LP

1. Perioada de maxima vulnerabilitate a nou nascutului dacă e

alimentat natural
Variatia titrului Ig in cursul vietii:
In per ioadade sugar, e foarte important sa alimentam natural pt ca sistwmul imunitar al nou-
nascutului e deficitar si singura sursa de Ig e laptele matern in care exista niste Ig speciale, iar
nici un preparat special de lapte nu are aceasta proprietate, care sa fie rezistente la actiunea
digestiva a enzimelor, cum sunt cele din laptele matern si care sa se absoarba prin pincitoza.
De ce e vulnerbail sugarul dpdv imunologci? Maturitatea imunologica se atinge doar la 15
ani;
Capacitatea nou-nascutului si a sugarului de a sintetiza Ig e foarte scazuta. La nastere nu
putem sintetiza nicio clasa se imunoglobuline, doar 10% IgM fata de adultul nromal, IgG si
IgA deloc. Dar la nastere avem IgG normal, pt ca IgG trece bariera fetoplacentara si nou-
nascutul primeste de la mama IgG. In urmatoarele luni de viata, IgG fiind singurele cu
ajutorul carora copilul reactioneaza dpdv imunologc, incep sa scada, atingand un minim la 6
luni (50% fata de adultul normal – se consuma in 6 luni) – principalele reactii imunoloice se
desfasoara cu IgG. La 6 luni incepe si sinteza proprie de IgG, care la inceput e mai rapid pana
pe la 2 ani, de la 50% la 70% la 2 ani, dupa care cresterea e mai lenta pana la 12 ani (75%) si
apoi intre 12-15 ani se ajunge la 100% IgG.
IgM avem capacitate de sinteza foarte mica chiar de la nastere, aceasta caapcitate se dubleaza
in primele 6 saptamani dupa care exista o crestere specatculoasa pana la 6 ani (titrul normal).
Pt IgA exista o crestere liniara aproape continua, pana la 6 sapt putem sintetiza doar 2- 3 %,
dupa 6 sapt e o crestere aproape liniara pana la maxim de maturitate la 15 ani.
Toate liniile se intalnesc la 15 ani;
Copiii au o vulnerabilitate imunologica la 6 luni! Titru IgG 50%, IgM 50%, IgaA15-20%;
deci la 6 luni exista un minim de competenta imunologica a nou-nascutului hranit artificial.
Deci daca nu e alimentat natural, e foarte imp ca inaite putin de 6 luni si dupa sa fie ferit de
contactul cu antigenii – de exexmplu fara vizite de la rude etc, alimentatie trebuie avut grija.
Daca e aliment natural, nu mi exista acest grafic pt ca se anuleaza scaderea IgG – il primeste
de la mama.
Niciodta laptele altei specii!! risc DZ1 si infectare cu virusuri etc
Exita situatii in care poate paarea o disprotienmie nu foarte titpica dar care eixtsa din cauza
unor diferente intre adult si copil – de exemplu, si sa nu riscam la vederea unui buletin de la
copil sa credem ca e patologic – anumite fractiuni difera. Principalele modificari:
- discreta hipogamaglabolunemie fiziologica!
- crestere de alfa2 glob fiziologica la copii
- crestre a titrului haptoglobinelor
 2. A. cum se modifica imunoelectroforeza proteinelor serice in
anemia feripriva
B. Care este explicatia acestor modificari.

In anemia feripriva, prin deficit de fier – aport insuf, pierderi, absorbtie deficitara etc. Cert
e ca pacientul are deficit de fier de aceea nu se poate sintetiza Hb, pt ca maduva nu are la
dispozitie toate ingredientele necesare, nu poate face hem si pacientul devine anemic. Cand
cineva e deficitar intr-un element, micronutrient, evident ca pana la anemie, organismul face
toate eforturile pt a nu scadea Hb. Cand exista un deficit de fier, organismul recurge la fierul
depozitat (hemosdierna si feritina). Hemosiderina = depozit foarte stabil in care fierul poate
ajunge cu usurinta dar nu mai e cedat, nu e depozit interschimbabil; feritina e prot de depozit
mobil pt fier, adica din feritina fierul poate fi usor cedat, prin urmare e fierul de rezerva al
organismului. Exista in anemia feripriva o scadere a depozitelor de fier (hipoferitinemie –
feritina serica e scazuta, in timp ce transferina creste; transferina e proteina care transporta
fierule in curculatie si il duce unde e nevoie, numai unde sunt receptori specifici. Exista si
Fier liber in concentratie foarte mica; transferinemia creste pt ca rata de biodisponbilitate a
fierului poate sa creasca pana la 90% si e nevoie de transferina sa il duca unde trebuie, de
aceea feritinemia si transferinemia pot modifica profilul imunoelctroforetic. Transferinemie
crescuta, feritinemie scazuta. Monitorizarea feritinemiei in anemia feriprIva e foarte
importanta doearece atunci cand devenim deficitari in fieri, nu devenim dintr-o data anemici,
anemie = Hb in hematocrit scazut. desi Hb si Ht sunt inca normale, aceasta normalitate se
mentine pe seama golirii depozitelor. Hb Ht normal, dar feritina scazuta = anemie subclinica=
depletie de fier, deci Hb circulanta se mentine pe seama golirii depozitelor; astfel putem
depista anemia inca din faza subclinica pt inceperea unei terapii preventive ale anemiei.
Invers, cand am diagnosticat o anemie, cand incepem terapia martiala, cu fier, primele care se
normalizeaza sunt Hb si Ht in timp ce depozitele sunt inca goale; prima care scade si ultima
care se nromalizeaza e feritinemia; ultimele care se modifica si primele care se normalizeaza
sunt Hb si Ht, deci trebuie sa ia fier pana la normalizaea feritienmiei.
Atentie la intoxicatia cu fier, daca administram si dupa normalizarea feritinemiei.

3. De ce apar edeme în hipoproteinemii?

Pe baza scaderii presiunii coloid-osmotice.
In hepatita cronica:
Consecinte clinice: o hipoproteinemie si hipoalbuminemie asa semnificativa duc la scaderea
presiunii coloidosmotice, deci in hepatita cronica si in forma decomponesata (ciroza) exista o
scadere a presiunii coloidosmotice, si implicit exista o tendinta a fluidelor intravasculare de a
trece in interstitiu. La nivelul vasului de sange, presiunea hidrostatica favorizeaza trecerea din
patul vascular in patul intesrtitial, iar tendinta e de extravazare cad p coloid osmotice scade.
Pacientii cu hepatita cronica dezvolta un tip aparte de edem – ascita – colectie lichidiana in
cavitatea peritoneala – devine cavitate reala deoarece intre foitele peritoneului se acumuleaza
lichid. Cand un pacient cu ciroza incepe sa faca ascita, e un semn de decompensare vasculara,
si mai apare ascita si din cauza HT portale care face sa creasca presiunea hidrostatica la
nivelul sistemului port (vena porta). Deci ascita – scaderea presiune osmotica, HT portala.
In sindromul nefrotic:
Daca aceasta membrana sufera modficari, sita nu mai functioneaza si incep pierderile : initial
– pierderi selective, exculsiv prin albumine (atat de importante sunt aceste pierderi incat
pacientul devine hipoproteinemic, scad albuminele, se rasfrange pe titrul total al proteinemiei)
– grafic similar cu al pacientului cu ciroza – consecinta: scade presiunea coloidosmotica,
pacientul cu sindor nefrotic face edem (nu face ascita ci face edeme renale). Edemele renale
sunt localizate la nivelul fetei (moi albe pufoase), dar mecanismul e acelasi, prin pierderi
proteice.

4. GamapatieMonoclonala-Definitie- Electroforeza
-Electroforegrama- exemple de boli

- sunt niste boli de sange, in care se produce proliferarea anarhica a unei singure clone
plasmocitare (transformare tumorala), acea clona care prolifereaza anarhic, neinhibita de nici
un stimul fiziolgic, secreta si componentul pt care e specializat, deci pacientul face o
hipergamaglobulinemie cu un singur tip de imunoglobulina. Aceasta proliferare tumorala a
unei singure clone plasmocitare poate sa duca dpdv secretor la o secretie anarhica de
component monoclonal care sa duca chiar la hiperproteinemie, prin componentul monoclonal.
Pe de alta parte tumora formata din acele plasmocite, va comprima celelalte clone care
aproape nu mai secreta, deci va avea hiper gamaglobulinemie, si un singur tip e crescut, restul
sunt prabusite, nu mai produc Ig.
Intotdeauna prolifereaza o singura clona plasmocitara, de aceea cu denumiri diferite in fct de
clona:
- clona produsa de IgG sau IgA = MIELOM MULTIPLU
- IgM = MACROGLOBULINEMIE WALDENSTROM
Electroforegrama e tipica in gamapatiile monoclonale, spre deosebire de cele policlonale,
componenta monoclonal lasa un component specific pe banda: componenta monoclonala fiind
vorba de o singura clona, lasa o banda extrem de ingusta, intensa, ceea ce dpdv grafic da
nastere unui arc de cerc inalt, ascutit cu baza ingusta (SPIKE sau PEAK MONOCLONAL).
Ne putem da seama daca e mono sau policlonala, si din cele policlonale de putem da seama de
care e, doar de pe buletin (exista mici desoebiri).
Imuoglobulinele sunt alcatuite din lanturi grele si lanturi usoara ; alfa, gama si miu sunt
lanturile grele, gama, delta usoare
Exemple: mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom
Proteinemia totala= 110 g/L dintre care:
-albumine 50 %
-alfa 1 globuline 4,8%
-alfa 2 globuline 9%
-beta globuline 14 %
-gama globuline 30 %

18. Buletin electroforetic:

Pt 60 g/L
Alb 47%
alfa1 5%
alfa2 13%
beta 10%
gamma 25%
Proteinemia totala: scazuta ( N: 67-86 g/L). Alb putin scazute ( N: 50-60%). Alfa 1 N ( 4,2 – 7,2
%), alfa 2 putin crescute ( N: 6,8 – 12%), beta normale ( 9,3-15%), gama crescute ( N 13 – 23%).
Sindrom inflamator cronic

5. Mecanismul fiziopatologic din hipoproteinemii

 Hipoproteinemii pt˂67 g/L
In inflamatia cronica: hipoproteinemie: In faza cronica avem alt tip de disproteinemie. Nu mai
exista reactanti de faza acuta. Apare insa hipergamaglobulinemia=gamapatie de tip policlonal.
In inflamatia acuta se modif majoritar alf 1 si alfa2 hiperproteinemie, inflamatia cronica se
caracterizeaza prin hipergamaglobulinemie policlonala.
- Proteinemie normala sau hipoproteinemie, alfa si beta nu sunt modificate dar apare
hipergamaglobulinemia;
In hepatita cronica : In hepatita cronica exista o suferinta mult mai indelungata a celulei
hepatice de aceea devine nefunctionala, nu mai poate sintetiza protein. Pacientul cu hepatita
cronica au o hipoproteinemie marcata si hipoalbulinemie evidente (la fel si in ciroza). In
afara acestei hipoproteinemii, un alt marker e hipergamaglobulinemia policlonala; e de mai
mare intensitate decat in inflamatia cronica.
In sindromul nefrotic : Deci proteinele pot trece prin aceasta bariera. In ultrafiltratera
glomerurala, sangeleg e ultrafiltrat (sita foarte fina, opreste uneori si microelemente), sangele
care trece prin glomerul nu pierde proteine, deoarece aceasta membrana e impermeabila, de
aceea in urina normala nu gasim proteine. Daca aceasta membrana sufera modficari, sita nu
mai functioneaza si incep pierderile : initial – pierderi selective, exculsiv prin albumine (atat
de importante sunt aceste pierderi incat pacientul devine hipoproteinemic, scad albuminele, se
rasfrange pe titrul total al proteinemiei)

6. Imunoelectroforeza proteinelor serice in anemia feripriva

Putem doza doar o fracțiune din globuline? da, prin combinarea electroforezei cu
imunoprecipitarea = IMUNOELECTROFOREZA – particulele migreaza pe camp
electroforetic, iar pe camp se pun anticorpi anti-fractiunea pe care o cautam (ex anicorpi anti
transferine) – in zona aceea se realizeaza un complex Ag-Ac, care precipita. Deci la
electroforeza separam fractiuni, iar la imunoelectroforeza separam subfractiuni; sunt multe
subfractiuni.
La imunoelectroforeza se vad multe benzi de migrare si imunoprecipitare, pe care le putem
doza pentru a avea informatii cantitative despre ele. Valoaerea fiecărei fracțiuni se poate
exprima fie procentual, fie absolut.

PROBLEME
 Care este cea mai probabila cauza a unei disproteninemii sugerate de urmatorul buletin de
electroforeza a proteinelor serice?

proteine totale = 125g/L – crescute (interval de referinta: 67-86 g/L)

albumine = 50 % - normale (40-50%)

alfa 1 glob. = 4.3 % - normale (4,2 - 7,2%)

alfa 2 glob. = 7.5 % - normale (6,8 – 12 %)

beta glob. = 14 % - normale (9,3 – 15 %)

gamma glob. = 28 % - hipergammaglobulinemie (13-23 %)

Observam o hiperproteinemie totala marcata, albumine, alfa1, alfa 2, beta N si gamaglobuline

crescute. Astfel, putem suspecta o gamapatie monoclonala.

 Care este cea mai probabila cauza a unei disproteinemii separate de urmatorul buletin de
electroforeza a proteinelor serice?
proteinemie totala = 40g/L – scazute (interval de referinta: 67-86 g/L)

albumine = 38 % - scazute (40-50%)

alfa 1 glob. = 4 % - normale (4,2 - 7,2%)

alfa 2 glob. = 15 % - crescute (6,8 – 12 %)

beta glob. 19 % - crescute - (9,3 – 15 %)

gamma glob. = 19 % - normale (13-23 %)

R: Cea mai probabila cauza apartine disproteinei din sindromul nefrotic, pacientul poate prezenta si
proteinurie selectiva. (Proteinele se pierd in functie de greutatea si dimensiunea lor moleculara)

 Construiti un buletin de analize care sa sugereze ca pacientul sufera de sindromul

nefrotic.Care sunt mecanismele scaderi proteinemiei totale?
-proteine 40 g/L
-albumine 25%
-alfa 1 glo 5,5%
-alfa 2 glo 14%
-beta glo 18 %
-gama glo 11 %
Membrana glomerulara este permeabila pt proteine. Scade preisunea coloid-osmotica,
albuminele se pierd mai repede si mult in comparatie cu rata de sinteza.

 Elaborati un buletin electroforetic pentru sd.inflamator acut si explicati prin mecanisme

fizpat.

-proteinemia totala 65 g/L

-albumine 48%
-alfa 1 glo 8.5 %
-alfa 2 glo 13%
-beta glo 12%
-gama glo 17%
Are loc sinteza de proteine de faza acuta la nivel hepatic: α1-antitripsina, α1-
antichemotripsina, α1-glicoproteina acida, haptoglobinele, proteina C reactiva (primul
reactant de faza acuta a carei concentratie creste~la 6 ore, dar e si prima care scade)
 Buletinul electroforetic al unui pacient:

● proteinemia totala 40g/L N 67-86 g/L

● albumine 35% N 50-60%
● alfa1 4% N 4,2-7,2%
● alfa2 16% N 6,8-12%
● beta 19% N 9,3-15%
● gama 10% N 13-23%

Ce tip de disproteinemie are?

Care ar fi mecanismele fiziopatologice care au generat acest tip de disproteinemie?

Pacientul are:

● hipoproteinemie totala scauta

● albuminemia scazuta
● alfa1 normala la limita inferioara
● alfa2 crescute
● beta crescute
● gama scazute

Pacientul are sindrom nefrotic.

Proteinemia totala este scazuta ca urmare a proteinuriei. Proteinuria este la inceput selectiva, doar
cu albumine. Gama sunt scazute ceea ce inseamna ca este un sindrom nefrotic mai vechi. Alfa 2 si
beta cresc deoarece apare hiperproductia de proteine pentru a compensa pierderile renale si pentru
a compensa presiunea coloid osmotica.

Consecinta clinica a disproteinemiei – apar edemele. Pentru ca se pierd gamaglobuline pacientul are
vulnerabilitate imunologica.

● Un pacient are

● proteinemia totala 45g/L N 67-86 g/L

● albumine 35% N 50-60%
● alfa1 5% N 4,2-7,2%
● alfa2 8% N 6,8-12%
● beta 14% N 9,3-15%
● gamma 27% N 13-23%

Cum interpretam acest buletin?

● hipoproteinemie totala
● hipoalbuminemie
● alfa1 normal
● alfa2 normal
● beta normal
● gamma crescut
 Ar putea fi:

- Insuficienta hepatica (ciroza, hepatita cronica)

- Inflamatie cronica

*Gamapatiile monoclonale – singura situatie in care proteinemia totala este crescuta.

Excludem inflamatia cronica deoarece gradul in care scad proteinemia totala si albuminemia este
mult mai mic fata de insuficienta hepatica.

● Un pacient are:

● proteinemia totala 60g/dL N 67-86g/L

● albumine 51% N 50-60%
● alfa1 10% N 4,2-7,2 %
● alfa2 16% N 6,8-12%
● beta 14% N 9,3-15%
● gamma 24% N 13-23%

● Discreta hipoproteinemie totala

● albumine normale
● alfa1 crescute
● alfa2 crescute
● beta normal
● gamma usor crescute

Pacientul are sindrom inflamator acut in care fractiunile alfa 1 si alfa 2 cresc ca urmare a cresterii
sintezei reactantilor de faza acuta.

Buletin de analiza- disproteinemie: hepatita cronica, complicatiile clinice

Consecinte clinice: o hipoproteinemie si hipoalbuminemie asa semnificativa duc la scaderea

presiunii coloidosmotice, deci in hepatita cronica si in forma decomponesata (ciroza) exista o
scadere a presiunii coloidosmotice, si implicit exista o tendinta a fluidelor intravasculare de a
trece in interstitiu. La nivelul vasului de sange, presiunea hidrostatica favorizeaza trecerea din
patul vascular in patul intesrtitial, iar tendinta e de extravazare cad p coloid osmotice scade.
Pacientii cu hepatita cronica dezvolta un tip aparte de edem – ascita – colectie lichidiana in
cavitatea peritoneala – devine cavitate reala deoarece intre foitele peritoneului se acumuleaza
lichid. Cand un pacient cu ciroza incepe sa faca ascita, e un semn de decompensare vasculara,
si mai apare ascita si din cauza HT portale care face sa creasca presiunea hidrostatica la
nivelul sistemului port (vena porta). Deci ascita – scaderea presiune osmotica, HT portala.
Avem si sindroame disproteinemice care apar ca disfunctii de productie. Putem avea
disproteinemii si datorita afectarii celuilalt pol al metabolismului si anume datorita
pierderilor.

I. Buletin de analize indica:

- Proteinemia totala – 40 g/L
- Albumine – 35%
- α1 – 4%
- α2 – 16%
- β – 19%
- γ – 10%
1. Cum interpretam? (Nu putem pune un diagnostic de certitudine pe baza
buletinului electroforetic (ne putem orienta catre un dg de sindrom, nu de boala).
2. Care ar fi mecanismele generatoare pentru un astfel de buletin?
Pt Ptotala -> hiporproteinemie
Albumine -> hipoalbuminurie marcata
α1 – normal
α2 – crescute
β – crescute
γ – scazute

Pacientul prezinta o hipoproteinemie totala cu hipoalbuminemie marcata, si

hiperglobulinemie (α2, β,) si o usoara hipogamaglobulinemie.
1. Sindrom nefrotic in care se pierd si ceva γ – globuline, deci un sindrom nefrotic
cu evolutie ceva mai indelungata, in care proteinuria nu mai este selectiva. Apar
hiper α2 si β globulinemii in incercarea de compensare si mentinere a presiunii
coloidosmotice, ele neputand fi pierdute prin filtrare (macromolecule).
Consecinte: Scade presiunea coloid osmotica -> extravazarea lichidelor din patul
vascular in interstitiu -> apar edeme si vulnerabilitate imunologica.

II. Pacient cu:

Proteinemia totala: 45 g/L
Albumine: 38%
α1 – 5%
α2 – 8%
 β – 14%
γ – 27%

Interpretare: Hipoproteinemie totala cu hipoalbuminemie marcata si

hipergamaglobulinemie.

Ne putem gandi la o ciroza hepatica sau inflamatie cronica.

Dar, putem spune ca nu e o inflamatie cronica deoarece hipoalbuminemia si
hipoproteinemia totala sunt mult sub nivelul normal (marcat scazute), acesta
fiind cazul cirozei.
Consecinte: in ciroza -> hipertensiune portala -> creste presiunea hidrostatica
(forte Starling) si scade presiunea coloid osmotica -> extravazare cu edeme.

III. Un pacient are:

Proteinemia totala: 60 g/L – usor scazute
Albumine: 51% - normale
α1 – 10% - crescute
α2 – 16% - crescute
β – 14% - normale
γ – 24% - usor crescute

Pacientul prezinta o discreta hipoproteinemie totala, asociata cu

hiperglobulinemie (α1,α2).
Pacientul are un sindrom inflamator acut, deoarece au crescut reactantii de faza
acuta (α1,α2)

EXEMPLE
SINDROMUL INFLAMATOR ACUT

● proteinemia totala 75g/dL N 67-86g/L

● albumine 49% N 50-60%
● alfa1 12% N 4,2-7,2 %
● alfa2 16% N 6,8-12%
● beta 15% N 9,3-15%
● gamma 22% N 13-23%

Avem Pt normala, albunimie normala, alfa1, alfa 2 crescute. Beta nomrala si gama normala.
Inflamația e o reacție de apărare nespecifică. Noi avem o reacție specifică (imună, se secretă
anticorpi contra antigenului specific, corespunzător) și una nespecifică (inflamație, încercăm
să anihilăm un element non-self, dar indiferent de natura agentului, reacția organismului e
aceeași – orice tip de agent care vrea să strice homeostazia e întâmpinat de aceeași reacție de
tip inflamator, deci nu e specific).
In inflamație sunt implicate niște celule – un tip de leucocite, PMN neutrofile în inflamația
acută sunt celulele princeps, iar in zona in care se intampla inflamatia, prin chemotaxie ajunge
un aport mai mare de sange cu leucocite care sufera diapedeza si migreaza in testutul unde se
afla reactia inflamatorie, pentru a anihila agentul sau a il limita din extindere.
Intre celulele participante la inflamatie (celulele afectate si cele de aparare) trebuie sa existe
un schimb de idei, mesaje – vasodilatatie in acea zona etc, ele comunica intre ele prin
mediatori inflamatori – citokine, sunt molecule de conversatie intracelulara. Citokinele –
multe sunt de natura proteica, deci se secreta in exces in inflamatie si modifica proteinemia
serica. In inflamatie, la nivel hepatic sunt secretate o serie de citokine implicate in reactia de
tip inflamator, al caror titru creste foarte mult in timpul inflamatiei – citokine inflamatorii –
reactanti de faza acuta, deoarece participa in faza acuta a inflamatei. In inflamatia acuta apare
o disproteinmeie datorita reactantilor de faza acuta secretati de hepatocite (exemplu de
reactanti de faza acuta – proteina C reactiva (PCR/CRP).
De ce PCR e cel mai importnt? - e prima proteina care creste dupa ce se declanseaza
inflamatia (dupa 6 ore, poate creste de 3-4-5 ori fata de normal), pentru celelalte citokine titrul
creste la 12/24/72 h de la declansarea inflamatiei. PCR e prima proeina care scade cand se
trece din faza acuta in faza subacuta a inflamatiei (ex : la autopsie, PCR e crescut, deci avea
simptome de inflamatie acut).
Alt reactant de faza acuta e fibrinogenul – fibrinogenemia se cere separat pentru ca in ser nu
e fibrinogen.
Alti reactanti de faza acuta :
- alfa 1 antitripsina,
- alfa 1 antichemotripsina,
- alfa 2 macroglobulina,
- alfa 1 glicoproteina acil,
- haptoglobinele,
- ceruloplasminele.
Alfa 1 antitripsina sau alfa 1 chemotripsina inhiba unele enzime, etc
In reactia de tip inflamator, apararea se face prin fagocitoza, care e specifica PMN neutrofile
si monocite pentru ca au un precursor comun in timpul hematopoiezei ce le imprima aceasta
capacitate – se formeaza fagolizozomul, iar agentul e digerat de enzmele eliberate. Activitatea
prodigestiva a unor enzime din fagolizozom ar putea sa se extinda si asupra celulelor proprii
orgaismelor, deci ea trebuie limitata (reactia antiinflamatorie trebuie sa fie suficient de
puternica ca sa anihilieze agentul inflamator, dar nu atat de puternica incat sa digere celulele
bune), de aceea exista enzime care digera agentul non self si enzime care limiteaza actiunea.
Haptoglobinele – sistem de proteine serice cu rol de a lega Hb libera – eritrocitele traiesc in
jur de 20 de zile apoi devin senescente, nu isi mai indeplines functia si trebuie indeparatte din
circulatie prin sistemul monocitomacrofagic.Cand sunt distruse hematiile se elibereaza Hb ,
care daca ajunge la nivel renal, poate trece filtrul renal si cand atinge mediul acid din tubii
renali formand niste poate precipita si poate forma focare de glomerulonfroza care daca sunt
foarte multe dau insuficienta renala ireverisibila, de aceea e sistemul haptoglobinelor care
preiau Hb libera, se formeaza un sist Hb- haptoglobina (macromolecula) deci nu mai poate
trece prin filtrul renal. Sistemul haptoglobinic e suficient pt hemoliza fiziologica, in boli cu
hemoliza patologica (anemii hemolitice) acest sistem e depasit si pacientul e in risc de a face
insuficienta renala, la fel se poate intampla in transfuziile incompatibile – sistesmul
haptoglobinic se epuizeaza de aceea la transfuzii trebuie masuri de preventie – ar trebui sa se
puna concentratia de haptglobina dar nu exista de aceea alcalinizam urina, si chiar daca Hb
trece in filtrul renal, nu mai precipita.
Trebuia avut grja la transfuzii la chelatorii de calciu – sa nu se consume calciul circulant al
primitorului, deoarece ionii de Ca sunt gardieni ai canalelor de Na, de aceea daca nu e
suficient Ca, canalele de Na se deschid in repaus si scad potentialul prag deci chiar un stimul
subliminal poate declansa contractia – criza de tetanie .
Heparina inhiba toti factorii coagularii fara VII – e un alt mecanism fata de chelatorii de Ca.
- criza de spasmofilie nu exista! spasmofilie= tendinta de a face spasme, criza de tetanie,
tetanie latenta, tetanie manifesta sunt corecte.
Ceruloplasmina e proteina transportoare a cuprului – sunt foarte putine sisteme enzimatice
care functioneaza in prezenta Cu, Cu e in concentratii foarte mici in organismul nostru si
trebuie sa ajunga directionat, altfel e toxic. Ceruloplasmina leaga cuprul si il duce unde
trebuie. Exista oameni care sintetizeaza mai putina sau deloc ceruloplasmina si nu pot
transporta Cu unde trebuie, de aceea cu se depune si cea mai benigna forma de stare
patologica a cuprului e membrana – inel in jurul ochiului (inel keyser fleischer) e pe cornee
nu pe iris , inelele pot fi albastre verzi, maro etc si ele se modifica in timp (abastru proaspat,
verde mai vechi, maro cel mai vechi) par sa tina de iris dar de fapt se depun pe cornee.
Trebuie sa ne uitam cu lampa cu fanta ingusta deoarece inelele sunt fosforescente se depun pe
membrana Descemet (membarana elastica posterioara) (pe lamina interna) , nu afecteaza
vederea.
O forma mai grava a deficitului de ceruloplasmina e situatia in care cuprul se depune la nivel
hepatic si determina o hepatita toxica – forma cea mai grava afecetaza copilul inc din viata
intrauterina daca defectul e genetic, poate avea depuneri de cupru la nivelul nucleilor bazali
(SNC) – deci fie nu suravietuieste fie se naste cu deficiente neurologice foarte grave.
Boala in care exista defect de sinteza de ceruloplasmina se numeste boala Wilson –pacientii
isi filtreaza plasma de cupru pentru a evita depozitele.
Pacientii cu afectiune cronica care din cand in cand se acutizeaza – spitalizare cu dozare PCR,
trecerea poate la un tratament cu antiinflamator mai puternic (modificare medicatie – ex
glucocorticoizii), medicamente steroidiene si non steroidiene au efecte secndare, nu putem
tine un pacient pe terapie lunga pe steroizi – cand creste PCR – mdicatie agresiva – la
normalizare medicatie normala.
In geneal reactantii de faza acuta migreaza in alfa 1 si alfa 2 – de aceea avem hiper alfa 1
si alfa 2 globulinemie.
INFLAMATIA CRONICA
● proteinemia totala 75g/dL N 67-86g/L
● albumine 51% N 50-60%
● alfa1 7% N 4,2-7,2 %
● alfa2 9% N 6,8-12%
● beta 11% N 9,3-15%
● gamma 27% N 13-23%

Proteinemia toatala este normala, albuminele sunt normale, la fel si alfa 1, alfa 2, beta. Se observa o
hipergamaglobulinemie.

In faza cronica avem alt tip de disproteinemie. Nu mai exista reactanti de faza acuta. Apare
insa hipergamaglobulinemia=gamapatie de tip policlonal. In inflamatia acuta se modif
majoritar alf 1 si alfa2 hiperproteinemie, inflamatia cronica se caracterizeaza prin
hipergamaglobulinemie policlonala.
- Proteinemie normala sau hipoproteinemie, alfa si beta nu sunt modificate dar apare
hipergamaglobulinemia;
In zona gama migreaza imunoglubulinele=Ac( IgG, IgA, IgM etc). Celulele producatoare de
anticorpi se numesc plasmocite, pt fiecare clasa de Ig exista o clona plasmocitara specializata
in sinteza aceleiasi clase de Ig. Pt IgA exista o clona speciala in sint de IgA, pt IgM alta clona,
etc ( clona=celula sau grup de celule identice intre ele si identice cu celula mama din care
provin). O astfel de populatie formata din plasmocite identice si care au aceeasi specializare
dpdv al secretiei (pt un anumit tip de Ig), se numeste clona plasmocitara. In inflamatia
cronica sunt stimulate si proliferea mai multor clone plasmocitare, si daca facem IEP, sunt
crescute 2 sau mai multe clase de globuline. Fiecare din aceste clone produce in exces
componenta pt care e specializata, de aceea e gamapatie de tip policlonal.
Pe electroforegrama se exprima ca un arc larg, deschis, mai mare, dar care seamana cu cel
normal din zona gama. Cu cat o fractiune e mai inomogena, cu atat deschiderea arcului e mai
mare, banda e mai lata. Daca concentratia unei anumite fractiuni creste, banda respectiva e
mai intens colorata iar arcul e ceva mai inalt. Iin gamapatiile monoclonale, modificarea tipica
care apare e aceasta hipergamaglobulinemie policlonala in care banda de migrare e lata si mai
intens colorata, iar arcul e turtit cu baza larga mai inalt decat cel normal, dar totusi cu aspect
pseudonormal, dar mai inalt (sunt globuline dni toate clasele ca si in mod normal, dar in
concentratii mult mai mari).
Poate exista hipoproteinemie totala si hipoalbunemie, dar sunt in jurul normalului daca exista.
Desi e vorba tot de inflamatie conteaza foarte mult daca suntem in faza acuta sau cronica
(disproteinemia datorita reactiei acutea=reactia de faza acuta/hipergamaglobulinemie de tip
policlonal).

AFECTIUNE HEPATICA ACUTA

 ● proteinemia totala 85g/dL N 67-86g/L
● albumine 57% N 50-60%
● alfa1 6% N 4,2-7,2 %
● alfa2 9% N 6,8-12%
● beta 17% N 9,3-15%
● gamma 13% N 13-23%

Obersavm ca proteinemia totala este normala, albumine N, ala 1 N, alfa 2 N, hiper betaglobulinemie
si gama N.

In hepatitele acute virusale, modifarea functiei hepatice fiind de scurta durata nu se inreg
niste modificari spectaculoae, hepatita acuta e un sindrom inflamator si ne-am astepta ca
disproteinemia sa arate ca la o inflamatie de faza acuta, dar reactantii de faza acuta sunt
sintetizati la nivel hepatic, iar daca hepatocitul sufera, nu se mai sintetizeaza reactanti, deci nu
vom avea hiperalfa1alfa2globulinemie pt ca nu are cine sa secrete. Poate sa apara o discreta
hiperproteinemie, uneori apre hiper beta globulinemie, nu se stie din ce cauza,
hipogamaglobulinemie policlonala uneori.

AFECTIUNE HEPATICA CRONICA

● proteinemia totala 35g/dL N 67-86g/L

● albumine 38% N 50-60%
● alfa1 6% N 4,2-7,2 %
● alfa2 12% N 6,8-12%
● beta 13% N 9,3-15%
● gamma 29% N 13-23%

Obersavm hipoproteinemie toala marcata, hipoalbuminemie marcata. Alfa 1, 2 si beta normale,

gama crescute.

In hepatita cronica exista o suferinta mult mai indelungata a celulei hepatice de aceea devine
nefunctionala, nu mai poate sintetiza protein. Pacientul cu hepatita cronica au o
hipoproteinemie marcata si hipoalbulinemie evidente (la fel si in ciroza). In afara acestei
hipoproteinemii, un alt marker e hipergamaglobulinemia policlonala; e de mai mare
intensitate decat in inflamatia cronica.
In zona albumnelor – hipoalbuminemie si hipergamaglobulinemie policlonala, banda gama e f
lata si mult mai intens colorata ceea ce e marker de hipergamaglobulinemie policlonala.
Consecinte clinice: o hipoproteinemie si hipoalbuminemie asa semnificativa duc la scaderea
presiunii coloidosmotice, deci in hepatita cronica si in forma decomponesata (ciroza) exista o
scadere a presiunii coloidosmotice, si implicit exista o tendinta a fluidelor intravasculare de a
trece in interstitiu. La nivelul vasului de sange, presiunea hidrostatica favorizeaza trecerea din
patul vascular in patul intesrtitial, iar tendinta e de extravazare cad p coloid osmotice scade.
Pacientii cu hepatita cronica dezvolta un tip aparte de edem – ascita – colectie lichidiana in
cavitatea peritoneala – devine cavitate reala deoarece intre foitele peritoneului se acumuleaza
lichid. Cand un pacient cu ciroza incepe sa faca ascita, e un semn de decompensare vasculara,
si mai apare ascita si din cauza HT portale care face sa creasca presiunea hidrostatica la
nivelul sistemului port (vena porta). Deci ascita – scaderea presiune osmotica, HT portala.
Avem si sindroame disproteinemice care apar ca disfunctii de productie. Putem avea
disproteinemii si datorita afectarii celuilalt pol al metabolismului si anume datorita
pierderilor.

SINDROM NEFROTIC

● proteinemia totala 46g/dL N 67-86g/L

● albumine 35% N 50-60%
● alfa1 6% N 4,2-7,2 %
● alfa2 17% N 6,8-12%
● beta 20% N 9,3-15%
● gamma 12% N 13-23%

Se observa hipoproteinemie marcata, hipoalbuminemie, afla 1 N, alfa 2 si beta crescute, gama

scazute.

=afectiune renala care afecteaza membrana filtranta glomerulara, din diverse motive,
membana filtranta glomerurala sufera niste modificari morfologice care o fac dintr-o
membrana impermeabila pt proteine, o membrana ce permite trecerea proteinelor. Deci
proteinele pot trece prin aceasta bariera. In ultrafiltratera glomerurala, sangeleg e ultrafiltrat
(sita foarte fina, opreste uneori si microelemente), sangele care trece prin glomerul nu pierde
proteine, deoarece aceasta membrana e impermeabila, de aceea in urina normala nu gasim
proteine. Daca aceasta membrana sufera modficari, sita nu mai functioneaza si incep
pierderile : initial – pierderi selective, exculsiv prin albumine (atat de importante sunt aceste
pierderi incat pacientul devine hipoproteinemic, scad albuminele, se rasfrange pe titrul total al
proteinemiei) – grafic similar cu al pacientului cu ciroza – consecinta: scade presiunea
coloidosmotica, pacientul cu sindor nefrotic face edem (nu face ascita ci face edeme renale).
Edemele renale sunt localizate la nivelul fetei (moi albe pufoase), dar mecanismul e acelasi,
prin pierderi proteice.
In evolutia sindromului nefrotic, pierderile devin neselective, membrana devine din ce in ce
mai permeabila si se pierde si gamaglobuline in special IgG, de aceea in evolutia sindromului
nefrotic, titrul gama globulinelor e normal, odata cu inaintarea in evolutie, pacientul va avea si
hipogamaglobulinemie, iar in plan clinic, pe langa scaderea presiunii coloid osmotice, scade si
imunitatea (vulnerabiliatte imunologcia).
In afara acestor modificari, mai apare niste modificari electroforetice pt ca organismul
incearca sa compenseze presiunea coloid osmotica prin cresterea ratei de sinteza a proteinelor.
Din pacate rata de pierdere a proteinelor e mult mai mare ca rata de sinteza, de aceea se
ajunge tot la un bilant negativ pt proteine. In schimb sunt niste clase de proteine ce nu trec
filtrtul renal (cele cu structura macromoleculara), care se acumuleaza, si mai compenseaza din
pierderea de presiune coloid osmotica (alfa 2 macroglobulina si beta lipoproteina).
Lipoproteina – molecula cmplexa dintr-o parte proteica si o parte lipidica.
Asta va duce la o disproteinemie din sindromul nefrotic care se caracterizeaza in afara
hipoproteinemiei totale si hipoalbulinemiei, printr-o hiperalfa2 globulinemie si hiperbeta
globulinemie, in timp ce gama la inceput sunt normale, iar daca este o evolutie mai
indelungata se ajunge si la hipergama globulinemie.
Deci pacientul cu sindrom nefrotic va avea o importanta hipoalbulinemie prin pierderi care
duce la hipoproteinemia totala, in evolutie pe masura ce permeabilitatea membranei devine
mai neselectiva, incep sa se piarda IgG ce duce si la hipogamaglobulinemie (deci e in evolutie
de multa vreme). Compensator creste sinteza tuturor claselor de proteine, ele se pierd intr-un
ritm mult mai mare decat sunt sintetizate in afara unora care nu trec filtrul renal, deasta hiper
alfa2 si beta va creste si va compensa partial scaderea de presiune coloidosmotica creata de
membrana filtranta afectata.
n plan clinic – edeme prin hipoproteinemie, vulnerabilitate imunologica (pierde IgG, mai ales
tarziu in evolutia sindromului nefrotic) si prin cresterea titrului betalipoproteinei face si o
dislipidemie secundara (anomalie de metabolism lipidic secundara sindromului nefrotic si
modifcarilor compensatoare datorate sindromului nefrotic).
GAMAPATII MONOCLONALE
● proteinemia totala 120g/dL N 67-86g/L
● albumine 49% N 50-60%
● alfa1 7% N 4,2-7,2 %
● alfa2 10% N 6,8-12%
● beta 11% N 9,3-15%
● gamma 32% N 13-23% ( plasmocitoame)

Observam hiperproteinemie marcata, albumine, alfa1, alfa2, beta N, hipergamaglobulinemie.

sunt niste boli de sange, in care se produce proliferarea anarhica a unei singure clone
plasmocitare (transformare tumorala), acea clona care prolifereaza anarhic, neinhibita de nici
un stimul fiziolgic, secreta si componentul pt care e specializat, deci pacientul face o
hipergamaglobulinemie cu un singur tip de imunoglobulina. Aceasta proliferare tumorala a
unei singure clone plasmocitare poate sa duca dpdv secretor la o secretie anarhica de
component monoclonal care sa duca chiar la hiperproteinemie, prin componentul monoclonal.
Pe de alta parte tumora formata din acele plasmocite, va comprima celelalte clone care
aproape nu mai secreta, deci va avea hiper gamaglobulinemie, si un singur tip e crescut, restul
sunt prabusite, nu mai produc Ig.
Intotdeauna prolifereaza o singura clona plasmocitara, de aceea cu denumiri diferite in fct de
clona:
- clona produsa de IgG sau IgA = MIELOM MULTIPLU
- IgM = MACROGLOBULINEMIE WALDENSTROM
Electroforegrama e tipica in gamapatiile monoclonale, spre deosebire de cele policlonale,
componenta monoclonal lasa un component specific pe banda: componenta monoclonala fiind
vorba de o singura clona, lasa o banda extrem de ingusta, intensa, ceea ce dpdv grafic da
nastere unui arc de cerc inalt, ascutit cu baza ingusta (SPIKE sau PEAK MONOCLONAL).
Ne putem da seama daca e mono sau policlonala, si din cele policlonale de putem da seama de
care e, doar de pe buletin (exista mici desoebiri).
Imuoglobulinele sunt alcatuite din lanturi grele si lanturi usoara ; alfa, gama si miu sunt
lanturile grele, gama, delta usoare

Cum deosebim o gamapatie monoclonala de una policlonala

In gamapatiile policlonale proteinemia totala este scazuta, in monoclonale intotdeauna este
crescuta.
Electroforegrama este tipica in gamapatiile monoclonale deoarece componentul monoclonal
lasa o marca specifica atat pe mediul de migrare - o banda extrem de ingusta, intensa ceea ce
din punct de vedere grafic da nastere acestui arc de cerc inalt, asctit, cu baza ingusta.
“spike/peak monoclonal”