† DUMINICA a 2-a din Post

Jertfa patriarhului nostru Abraham

Ne aflăm în timpul sfânt al Postului Mare, iar Biserica ne propune spre însuşire fragmentul
evanghelic în care evanghelistul Marcu relatează momentul schimbării lui Isus la faţă.
Mai întâi însă ne vom opri la prima lectură, cea în care Abraham este invitat de Dumnezeu să-l
ia pe propriul său fiu, să-l ducă pe Muntele Moria şi să-l sacrifice acolo, în semn de ascultare şi
supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu. Un gest care, la prima vedere, scandalizează: Dumnezeu,
autorul vieţii, cel care i-a creat pe oameni din iubire, cere unui om să sacrifice un alt om, ba mai
mult, pe propriul său fiu. O mare încercare chiar şi pentru cei mai fideli lui Dumnezeu.
În sens strict însă, evenimentul nu este decât o punere la încercare a credinţei lui Abraham. În
sens larg, el ne trimite cu gândul la sacrificiul lui Dumnezeu-Tatăl, care îşi dă Fiul, pentru ca, prin
moartea pe cruce, să-i mântuiască pe oamenii.
În cazul lui Abraham, Dumnezeu nu este interesat nici pe departe de moartea lui Isaac, ci doar
de credinţa lui Abraham. Nu răul-moartea lui Isaac îl interesează pe Dumnezeu, din toată această
scenă, ci binele-credinţa lui Abraham, pentru că toate acestea, privite în lumina evangheliei, a
schimbării lui Isus la faţă, devin victorie. Numai cel care luptă are posibilitatea ca la capăt să se
învrednicească de harul victoriei. Ceea ce i s-a socotit lui Abraham drept credinţă a fost
capacitatea lui de a asculta până la capăt, de a lupta până la capăt, ştiind că singura răsplată şi
singura logică în tot ceea ce făcea, era numai şi numai Dumnezeu.
Biserica ne îndeamnă să ascultăm de voinţa lui Dumnezeu, chiar dacă această voinţă înseamnă
„jertfirea lui Isaac”, jertfirea capriciilor noastre, a distracţiilor noastre, a pretenţiilor şi a dorinţelor
noastre.
Dincolo de faptul că şi nouă ne-ar putea cere Dumnezeu jertfa a ceea ce avem noi mai de preţ
pentru a pune la încercare credința noastră, să ne gândim că autorii biblici ne ajută, cel puţin în
parte, să înţelegem ceea ce a putut trăi Tatăl ceresc atunci când, din iubirea faţă de noi , nu l-a
cruţat pe însuşi Fiul său, ci l-a dat pentru noi toţi…
Pr. Richardo-Dominic Baciu