CURS NR 2

dr. Voidăzan Septimiu

Medic Primar Epidemiolog
Profesor universitar
Disciplina de Epidemiologie
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie,
George Emil Palade, Tîrgu-Mureş
Cuprins.
 Procesul epidemiologic al bolilor transmisibile şi
netransmisibile.
 Definiție, structură, noţiuni de proces infecţios, focar
epidemic, focar de infecţie.
 Surse de germeni pentru bolile transmisibile/surse
generatoare de factori de risc pentru boli netransmisibile.
 Căi şi modalităţi de transmitere a factorilor de risc.
EPIDEMIOLOGIA BOLILOR
TRANSMISIBILE
EPIDEMIOLOGIA BOLILOR TRANSMISIBILE
Operează cu trei noţiuni fundamentale
 - procesul epidemiologic
 - focarul epidemiologic;
 - procesul infecţios;
Procesul epidemiologic - definiţie:
Ø Totalitatea fenomenelor biologice, de mediu
ambiental şi socio-economice care intervin în
apariţia unei boli şi în extinderea acesteia la nivel
populaţional.
Procesul epidemiologic
Procesul epidemiologic = complex bio-social

 componenta biologică = procesul infecţios,

procesul morbid (BT, BNT)

 componenta socială = populaţia expusă riscului de

îmbolnăvire
Focarul epidemiologic
 Focarul epidemiologic (FE) – include sursa de
infecţie (om bolnav sau purtător de germeni,
animal) și arealul din jurul sursei, cu populaţia
aferentă care întruneşte condiţiile ce permit
transmiterea bolii.
 Focarul epidemiologic reprezintă unitatea concretă
a procesului epidemiologic.

Ex. Angina streptococică – focarul epidemiologic –

colectivitatea în care au apărut cazuri de angină
streptococică
 Procesul infecţios

 Procesul infecţios (PI) – totalitatea consecinţelor locale

şi generale ale interacţiunii dintre agenţi patogeni şi
organismul uman (gazdă)

 Boala infecţioasă (BI) – boala apărută în urma

transmiterii agentului patogen sau produselor sale
toxice, de la o persoană infectată sau de la un animal, la
o gazdă susceptibilă.
Focar de infecţie
 Focar de infecţie (FI) – situsul anatomic (ţesutul, organul) unde
se cantonează agenţii patogeni, unde se multiplică, unde produc
modificări histopatologice, elaborează toxine sau alţi factori de
patogenitate, ducând la apariţia simptomelor şi semnelor
caracteristice bolii; de asemenea este locul de unde germenii
sunt eliberaţi în mediul extern.
Ex. Angina streptococică – focar de infecție amigdalian
 Cauza determinantă a procesului infecţios este reprezentată
de microorganismul patogen.
Ca factori secundari îşi exercită influenţa condiţiile de mediu pe
care organismul patogen le întâlneşte în macroorganismul
uman precum şi condiţiile de mediu în care se găseşte
macroorganismul gazdă.
Focarul natural
 focarul în care sursa de germeni este extraumană
(mamifere, păsări, artropode, etc.)
 evoluează fără intervenţie umană
 caracterizat prin triada:
 agent patogen
 animal rezervor
 vector specific
Focarul natural
Transmiterea bolii în focarul natural

vector

Animal Animal
rezervor receptor
 Focarul natural

Contaminarea umană (accidentală) din focar natural:

 animale bolnave sau vectori părăsesc focarul natural
şi atacă omul (pestă, rabie)
 omul pătrunde în focarul natural (defrişări, expediţii,
păstorit, etc. – encefalite, infecţie cu Hantavirus)
 contact direct cu animale bolnave sau cadavre
provenite de la animale bolnave (tularemie)
 manipulare sau consum de carne infectată
(bruceloza)
Focarul natural
Boli comune omului şi animalelor (Zoonoza (din greaca zoon =
animal; nosos = boală) sau antropozoonoza (din greaca
anthropos = om) ):
 virale: rabie (turbare), encefalită de căpuşă
 richetsiene: febra Q, febra butonoasă, tifos murin
 bacteriene: tularemie, leptospiroză, bruceloză, pestă (ciumă)
 afecţiuni cauzate de protozoare: malarie, toxoplasmoză
 helmintiaze: teniază, hidatidoză, tirchineloză
Focarul natural

Zoonoze:

 active (deschise) – boala are transmitere

interumană (leptospiroza)

 pasive (închise)- nu apare contaminarea

interumană (tetanos, rabie)
 Perioada de incubație
Definiție: perioada de timp dintre expunerea la un agent cauzal și apariția
primelor manifestări clinice ale bolii.
qPentru bolile infecțioase această perioadă se numește perioada de
incubație sau inducție,
qPentru bolile cronice această perioadă se numește perioada de latență.
qAceastă perioadă variază în funcție de mai mulți factori:
• Agent patogen
• Timpul de multiplicare pentru agenții infecțioși
• Locul în care apare interacțiunea majoră cu gazda
• Dozare
• Traseul parcurs de agent până la atingerea organului țintă
• Genetica gazdei.
qPentru bolile infecțioase, perioada de incubație este adesea scurtă (ore
până la săptămâni) și este ușor de măsurat.
qPentru bolile cronice, perioada de latență este adesea lungă (de la luni la
ani) și deseori nu este posibilă măsurarea.
Structura procesului epidemiologic

A. Factori determinanţi (obligatorii, primari,

principali cu acţiune directă care trebuie să
coexiste simultan şi în acelaşi loc).

B. Factori favorizanţi (dinamizatori) (secundari

sau de mediu cu o acţiune indirectă, nedecisivă).
 Structura procesului epidemiologic
A. Factori determinanţi

1. Sursa de infecţie (izvor

de germeni)/sursa
generatoare de factori de
risc
2. Căile şi modalităţile de
transmitere pentru
factori de risc biologici,
fizici, chimici
3. Populaţia receptivă faţă
de agenţi
patogeni/populaţia
vulnerabilă la acţiunea
factorilor de risc
 Structura procesului epidemiologic

B. Factori favorizanţi (dinamizatori, amplificatori)

1. Factori naturali

2. Factori socio-economici
 Paralela Proces epidemiologic
INFECŢIOS(BT)/NEINFECŢIOS(BNT)

Criterii BT (BI) BNT (BNI)

Etiologie monocauzală multicauzală

(agentul patogen) (agenţi biologici, chimici, fizici)

Debut doza minimă infectivă Factorii de risc se cumulează

(DMI) -doză agresivă
-mixturi agresive
Sursa Sursa de agenţi patogeni Surse generatoare de factori de risc
(om, animale) (modul de viaţă, stil de viaţă, mediul de muncă)

Transmitere Modalitate de transmitere: Factori de risc vehiculaţi preponderent indirect

-direct Căi de vehiculare
-indirect -endogene
Căi de transmitere -exogen
-exogene (aer, apă, sol,
alimente, mâini, etc.)
Populaţie Receptivitate/Rezistenţă Vulnerabilitate faţă de factori de risc/Capacitate de
receptivă/ -nespecifică adaptare la acțiunea factorilor de risc
vulnerabilă -specifică
Paralela Proces epidemiologic
INFECŢIOS(BT)/NEINFECŢIOS(BNT)

Øfacilă Ødificilă
Ørapidă Øparţială
Depistare Øperioada de incubaţie (relativ scurtă) Øtardivă
Øsimptomatologie alarmantă Øteste screening
Øtest de diagnostic
Øperioada de latenţă mai lungă
între momentul acțiunii factorilor
de risc şi debutul bolii

Profilaxie Prevenția
Prevenţie Øgenerală Øprimordială
Øspecifică Øprimară
Øspecială Øsecundară
ØTerţiară
Sursa de agenţi patogeni
Sursa de germeni, sursa de agenți patogeni, izvor de infecţie,
rezervor de germeni, rezervor epidemogen
= organismul care:
• găzduieşte,
• asigură supravieţuirea,
• multiplicarea
• diseminarea agenţilor patogeni către alte organisme
receptive
 Sursa de agenţi patogeni
Surse de germeni:

 umane – om bolnav sau purtător de germeni

 extraumane – animale bolnave sau purtătoare de germeni

Sursa de agenţi patogeni
 Localizare epidemiologică – situs-ul anatomic
(ţesut, organ) al organismului gazdă la nivelul căruia are
loc multiplicarea agenţilor patogeni
 coincide cu localizarea patologică – în majoritatea bolilor
infecţioase
 nu coincide cu localizarea patologică – ex. poliomielită, rabie

 Calea de eliminare a germenilor patogeni

 unică (BDA, angină)
 căi multiple (VHB, VHC, HIV)
Surse de infecţie

 Complete (active) – dispun de localizare epidemiologică

şi cale/căi de eliminare

 Incomplete, criptice (inactive) – eliminarea de agenţi

patogeni lipseşte sau este extrem de rară
Atributele sursei de infecţie
 faza de evoluţie a bolii (perioada de incubaţie, debut,
perioada de stare, convalescenţă)
 intensitatea eliminării (mare, moderată, mică)
 modalitate de eliminare (continuă, discontinuă)
 durata eliminării (scurtă durată, lungă durată)
 produse biologice, produse patologice prin care se
realizează eliminarea
Eliminare agenţi patogeni
 prin secreţie naso-faringiană: streptococi, stafilococi, bacil
difteric, virus rujeolic, virusuri gripale, virusul rubeolic
 prin salivă: VHB, VHC, virus rabic, virusul febrei aftoase
 prin spută: micobacterii
 prin materii fecale: enterobacterii, enterovirusuri, vibrionul
holeric, ouă de helminţi
Eliminare agenţi patogeni
 prin sânge: VHB, VHC, VHD, HIV, plasmodii
 prin secreţia lacrimală: virusul rujeolic, VHB
 prin urină: leptospire, bacili tuberculoși
 prin secreţie cervicală, spermă: HIV, VHB, VHC
 prin puroi: stafilococi, streptococi, bacil antrax
 prin lichid vezicular, crustă: virus varicelo-zoosterian
Contagiozitatea
Contagiozitatea – atributul natural al unei infecţii de a se
transmite de la persoana contagioasă la persoana receptivă

Indicele de contagiozitate – reprezintă proporţia de

persoane receptive, dintr-o colectivitate, la care se poate
transmite boala, într-o unitate de timp
Surse umane de germeni

 Omul bolnav

 Purtătorul de germeni
Bolnavul ca sursă de infecţie

Capacitatea de diseminare variază în funcţie de:

 etiologia bolii

 faza de evoluţie a bolii

 particularităţile agentului patogen

Purtătorii de germeni

 persoane care nu prezintă simptomatologie specifică bolii,

dar elimină germeni patogeni

 risc deosebit pentru colectivităţi de copii, unităţi sanitare,

sectorul de alimentaţie publică
Clasificarea purtătorilor
După starea fiziopatologică a organismului:
 purtători preinfecţioşi (viitorul bolnav)
 eliminare în perioada de incubaţie
 purtători foşti bolnavi
 convalescenţi
 portaj de scurtă durată (săptămâni)
 portaj de lungă durată (luni)
 cronici (ani sau toată viaţa)
 purtători sănătoşi - persoane cu rezistență generală bună și un
anumit nivel de imunitate: HVB, streptococ, Shigella
 excretori temporari
 de scurtă durată
 de lungă durată
 excretori cronici
Clasificarea purtătorilor
După localizarea portajului
 nazali
 faringieni
 amigdalieni
 intestinali
 renali
 tegumentari
Clasificarea purtătorilor
După modalitatea de eliminare:

 excretori
 intermitenţi
 permanenţi

 criptici
Purtători de germeni

 purtători întregistraţi (cunoscuți)

 purtători neînregistraţi
Izvoare extraumane de germeni

 Animale bolnave

 Animale purtătoare de agenţi patogeni

Surse extraumane de germeni
 Rozătoarele: pestă, leptospiroză, bruceloză, salmoneloze, tuberculoză, etc.
 Porcul: trichineloză, bruceloză, leptospiroză, salmoneloză, teniază
 Bovinele: bacili tetanici, enterobacterii
 Câinele: rabie, bruceloză, leptospiroză, helmintiaze
 Pisica: rabie, toxoplasmoză
Surse extraumane de germeni
 Lupul: rabie
 Vulpea: rabie
 Păsări: psitacoza, ornitoză, salmoneloze
 Peşti, animale acvatice: hepatita A, botriocefaloză, botulism
 Artropodele: encefalita de căpuşă, febra Q, febra butonoasă, febra recurentă
Artropodele

Surse extraumane de germeni

 surse complete
 căpuşa – encefalite, febra Q, febra butonoasă, febra recurentă,
tularemie
 surse incomplete (parţiale)
 țânţar anofel - malarie
 purice de şobolan - ciumă (pesta)
 păduche de corp - tifos exantematic
 lebotomi - leishmanioza
SURSE GENERATOARE DE FACTORI
DE RISC
Surse generatoare de factori de risc
 tehnologii industriale
 chimizare
 exploatarea neraţională a resurselor naturale
 agricultură intensivă
 defrişări masive
 aglomerări urbane
 brasaj populaţional
 explozia informaţională
 stil nesanogen de viaţă
Factori de risc chimici
 Toxicitate
 intoxicaţie acută
 intoxicaţie cronică
 Efecte mutagene
 Efecte cancerigene
 Degradare lentă
o remanenţă în mediul extern
o cumulare
o sinergism
Monitorizarea factorilor de risc chimici

 Monitorizare externă – aer, apă, sol, alimente

 Monitorizare internă (biologică) – fluide biologice, ţesuturi

Gradient biologic

 relaţia doză-efect

 relaţia doză-răspuns
Căi și modalităţi de transmitere
Calea de transmitere
este drumul parcurs de agentul patogen de la sursa (poarta de
eliminare) la organismul receptiv (poarta de intrare)
Modalităţi de transmitere:
directă
indirectă
 simplă
 complexă
Transmiterea directă
între izvorul de infecţie și receptor nu se interpun elemente
ale mediului ambiental
se realizează pentru germeni cu rezistenţă mică la condiţii de
mediu extern
Transmiterea directă – exemple:
contact direct tegumentar – scabie, antrax
contact sexual – BTS – inf. HIV, inf. VHB, VHC, sifilis, gonoree,
etc.
sărut – mononucleoza infectioasă (“boala sarutului”)
transmitere mamă-făt
 transplacentar (vertical) – rubeola, sifilis, etc.
 perinatal – infecţii VHB, VHC, HIV, etc.
transmitere mamă-copil
 perinatal
 prin alăptare (colostru, lapte matern)
muşcătura – VHB, virusul rabiei
transfuzie sanguină (sânge infectat) – VHB, VHC, VHG
transplant de organe (infectate)
Transmiterea indirectă:
între izvorul de infecţie si persoana receptivă se interpun unul
sau mai multe elemente de mediu extern
este posibilă pentru germeni cu rezistenţă medie sau mare la
condiţii de mediu extern
poate fi transmitere
 simplă
 complexă
Transmitere indirect simplă
între sursa de infecţie și persoana receptivă se interpune un
singur element de mediu extern, iar transmiterea se realizează
într-o perioadă de timp relativ scurtă
Exemple:
picături septice (tuse, strănut, vorbire) – rujeolă, rubeolă,
gripă, alte viroze respiratorii, infecţii cu pneumococ
instrumentar medical – infecţii nosocomiale
obiecte - perii de dinţi, lamă de ras, prosop, batistă, jucării
alimente
mâini
Transmitere indirect complexă - ”în
ştafetă”
în transmitere intervin mai multe elemente de mediu extern:
aer, apă, sol, alimente, mâini, obiecte, vectori, etc.
exemple: BDA, TIA, hepatita virală A, hepatita virală E,
helmintiaze
Transmiterea
aerogenă (pe cale respiratorie)
pe cale digestivă
 ingestie alimente contaminate sau infestate
 transmitere fecal-orală
contact persoană-persoană
sexuală
prin coabitare
parenterală
Mecanismul de transmitere
izvorul de germeni
 localizare epidemiologică
 calea de eliminare
calea şi modalităţi de transmitere
organismul receptiv
 poarta de intrare (organism)
 poarta de pătrundere (organ ţintă)
Suporturi materiale pentru vehicularea
agenţilor patogeni

aerul
apa
solul
alimentele
obiectele
mâna
artropodele
Aerul

Vehiculează agenţi patogeni prin intermediul

picăturilor septice
nucleosolilor
prafului septic
Picături septice

picături de secreţie provenite de la nivelul naso-oro-

faringelui, proiectate în mediul ambiental prin tuse, strănut,
vorbire
proiectate direct pe mucoasele persoanelor receptive
(transmitere directă) sau rămân suspendate în aer (transmitere
indirectă)
agenți patogeni cu sensibilitate mare, medie sau chiar mică la
condiții de mediu extern: virus herpetic, virus rubeolic,
virusuri gripale, streptococi, Bordetella, etc.
în special în spații închise, supraaglomerate, neventilate
corespunzător
Nucleosoli (septici)
picături septice care și-au pierdut umiditatea
realizează transmiterea de germeni cu rezistență mare la
condiții de mediu extern, cu rezistență la desicație: bacili
tuberculoși, bacili difterici, bacil antrax, streptococi,
stafilococi, etc.
Praful septic (microbian)
alcătuit din particule anorganice sau organice, particule
provenite din fragmentarea spontană a unor produse biologice
sau patologice, particule de praf, nisip, pământ încărcate cu
germeni patogeni
transmiterea de germeni cu rezistență mare în mediul extern
sau germeni sporulați: bacili cărbunoși, bacili tetanici, bacili
tuberculoși, bacili difterici, ricketsii, etc.
Aerul-Vehiculare factori de risc chimici
și fizici
oxizi de azot
monoxid de carbon
săruri ale metalelor grele
pulberi radioactive
radiații
zgomot, etc
Apa
Vehiculează frecvent agenți patogeni
salmonele
shigele
E. coli
virus poliomielitic
brucele
vibrionul holeric
virusul hepatitei A
virusul hepatitei E
ouă de helminți
trichomonas, etc
 Riscul transmiterii germenilor patogeni
prin apă depinde de:
natura sursei de apă
 ape de suprafaţă
 ape de adâncime
 apa de la reţea
încărcătura microbiană a apei
rezistenţa diferitelor specii în apă
 B.K. – 120 zile
 VHA – 180 zile
 VHE – 120 zile
 Entamoeba hystolitica – 50 zile
 Giardia intestinalis – 4 zile
 Vibrionul holeric 16-60 zile
 Salmonella typhi – (gheaţă, alternanţa îngheţ-dezgheţ)
intensitatea fenomenului de autopurificare a apei (filtrare, floră microbiană, bacteriofagi)
modalitatea de folosire a apei (irigaţii, agrement-îmbăiere, înot, preparare alimente, băut, etc.)
supravegherea epidemiologică a surselor de apă
Contaminarea apei se realizează prin
deversare sau reziduuri fecaloid-menajere
cadavre de animale
găleată
veselă
recipienţi de transport
racordări greşite
fisurarea conductelor
Apa
Vehiculează factori de risc (BNI)
 săruri ale metalelor grele
 pesticide
 insecticide
 îngrăşăminte
 medicamente antiparazitare
 substanţe radioactive
 Nitriţi, nitraţi – nitrozamine (efect cancerigen)
Carenţa unor elemente din apa de băut
 iod – guşa endemică
 fluor – caria dentară
 săruri minerale - BCV
Solul
Se contaminează prin
 deversare de reziduuri fecaloid-menajere
 dejecte animale
 cadavre provenite de la animale bolnave, etc.
 irigații cu apă contaminată
Supraviețuirea microorganismelor la
nivelul solului este limitată datorită:
 compoziției solului
 temperaturii
 pH-ului
 prezenței florei telurice (floră antagonică, bacteriofagi, etc.)
Solul-Intervine în transmiterea de:

 germeni insensibili la condiții de mediu extern (în special

germeni sporulați-bacil tetanic, bacil antrax, etc.)
 geohelminți (o parte din ciclul de evoluție-obligaoriu)
 ouă de paraziți la nivelul solului
 Solul
Contaminarea omului se realizează:
 pe cale digestivă
 consum de fructe, legume - nespălate, nepreparate termic
 enterovirusuri, enterobacterii, virus poliomielitic, vibrion holeric, ouă de
helminți, etc.
 pe cale aerogenă-prin inhalarea prafului
 forme pulmonare de antrax, ricketsioze, etc.
 prin intermediul plăgilor cu potențial tetanigen
Plaga cu potențial tetanigen
 posibilități de vehiculare de spori de bacil tetanic în plagă –
plagă murdărită cu pământ, praf, retenție de corpi străini,
etc
 condiții de anaerobioză în plagă
 spori de bacil tetanic – forma vegetativă, cu elaborare de
toxină tetanică (exotoxină)
Plăgi cu potențial tetanigen
 plăgi prin înțepare
 plăgi prin tăiere
 plăgi cu retenție de corpi străini
 fracturi deschise
 plagă ombilicală
 plagă uterină
 plăgi rezultate în urma accidentelor din agricultură, rutiere,
la muncitori forestieri
Solul - cale de vehiculare a factorilor
de risc (BNT)
pesticide
insecticide
îngrăşăminte
substanţe radioactive (persistă îndelungat la nivelul solului)
poluanţi industriali
Alimentele
de origine animală
de origine vegetală
mixte
Alimente de origine animală

Se contaminează:
primar
secundar
Alimente contaminate primar

Provin de la animale bolnave

 carne – bacterii, paraziţi
 porc domestic-trichineloza
 vânat (mistreţ, urs, etc.) - trichineloza
 ouă – salmoneloze, etc.
 raţă - salmonele
 lapte – febra aftoasă, toxiinfecţii alimentare (stafilococ-toxină
termostabilă), bacil tetanos
Alimente contaminate secundar în
etapele:

sacrificării animalului
manipulării
stocării
preparării
Alimente de origine vegetală

fructe, legume
 nespălate
 neprelucrate termic
 manipulate în condiţii necorespunzătoare
conserve vegetale – anaerobi (botulism)
Alimente mixte: creme, sosuri,
maioneze, prăjituri, etc.)
Contaminare:
prelucrare termică (prezentă, absentă, necorespunzătoare)
preparare
păstrare
manipulare
servire
Băuturi
nealcoolice
slab alcoolizate (bere nepasteurizată-salmonele)
alcoolice
Alimentele pot vehicula

 factori cancerigeni:
 conservanţi şi alţi aditivi alimentari
 pesticide, insecticide
 săruri ale metalelor grele
 aflatoxina (orez, griş, paste făinoase)
hormoni
antibiotice, antiparazitare
Carenţe alimentare

malnutriţie
rahitism
carii dentare
guşa endemică
Excese alimentare

obezitate
BCV
boli de nutriţie şi metabolism
Obiceiuri alimentare nesanogene

alimentaţie hipercalorică
alimentaţie bogată în glucide (DZ, carii dentare)
alimentaţie hiperclorurată (BCV)
alimentație bogată în grăsimi
Obiectele
reprezintă suporturi materiale pentru transmiteri indirect
simple sau complexe (în ştafetă, în asociere cu mâna, sol,
vectori, etc.)
agenţi patogeni transmişi prin obiecte: streptococi,
stafilococi, bacili difterici, salmonele, bacili coli, proteus, bacil
tuberculos, enterovirusuri, ouă de helminţi, etc.
Obiecte care pot să intervină în
transmiterea agenţilor patogeni:
obiecte de uz personal folosite în comun: perie de dinţi,
prosop, piaptăn, lama de ras, batista, etc.
obiecte de uz general, neîntreţinute igienic: rama WC,
para/buton WC, clanţe, cada de baie, grătar, baie/duş
jucării (colectivităţi de copii)
suprafeţe (mobilier, pavimente, etc.)
instrumente, echipamente, aparatură medicală
Instrumentarul medical

risc de transmitere pentru infecţii nosocomiale

clasificare pe categorii de risc a instrumentelor,
echipamentelor şi aparaturii medicale:
 critice – penetrează sistemul vascular, ţesuturi sterile
 semicritice – contact cu mucoase sau soluţii de continuitate
tegumentară
 noncritice – contact cu tegumente intacte
curăţire, dezinfecţie, sterilizare, păstrare în condiţii adecvate
respectarea „precauţiilor universale” (PU)
Obiectele pot vehicula factori de risc
pentru BNT

factori de risc chimici (poluanţi industriali)

insecticide, pesticide, îngrăşăminte
pulberi radioactive
etc.
Mâna murdară/contaminată

Riscul de transmitere prin intermediul mâinilor depinde de:

 încărcătura microbiană a mâinilor (autocontrol bacteriologic)
peste 40 germeni/mână = mână murdară
colonie de germeni patogeni = mână contaminată
 capacitatea de autosterilizare a tegumentelor: secreţie
sudoripară, sebacee, floră tegumentară normală, pH,
descuamare
 igiena mâinilor – spălare, utilizare de antiseptice
Mâna murdară/contaminată

mâinile intervin în transmiteri indirect simple sau complexe

(în ştafetă)
germeni transmişi prin intermediul mâinilor: salmonele,
shigele, VHA, streptococi, stafilococi, bacili tuberculoşi, ouă
de helminţi, alţi paraziţi, etc.
factori de risc vehiculaţi pe mâini: pulberi toxice, pulberi
radioactive, etc. (alimente, fumat)
Artropodele

Intervin în transmitere ca:

vectori activi
vectori pasivi
Vectori activi
ţânţarul anofel → malarie (plasmodii)
păduchele de corp → tifos exantematic (ricketsii)
puricele de şobolan → ciuma (cocobacilul pestei)
flebotomii → febra galbenă (virus amaril)
căpuşa → encefalită de căpușă (căpușa este și sursă și
transmițător)
Vectorii pasivi

musca, gândacul de bucătărie, furnici, etc.

vehiculează mecanic anumiţi germeni: enterobacterii,

enterovirusuri, stafilococi, bacili tuberculoşi, brucele, etc.
Căi de vehiculare pentru factorii de risc
ai BNT:
exogene (comune cu căile de transmitere BT – aer, apă, sol,
alimente, etc.)
endogene (hipercolesterolemie, hiperglicemie, dereglări
hormonale, etc.)