Cursul 4

Limbajul reprezintă o activitate de comunicare între oameni și de realizare

a gândirii verbale specifice omului. Limbajul oral este forma de bază a limbajului
în care se exprimă caracterele sonore și corelațiile cu auzul (ascultare și vorbire).

Tulburări ale limbajului oral

Sunt de 3 feluri: ISLOGII, DISFAZII și DISLALII.

DISLOGIILE reprezintă modificări de formă și conținut al gândirii. Aici

întâlnim tulburări de formă ale vocii care constau în modificări ale intensității
timbrului vocii și înălțimii. Vocea poate fi de intensitate crescută și cu tonalitate
înaltă, se întâlnește în stări de excitație psihomotorie și stări maniacale. Vocea
mai poate fi de intensitate scăzută, șoptită și se întâlnește în depresii sau stări de
astenie. Accelerarea ritmului și debitului vorbirii ce urmează ca o consecință a
accelerării ideilor poartă numele de LOGOREE.
Logoreea apare în intoxicații ușoare și în episoadele maniacale din psihozele
maniaco-depresive. Mai există o formă de accelerare a ritmului verbal cu
repetarea la nesfârșit a unor cuvinte sau fraze de obicei neinteligibile și care duc
la pierderea coerenței gândirii. Scăderea ritmului vorbirii ca o consecință a
scăderii ritmului gândirii apare în depresii, astenii, când vorbirea este monotonă,
ezitantă și rară. Scăderea activității verbale poate ajunge până la dispariția
completă a vorbirii care poartă numele de MUTISM. Mutismul apare în unele boli
psihice cum ar fi schizofrenia, dar poate fi întâlnit și la copii cu autism.

Tulburările de conținut ale limbajului sunt reprezentate de alterarea

sensului cuvintelor care pot fi modificate, trunchiate sau fuzionate. În ceea ce
privește cuvintele, pacientul poate folosi un cuvânt obișnuit dar cu sens diferit față
de cel folosit uzual. Alteori, pacientul folosește neologisme adică cuvinte
inventate de el pe care nu le înțelege nimeni altcineva. La nivelul frazelor bolnavul
renunță la conjuncții, prepoziții sau articole, limbajul fiind telegrafic, se întâlnește
în stări confuzive sau în intoxicații. În alte situații, frazele cuprind expresii bizare
sau pneoformații verbale care pornesc însă de la rădăcini gramaticale corecte. în
alte situații pe fondul unui discurs normal sunt inserate în mod repetat unele
cuvinte străine folosite în afara sensului lor obișnuit (se întâlnește în schizofrenie).
În alte situații, se utilizează în special neologisme și cuvinte cu sens îndepărtat de
sensul lor real. Situațiile în care pacientul nu recunoaște limbajul poartă numele
de DISFAZII. Acestea duc la tulburări ale exprimării orale și scrise :
SURDITATEA VERBALĂ( când persoana nu înțelege cuvintele ce i se spun),
INTOXICAȚIA PRIN VORBIRE (când pacientul repetă răspunsul la o primă
întrebare indiferent ce alte întrebări i se pun) și AMNEZIA VERBALĂ (când
bolnavul uită anumite cuvinte și uneori vocabularul în totalitate).
 DISLALIILE reprezintă afecțiuni în care persoana nu poate vorbi. Aceste
tulburări se manifestă prin tulburări de pronunție determinate de modificări ale
funcționării aparatului de vorbire.
Mai multe forme: DISLALIA FAȚĂ DE LITERA ”R” (ROTACISM),
DISLALIA FAȚĂ DE SUNETE ÎNALTE (S, J, Z) SAU COMBINAȚII DE
SUNETE (PS, TS, KS)- STIGMATISM și apare datorită implantării vicioase a
unor dinți sau existenței polipilor nazali.
A treia formă poartă numele BALBISM de și apare datorită unor modificări
ale mușchilor ce reglează vorbirea sau a mușchilor respiratori.

TULBURĂRI ALE LIMBAJULUI SCRIS: Psihografice, Diagrafice și

Caligrafice.
În general, ele sunt consecința tulburărilor limbajului oral.
Tulburările psihografice pot fi: TULBURĂRI ALE ACTIVITĂȚII
GRAFICE, ALE MORFOLOGIEI GRAFICE ȘI ALE SEMNATICII GRAFICE.
Tulburările activității grafice pot fi scăderea activității grafice de intensitate
variabilă mergând până la refuzul de a scrie. Creșterea activității grafice se
caracterizează prin dorința persoanei de a scrie tot timpul mergând până la situația
în care persoana scrie permanent inclusiv noaptea.
Tulburările morfologiei grafice. Starea psihică a unei persoane se poate
exprima prin aspectul scrisului. Scrisul cu litere mari cu rânduri ascendente se
întâlnește in manie sau stări de excitație psihică, scrisul cu litere mici si rânduri
descendente se întâlnește în depresii.
Forme particulare: scrisul seismic cu litere inegale și rânduri suprapuse,
scrisul în oglindă, scrisul în ghirlandă se întâlnește în schizofrenie, în stări
delirante sau la bolnavi cu demență și scrisul suprapus în care persoana scrie un
rând peste celălalt și care se întâlnește în schizofrenie.
Tulburările semanticii grafice constau în scrierea unor cuvinte fără una sau
două litere, înlocuiri ale literelor între ele sau substituții de litere pe care bolnavul
le folosește în mod regulat.

Stările afective, procesele voliționale

INSTINCTELE reprezintă complexul de însușiri moștenite ereditar care
reflectă dezvoltarea speciei respective. La om instinctele fac parte din structura
personalității ca elemente stimulatorii ale comportamentului uman interesat în
păstrarea integrității fizice a persoanei și în perpetuarea speciei.

INSTINCTUL ALIMENTAR prezintă tulburări în sens de accentuare cât

și diminuare. În sensul accentuării ne referim la creșterea cantității de alimente
consumate peste necesar.
BULIMIA poate apărea în anumite leziune ale creierului (diabet)
hipertiroidin, în stări anxioase sau câteodată în depresii. Pacientul mănâncă mult
foarte repede indiferent daca îi este foame sau nu. Episodul se termină de obicei
cu vărsături după care reia alimentația.
POLIFAGIA reprezintă tendința de a mânca și cantități mari de alimente,
dar și produse necomenstibile.
POTOMANIA reprezintă creșterea cantității de lichide ingerate.
DIPSOMANIA reprezintă nevoia imperioasă de a consuma alcool care
apare periodic, iar în perioada următoare apar sentimente de remușcare.

Scăderea instinctului alimentar poartă numele de ANOREXIE adică

scăderea sau lipsa totala a poftei de mâncare. Cea mai frecventă formă este
anorexia mintală care apare la adolescență mai ales la fete care țin o cură de slăbire
exagerată. Regimul alimentar exagerat și pe perioade lungi de timp determină o
blocare psihică a alimentației ce ulterior are consecințe fizice adică persoana nu
mai poate introduce nici cantități mici de produse în stomac, ajungându-se la
deshidratare, riscul de deces este foarte mare. Tratamentul este perfuzabil cu
glucoză dar psihoterapia are rolul cel mai important în depășirea episodului
anorexic.
PAROREXIILE- ingestie de substanțe nealimentare, PICA (alimente foarte
sărate, iuți sau substanțe nealimentare), OPSOMANIA (dorința de a mânca
dulciuri în exces).

Tulburări ale instinctului sexual

TULBURĂRI ÎN REALIZAREA ACTULUI SEXUAL: Hiposexualitatea
(impotența- imposibilitatea unui bărbat de a realiza un act sexual și care poate
apărea în alcoolism, nevroze, stări de astenie, depresii sau ca efect a unor
medicamente, frigiditatea- inhibiția sexuală a femeilor tradusă prin lipsa obținerii
orgasmului, apare în depresii, nevroze, personalități dizarmonice),
Hipersexualitatea (exagerarea instinctului sexual ca rezultat al unor tulburări de
orgasm sau a unor dereglări hormonale- donjuanismul reprezintă o atracție
morbidă către sexul feminin cu imposibilitatea stabilirii unei relații stabile,
psatiriasis- reprezintă un hipererotism de cauză psihică întreținut de ambianță,
insomnii, alcoolism sau surmenaj sau stări de epuizare, nimfomania- echivalentul
feminin al donjualismului si psatiriasisului).

PERVERSIUNILE SEXUALE: Deformarea actului sexual( sadismul în

satisfacția sexuală survine prin maltratarea partenerului, masochismul- obținerea
satisfacției sexuale prin propria maltratare, exhibiționismul- expunerea organelor
genitale în locurile publice, voaieroismul- obținerea satisfacției sexuale prin
privirea unui raport sexual făcut de alții, fetishismul- obținerea satisfacției prin
privirea sau atingerea obiectelor intime ale partenerei).

Deformarea imaginii partenerului: PEDOFILIA, GERONTOFILIA

(persoane în vârstă violate), ZOOFILIA (relații cu animale), INCESTUL (relații
sexuale cu rude de gradul 1), NECROFILIA (relații sexuale cu cadavre).
 TULBURĂRILE ALE INSTINCTULUI DE CONSERVARE (apărare).
Conduita suicidală se referă la suicidul reușit, tentative de sinucidere, ideile
suicidale și sindromul presuicidal.
SUICIDUL REUȘIT reprezintă orice situație în care decesul unei persoane
rezultă în mod direct sau indirect dintr-un act făcut de victima însăși care este
conștientă că trebuie să se producă acest rezultat.
TENTATIVELE SUICIDALE sunt aparent sinucideri ratate din motive
tehnice sau din lipsa de hotărâre a persoanei.
IDEILE SUICIDALE preced întotdeauna tentativele de suicid sau suicidul
realizat. Sunt de fapt reprezentări mentale ale actului ce urmează să se întâmple
pe care victima și le planifică în detaliu pentru a evita orice risc de eșec.
SINDROMUL PRESUICIDAL reprezintă restrângerea câmpului de
conștiință și a afectivității și înclinația înspre fantasmele suicidului.
CONDUITELE SUICIDALE se întâlnesc cel mai frecvent în depresii,
alcoolism, toxicomanii, schizofrenie, personalități dizarmonice, nevroze și
epilepsii.
CONDUITELE PSEUDOSUICIDALE (false sinucideri) apar în timpul
stărilor confuzionale sau stărilor demențiale.

AFECTIVITATEA reprezintă procesul psihic cel mai legat de personalitate

prin intermediul căruia omul își manifestă caracterul personal ca existență
originală, unică și irepetabilă. Termenul de afectivitate înglobează stările afective
elementare care sunt: starea de afect caracterizată printr-o puternică încărcătură
emoțională cu debut brusc și manifestare explosivă însoțită de modificări ale
mimicii și vegetative (creșterea frecvenței cardiace, tensiunii arteriale, înroșirea
feței).
Starea de furie care este o reacție emoțională primitivă caracterizată printr-o
înaltă. și care limitează câmpul conștienței la acel eveniment conflictual.
Emoțiile reprezintă o stare particulară care exprimă răsunetul afectiv al
raportului dintre subiect și obiectele sau fenomenele înconjurătoare. Pot fi emoții
pozitive (plăcerea, satisfacția, bucuria) și emoții negative (tristețea sau frica).
Dispoziția reprezintă o stare afectivă generală de fond de obicei de durată
cu intensitate medie care reflectă starea de funcționare a organismului fiind
rezultatul tuturor impulsurilor conștientizate sau mai puțin conștientizate.
Sentimentele reprezintă trăirile emoționale cele mai complexe, stabile și
generalizate. Ele realizează la modul cel mai înalt conexiunea individului cu
ambianța.
Pasiunile reprezintă trăiri emoționale foarte complexe care se deosebesc de
sentimente prin amplitudinea lor mai mare, prin caracterul mai stabil al relațiilor
și conexiunea acestora cu ambianța.

TULBURĂRILE DE AFECTIVITATE pot fi cantitative (hipo și

hipertimi), cât și calitative (paratimii).
Hipotimia reprezintă scăderea în grade variabile a tensiunii afective și a
elanului vital până la apatie și indiferență. Mimica se reduce ca expresivitate și se
întâlnesc în demențe, stări confuzionale, oligofrenii.
Indeferentismul afectiv se caracterizează prin scăderea foarte accentuată a
tonusului afectiv și o rezonanță afectivă aproape nulă. Evenimentele exterioare
par a rămâne străine individului. Fața este inexpresivă și se întâlnește în
oligofrenii avansate, demențe, stări confuzionale grave, schizofrenie.
Apatia reprezintă o lipsă de tonalitate afectivă și dezinteres față de starea
psihică proprie sau a celor din jur.
Hipertimia reprezintă creșterea încărcăturii afective generând fructuații ???
Hipertimiile pot fi: depresia (este caracterizată printr-o trăire puternică, prin
participare afectivă intensă cu sentimente de durere morală, inutilitate,
devalorizare, ideație cu conținut trist, dureros, exteriorizată prin inhibiție marcată,
neliniște, mimică concordantă cu conținutul afectiv), anxietatea (reprezintă o
teamă fără motiv caracterizată prin neliniște psihică și fizică, bătăi de inimă
puternice în variații tensionale, transpirații, paluare sau înroșirea feței; este un
fenomen negativ întâlnită atât în viața normală, cât și în patologia psihică; are
următoarele caracteristici: este nemotivată și se referă la un pericol iminent și
nedeterminat față de care apare o stare de așteptare, este însoțită de convingerea
persoanei că este neputincioasă în fața pericolului respectiv , este însoțită de
simptome fizice ce generează o stare de disconfort persoanei), euforia ( o
încărcătură pozitivă excesivă prin exagerarea dipoziției prin fericire cu stare de
bine general, asociații de idei superficiale, fugă de idei, vorbire excesivă, ironii și
glume deseori contagioase, gesturi largi și variate, tendință de supraapreciere a
propriei persoane, dezinhibiție instinctuală și insomnii). Forma extremă de
labilitate afectivă poartă numele de incontineță afectivă și se caracterizează prin
trecerea rapidă de la o stare emoțională la opusul ei întâlnindu-se de obicei în
demență.
Disfolia care se caracterizează prin dispoziție depresivă, anxioasă, stare de
rău general, disconfort somatic, neliniște la care se asociază logoreea,
excitabilitate crescută, impulsivitate și comportament holeric.

MODIFICĂRI CANTITATIVE ALE EMOȚIILOR