiţie esenţială pentru menţinerea raporturilor de bună inţelegere între state şi în
consecinţă a păcii internaţionale. Într-o încercare de analiză efectuată pe această cale e necesar să
avem în vedere aspectul formal şi aspectul material al infracţiunii de drept internaţional. Primul
aspect constă în posibilitatea de a urmării şi a judeca pe autorul infracţiunii, independent de locul
unde infracţiunea a fost comisă. Cât priveşte criteriul material, pentru a considera un act ilicit
drept infracţiune a dreptului naţiunilor, conform savantului profesor Donnedieu De Vabres, există
următoarele premise:

1
Gh. Bassarabescu, Terorism, între istorie si actualitate, CLIPA, nr. 518, din 27 septembrie 2001.
Săvârşirea actului criminal se prelungeşte pe teritoriul mai multor state;

Bunul căruia i s-a adus atingere să prezinte pentru comunitatea internaţională o importanţă
materială sau morală;

Actul criminal să ofenseze grav sentimentul de justiţie şi de respect datorat demnităţii


umane, sentiment propriu tuturor oamenilor;1

4. Caracterul internațional al terorismului


Juriștii penali au arătat multă prudență cu privire la infracțiunile care trebuiau să intre în lista
încălcărilor de drept internațional. Acesta a fost și cazul infracțiunilor de terorism. Pot avea
caracter internațional numai formele de terorism în care autorii acționează în scopuri politice
colective demonstrându-se acest fapt. Printre actele de această natură se numără numai acelea
a căror efecte dăunătoare se manifestă pe teritoriul mai multor state și cu o atare intensitate
încât pune sub amenințare însăși ordinea politică internațională.
În ultimii ani au avut loc peste 1400 de atacuri teroriste cu caracter internațional cauzând
peste 2700 de victime.
Terorismul internațional a devenit principalul inamic al statelor civilizate și a determinat o
schimbare dramatică a securității mondiale.
După prăbușirea „Turnurilor gemene” din SUA de la 11 septembrie 2011; „trenurile morții”
de la Madrid (11 martie 2004, în care Spania și alte 11 națiuni au plătit un greu tribut de sânge
barbarei teroriste: 200 de morți și circa 1400 de răniți)- fiind cel de-al doilea atentat de
amploare în Europa după cel de la Lockerbie (21 decembrie 1988), când au murit 270 de
oameni, acesta fiind revendicat de Al-Qaeda.
„Metrourile și autobuzele morții” de la Londra (7 iulie 2005) și celelalte acțiuni teroriste care
au continuat să țină planeța sub o continuă teroare, comunitatea internațională este pusă în fața
unui val de consecințe tot mai greu de gestionat, în condițiile unei societăți globalizate în care
amenințările la adresa seucurității au căpătat caracteristici transnaționale, iar teatrul
operațiunilor teroriste acoperă întreaga lume.
Evident că, prin fermitate şi cu răbdare, terorismul mondial poate fi eradicat, aşa cum a fost
lichidat cel german acum câteva decenii. Incontestabil, nota de plată va fi foarte mare. 2

5. Al-Qaeeda. Osama Bin Laden.


Începând cu sfârşitul secolului XX, tero-rismul, ca fenomen distructiv, „a încetat să mai fie
un fenomen individual de violenţă la nivel subnaţi-onal, devenind o componentă a conflictului
nonstatal”3. Ultima schimbare majoră asupra viziu-nii terorismului a fost determinată, fără
îndoială, de atacurile kamikaze asupra clădirii Pentagonului şi complexului World Trade
Center din SUA din septembrie 2001. După ce lucrurile s-au mai liniştit şi campania

1
Chestor general dr. Anghel Andreescu, Comisar sef dr. Nicolae Radu, “Organizatiile teroriste”, Bucuresti 2008,
pag 27
2
Constantin BALACEANU –STOLNICI, La judecata zilei, ziarul ZIUA din 26.09.2001.
3
Walter Laquer Terorismul - istoric, forme, combatere. Culegere de studii, Editura Omega, Bucureşti, 2001, p.
25.
împotriva principalului suspect – Osama bin Laden – şi a Afganistanului, ţară consi-derată a
oferi adăpost teroriştilor, a intrat în linie dreaptă, s-a ajuns la concluzia că terorismul este un
fenomen mult mai complex chiar decât războiul, care trebuie studiat şi aprofundat nu doar
pentru a-i limita efectele şi pentru a-i pedepsi pe vinovaţi, ci îndeosebi pentru a-i înţelege şi a-
i eradica mecanismele şi cauzele.1
Osama bin Laden, fondatorul celei mai puternice retele teroriste din intreaga lume, si-a
inceput cariera de fundamentalist islamic odata cu strangerea de fonduri pentru musulmanii
aflati in razboiul sovieto-afgan. Din 1979 pana in 1988 bin Laden se antreneaza in Afganistan
si lupta pentru a inlatura Uniunea Sovietica de pe teritoriul pe care el il considera musulman.
De-a lungul anilor, bin Laden se implica din ce in ce mai mult in grupurile fundamentaliste
islamice si fondeaza reteaua al Qaeda. Principalul scop al acesteia este sa instaureze o
comunitate pan-islamica prin rasturnarea regimurilor considerate non-islamice si prin
eliminarea occidentalilor, mai ales a americanilor, din state precum Arabia Saudita.
Desi recunoscuta prin numele al Qaeda, membrii retelei lui bin Laden nu recunosc acest
apelativ. Grupul a fost numit astfel de catre Statele Unite pornind de la titlul unui fisier
electronic in care erau listate numele tuturor contactelor lui bin Laden din Afganistan. In
acesta, bin Laden face referire la colegii sai prin termenul “al-Qaeda-al-Jihad” (baza jihadului
sau razboiul sfant).

1957 – Usāmah bin Muhammad bin `Awad bin Lādin (cunoscut drept Osama bin Laden) se
naste in 1957 in Arabia Saudita, fiind al saptesprezecelea fiu din cei 25 de frati ai sai. Tatal
sau, Muhammad Awad bin Laden, magnat in domeniul constructiilor, emigreaza din Yemen
pentru a-si fonda in cele din urma propria companie de constructii — Grupul Saudit bin
Laden. Mama lui Osama bin Laden, de origine siriana sau palestiniana, este una din cele patru
sotii ale lui Muhammad bin Laden.

1968 – Muhammad bin Laden moare intr-un accident de elicopter cand Osama are doar 10
ani, lasand in urma o avere enorma, din care o parte intra mai tarziu pe mainile lui Osama.

1974 – Bin Laden se casatoreste pentru prima data la varsta de 17 ani cu o verisoara siriana.
Urmeaza Universitatea King Abdul Aziz din Jeddah, Arabia Saudita. Unul dintre profesorii
sai este Dr. Abdullah Yusuf Azzam, cunoscut si ca Sheikh Azzam, un extremist islamic
palestinian care ulterior va deveni mentorul lui bin Laden.

1979 – Bin Laden termina facultatea din Jeddah, obtinand o diploma in Inginerie Civila si se
alatura rebelilor mujahedini (razboinicii sfinti) din Afganistan. Facand uz de propria avere si
de relatiile pe care le are in comunitatea islamica, bin Laden incepe sa stranga fonduri in
scopuri umanitare.
Sheikh Azzam i se alatura lui bin Laden in Afganistan si proclama o fatwa (declaratie
islamica legala pronuntata cu referire la o anumita problema), “Apararea Teritoriilor
Musulmane, Prima Obligatie dupa Credinta,” declarand ca atat luptele afgane cat si cele
palestiniene sunt jihad-uri (razboaie sfinte) in care uciderea kuffar-ilor sau a celor ce nu cred
in Islam reprezinta o obligatie personala pentru toti musulmanii. Aceasta fatwa este cea care
pune bazele ideologice pentru fondarea retelei al Qaeda.

1
Mirela Atanasiu, Lucian Stăncilă, Terorismul- Răul din umbră al începutului de secol, Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I” , București 2014, p. 24-25
1980 – In vederea sustinerii mujahedinilor, Sheikh Azzam si bin Laden fondeaza Mektab al
Khidamat de asemenea cunoscut drept MAK (Biroul de Servicii). MAK-ul este sustinut de
donatii din toate zonele Orientului Mijlociu si de fonduri provenind de la guvernul Statelor
Unite. Banii sunt folositi pentru a organiza o retea de case de oaspeti incepand din Peshawar
(oras in nord-vestul Pakistanului) si pentru a intretine tabere de antrenament paramilitar
destinate mujahedinilor din Afghanistan. Odata indrumati si antrenati, recrutii musulmani
trebuie sa-si ofere serviciile in regim voluntar diferitelor trupe afgane care au legatura cu
reteaua lui Sheikh Azzam.
Bin Laden devine bancherul sef al MAK-ului, grupare care ulterior se transforma in cunoscuta
retea al Qaeda (baza fundatiei). Arabii care ofera consiliere si suport mujahedeen-ilor devin
cunoscuti cu numele de “Arabii Afgani.”

1982 – Bin Laden castiga titlul “Samariteanul” ca rezultat al operei sale filantropice din
Afghanistan.

1984 – Bin Laden pune bazele Bait ul-Ansar-ului (Casa Ajutoarelor) in Peshawar cu scopul
de a dezvolta abilitatea lui Sheikh Azzam de a sustine voluntarii jihadului Afgan Arab si, mai
tarziu, de a-si crea propria armata independenta.

Aprilie 1987 – Doua sute de trupe sovietice il incoltesc pe bin Laden si pe inca 50 de luptatori
afgani intr-o retea de pesteri din regiunea Jaji a Afganistanului. Bin Laden si luptatorii sai tin
piept invaziei sovietice timp de o saptamana inainte ca aceasta sa se retraga. Aceasta lupta
este considerata drept o mare victorie pentru rebeli si ii aduce lui Osama bin Laden noul si
mult mai prestigiosul titlu de “Razboinic Arab”, transformandu-l totodata in eroul jihad-ului.

Primavara 1988 – Premierul Soviet Mihail Gorbaciov ordona retragerea trupelor din
Afganistan si pune capat razboiului Sovieto-Afgan. Aceasta retragere este considerata drept o
mare victorie atat pentru mujahedini, cat si pentru politica americana din regiune.
Razboiul Sovieto-Afgan s-a sfarsit, insa multi dintre luptatorii mujahedini vor sa isi extinda
operatiunile cu scopul de a include luptele islamice si in alte regiuni ale lumii. Sheikh Azzam
si bin Laden stabilesc al Qaeda drept baza viitoarelor jihad-uri. Cei doi, insa, se deosebesc in
ceea ce priveste scopurile de perspectiva ale MAK-ului si ale al Qaeda. Bin Laden isi doreste
sa le foloseasca pentru a extinde conflictul catre operatiuni nonmilitare in alte parti ale lumii,
in timp ce Azzam vrea sa se concentreze asupra campaniilor militare si sa fondeze o
guvernare islamica autentica in Afganistan si Israel.

1989 – Bin Laden se intoarce in Arabia Saudita sa lucreze in firma de constructii a familiei,
timp in care continua sa isi foloseasca reteaua pentru a strange fonduri in beneficiul
veteranilor razboiului din Afganistan.

24 Noiembrie, 1989 – Sheikh Azzam si cei doi fii ai sai, Ibrahim and Muhammad, sunt ucisi
de explozia unor mine in timp ce se pregateau pentru rugaciunile de Vineri. Asasinii nu sunt
gasiti, insa printre suspecti se numara si liderii trupelor afgane, Osama bin Laden, Agentia
Pakistaneza a Interserviciilor Inteligente, CIA-ul si Israeli Mossad.
Bin Laden este acum liderul suprem al mujahedinilor si al retelei al Qaeda. MAK-ul este
dizolvat.

http://stirifeldefel.ro/scurta-cronologie-a-lui-osama-bin-laden-si-a-retelei-al-qaeda/
1990 – Bin Laden incepe sa scrie tratate impotriva guvernarii saudite pentru a permite
trupelor americane sa foloseasca teritoriul Arabiei Saudite, “leaganul Islamului,” in razboiul
din Golf. Pentru a-l aduce la tacere Regele Fahd il exileaza in Jeddah, insa bin Laden
paraseste tara in 1991. In cele din urma, Guvernul Saudit ii retrage cetatenia in 1994.

5 Noiembrie, 1990 – Rabbi Meir David Kahane, membru al Knesset-ului israelit (Parlament),
faimos pentru vederile sale extremiste, dintre care convingerea ca singura cale de a rezolva
conflictul Israelit-Palestinian este sa deporteze toti arabii din Israel, este asasinat de egipteanul
El Sayyid Nosair in urma tinerii unui discurs la un hotel din New York. Nosair facea parte
dintr-o formatiune terorista ce va fi implicata mai tarziu in bombardamentul de la World
Trade Center din 1993. Acesta este cunoscut a fi primul atac terorist islamic de pe taramul
american.

1991 – Frontul National Islamic al Sudanului ii invita pe al Qaeda si pe bin Laden sa isi mute
operatiunile in Sudan. Bin Laden si organizatia al Qaeda pun bazele unei retele de afaceri ce
cuprinde tranzactii de import-export, o firma de constructii si cateva ferme care functioneaza
ca tabere militare de antrenament pentru noii recruti unde acestia sunt instruiti sa manuiasca
arme de foc si explozive.

1992 – Al Qaeda bombardeaza armata americana in Adena, Yemen. Doi turisti austrieci sunt
ucisi in atentat.

Februarie 1993 – Un camion Ryder inchiriat, incarcat cu bombe explodeaza in parcarea din
World Trade Center, explozie soldata cu sase morti si sute de raniti. Atentatul este pus pe
seama a sase musulmani radicali ce intretineau legaturi suspecte cu bin Laden. Ramzi Yousef,
initiatorul conspiratiei, suspectat a fi membru al retelei al Qaeda, fuge in Pakistan, dar e
capturat in 1995.

Octombrie 1993 – Arabii afgani hartuiesc si omoara 18 soldati americani in Mogadishu,


Somalia. Bin Laden lauda luptatorii arabi si numeste Statele Unite “tigrii de hartie” pentru
retragerea fortelor imediat dupa asalturi.

Februarie 1995 – Ramzi Yousef este arestat dupa ce un complice dezvaluie “Operatiunea
Bojinka” un complot ce viza bombardarea a 12 avioane comerciale deasupra Pacificului.

1996 – Bin Laden si al Qaeda sunt alungati din Sudan ca urmare a starnirii tensiunii in randul
americanilor si al sauditilor si a iesirii la suprafata a unor dovezi conform carora al Qaeda
e implicata in tentativa de asasinat din 1994 a presedintelui egiptean Hosni Mubarak din
Addis Abeba, Etiopia. Odata cu aceasta expulzare, al Qaeda pierde o serie de interese de
afaceri pe care le-a stabilit in Sudan in ultimii cinci ani.
Ramas fara patrie, bin Laden se intoarce in Afghanistan unde stabileste in mod rapid
conexiuni cu talibanii condusi de catre Mullah Mohammed Omar. Al Qaeda furnizeaza banii,
armele si instructia grupului in devenire si constituie instrumentul prin care talibanii sunt
transformati intr-o adevarata putere. Odata deveniti o forta, talibanii, prin intermediul
Ministerului Taliban de Aparare, asigura retelei al Qaeda si lui bin Laden protectie si
legitimitate.

Februarie 1998 – Bin Laden proclama o “fatwa”, sustinuta de Ayman al-Zawahiri din Jihadul
Egiptean Islamic, intitulata “Frontul Islamic Mondial pentru Jihad Impotriva Evreilor si a
Cruciatilor”. Aceasta fatwa transmite musulmanilor din intreaga lume ca este datoria lor, prin
legea musulmana, “sa omoare americanii si aliatii lor, fie civili sau militari.”

August 1998 – Doua camioane cu bomba explodeaza langa ambasadele Statelor Unite din
Nairobi, Kenya, si Dar es Salaam, Tanzania, provocand 224 de morti si peste 5 000 de raniti.
Al Qaeda este considerata responsabila.
Presedintele Bill Clinton da ordin sa fie atacate cu rachete toate taberele de antrenament din
Afganistan suspectate drept teroriste si o fabrica de farmaceutice din Khartoum, Sudan, de
asemenea suspectata ca ar produce armament.

Noiembrie 1998 – Statele Unite il acuza pe bin Laden pentru punerea la cale a atentatelor de
la ambasadele americane.
Jihad-ul egiptean islamic se uneste oficial cu al Qaeda, iar Ayman al-Zawahiri devine
delegatul lui bin Laden.

2000 – Al Qaeda planuieste atacuri impotriva Statelor Unite si a turistilor israeliti care
viziteaza Iordanul pentru festivitatile milenare, dar planurile sunt dejucate de catre Guvernul
Iordanian. 28 de persoane suspectate de a avea legaturi cu al Qaeda sunt trimise la judecata.
Algerianul Ahmed Ressam este arestat la granita dintre Statele Unite si Canada pentru
detinerea de explozive ascunse in portbagajul masinii, al caror scop era de a bombarda
Aeroportul International din Los Angeles in timpul festivitatilor dintre milenii. Ulterior
Ressam se declara vinovat de conspiratia ratata si sustine ca a fost instruit in domeniul
razboiului urban si al explozivelor intr-o tabara afgana condusa de bin Laden.

12 Octombrie, 2000 – Teroristii sinucigasi din cadrul Al Qaeda, Ibrahim al-Thawr si Abdullah
al-Misawa, arunca in aer USS Cole (DDG-67) in timp ce racheta distructiva face o oprire la o
statie de combustibil din Adem, Yemen. 17 marinari sunt omorati si cel putin 40 raniti.

Februarie 2001 – Bin Laden se afiseaza in public la nunta fiului sau din Kandahar,
Afghanistan, unde locuieste liderul spiritual al talibanilor, Mullah Mohammed Omar.

Mai 2001 – Patru dintre asa-zisii suporteri ai lui bin Laden sunt condamnati pentru
bombardamentele din 1998 din cadrul ambasadelor americane din Africa.

11 Septembrie, 2001 – Nouasprezece teroristi al Qaeda deturneaza patru avioane comerciale


ale Statelor Unite, dintre care doua se izbesc de cele doua turnuri World Trade Centre,
cauzand prabusirea ambelor cladiri. Cel de-al treilea avion este deturnat in cladirea
Pentagonului, in timp ce ultimul dintre ele se prabuseste pe un teren de langa Shanksville, Pa,
dupa ce pasagerii dau buzna in cabina pilotului si dejoaca planul conform caruia avionul urma
sa explodeze in cadrul unei alte tinte de referinta din capitala. In urma atacurilor, este estimat
un numar de 3,000 de morti.
Guvernul American il numeste pe bin Laden drept principalul suspect al atentatelor.

12 Septembrie, 2001 – Presedintele George W. Bush declara “razboi impotriva terorismului”


in cadrul unui discurs international televizat, adaugand ca teroristii si aceia care ii ocrotesc,
inclusiv Emiratul Islamic din Afganistan, sunt dusmanii Statelor Unite. In replica, Emiratul
Islamic din Afganistan declara ca va avea in vedere cererile de extradare a suspectului terorist
bin Laden, bazate pe dovezile primite de la investigatorii Statelor Unite.
19 Septembrie, 2001 – Statele Unite ataca Emiratul Islamic din Afganistan in replica la
atentatul din 11 Septembrie 2001. “Ordinul Executiv al Zonei de Lupta din Afganistan” lansat
de catre Presedintele George W. Bush pe data de 12 Decembrie 2001 declara ziua de 19
Septembrie 2001 drept inceputul ostilitatilor.

2002 – Statele Unite si fortele aliate continua sa trimita trupe in Afganistan unde are loc
prabusirea Guvernului Taliban. Intre timp, Statele Unite isi mentin seria de bombardamente
din zona muntoasa a Afganistanului in incercarea de a-l localiza pe bin Laden.

Martie 2003 – Cu cateva zile inainte de invazia actuala a Iraqului de catre trupele americane,
presa internationala transmite ca fortele aliate si-au concentrat eforturile asupra liderului
iraqian Saddam Hussein, declarand ca el este cel care adaposteste teroristii si armele de
distrugere in masa. In replica, bin Laden face apel la musulmanii din intreaga lume sa se
alature “jihadului binecuvantat si gratificator”.
Televiziunea araba Al-Jazeera, cu sediul in Qatar, transmite o caseta din partea lui bin Laden
ca raspuns la numeroasele zvonuri conform carora Statele Unite vor invada Iraqul. Caseta
audio contine indemnuri adresate tuturor musulmanilor si popoarelor islamice de a lupta
impotriva oricarui atac american asupra Iraqului.

2004 – Al-Jazeera difuzeaza o caseta audio considerata de catre oficialii CIA drept o
inregistrare recenta a lui bin Laden. Pe caseta, bin Laden sustine ca ocupatia Iraqului de catre
americani reprezinta inceputul ocupatiei statelor din Golful Persic, in vederea intrarii in
posesia resurselor de petrol.

18 Martie, 2004 – Comitetul Reprezentativ al Statelor Unite voteaza in unanimitate dublarea


recompensei pentru capturarea lui bin Laden, a carei valoare ajunge la 50 de milioane de
dolari.

22 Iulie, 2004 – Comisia Nationala independenta si bipartizana a Atacurilor Teroriste asupra


Statelor Unite (cunoscuta si cu numele de Comisia 9/11) face public un raport in care
detaliaza atentatele din 11 Septembrie 2001 si pregatirile Statelor Unite impotriva
terorismului.

21 August, 2004 – Cei 10 membri ai Comisiei 9/11 editeaza un raport al personalului care
include o “Monografie a Finantelor Teroriste”, o “Monografie a zilei de 11 Septembrie si a
Calatoriilor Teroriste” precum si o serie de Declaratii ale Membrilor din cadrul celei de-a
saptea, celei de-a opta, celei de-a zecea, celei de-a unsprezecea si celei de-a douasprezecea
audieri publice.
Comisia 9/11 transfera toate inregistrarile sale Arhivelor Nationale si isi incheie activitatea.

28 Ianuarie, 2005 – Administratia Nationala a Arhivelor si a Inregistrarilor intra in posesia


“Monografiei Personalului despre cele Patru Zboruri si despre Securitatea Aviatiei Civile”.
Aceasta versiune neconfidentiala si revizuita este a treia monografie difuzata publicului de
catre Comisia 9/11.

2 mai 2011 – Presedintele american Barack Obama anunta in cadrul unui discurs televizat ca
Osama bin Laden a fost ucis de fortele SUA, impreuna cu unul dintre fiii sai si alti doi adulti
in Pakistan, in urma unui atac al trupelor americane. Trupul lui Osama bin Laden a fost
aruncat in mare.
5.1 Cum arată un „interviu de angajare” la Al Qaeda: „Pe
cine trebuie să contactăm în cazul în care deveniţi martir?”

Printre documentele găsite în ascunzătoarea teroristului Osama bin Laden, s-a aflat şi un dosar
al departamentului de "resurse umane". Pentru a se înrola în organizaţia teroristă Al Qaeda,
jihadiştii în devenire erau rugaţi să ofere informaţii despre experienţa lor în câmpul muncii,
limbile străine cunoscute şi li se solicitau datele de contact ale unei rude, pentru situaţiile în
care aceştia participau la misiuni sinucigaşe.
"Vă rugăm să introduceţi informaţiile cu acurateţe şi sinceritate. Scrieţi clar şi lizibil. Numele,
vârsta, starea civilă", relevă "cererea de angajare" în cadrul Al Qaeda. O altă întrebare este:
"Doriţi să executaţi o misiune sinucigaşă?".
Documentul face parte dintr-o serie de 103 materiale declasificate, redactate chiar de Bin
Laden, pe măsură ce "laţul" s-a strâns în jurul celui mai căutat terorist din lume, după
atacurile de la 11 septembrie 2001, comise în SUA.
Dincolo de angajări, Osama bin Laden s-a ocupat cu propria culturalizare şi din biblioteca
acestuia nu lipseau cărţi scrise de Noam Chomsky, unul dintre marii critici ai politicii străine
americane. Bin Laden a citit cu nesaţ şi "Obama’s Wars", cartea scrisă de celebrul jurnalist
Bob Woodward, care descrie insurgenţa trupelor americane în Afganistan în 2009.
Viitorii martiri erau nevoiţi să-i furnizeze lui bin Laden datele de contact ale rudelor lor,
pentru eventualitatea în care noii "angajaţi" participau la misiuni "fără întoarcere".
Recrutarea de candidaţi jihadişti a reprezentat o activitate dificilă pentru bin Laden, dacă
ţinem cont de faptul că teroristul a locuit în ultimii ani din viaţă ascuns în Pakistan. Mai mult,
bin Laden le permitea candidaţilor să redacteze documentele de recrutare în altă limbă, dacă
nu vorbeau araba.
Funcţionând exact ca un departament de resurse umane, Al Qaeda le recomandă candidaţilor
să nu discute între ei despre informaţiile individuale furnizate în cererile de recrutare şi să se
adreseze, în schimb, "fratelui supraveghetor direct".
Al Qaeda le solicita candidaţilor un istoric al familiei lor, inclusiv numele tatălui şi bunicilor,
ocupaţia tatălui, numărul membrilor familiei şi informaţii despre eventualele pseudonime sau
porecle. De asemenea, jihadiştii aspiranţi erau rugaţi să furnizeze date despre angajatorii din
trecut, cazier şi implicarea în alte organizaţii teroriste.
Bineînţeles că bin Laden era interesat şi de cei cu rude în străinătate, care puteau oferi "o
mână de ajutor" în vederea organizării unor atacuri teroriste în statele respective. Un lucru
amuzant este faptul că bin Laden dorea să ştie şi ce "pasiuni" au candidaţii săi şi dacă preferă
literatura sau ştiinţa.Documentul a fost recuperat în data de 2 mai 2011 de trupele americane,
imediat după ce l-au ucis pe teroristul Osama bin Laden în urma unei misiuni asupra fortăreţei
teroristului din oraşul pakistenze Abbottabad. Soldaţii au recuperat, totodată, zeci de scrisori
adresate de bin Laden familiei sale şi unor conducători din al Qaeda.
Bibliografie:
1. Ministerul Apărării Naționale, Statul Major General, Academia
de Înalte Studii Militare, Centrul de Studii Strategice de
Securitate, Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică.
Războiul împotriva terorismului., București, 2002
2. Gheorghe Arădăvoaice, Dumitru Iliescu, Dan Niţă, Terorism,
antiterorism, contraterorism – istoric, actualitate, perspective,
Editura Antet, Bucureşti, 1997
3. Walter Laquer, The Age of Terrorism, Editura Little Brown,
1987
4. Walter Laquer Terorismul – istoric, formă, combatere. Culegere
de studii, Editura Omega, Bucureşti, 2001
5. Gh. Bassarabescu, Terorism, între istorie si actualitate, CLIPA,
nr. 518, din 27 septembrie 2001.
6. Chestor general dr. Anghel Andreescu, Comisar sef dr. Nicolae
Radu, “Organizatiile teroriste”, Bucuresti 2008
7. Constantin BALACEANU –STOLNICI, La judecata zilei, ziarul
ZIUA din 26.09.2001.
8. Mirela Atanasiu, Lucian Stăncilă, Terorismul- Răul din umbră al
începutului de secol, Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I” , București 2014
9. http://stirifeldefel.ro/scurta-cronologie-a-lui-osama-bin-laden-si-
a-retelei-al-qaeda/
„Cheia terorismului nu o
reprezintă actul în sine, ci
frica de acel act”.
Keith Olbermann

S-ar putea să vă placă și