DIAGNOSTICUL MORŢII.

SEMIOLOGIA TANATOLOGICĂ.

Diagnosticul de deces se poate pune pe baza:

- semnelor negative de viaţă;
- și de asemenea pe baza apariţiei semnelor pozitive de moarte care reprezintă semnele
morţii reale

 Semnele negative de viaţă apar imediat după deces, dar ele au doar o valoare
orientativă pentru stabilirea diagnosticului de moarte.
 Acestea sunt următoarele:
- particularităţi ale poziţiei cadavrului ( se observă faciesul cadaveric, se remarcă
inexpresivitatea, paliditatead, se observă mandibula căzută; musculatură flască; degetele mâinilor
în semiflexie);
- absența respiraţiei - se poate demonstra clinic, prin inspecţie, auscultaţie sau palpare, sau
se pot utiliza și niște metode mai laice de tip: aşezarea unui fulg în faţa narinelor, prin plasarea
unei oglinzi în faţa orificiilor respiratorii (nu trebuie să se aburească dacă persoana este decedată)
sau prin aşezarea unui vas cu apă pe torace (apa rămâne imobilă);
- lipsa activităţii cardio-vasculare - demonstrată clinic (lipsa pulsului radial, lipsa
zgomotelor cardiace la auscultaţie, traseu EKG plat, valori tensionale nule) sau empiric (lipsa
hemoragiei la incizia tegumentului, lipsa cianozei la ligaturarea unui deget);
- absenţa reflexelor (ultimul care dispare este cel cornean);
- lipsa oricărei activităţi cerebrale (traseu EEG plat);
- la asura tegumentului cu flacăra, în caz de moarte reală se formează o proeminenţă
cornoasă uscată, care nu prezintă zonă de eritem periferic (spre deosebire de arsurile din timpul
vieții, care determină formarea unei flictene cu lichid care este Rivalta pozitiv şi a unei areole
periferice de culoare roşietică);
- modificări la nivelul globului ocular sunt următoarele: hipotonie (instalată la câteva
minute de la deces); lipsa chemozisului conjunctival la aplicarea de soluţii iritative; examenul
fundului de ochi decelează fragmentarea coloanei de sânge din vasele retiniene, retină palidă.
 SEMNELE REALE

Modificări tanatologice debutate precoce (care apar în primele 24 de ore de la deces):

1. răcirea cadaverică
2. deshidratarea cadaverică
3. lividităţile cadaverice
4. rigiditatea cadaverică
5. autoliza

Modificările tanatologice debutate tardive (care apar după 24 de ore de la deces):

1. putrefacţia
2. distrucţia prin acţiunea insectelor sau animalelor
3. conservarea naturală, prin:
- mumificare;
- adipoceară;
- lignificare;
- congelare naturală;
- pietrificare (mineralizare).
  Certitudinea diagnosticului de moarte este dată de apariţia semnelor pozitive de
moarte (denumite şi semnele morţii reale).
 Acestea reprezintă modificări fizico-chimice generate de încetarea funcţiilor vitale şi
acţiunii factorilor de mediu.
În funcţie de momentul apariţiei lor se împart în:
Modificări tanatologice precoce (apărute în primele 24 de ore de la deces):
1. răcirea cadaverică
 încetarea termogenezei bazate pe procesele biochimice de la nivel celular
 egalizare a temperaturii cadavrului cu cea a mediului ambiant, prin pierdere de căldură
(iradiere, conducţie şi convecţie)
 Se vor răci mai întâi zonele descoperite şi cele superficiale ale cadavrului
 nivelul plicilor, în zonele protejate de îmbrăcăminte şi în interiorul cadavrului, răcirea va
apărea mai târziu
 Viteza de răcire este influenţată de gradientul de temperatură (cu cât temperatura
mediului ambiant este mai mică, cu atât va fi mai rapidă răcirea), îmbrăcăminte, curenţii
de aer (ventilaţia accelerează răcirea), umiditatea (aerul umed şi apa rece favorizează
răcirea), grosimea ţesutului adipos subcutanat (la obezi răcirea este mai lentă; la copii şi
la caşectici aceasta este rapidă), cauza morţii (răcirea este mai rapidă consecutiv stărilor
de şoc, insuficienţei cardiace sau temperatura poate crește pentru câteva ore în caz de
intoxicaţiei cu monoxid de carbon
 Importanţa medico-legală a răcirii cadaverice
 este un semn al morţii reale, permite formularea diagnosticului de deces (semn sigur de
moarte- temperatură intrarectală sub 20ºC);
 oferă indicii imprecise despre data morţii, datorită multitudinii de factori care o influenţează;
în medie temperatura scade cu circa 0,7-0,8ºC pe oră. (pentru o temperatură de 15-20ºC a
mediului ambiant).

2. deshidratarea cadaverică
 se datorează opririi circulaţiei sangvine, care permite evaporarea apei din organism.
 Aspectul morfologic al zonelor unde deshidratarea este mai accentuată este caracteristic:
culoare brun-gălbuie, consistenţă crescută (aspect de pergament).
  Aspecte particulare la nivelul ochilor: pierderea luciului scleral; opacifierea corneei
(apare la circa o oră de la deces); pata Liarché(formă triunghiulară, circulară, ovalară)-
opacifiere albicioasă localizată pe cornee, cam la 6-8 h după deces
 Importanţa medico-legală a deshidratării cadaverice
 semn al morţii reale (atestă realitatea morţii);
 importanţa redusă pentru stabilirea datei morţii,
 diagnosticul diferenţial dintre pergamentările postmortale şi excoraţii este dificil de făcut
 deshidratarea extreme duce la mumificare în anumite situații

3. lividităţile cadaverice
 pete cadaverice roşii-violacee, mai mult sau mai puţin extinse.
 apariţia lor este determinată de oprirea circulaţiei sangvine şi de migrarea sângelui, sub
acţiunea gravitaţiei, în zonele declive şi necomprimate ale cadavrului.
 Zonele declive vor prezenta culoare roşie-violacee, iar zonelor de înalte vor fi palide,
sângele s-a scurs din vase, de asemenea se remarcă paliditatea zonelor comprimate
 Au trei faze (stadii):hipostaza;, difuziunea, imbibiţia.
 Importanţa medico-legală a lividităţilor cadaverice
 sunt cel mai sigur şi mai precoce semn al morţii reale;
 sunt un indicator al timpului scurs de la deces, folosindu-ne de cele trei stadii evolutive;
 indicator al poziţiei cadavrului şi al modificărilor de poziţie ale acestuia;
 au o valoare orientativă pentru stabilirea cauzei morţii,
 Diagnosticul diferențial: cu echimozele-acestea nu dispar la digitopresiune și apar oriunde
pe corp

4. rigiditatea cadaverică
 înţepenire a cadavrului care estedeterminată de creşterea tensiunii muşchilor şi de
pierderea elasticităţii acestora
 prezintă trei faze: de instalare, de stare, de rezoluţie.
 Importanţa medico-legală a rigidităţii cadaverice
 este semn al morţii reale
  poate orienta raportarea temporală a decesului raport cu fazele orientează uneori asupra
cauzei morţii;
 dă informaţii despre poziţia în care a fost găsit cadavrul şi permite stabilirea eventualelor
modificări ale poziţiei cadavrului după moarte
 diagnosticul diferenţial cu: contractura musculară termică din cadrul arsurilor, cadavrele
congelate

5. autoliza
 modificare cadaverică distructivă precoce- începe încă din primele ore
 pregăteşte terenul pentru putrefacţie
 determinată de acţiunea enzimelor intracelulare proprii organismului
 este un proces strict enzimatic
 Importanţa medico-legală a autolizei
 aprecierile asupra datei morţii sunt extrem de vagi;
 acest proces distructiv poate interfera cu observaţia medico-legală

Modificările tanatologice tardive (apărute după 24 de ore de la deces):

1. putrefacţia
 un proces biochimic complex prin care, sub acţiunea florei microbiene, substanţele
organice complexe sunt transformate în substanţe anorganice.
 debutează după 24 de ore de la deces, la nivelul intestinului (al intestinului gros în
special), datorită prezenţei florei microbiene saprofite
 Cel mai precoce semn de putrefacţie este pata verde abdominală cu localizare de obicei
în fosa iliacă dreaptă
 Prezintă o fază gazoasă, de lichefiere și scheletizare
 Importanţa medico-legală a putrefacţiei
 un semn al morţii reale
 dă informaţii despre data survenirii morţii;
 au însă valoare extrem de redusă, prin variabilitatea evolutivă
 este cel mai mare duşman al legistului în ceea ce priveşte aflarea cauzei şi circumstanţelor de
producere a decesului
 2. distrucţia prin acţiunea insectelor sau animalelor
 îngreunează atât identificarea cadavrului, cât şi evidenţierea eventualelor leziuni
traumatice.

3. conservarea naturală, prin:

- mumificare:
 expunerii cadavrului la temperaturi înalte, umiditate scăzută şi, eventual, ventilaţie
puternică
 legal- semnele de violenţă sunt dificil de evidenţiat; la fel şi caracterul lor vital și
aprecierea datei morţii este dificilă
- adipoceară:
 transformare a ţesutului gras subcutanat în săpunuri
 grăsimea devine sfărâmicioasă, capătă o culoare gălbuie şi un miros de brânză râncedă
 legal: permite identificarea cadavrului chiar perioade lungi de timp, conservă relativ bine
leziunile traumatice și permite estimarea datei morții

- lignificare(secundar expuneri cadavrului la mediu cu ph acid)

 legal: permite identificarea decedatului și prezervă leziunile

- congelare naturală;
 legal: permite identificarea decedatului și prezervă leziunile

- pietrificare (mineralizare)- aspect de statuie