Lapte Si Carne

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicina Veterinara Bucureşti
Facultatea de Medicina Veterinara Bucureşti

Controlul şi expertiza produselor alimentare
PROIECT LA DISCIPLINA TEHNOLOGII

DE OBŢINERE A LAPTELUI ȘI A CĂRNII
Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

Grupa 4202 Dr. Ghimpeţeanu Margarita
Evoluţia creşterii taurinelor de lapte

Cuprins
Capitolul I:
1.1 Sistematică zoologică

1.2 Clasificarea speciilor de taurine
1.3 Caracteristicile speciilor de taurine
Capitolul II:
2.1 Tehnologii de creştere a raselor de taurine in sistem intensiv

2.2 Tehnologii de creştere a raselor de taurine in sistem extensiv
Capitolul III:
3.1 Importanta creşterii raselor de taurine


Capitolul I
1.1.Sistematica zoologică
Sistematica sau taxonomia zootehnică este teoria si practica clasificării populaţiilor de animale
domestice. Este o disciplină practică care ajută la exploatarea si ameliorarea genetică a animalelor.
Taxonomia trebuie să aibă un sistem corect si eficient pentru aprobarea noilor populaţii.
Criterii taxonomice:
Taxonomia foloseste urmatoarele criterii pentru aprobarea populaţiilor: gradul de izolare

reproductivă, diferenţiere morfofiziologică, diferenţiere prin cerinţe faţa de mediu si mărimea
populaţiei.
a) Gradul de izolare reproductivă- Este criteriul principal, întrucât satisfacerea lui creează
premise ca si celelalte criterii să fie satisfacute. Rolul izolării reproductive, ca factor al
evoluţiei a fost pus într-o noua lumină in urma dezvoltării geneticii populaţiilor, teoriei
evoluţioniste si sistematicii moderne.
b) Diferenţiere morfofiziologică- Populaţiile pot fi considerate diferite numai în masura in
care diferenţa este genetică.
Componenta genetica a diferenţei poate fi pusă in evidenţă prin exploatarea in aceleaşi
condiţii de mediu (statiuni de testare) a unor eşantioane suficient de mari din populaţiile care
se compară. Diferenţele genetice între populaţii pot fi cauzate de:
● frecvenţa diferită a aceleiaşi gene in populaţiile comparate;
● prezenţa unor gene într-o populaţie si absenţa lor în cealaltă (mai ales în cazul speciilor);
Darwin afirma ca ″speciile sunt rase consolidate, iar rasele sunt specii in devenire″.

c) Diferenţiere prin cerinţe de mediu- Această diferenţiere este tot consecinta unor
genofonduri diferite. Se pot accepta ca populaţii diferite si efective care nu sunt neaparat
diferenţiate prin performanţe, dar care reusesc să dea aceleaşi performanţe in condiţii de
mediu îndeajuns de diferite.
1.2. CLASIFICAREA SPECIILOR DE

TAURINE
ORIGINEA TAURINELOR ŞI CLASIFICAREA LOR
În ceea ce priveşte clasificarea taurinelor după origine,Dűerst clasifică filogenetic taurinele în

trei grupe fundamentale
I. Bos taurus macroceros primigenius (cu coarne lungi);

II. Bos taurus brachyceros (cu coarne scurte);
III. Bos taurus akeratos (fără coarne).
În stabilirea originii taurinelor au fost emise de asemenea mai multe teorii pentru rasele de
taurine care au fost crescute şi se cresc în ţara noastră, clasificarea s-a făcut după următoarele
criterii:
a) După gradul de ameliorare: neameliorate (primitive) sau ameliorate;

b) După provenienţa lor: locale sau importate;
c) După caracterul producţiei: lapte,carne,mixte.

1.3. RASE TAURINE DE LAPTE
Cele mai importante taurine pentru productia de lapte sunt reprezentantele raselor:
Holstein - Friesian, Ayrshire, Brown -
Swiss, Guernsey şi Jersey, stramoşii acestor
bovine provenind de pe continentul
european.
Cea mai mare bovină este cea din rasa
Holstein, o vacă ajunsă la maturitate
cântărind cel putin 675 kg. Rasele se
diferenţiază cel mai mult prin culoare,
vacile Holstein fiind albe cu pete mari,
1. Taurine rasa Holstein
negre. Există însă şi surorile acestora albe cu pete de culoarea roşu închis. De asemenea, şi cantitatea
anuală a laptelui dată de fiecare animal in parte, reprezintă o deosebire dintre rasele enumerate.
Astfel, bovinele din rasa Holstein - Friesian produc in medie 7.890 kg anual, acestea fiind urmate
de Swiss-Brown, Ayrshire, Guernsey si de Jersey. Cu toate acestea cea mai mare concentraţie de
grasime se găseşte în laptele bovinlor Jersey (peste 10%), în timp ce în laptele vacilor Holstein
concentraţia este de 3,6%.
Taurinele din rasa Jersey îşi au originea

acum 600 de ani în insula Jersey, localizată
între Franţa si Anglia. Astăzi, vaca Jersey poate
fi găsita din Danemarca până în Noua Zeelanda,
Canada şi sudul Americii, sudul Africii şi
Japonia.
2. Taurine rasa Jersey

Rasa Jersey ajunge la maturitate cel mai devreme dintre toate rasele de vaci şi se
poate reproduce eficient. De asemenea, are cea mai lunga viaţă productivă, fiind rasa cu
cea mai lunga perioadă în care produce lapte.
Taurinele din rasa Jersey produc cea mai mare cantitate de lapte pe kilogram greutate
corporală. Majoritatea vacilor din rasa Jersey produc lapte de 13 ori greutatea lor corporală
în timpul unei singure lactaţii.Laptele provenit de la vaca Jersey este gras, având un gust
fin, conţinând in mod natural un procent mare de proteine, calciu si alti nutrienţi
importanti. Nivelul de proteine ridicat este motivul pentru care laptele de la vaca Jersey
produce brânza cheddar de bună calitate.
Taurinele din rasa Ayrshire s-a format la sfârşitul secolului XVIII, în Scoţia, regiunea
Aur, bogată în păşuni naturale. Se caracterizează prin dezvoltare proporţională, constituţie
bine dezvoltată şi acomodare bună la diferite
condiţii climaterice.
Animalele din rasa dată au constituţie
fină şi capacităţi bune de adaptare. Durata
exploatării vacilor performere în Finlanda
este mai mult de 10 ani. Producţia de lapte în
Finlanda şi SUA este de 6000-6500 kg cu un
conţinut de grăsime de 4,3%, masa corporală
a vacilor este de 450-500 kg, a taurilor – de 700-880 kg. Sporul mediu zilnic în greutate al
tăuraşilor puşi la îngrăşare este de 700-850 g, randamentul la sacrificare a animalelor
adulte – 50-54%, după îngrăşare – până la 60%.

CAPITOLUL II
2.1 Tehnologii de creştere a raselor de taurine in
sistem intensiv
Calea cea mai sigură, rapidă si eficientă de sporire, îmbunatăţire si eficientizare a productiei
de lapte, o constituie alimentaţia raţională a animalelor din rase de vaci cu valoare genetică ridicată.
Alimentaţia taurinelor are o arhitectura specifică bazându-se pe producerea unor furaje de
calitate superioară si in cantitaţi suficiente care sa asigure raţii echilibrate ce vor satisface cerinţele
zilnice ale animalului.
Un rol important îl constituie asigurarea condiţiilor de adăpost si supravegherea periodică din
punct de vedere sanitar-veterinar.
Alimenţia ratională poate asigura o creştere a nivelului de producţie anual cu 30-40%,
imbunataţirea calitaţii laptelui si produselor lactate si evitarea risipei, toate asigurind un randament
maximal al exploataţiei pentru lapte.
A.Etapele furajării
Furajarea si îngrijirea vacilor înainte de insămânţare, în timpul gestaţiei şi dupa fătare sunt
factori esenţiali pentru obţinerea unui viţel nou-născut sănatos, obţinerea unei producţii de lapte
mari si usurinţa în ceea ce priveste următoarea monta. De asemenea, trebuie respectată cu stricteţe
perioada repausului mamar, timp necesar revenirii uterului la dimensiunile normale, astfel lactaţia să
fie in jur de 305 zile.
În furajarea bovinelor, întâlnim câteva etape care trebuiesc strict evidenţiate şi urmărite in ceea
ce priveşte furajarea, astfel:
a) Hrănirea vacilor în perioada de repaus mamar;

b) Hrănirea vacilor după fătare;
c) Hrănirea vacilor în funcţie de producţia de lapte;
d) Hrănirea tineretului taurin pe categorii de vârstă

a) Hrănirea vacilor în perioada de repaus mamar:
Perioada de repaus mamar este absolut necesară şi chiar crucială pentru vacile de lapte, fiindu-
i caracteristice urmatoarele:
 vacile işi intensifică metabolismul;

 apetitul scade, devenind cel mai redus;
 vacile manifesta activităţi comportamentale specifice pregătirii pentru fătare şi începutul
lactaţiei;
Cu aproape două luni înainte de fătare, vaca trebuie lăsată din muls (înţărcătă) pentru a-şi
reface rezervele din organism şi pentru ca fătul (viţelul) să se dezvolte normal.
Furajele trebuie să fie de calitate, fără mucegaiuri, neîngheţate sau cu pamânt pe ele, iar apa sa
aibă temperatură normala.Furajele se administrează în 2-3 tăinuri, la distanţe de 6-7 ore între ele,
tainul de seara fiind in cantitate mai mare, în special grosiere sau fân.
b) Hrănirea vacilor după fătare;
După fătare, organismul vacii trece prin transformări importante: scade in greutate, are loc o
deshidratare puternică si o modificare a metabolismului în vederea producerii unor cantităţi mari de
lapte.
Pentru eliminarea deshidratării datorită fătării şi a laptelui produs, se impune ca timp de 2-3
zile, vaca să primească zilnic câte o găleată cu suspensie de tărâţă de grâu în apă caldă, la care se
adaugă 30-50 grame sare (o lingură). În această perioadă de refacere, care durează aprox. 40 de zile
şi în cea imediat urmatoare, este necesară o furajare de vârf. în care se administrează furaje
suculente, completate cu fân şi concentrate care stimulează producţia de lapte.

c) Hrănirea vacilor în funcţie de producţia de lapte;
Un aspect deosebit de important şi mai puţin respectat, este acela legat de stabilirea cantităţii
de concentrate pe care fiecare animal îl primeşte în funcţie de producţia zilnică de lapte. Pentru
obţinerea unui litru de lapte, in medie, se administrează aproximativ 350-400 g concentrate de bună
calitate .
Imediat dupa fătare, vaca va primi zilnic o cantitate de concentrate mai mare decât cantitatea
de lapte obţinută prin muls . În acest fel cantitatea de lapte zilnic va creşte până când se va obţine
un maxim ce nu mai este influenţat de furajare, celelalte componente zilnice din hrană, fiind
oarecum la discreţie. În acest moment se va scădea raţia de concentrate până când se va mulge o
canitate mai mica de lapte.
d) Hrănirea tineretului taurin pe categorii de vârstă:
 Categoria 0-3 luni :
Alimentaţia de bază este constituită din laptele matern, respectându-se cu stricteţe perioada
colostrală şi cel putin 25 zile perioada de alaptare cu lapte integral, intarcarea producându-se în
general la 30 - 35 de zile. Pentru categoria de la 0 la 3 luni, furajarea se completează cu
concentrate care au un conţinut de proteină ridicat (raţie TIPI),consumându-se in medie 55-60
kg. Concentratul va fi administrat la discreţie si va fi completat cu fânuri de foarte buna calitate.
 Categoria 3-6 luni :
În această perioadă furajul de bază este constituit din concentrate de tip.II, ele reprezentând
principala sursa de furajare, consumându-se aproximativ 150 kg /perioada. Fânurile se dau în
continuare la discreţie.
 Categoria 6-12 luni, 12-18 luni :
În această perioadă se administrează concentratul tip III, in medie de 2 –2,5 kg/zi, iar fânul
se dă pe baza de raţii (2 kg/zi), introducându-se în acelaşi timp in raţie si suculentele.
 Categoria peste 18 luni :

Când vițica a fost montată, se administrează concentrate de tip III în medie de 2 kg/zi, în
rest, alimentatia este la fel ca la vacile gestante.
B. Principalele nutrețuri utilizate în hrana taurinelor

Pot fi împarțite în urmatoarele grupe:
 Nutreturi fibroase( finuri, coceni, paie, etc)

 Nutreturi concentrate (cereale, sroturi, reziduuri de la industria de morarit)
 Nutreturi suculente (silozuri, radacinoase, bostanoase si borhoturi)
 Aditivi furajeri (premix-uri, zoofort-uri)
Rații furajere:
NUTRET RETETA TIP I RETETA TIP II
0-3 LUNI 3 –6 LUNI
Faina de porumb 42 58
Faina de ovaz 5 -
Tarite de griu - 10
Faina de lucerna 12 12
deshidratata
Sroturi de floarea soarelui 16 16
Sroturi de soia 16 -
Drojdie furajera 3 -
Zahar 3 -
Calciu 1 1
Faina de oase 0,5 -
Supliment mineral - 1
Zoofort T1 1 -
Zoofort T2 - 1
Sare 0,5 1

Total 100 100
U.N./KG 1,01 0,982
E.n. kcal/kg 1694,88 1663,96
P.B., % 21 14
P.d.g/kg 169,17 111,66
Celuloza 12,35 11,25

Rețete de concentrate pentru taurine de lapte
 Varianta 1
Porumb știulete măcinat cu totul -43 kg
Tărițe de gâiu- 55 kg
Calciu (cretă furajeră) - 1 kg
Sare- 1 kg
 Varianta 2
Porumb știulete măcinat cu totul -30 kg
Tărâțe de grâu -50 kg
Orz sau ovăz - 17 kg
Calciu (cretă furajeră) - 1 kg
Sare -1 kg
C.Adăposturi – Condiții de microclimat si cazare
Adăposturile pentru creșterea bovinelor trebuie să asigure un microclimat corespunzător în

ceea ce privște construcția în sine care trebuie să fie facută din materiale termoizolante (căramidă,
bolțari, lemn) cu căi de acces pentru administrarea furajelor și evacuarea dejecțiilor, canale de
scurgere a purinului și spațiu de odihnă pavat cu căramidă moale sau scândură din lemn, de esența
moale.
Luminozitatea adăposturilor trebuie să fie asigurată prin geamuri cu deschidere verticală cu

suprafață de 1/20 din suprafața totală a adapostului.
Sistemul de întreținere a vacilor în adăposturi este cel legat, care urmarește să asigure
fiecărei vaci spațiul optim pentru odihnă si igienă, precum si posibilitatea unei hrăniri si mulgeri cât
mai corespunzătoare. Limitele optime ale standului pentru vaca de lapte sunt: 1,80m lungime, 0,8 m
lațime, lățimea ieslei de 0,50 m, cu adâncimea de 0,20-0,30 m.
Așternutul se schimbă zilnic, menținându-se uscat pentru a nu se depune balegă, în special la

spatele vacii (uger si alte porțiuni apropiate) si a se evita infecțiile.
De asemenea, grajdul trebuie să fie aerisit zilnic, să fie prevăzut cu răsuflători sau cu geamuri
mici, care să asigure un circuit constant si uniform al aerului în tot grajdul. Un grajd cu microclimat
corespunzător în ceea ce privește temperatura, ventilația aerului si umiditate, trebuie să prezinte la
intrarea în acesta un miros de așternut proaspat (paie, pleava , rumeguș) sau miros de fân, să nu
prezinte miros de dejecții sau una dintre cele trei noxe (gaze) ce apar in grajd: bioxid de carbon,
hidrogen sulfurat, amoniac.
D.Acțiuni sanitar-veterinare obligatorii ce trebuie să se execute la taurine
Din punct de vedere sanitar-veterniar, animalele trebuiesc tratate de-a lungul unui an
calendaristic în vederea prevenirii unor boli infecțioase și parazitare, astfel:
 Dehelmintizările (tratamentele împotriva viermilor de diferite categorii, intestinali,
pulmonari, hapatici, renali, sangvini, etc) - trebuie să se execute în cadrul campaniilor de
primavară, odată cu ieșirea animalelor la pășunat sau trecerea celor din stabulație
permanantă la alimantația cu masă verde și în campaniile de toamnă când animalele intra la
grajd. În zonele cu terenuri umede, mlastionase, cu o vegetație de tip luxuriant (in care se
dezvolta melcul gazda intermediară pentru Fasciolla Hepatica – numit si gălbeaza) este
recomandat sa se repete tratamentul antiparazitar inca o dată în mijlocul verii, in perioada 15
iunie – 15 iulie.
 Vaccinarile profilactice- se execută îin campaniile de primavară de către medicii veterinari
ai circumscripțiilor sanitar-veterinare teritoriale, moment în care se preleveaza probe pentru
analize de laborator în vederea depistării diferitelor boli.
În mod obligatoriu, din punct de vedere profilactic, trebuie efectuate trimestrial operații de

dezinfecție, dezinsecție si deratizare a grajdurilor si anexelor acestora. Dacă gospodarul nu are
suficient timp sau materiale necesare, aceasta se poate face de cel putin de două ori pe an, prin
văruire, spălare cu apă de var, dupa o curațire mecanică minuțioasă, stropirea pardoselilor, pereților
si tavanului cu diferite substanțe decontaminante, care se găsesc la toate punctele sanitar-veterinare
si sunt la un pret mic (cloramina, decontaminol). De asemenea, se pot folosi insecticide care se pun
în amestec sau in soluții simple folosite la fel ca substantele decontaminante, prin pulverizare.

2.2 Tehnologii de creştere a raselor de taurine in

sistem extensiv
Specificaţie tehnică şi tehnologică

a) Pregătirea spaţiilor de cazare a vacilor de lapte- Efectivul de vaci existent într-o fermă se
întreţine legat sau liber. - întreţinerea vacilor în sistem liber se face în condiţii cât mai
apropiate de factorii naturali de mediu, cu condiţia ca furajarea zilnică să fie făcută la
discreţie pe aşternut permanent, iar în adăpost să existe două zone:zona de odihnă şi zona de
mişcare şi acces a animalelor la iesle şi padoc. - întreţinerea vacilor în sistem legat se face pe
un stand de odihnă compartimentat cu bare metalice pentru două locuri de vaci. Amenajarea
interiorului trebuie să permită asigurarea condiţiilor optime de lucru pentru crescător si, în
acelaşi timp, un confort sporit pentru animale. Principalele lucrări de întreţinere a spaţiilor
de cazare constau în: curăţare mecanică, văruire, repararea uşilor şi ferestrelor, verificarea
adăpătorilor, a instalaţiilor de muls etc.
b) Popularea cu vaci de lapte-Lotizarea vacilor se face în funcţie de starea fiziologică (vaci

recent fătate, vaci gestante şi în lactaţie, vaci în repaus mamar), nivel productiv şi sistem de
întreţinere.
c) Furajarea, adăparea şi îngrijirea-La stabilirea normelor de hrană se ţine seama de

greutatea animalului, de starea lui fiziologică de calitatea şi cantitatea producţiei. Furajarea
trebuie să corespundă următoarelor condiţii: - sa fie completă în ceea ce priveşte substanţele
nutritive, săruri minerale şi vitamine; - să fie în deplină concordanţă cu particularităţile
biologice ale vacilor de lapte; Furajele care alcătuiesc o raţie, se dau sub forme diferite în
funcţie de natura lor: - furajul verde – sub formă de păşune sau la iesle; fân; suculente (siloz,
semisiloz); grosiere- ca atare sau prelucrate; La stabilirea normelor de hrană se ţine seama de
greutatea 25 animalului, de starea lui fiziologică de calitatea şi cantitatea producţiei.
Furajarea trebuie să corespundă următoarelor condiţii: - sa fie completă în ceea ce
priveşte substanţele nutritive, săruri minerale şi vitamine; - să fie în deplină concordanţă cu
particularităţile biologice ale vacilor de lapte; Furajele care alcătuiesc o raţie, se dau sub
forme diferite în funcţie de natura lor: - furajul verde – sub formă de păşune sau la iesle; -
fân; - suculente (siloz, semisiloz); - grosiere- ca atare sau prelucrate; De asemenea este
necesar să se asigure sarea sub formă de bulgări sau brichete, iar ca supliment de hrană să fie
asigurate furajele concentrate pentru sporirea sau sustinerea producţiei de lapte.

Un alt element principal în creşterea vacilor de lapte îl constitue apa. Consumul de

apă este influenţat de greutate corporală, nivelul producţiei de lapte, conţinutul în apa a
furajelor, temperatura exterioară, , umiditatea atmosferică etc. Cel mai bun sistem de adăpare
este cel automat. Cerinţele sistemului de îngrijire sunt - asigurarea unor ritmuri biologice
intense - crearea unui confort tehnologic optim pentru toate activităţile comportamentale -
asigurarea unor cerinţe optime de igienă şi tratamente sanitar veterinare.
d) Fătarea- Este un act fiziologic normal ce trebuie să aibă loc într-un spaţiu special amenajat,
evitându-se astfel diverse accidente ce por surveni, precum şi crearea unor condiţii igienice
necesare păstrării stării de sănătate a mamei şi a fătului. Pregătirea boxei sau a locului de
fătare se face prin curăţenie mecanică, se dezinfectează, iar după uscare se pune un aşternut
gros de paie.
e) Mulsul-Este un proces ce se efectuează mecanizat de regulă de două ori pe zi, cu excepţia

vacilor cu producţii mari de lapte care se mulg de trei ori, precum şi a vacilor supuse
sistemului de înţărcare, care se mulg o dată pe zi. Inainte de începerea mulsului este necesar
să se facă curăţenia standului şi curăţenia corporală a animalelor, după care se trece la
punerea în funcţiune a instalaţiei de muls şi la verificarea în acelaşi timp a parametrilor
funcţionali a acesteia.
f) Evacuarea dejecţiilor -Curăţirea gunoiului de pe stadn iesle şi alei este o operaţie de mare
importanţă în menţinerea igienei corporale a animalelor, dar mai ales pentru menţinerea stării
de sănătate a acestora prin asigurarea unui microclimat corespunzător.
Evacuarea dejecţiilor se face manual, mecanic şi hidraulic: -manual în majoritatea
gospodăriilor familiale se face cu roaba şi lopata şi transportat la platforma de bălegar;
-mecanizat se face cu diferite instalaţii transportoare, cea mai simlpă instalaţie fiind cea cu
racleţi fixsi şi cu mişcare continuă; -evacuarea hidraulică este o metodă mai nouă ce se poate
aplica cu bune rezultate în gospodăriile familiale şi prezintă -următoarele avantaje: reduce
zilnic consumul de aşternut, economiseşte forţa de muncă, păstrează integral calităţile de
îngrăşământ organic, înlesneste transportul dejecţiilor către parcele şi permite împrăştierea
dejecţiilor prin aspersiune.
g) Producerea, recoltarea, depozitarea conservarea furajelor-Sursele principale care asigură

nutreţurile pentru vacile de lapte sunt pajiştile permanente şi temporare, care asigură nutreţul
verde, fânul, semifânul, silozul şi semisilozul; culturile de cereale (graminee) şi leguminoase
pentru boabe care produc cea mai mare parte din nutreţurile combinate (porumb, orz, soia
mazare ovăz etc) aceste culturi asigură şi nutreţurile grosiere: paie, coceni etc; - culturile
pentru nutreţ (anuale şi perene); - culturi în mirişte: porumb, orz, iarbă de sudan.
Fânul se păstrează în şire, stoguri sau fânare amplasate în apropierea grajdurilor.
Insilozarea este unul dintre principalele mijloace de conservarea a nutreţurilor suculente.
Tipurile de silozuri întâlnite sunt: silozurile săpate în pământ, platformă şi semiîngropate.
CAPITOLUL III
Importanța taurinelor de lapte
Taurinele sunt cele mai mari animale de fermă de pe glob și au rol decisiv ca sursă de
alimente, asigurând totodată creșterea și păstrarea fertilității și sănătații ecosistemului.
Creșterea taurinelor ocupă și va ocupa locul prioritar în economia producției animale.

Importanța creșterii lor este dată de varietatea produselor pe care le furnizează- produse principale:
lapte, carne; produse secundare: piei, giinoi de grajd; subproduse de abator: unghii, coarne, sânge,
păr, forță de tracțiune.
Laptele este cel mai important produs, datorită compoziției chimice complexe, valorii
biologice și gradului înalt de digestibilitate. El conține peste 100 substanțe necesare organismului
uman: toți cei 20 aminoacizi, 10 acizi grași, 25 de vitamine și 45 de elemente minerale. Exprimat în
calorii, valoarea nutritivă a unui litru de lapte este echivalentă cu circa 400 g came de porc, 750 g
carne de vițel, 7-8 ouă, 500 g pește, 2,6 kg varză sau 125 g pâine.
Importanța laptelui constă nu numai în valoarea nutritivă deosebită, ci și în faptul că

poate fi transformat într-un număr foarte mare de produse lactate (peste 1000), ceea ce contribuie, în
mod deosebit, la diversificarea alimentației umane. Producțiile mari de lapte ce se obțin astăzi de la
taurine sunt rezultatul muncii omului, care s-a străduit de-a lungul generațiilor să perfecționeze
rasele de taurine. Dacă rasele primitive produc și astăzi 500-6001 lapte într-o lactație, există rase
care produc, în medie, 5000-60001 lapte și, în plus, variante care au produs peste 22.000 l pe an,
adevărate „uzine producătoare de lapte".

In prezent, la noi, producția de lapte ce se realizează nu asigură cerințele de consum

la nivelul dorit; de aceea, munca specialiștilor care lucrează în acest sector trebuie să se îndrepte
în următoarele direcții principale: creșterea producției globale; îmbunătățirea calității laptelui
produs , rentabilizarea producției și toate acestea în condiții de creștere a natalității, ameliorarii
raselor actuale, asigurarea bazei furajere, apărarea sănătății.
Carnea de taurine constituie un aliment cu valoare nutritivă și biologică ridicată,

având un rol particular în viața și sănătatea omului. În plus, taurinele la îngrășat valorifică economic
diversele resurse furajere, și participă la interesele agriculturii. Carnea de vită ocupă totuși locul doi
după cea de porc, deținând 1/3 din producția de carne totală. Cei mai mari producători de came de
taurine pe plan mondial sunt S.U.A. și UE, care asigură 38% din producția mondială. Ritmul de
creștere a scăzut simțitor atât în țările mari producătoare de carne de taurine (Argentina, S.U. A.,
Noua Zeelandă), cât și în multe din țările europene.
Creșterea producției de carne de taurine are la bază atât sporul efectiv, cât și ridicarea
greutății medii a carcaselor. Carnea de taurine asigură consumatorului o mare cantitate de proteine,
calciu, fosfor, vitamine.
Carnea, indiferent de specie și mai ales cea provenită din regiuni corporale cu mult
țesut muscular, are un conținut ridicat în toți aminoacizii esențiali și reprezintă un excelent aliment.
Valoarea biologică a cărnii de taurine variază în funcție de vârstă, starea de îngrășare și
individualitatea regiunii. Datorită conținutului mai redus de lipide, valoarea energetică a cărnii de
taurine este în medie de 205-210 cal./lOO g.
Carnea de taurine este bogată în vitaminele din grupa „B", în special B|2, acoperind
100% necesarul omului, circa 63% din necesarul de vitamina PP, 22,24% de vitamina Bft îi 10%
vitamina Br Carnea de bovină este săracă în vitamina C. Carnea de taurine este recomandată în
tratamentul anemiilor. Alături de fier, în carnea de taurine se găsesc mari cantități de potasiu, fosfor,
sulf și clor. Există, în ultimul timp, cu deosebire în cercurile medicale și în rândul vegetarienilor,
părerea că prin consumul de carne este favorizată creăterea bolilor cardiovasculare. Colesterolul este
o substanță care se găsește în fiecare celulă animală.
La carnea de taurine acesta se găsește într-o cantitate moderată. Conform definiției

științifice, calitatea cărnii de taurine este suma a cinci complexe mari de însușiri, care sunt rezultanta
compoziției fizico-chimice, biochimice și morfologice a cărnii, precum și a însușirilor
microbiologicei. În cadrul caracteristicilor organoleptice ale cărnii de taurine intră caracterele care îi
conferă valabilitate, savoare și atractivitate, dintre acestea cele mai importante fiind: frăgezimea,
suculenta, culoarea, consistența etc. Gustul și aroma sunt specifice fiecărei specii și depind de
conținutul cărnii în sulf și amoniac; acestea sunt determinate de factori genetici și tehnologici de
creștere și îngrășare, precum și de factori legați de prelucrarea și păstrarea cărnii, în același timp,
organele interne se folosesc în alimentația omului. Dar, organele splenice, glandele endocrine și
sângele se utilizează și ca materie primă pentru industria farmaceutică, rezultând o serie de produse
de uz sanitar și veterinar. Astfel, din ficat se extrage lecitina, heparina, glicogenul, peptona,
hormonii și enzimele, precum și extractul de ficat, ce se folosește în combaterea anemiilor; splina
servește la obținerea splenitei și a extractelor care se utilizează în combaterea leucemiei. Din rinichi
se extrage lipoteina, iar din inimă, carinina și citocromul C.
Creierul și măduvioarele servesc pentru prepararea lecitinei, colesterolului, cefalinei,

tromboplastinei, enzimelor și altor substanțe folosite pentru prevenirea hemoragiilor sau în
tratamentul unor boli nervoase. Testiculele servesc pentru extragerea testosteronului, iar ovarele
pentru anestrol și progesteron.
Pielea constituie materia primă de neînlocuit pentru industria tăbăcăriei. Pielea taurinelor se
caracterizează prin suplețe, compactitate, rezistență, conductibilitate termică, capacitate de inhibiție
redusă. În urma prelucrării, ea se folosește în industria încălțămintei (box, bizon), a îmbrăcămintei
(haine de vițel, care sunt rezistente și călduroase), în marochinărie și artizanat.
De asemenea, de la taurine se folosesc: părul pentru pensule și ca material de umplutură, copitele și
coarnele, pentru producerea făinii furajere, a cleiului și a cheratinei.
Taurinele realizează și energie neconvențională. Aceasta se exprimă prin: tracțiune (boul

produce 0,5 CP timp de 7-8 ore zilnic sau 0,5-0,6 W/h); căldura biologică (o vacă de 600 kg produce
24 kW energie calorică pe zi, din care se poate utiliza V*, ceea ce face ca o fermă de 400 vaci să
poată asigura energia necesară unei clădiri în suprafață de 1500 m).
Bovinele furnizează 70% din îngrășământul organic (40 kg/zi la taurinele adulte) folosit în
agricultură. Acesta asigură îmbunătățirea fertilității solului, a structurii sale fizice și chimice și
intensifică activitatea microorganismelor.
În cadrul agriculturii intensive, gunoiul de la taurine determină sporuri substanțiale de recolte

(10-25%). Creșterea taurinelor reprezintă „o uzină vie", care prelucrează materiile prime agricole în
produse animale de o deosebită valoare biologică.


Lapte Si Carne

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lapte Si Carne

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicina Veterinara Bucureşti

Facultatea de Medicina Veterinara Bucureşti

PROIECT LA DISCIPLINA TEHNOLOGII

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

Evoluţia creşterii taurinelor de lapte

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

1.1 Sistematică zoologică

2.1 Tehnologii de creştere a raselor de taurine in sistem intensiv

3.1 Importanta creşterii raselor de taurine

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

Taxonomia foloseste urmatoarele criterii pentru aprobarea populaţiilor: gradul de izolare

● frecvenţa diferită a aceleiaşi gene in populaţiile comparate;

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

1.2. CLASIFICAREA SPECIILOR DE

ORIGINEA TAURINELOR ŞI CLASIFICAREA LOR

În ceea ce priveşte clasificarea taurinelor după origine,Dűerst clasifică filogenetic taurinele în

I. Bos taurus macroceros primigenius (cu coarne lungi);

a) După gradul de ameliorare: neameliorate (primitive) sau ameliorate;

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

1.3. RASE TAURINE DE LAPTE

1. Taurine rasa Holstein

Taurinele din rasa Jersey îşi au originea

2. Taurine rasa Jersey

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

a) Hrănirea vacilor în perioada de repaus mamar;

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

a) Hrănirea vacilor în perioada de repaus mamar:

 vacile işi intensifică metabolismul;

b) Hrănirea vacilor după fătare;

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

c) Hrănirea vacilor în funcţie de producţia de lapte;

d) Hrănirea tineretului taurin pe categorii de vârstă:

 Categoria 0-3 luni :

 Categoria 3-6 luni :

 Categoria 6-12 luni, 12-18 luni :

 Categoria peste 18 luni :

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

B. Principalele nutrețuri utilizate în hrana taurinelor

 Nutreturi fibroase( finuri, coceni, paie, etc)

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

Rețete de concentrate pentru taurine de lapte

Porumb știulete măcinat cu totul -30 kg

Orz sau ovăz - 17 kg

Calciu (cretă furajeră) - 1 kg

C.Adăposturi – Condiții de microclimat si cazare

Adăposturile pentru creșterea bovinelor trebuie să asigure un microclimat corespunzător în

Luminozitatea adăposturilor trebuie să fie asigurată prin geamuri cu deschidere verticală cu

Așternutul se schimbă zilnic, menținându-se uscat pentru a nu se depune balegă, în special la

D.Acțiuni sanitar-veterinare obligatorii ce trebuie să se execute la taurine

În mod obligatoriu, din punct de vedere profilactic, trebuie efectuate trimestrial operații de

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

2.2 Tehnologii de creştere a raselor de taurine in

Specificaţie tehnică şi tehnologică

b) Popularea cu vaci de lapte-Lotizarea vacilor se face în funcţie de starea fiziologică (vaci

c) Furajarea, adăparea şi îngrijirea-La stabilirea normelor de hrană se ţine seama de

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent

Un alt element principal în creşterea vacilor de lapte îl constitue apa. Consumul de

e) Mulsul-Este un proces ce se efectuează mecanizat de regulă de două ori pe zi, cu excepţia

g) Producerea, recoltarea, depozitarea conservarea furajelor-Sursele principale care asigură

Creșterea taurinelor ocupă și va ocupa locul prioritar în economia producției animale.

Importanța laptelui constă nu numai în valoarea nutritivă deosebită, ci și în faptul că

Popa Ştefania Sorina Coordonator Asistent