Sistemul ganglionar superficial

Ganglionii în sine reprezintă stații de filtrare pe traseul vaselor limfatice. În mod

normal au o formă rotundă sau ovalară, uneori descrise ca boabe de fasole. Au
dimensiuni variabile și sunt grupați superficial și profund. Noi discutăm mai mult
de semiologia ganglionilor superficiali, care sunt în strânsă legătură cu
stațiile de drenaj (de unde preia limfa ganglionul respectiv). Nu totdeauna un
ganglion mare, mai ales la nivelul cavității bucale, reprezintă un element
patologic.
Grupele ganglionare care se palpează obligatoriu:
1. Ganglionii retrooccipitali
2. Ganglionii retroauriculari
3. Ganglionii preauriculari
4. Ganglionii retro-mandibulari
5. Ganglionii subangulomandibulari
6. Ganglionii submandibulari
7. Ganglionul submentonier
8. Ganglionii laterocervicali
9. Ganglionii supraclaviculari
10.Ganglionii axilari (grupați în 5 grupe ganglionare)
11.Ganglionii supraepitrohleeni
12.Ganglionii inghinali
13.Ganglionii poplitei
Palparea se realizează prin presarea ganglionului respectiv pe un plan dur și are
următoarele obiective de descriere:
1. Localizare
2. Dimensiuni (<1 cm – nu are semnificație; > 1 cm = adenopatie)
3. Consistență (moi, elastici, duri, fluctuenți sau cu pseudofluctuență)
4. Sensibilitate (dureroși/nu)
5. Suprafață regulată/neregulată
6. Mobil/imobil (atât față de planurile superficiale, cât și de cele profunde)
7. Raporturile cu tegumentele supraiacente

Palparea grupelor ganglionare

1. Grupele ganglionare retrooccipitale:
- Medicul se așază în fața pacientului (pacientul – de obicei în poziție
șezândă)
- Se cercetează simultan, bilateral ambele regiuni (dreaptă și stângă)
În ce situații putem avea grupele ganglionare afectate?
- Inflamații și infecții ale pielii capului
- Mușcături de insecte la nivelul pielii capului
- Celulita orbitală (țesutul grăsos retro-orbital)
- Rubeolă

Funny DDx boli eruptive:

1
 o Erupție + catar (nazal) = pojar (catar = secreție de cauză
inflamatorie)
o Erupție + adenopatie (retro-occipitală/latero-cervicală) – rubeolă
trebuie să fie
o Erupție + angină (în sensul de gât roșu) = scarlatină
o Erupție + vezicule – varicelă-i nenicule

2. Grupele ganglionare retroauriculare

- Sunt situate în spatele pavilioanelor, deformând tegumentul din spate în
porțiunea inferioară a acestora
- Se palpează la fel, simultan, de obicei cu 2-3 degete, căutând
retroauricular
Apar în:
o Afecțiuni ale regiunii temporo-parietale și în
o Afectări ale canalului auricular

3. Grupele ganglionare preauriculare

- Se palpează la fel, simetric, simultan, în regiunea preauriculară, imediat
sub planul osos
Apar în:
o O serie de viroze sau
o Conjunctivita gonococică sau
o Infecția cu Chlamydia
Drenează:
o Conjunctivele
o Pleoape
o 1/3 mijlocie a feței inclusiv regiunea temporală a scalpului

4. Ganglionul retromandibular (parotidian, tonsilar)

- Se palpează simetric, presând dinspre posterior anterior
- În cazul în care se constată prezența ganglionului, mobilitatea se caută
apucând ganglionul cu două degete și efectuând mișcări circulare
Apare frecvent în:
o Faringite
o Faringo-amigdalite
o Parotidite

5. Ganglionul subangulomandibular
- Se caută venind simetric cu degetele cârlig, acroșând sub unghiul
mandibulei
- Drenează de la nivelul cavității bucale
- Este cel mai des întâlnit ganglion mărit (orice fel de proces inflamator la
nivelul cav. bucale putând duce la mărirea lui)

6. Ganglionii submandibulari
- Se caută simetric prin aceeași tehnică a acroșării, raclând pe ramul
orizontal al mandibulei dinspre profunzimesuperficial

2
 - Drenează tot la nivelul cavității bucale, regiunea limbii, gingia, dinții,
mucoasa bucală.

7. Ganglionul submentonier
- Mâna stângă fixează extremitatea cefalică
- Cu mâna dreaptă se raclează cu mișcări circulare regiunea submentoniană

8. Grupele laterocervicale
- Pot fi palpate și din posterior, dar palparea corectă este din anterior
Pentru palparea anterioară:
- Cu mâna stângă se susține capul, ce este laterodeviat spre partea
neexaminată (partea opusă examinării)
- Se coboară pe cele 3 nivele cu degetele, căutând grupele ganglionare
Aici există: ???makes no senseee (47:00)
- un grup superficial
o anterior de SCM
o posterior, de-a lungul marginii anterioare a trapezului
- un grup profund (posterior de SCM)
(47:15)
Zona de drenaj este reprezentată de glanda parotidă, limbă, structurile profunde
ale gâtului (laringe, tiroidă, trahee) și conductul auditiv extern.

Pentru palparea posterioară, medicul se așază în spatele pacientului care se află

în poziție șezândă și cercetează simetric ambele lanțuri ganglionare.

9. Grupul ganglionar supraclavicular

- Se caută, de obicei, între cele două inserții inferioare ale m. SCM
- Pentru că nu avem un plan dur la îndemână, folosim unul dintre degete ca
plan dur
- Punem pacientul să întoarcă capul în partea opusă
- Se introduce un deget între cele două inserții, se introduce după inserția
claviculară și se caută
În ce situații avem laterocervicalii și supraclavicularii prinși?
o Mononucleoza infecțioasă
o Infecții virale
o Infecții bacteriene
o Limfoamele hodgkiniene/non-hodgkiniene

În plus, pentru ganglionii supraclaviculari, ganglionul supraclavicular stâng

mai poartă numele și de ganglion Wirchof-Troisier și poate apărea, în afara
situațiilor menționate, și în cancerul gastric. Ganglionul supraclavicular
drept poartă numele de omolog de Wirchof-Troisier și poate apărea în
cancerul pulmonar.

10. Ganglionii axilari

- Sunt dispuși pe 5 grupe:
o Grupul central, în vârful axilei
o Lateral, spre braț
o Medial, spre torace
o Anterior (subclavicular)

3
 o Posterior (subscapular)
- Examinarea se face cu mâna opusă regiunii examinate
- Medicul se așază in fața pacientului și pune pacientul, dacă este mai înalt
decât medicul, să pună mâna pe umărul medicului, sau, dacă este în
poziție șezândă sau este mai scund decât medicul, îl pune să-și sprijine
membrul superior respectiv pe antebrațul mâinii examinatoare.

Adenopatia axilară:
o Boli infecțioase
o Poate să apară după diferite imunizări și să persiste mult timp, ceea
ce sperie mamele
o Este locul de elecție de adenopatie patologică în cancerul mamar,
fiind prima stație ganglionară
o Se întâlnește în limfoame
o Poate să apară ca reacție la implantul de silicon

11. Grupul supraepitrohlear

- Deasupra epitrohleei, cu mișcări circulare, căutăm ganglioni
- Este, de obicei, grupul ganglionar care se uită
Se întâlnește în:
o Infecții ale mâinii și antebrațului
o Sifilisul secundar
o Sarcoidoză
o Limfoame
o Leucemia limfatică cronică

12. Ganglionii inghinali

Există aici două grupe în raport cu ligamentul inghinal:
1) Grupul ganglionar orizontal – imediat sub ligamentul inghinal, pe
traseul său
2) Grupul ganglionar vertical – coboară de-a lungul safenei (de multe ori
folosiți ca reper în caz de puncție venoasă)
- Se caută, de obicei, cu pacientul întins, cu membrele inferioare
întinse
Drenează:
o Abdomenul inferior
o Organele genitale externe (mai puțin testiculele)
o Regiunea perineală
o Regiunea fesieră
o Zona orificiului anal

13. Ganglionii poplitei

- Sunt situați profund
- Poziția în care se caută este cu pacientul în decubit dorsal și membrul
inferior semiflectat
- Mâinile îmbrățișează articulația genunchiului, astfel încât cele 4 degete să
se unească pe linia mediană a planului posterior, după care pacientul
îndreaptă puțin membrul inferior, iar mâinile execută o mișcare circulară
- Sunt specifici afecțiunilor de plantă și gambă (în principal fața externă)

4
Uneori pot fi adenopatii generalizate. Ele se întâlnesc în afecțiuni virale,
bacteriene, parazitare, fungice, autoimune, în tezaurismoze sau în stări maligne,
mai ales ale sângelui (limfoame, leucemii acute și cronice).

Ganglioni normali vs. Patologici

Criterii de normalitate:
1. Nu depășește 1 cm (diagonala cea mai lungă, dacă are formă ovală)
De obicei, în această situație, ei nu sunt palpabili (excepție:
subangulomandibular, submandibular, uneori submentonier – pot fi uneori
palpabili). De asemenea, ganglionii pot fi palpabili (dar de dimensiuni mici)
la copii.
2. Ganglionii normali sunt totdeauna mobili (reciproca nu este valabilă!!).
3. Nu sunt dureroși
4. Au o consistență elastică
Dacă veți întâlni un ganglion >1cm, eventual cu prinderea a mai multor grupe
ganglionare, care sunt de obicei dureroși și au o consistență crescută, sau sunt
aderenți de planul profund/superficial, trebuie să-l considerați întotdeauna
ganglion patologic.
N.B.: Cu excepția ganglionilor inflamatori, orice ganglion patologic se scoate
pentru a fi trimis spre examinare.
Alt lucru la care trebuie să fim atenți este dacă persoana cu grupe ganglionare
cu potențial patologic are si hepato-splenomegalie, ceea ce întărește suspiciunea
de afecțiune patologică. Uneori, ganglionii sunt fluctuenți și pot fistuliza. În cazul
unui pacient cu adenopatie va trebui să facem anamneza, iar pacientul va trebui
explorat.
Adenopatiile pot da:
- Manifestări ale blocării circulației limfatice (de tipul edemului limfatic)
- Limfangită subiacent adenopatiei. Uneori apare așa-zisul treneu de
limfangită (o dilatație vermiculară mai albicioasă – varice limfatic), și la
care tegumentul supraiacent devine roșu
Se caută manifestările generale + alte manifestări de fond pentru a ne putea
orienta.
Adenopatiile pot fi:
- Acute/cronice
- Generalizate
- Localizate
o propriu-zise
o regionale
- Supurative/nesupurative

Adenopatia tuberculoasă (denumire corectă=tuberculoza ganglionară. Explicatie:

si in tubercuoza pulmonara, atat in forma primara cat si in cea secundara, avem
adenopatie)
- Intâlnită frecvent

5
 - Apare ca expresie a infecției cu Mycobacterium bovis, fiind expresia
transmiterii la om a infectiei tuberculoase bovine de la animale
- De retinut ca M. bovis se transmite prin laptele animal, și de aceea
tuberculoza ganglionara se întâlnește mai ales a țară, unde se consumă
laptele de vacă nefiert
- Ganglionii afectați sunt cei inițial retromandibulari, subangulomandibulari,
submandibulari, pentru ca apoi să cuprinda toate gupele ganglionare
laterocervicale, uneori și subclaviculare.
- Acesti ganglioni, inițial au manifestarile adenopatiei inflamatorie (cu
inroșirea tegumentelor supraiacente), ca apoi să devină fluctuenti.
Ulterior, gamglionii sunt aderenți de planurile superficiale și se deschid la
piele din ganglioni scurgându-se cazeum.
- Procesul de drenaj al ganglionilor cu tuberculoza ganglionară = scrofuoză
- Dupa drenarea cazeumului ganglionar, locul se cicatrizează, apărând o
cicatrice retractilă (cu zone care se tracționează, cuteaza tegumentul în
zona respectivă), ce poarta numele de scrofulodermă.
- Uneori, la nivelul tegumentelor, pot să apară tuberculite, ca leziuni ușor
reliefate, roșiatice, bine delimitate și cu o mică descuamare central
- O altă situație cu adenopatie generalizată și care prinde în principal
regiunea cervicală este boala Hodgkin (limfomul hodgkinian). Are o
afecțiune cu incidență crescută, apare mai ales la tineri (dar nu exclusiv),
prinzând mai ales la barbati decât la femei, și se caracterizează prin
apariția celulei Sternberg Reed. Exista mai multe forme de clasificare
histologica. Uneori, prinderea ganglionara laterocervicala este importanta,
ceea ce latest foarte mult regiunea cervicala anterioara (cand îl vezi din
fața vezi o persoana cu un gat mare =”gat proconsular”). În funcție de
grupele ganglionare afectate se si stadializeaza boala Hodgkin.
o Stadul I: afectarea unui singur grup ganglionar sau a unei structuri
limfoide (splina, timus)
o Stadiul II: cand cuprinde cel putin doua grupe ganglionare sau o
grupa ganglionara si o structura limfoida de aceeasi parte a
diafragmului
o Stadiul III: cuprinde cel putin doua grupe ganglionare sau o grupa
ganglionara si cel putin o structura limfoida de ambele parti ale
diafragmului
o Stadiul IV: cand afecteaza si structuri extralimfatice

Leziunile elementare
Denumirea leziunii înlocuiește o descriere.
Leziunile se impart in leziuni cutanate elementare primare si secundare.
Leziunile cutanate primare se impart in leziuni primare cu modificari circumscrise
de culoare, regiuni reliefate solide si leziuni cu continut fluid.
Leziunile secundare sunt prin pierdere de substanta, prin productie de substanta
la suprafata pielii sau leziuni cicatriciale.
Modificarile circumscrise de culoare:

6
 1. Macula = modificare circumscrisa de culoare de dimensiuni mici, ce nu
depășește 0,5 cm, nereliefata (in planul tegumentului), cu consistenta
identica cu a tegumentului din jur, nedureroasa, ce poate modifica (dar
de cele mai multe ori nu modifica) tegumentele cu care se învecinează
Pot fi:
a.
Pigmentare (eferide, lentigo, petele cafe-au-lait)
b.
Depigmentate (frecvent intalnite dupa arsuri superficiale)
c.
Hemoragice (echimoze micute)
d.
Eritematoase – singurele care pot determina o modificare a
tesuturilor invecinate, cum se intampla in rozeola sifilitica sau
rozeola tifica (din tifosul exantematic)
2. Pata = o macula de dimensiuni mai mari. Pastreaza toate caracterele
maculei. Ea rezulta, practic, prin confluarea mai multor macule.
Regiuni reliefate solide:
1. Papula = leziune proeminenta, bine delimitata, de culoare variabila,
situata superficial, solida la palpare si de dimensiuni mici ce in general nu
depasesc 0,5 cm
Ex: urticaria
Un tip particular de papula este dermatografismul (dermografismul, scrisul
pe piele) – la trecerea pe pielea pacientului cu o unghie boanta, va rezulta
o dunga reliefata, initiall de culoare rosie si apoi palida, evidenta. Permite
vizualizarea a ceea ce ati scris. Se intalneste la persoanele hiperalergice,
hipertiroidiene si cu un tip constitutional vegetativ. Cand se insoteste de o
eruptie eritematoasa, mai ales la nivelul regiunii anterioare a gatului,
uneori poate conflua in placarde.
O forma particulara este dunga meningitica Trousseau, ce apare ca o linie
oblica papuloasa. Se intalneste in afectarile meningeale.
O forma particulara de papule confluate este urticaria
2. Nevii pigmentari = foratiune reliefata de consistenta solida,
asemanatoare sau mai mare decat a tegumentului in zona respectiva, cu
modificare de culoare, bine delimetati, cu consistenta normala, nu sunt
durerosi si nu modifica structurile profunde.
De retinut ca nevii pigmentari au potential de transformare malign.
3. Keratoamele seboreice (senile) – apar la persoanele in varsta, de obicei
pe fata dorsala a ainilor, sau la nivelul antebratelor, sunt de forma
neregulata, bine delimitate, la frecare lasa scoame si daca insisti, pot fi
indepartate.
4. Veruci plane (desi au numele de plane, ele sunt usor reliefate) sunt bine
delimitate, au o suprafata aspra neregulata, sunt de consistenta crescuta
fata de tegument, nu sunt dureroase, nu modifica tegumentele invecinate.
Apar indeosebi la niveul mainilor, dar si la nivelul genunchilor si fetei.
5. Sifilidele = papule multiple nepruriginoase, indurate si care sunt
localizate in special la nivelul trunchiului plantelor si palmelor.
In cazul in care papulele conflueaza, termenul folosit este de placă
(pigmentară, eritematoasă etc)

7
 6. Tuberculul = proeminente eviente cutanate, de mici dimensiuni (aprox 1
cm), cauzate de prezenta unui infiltrat celular dermic profund. Sunt foarte
bine individualizati. Sunt mai voluminoase, mai reliefate decat papulele,
au evolutie progresiva, pot ulcera si dupa ulceratie lasa cicatrice (de obicei
keloida). Se intalnesc in sarcoidoza, in tuberculoza cutanata sau in lepra.
7. Nodulul = formatiuni evident mai mari decat tuberculii (min 1 cm), cu
consistenta dura si cu evolutie din profunzime spre suprafata (la palpare
sesizezi ca vine de undeva din profunzime). Nodulii, in functie de zona de
origine, pot fi: dermici, dermo-epidermici sau hipodermici.
Clasicul exemplu de nodul – eritem nodos, unde nodulii sunt dermo-
epidermici, de consistenta ferma, pot ajunge pana la 3 cm diametru, sunt
durerosi(!!), au o culoare rosie, apoi rosie-violacee, apoi maronie, au
localizare simetrica si sunt mai evidenti la nivelul gambelor. Eritemul
nodos se intalneste cel mai frecvent in infectia streptococica, dar mai
poate aparea si in TB cutanata sau eritem nodos post-medicamentos (ca
reactie alergica).
De retinut ca ei se resorb spontan si ca nu lasa cicatrici.

Nodulii Osler = noduli foarte mici, pana la 3 mm, eritematosi si foarte

durerosi. Apar la nivelul pulpei degetelor, palmelor si plantelor si tradeaza
prezenta endocarditei bacteriene.

Nodulii Meynet = noduli mici, nedurerosi, ce nu modifica culoarea

tegumentului, dar care apar la nivelul tegumentelor fetelor de extensie
(am vorbit de nodulii meynet la reumatismul articular acut)

Tofii gutosi sunt tot o forma de noduli – nodozitati dedimensiuni variate,

de culoare albicioasa-galbuie, cu consistenta dura, nedurerosi si care la
intepare dau la exterior uratul de sodiu, care apare ca pulbere albicioasa
asemanatoare cretei ude.

Xantoamele se împart în doua categorii: tuberoase si eruptive, fiind

afectate mai ales fetele de extensie a membrelor si tendoanelor. Apar intr-
o afectiune genetica = hiperlipoproteinemia 3 familiala. Sunt si ele relativ
frecvente.

8. Tumorile cutanate – depasesc 2 cm diametru, intereseaza toate

straturile tegumentului si pot depasi spre suprafata pielea.
o Nevi pigmentari
o Nevii nepigmentari
o Melanomul
o Angiomul
o Metastazele cutanate
Descrierea unui melanom (poza slide): o formatiune tumorala cutanata,
bine delimitata, de forma neregulata (cel mai adesea rotund-ovalara), are
consistenta crescuta fata de restul tegumentului, vine din profunzime si
este de culoare maro sau maroniu inchis.

Leziuni cu continut fluid:

8
 1. Vezicula = acumulare de serozitate clara, de mici dimensiuni, diametrul
nu depaseste 0,5 cm. Poate fi epidermica (nu lasa cicatrice) sau dermo-
epidermica (lasa cicatrice). Exemple:
- Herpes simplex – eruptia herpetica = un grup de vezicule pe fond
eritematos cu localizare nazo-labiala sau genitala. La suprafata, dupa ce
se sparg (cele de la nivelul fetei) lasa o crusta galbuie (crusta melicera).
Eruptia herpetica se mai numeste popular si bube dulci (are aspectul ca si
cum ar fi acoperita cu miere).
- Herpes zoster – produs de virusul varicelo-zosterian, ce are particular o
eruptie veziculara cu dispozitie dermatomerica (de-a lungul traseului unui
nerv, teritoriul inervat de un nerv).
De retinut: herpesul zoster nu poate sa apara decat la persoanele care au
avut varicela in copilarie (virusul ramane cantonat la nivelul ggl spinali, si
in anumite conditii se remultiplica, generand aceasta eruptie
caracteristica).
Conditiile in care apare eruptie varicelo-zosteriana sunt legate de
capacitatea imunologica scazuta, uneori eruptia zosteriana putand
preceda chiar si cu 1-2 ani, manifestarie clinice a aparitiei unui cancer. De
regula, zona dermatomerica pe care se gaseste eruptia iti indica si locul
aparitiei viitorului cancer. De aceea, daca o persoana adulta va face o
eruptie varicelo-zosteriana, cautati atent zona sau teritoriul in care a
aparut eruptia. Mai poate aparea si in anumite boli de sange.
De retinut ca eruptia zosteriana este precedata de durere cu pana la 7
zile. Durerea poate persista si dupa disparitia eruptiei. Cu cat tratamentul
antiviral incepe mai devreme, cu atat durerea va fi mai mica.

Exista si eruptii veziculoase generalizate, de exemplu varicela. De retinut

ca in varicela, eruptiile veziculoase sunt de varste diferite. Fiind leziuni
veziculoase dermo-epidermice, lasa cicatrici, cu atat mai mult cu cat sunt
pruriginoase.
Eczema este o eruptie veziculoasa pruriginoasa, care ce mai adesea se
grupeaza in placade, evolueaza in pusee si poate fi constitutionala
(aratand un teren atopic) sau eczema alergica (de contact).

O forma particulara de vezicula este bula – o vezicula de dimensiuni mari,

pana la 2 cm, pentru ca daca depaseste, vorbim de flictena. Cel mai
adesea, flictenele apar post-arsuri, dar si in porfiria cutanata tardiva, dand
hiperpigmentarea cicatriceala a zonelor expuse la soare. In cazul in care
leziunea cutanata cu continut lichidian este tulbure (continut purulent),
poarta numele de pustula. Cel mai adesea, pustula rezulta prin
suprainfectarea leziunilor cutanate cu continut lichidian. Procesul de
transformare = pustulizare.
Apare in impetigo, in acnee sau in furuncul, hidrosadenite, orjelet (pop.
ulcior).

Leziuni elementare secundare

Prin pierdere de substanta
1. Excoriatia = pierdere de substanta superficiala, care se produce prin
abraziune (prin frecarea de o suprafata ce nu este neteda). Nu da
niciodata cicatrici

9
 2. Fisura = o pierdere de substanta lineara. Se intalneste acolo unde
tegumentele sunt ingrosate (ex: ”calcaie crapate” – fisuri tegumentare
calcanee).
3. Eroziunea se produce prin pierderea de substanta strict la nivelul
straturilor superficiale. Ca si excoriatia, nu sangereaza.
4. Exulceratia = pierderea de substanta afecteaza si straturile profunde,
generand cicatrice.
a. Ulcerul varicos – des intalnit in insuficiente venoase cronice (pe
seama dificultatilor de drenaj) – apare o leziune elementara
profunda, cu pierdere de substanta, cu margini bine delimitate. Pe
fundul ulceratiei se observa cruste, iar modificarile tegumentare
invecinate sunt date de boala de baza (in insuficienta venoasa vom
intalni dermatita ocra).
Apare, de obicei, retromaleolar.
b. Sancrul sifilitic, ca expresie a infectiei sifilitice. O ulceratie rotunda,
bine delimitata, cu fundul ulceratiei hiperemic, cu baza indurata si
nedureros. Contine treponeme (este contagios).
Leziuni cu productie superficiala de substanta:
1. Crusta = depozite rezultate prin coagularea sau uscarea unor secretii.
Cele mai cunoscute sunt crustele hematice. Pot fi si crustele melicere
(eruptia herpetica)
2. Scuama = fragment din stratul keratinizat epidermic, ce se exfoliaza.
Poate fi o scuama fina (pitiriaziforma) – apare in pitiriazisul versicolor,
cand dai cu degetul elibereaza o scuama fina, subtire, mica (scuama
furfuracee). Alteori pot fi scuame lamelare, sau chiar scuame lambou
(soare  ”naparlire”). Uneori, leziunile se pot combina, aparand leziuni
ertemato-scuamoase. Le vedem frecvent: eritrasma – un placard
eritemato-scuamos nepruriginos ce apare in principal la nivelul pliurilor
axilar sau submamar; uneori au un miros neplacut.
Pitiriazisul versicolor = pete galbui/cafenii. Daca se da cu degetul peste
ele se acopera cu o scuama fina, furfuracee, si isi modifica culoarea 
rozate.
3. Psoriazisul = placi eritematoase bine delimitate, usor reliefate,
nepruriginoase, acoperite de scuame ceva mai mari decat cele ce rezulta
din pitiriazis, iar indepartarea scuamei prin leziune de grataj da nastere
unei picaturi initial albicioase (semnul spermanțetului), iar daca insisti,
imbraca aspectul de roua sangeranda (semnul Auspitz). Apare in general
pe zone periarticulare (de extensie), dand modificari articulare de tipul
artritei psoriazice.

4. Pot exista productii superficiale cutanate prin hiperproductia de keratina =

keratoze/keratodermii. Cele mai comune keratodermii sunt cele palmo-
plantare, care pot fi congenitale sau dobandite. O forma exacerbata de
keratodermie = ihtioza, in care scuamele uscate sunt aderente, cu o piele
uscata, fisurata, asa-nuimtul ”om in armura”. Ihtioza poate fi congenitala
sau dobandita, insotind cel mai adesea un limfom.
5. Leziunile cicatriciale – cicatrici (lineare, stelate sau keloide). Cicatricea
= tesut conjunctiv dens, fibros, ce rezulta prin refacerea unei solutii de
continuitate dermo-epidermice profunde. Forma este determinata de
cauza care a generat-o. cele liniare – dupa taieturi. Cele cu plagi mari

10
 suprainfectate, sau cu ulcer cutanat – cicatrici stelate neregulate. O forma
particulara este
- keloidul – o cicatrice cu exces de tesut fibros, ingrosata, ramificata si,
uneori, zona fobroasa are un aspect sidefat. De mentionat ca cicatricea
keloida este extrem de importanta mai ales post interventii chirurgicale,
deoarece procesul cicatriceal keloid merge si in profunzime, mai ales pe
cicatrcile abdominale, dand procese aderentiale ce impiedica buna
functionare a tubului digestiv.
- Atrofia cutanata – consta din subtierea pielii cu pierderea desenului
papilar dermic, prin reducerea partiala/totala a straturilor tegumentare.
Ex: atrofie cutanata senila (mainile batranilor, pe fata dorsala, o piele
subtire, pergamentata)
- Vergeturile – atrofii cutanate de forma lineara, ce se produc prin ruperea
fibrelor elastice. Daca dai cu degetul, se percep ca o mica depresiune.
Culoarea vergeturilor arata si varsta lor. Vergeturile active au o culoare
rosie-violacee, in timp ce vergeturile cicatriceale au culoare alba-sidefie.
Se intalnesc in toate situatiile de marire rapida a abdomenului (cele mai
frecvente fiind vergeturile de sarcina, mai ales daca sarcina este de
dimensiuni mai mari). Se mai intalnesc si in sindromul/boala Cushing ca
expresie a catabolismului proteic crescut.
- Scleroza cutanata consta din intarirea pielii si tesutului subcutanat,
rezultand placi dure la palpare, ce nu perimt plicaturarea tegumentului in
zona respectiva. Cel mai adesea sunt scleroze cutanate localizate, dupa un
proces inflamator in zona respectiva. Cele generalizate se intalnesc in
sclerodermie, dand faciesul de icoana bizantina. Dau sclerodactilie (pielea
este perfect intinsa pe degete, lucioasa, si daca incerci sa faci o cuta
tegumentara pe fata dorsala a degetului, acest lucru e imposibil). Procesul
de sclerodermie in aceasta afectiune merge si in profunzime, dand
frecvent afectari esofagiene cu esofag complet imobil (treptat dispare
peristaltica esofagiana, pana cand acesta se transforma intr-un tub =
esofag de portelan), precum si afectiuni cardiace in sfera aparatului
valvular, cu pierderea elasticitatii acestuia. Totdeauna apar fenomene de
tip Reinauld (vezi modificari de culoare).

Leziunile hemoragice cutanate

1. Petesia (vanataia) = o macula de culoare rosie-violacee. In general de
mici dimensiuni. Rezulta prin transfuzarea sangelui in tegument, si desi
este leziune hemoragica, nu dispare la vitropresiune. Uneori, un aspect
particular de petesii  purpura = eruptii petesiale grupate. Purpura este
de 2 cauze: vasculara si trombocitara.
2. Echimoza = de dimensiuni mai mari, dar variate, culoare violacee, cu
variatie de culoare (rosie rosie-violacee  verzuie  galbuie). Au o
deosebita importanta in medicina legala pemtru ca in functie de culoare
se poate sugera vechimea agresiunii.
Apar si spontan in fragilitatile capilare sau in defectele de coagulare. O
forma particulara = exhimoza in ochelari (mai ales cea post-traumatica) –
sugereaza fractura de baza de craniu, foarte greu de pus in evidenta

11
 radiologic daca nu o cauti in mod intentionat, si poate duce a tromboza de
sinus cavernos, care e mortal.
3. Hematomul (cucui) = o acumulare de sange la nivelul tesutului
subcutanat (hipoderm), care si ea sufera variatii de culoare, ca si
echimoza, dar cu o evolutie un pic mai lenta.
4. Angioamele = pete de culoare rosie-violacee = ghemuri de capilare. Pot
fi angioame plane sau tuberoase (reliefate). Niciuna dintre ele nu are
semnificatie patologica deosebita decat cea care o defineste, respectiv
ghemuri vasculare grupate semnificativ.
5. Stelutele vasculare = dilatatii arteriolare ce se caracterizeaza printr-un
punct central, rosu, de la care pleaca ramuri fine, sinuoase. Sunt asociate,
de obicei, cu fenomene de insuficienta hepatica daca sunt mai mult de 6
pe jumatatea superioara a corpului.
Exista simple dilatatii vasculare, care sunt lineare, sinuoase =
teleangiectazii. Semnul Turban = teleangiectazii interscapulovertebrale din
sindromul mediastnal. Mai ales la copii, tradeaza prezenta adenopatiei
mediastinale.

12