Tulburările erupției dentare

Tulburări ale erupției dentare: pericoronarita, hematomul, chistul, sechestrul

de erupție
(diagnostic și tratament)

Erupția dinților temporari (de lapte) poate fi însoțită de diferite accidente și

complicații, acestea fiind reprezentate în primul rând de procesele infecțioase.
Mugurele dintelui temporar trebuie sa avanseze din profunzimea osului (maxilar si
mandibular) catre arcada dentara, catre suprafata. Acesti muguri sunt determinati
in miscarea lor o stimulare a eruptiei, locul lor pe arcada fiind codificat genetic.

In procesul de eruptie a acestor dinti temporari pot fi afectate fie integritatea

mugerelui in sine, fie traseul de eruptie.

Afectarea sacului pericoronar (sacul ce înglobează coroana dintelui aflat în erupție)

se produce de obicei într-o zonă permanent traumatizată și asociată cu acumularea
plăcii bacteriene, determină în majoritatea cazurilor apariția infecției.

1) Pericoronarita congestivă: în dreptul dintelui care erupe apare o congestie

(roșeață) a gingiei, dureri moderate, prurit (mâncărime) gingival, hipersalivație și o
stare moderată de agitație psihomotorie.

2) Pericoronarita supurată: în dreptul dintelui în erupție, mucoasa gingivală este la

început tumefiată, roșie, congestivă, infiltrată și dureroasă. Apare agitație
psihomotorie intensă, febră și refuzul alimentației- factori care duc în final la
alterarea stării generală.

3) Gingivostomatita: procesul infecțios generat de pericoronită se poate însoți de o

gingivostomatită localizată la nivelul dintelui în erupție sau extinse spre mucoasa
obrazului, limbă sau planșeul bucal. Copilul prezintă o stare septică, însoțită de o
poliadenopatie (inflamarea ganglionilor), hipersalivație și halenă fetidă (respirație
bucală urât mirositoare), febră și stare generală alterată.
Hematom. Chist de eruptie
- Mica formatiune localizata pe creasta alveolara, pe mucoasa gingivala, ce apar cu
cateva saptamani inaintea aparitiei dintelui respectiv pe suprafata dintelui.
- Daca e chist, clinic apare o formatiune mai deschisa, consistenta fluctuenta.
- Daca e hematom, apare o secretie seroasa albastruie. In acest caz apar tulburari
ale sacului dentar.
- Ca localizare, frecvent intalnite la molarii temporari, DAR se pot intalni la orice
alt nivel
- Nu au semnificatie patologica, se resorb odata cu aparitia dintelui in cavitatea
bucala. Daca sunt persistente se face o incizie pentru a usura aparitia dintelui.

* Chistul de eruptie (numit si hematom de eruptie) este analogul la nivelul

partilor moi al chistului folicular. Apare in cazul unui dinte in eruptie, aflat
submucos, prin separarea foliculului dentar de suprafata coroanei dintelui. Apare
cel mai frecvent in contextul eruptiei dentitiei temporare (la copilul mic), sau a
incisivilor superiori sau a molarilor permanenti (la copii de 6-8 ani). Anatomie
patologica. Examenul histopatologic este rareori efectuat pentru chisturile de
eruptie. Pe fata mucozala a chistului, mucoasa orala poate prezenta un infiltrat
inflamator. Epiteliul care tapeteaza chistul de eruptie este de tip pavimentos
nekeratinizat, subtire. Continutul chistic este adesea hematic.

Consideratii clinice. Se prezinta sub forma unei leziuni cu aspect chistic, localizata
in dreptul dintelui in eruptie. Mucoasa crestei alveolare, care il acopera, este
intacta, dar intinsa si subtiata, lasand sa transpara hematomul acumulat sub sacul
folicular, ceea ce ii confera prin transparenta o culoare albastruie. La palpare, are o
consistenta fluctuenta si este discret dureros.

Ceea ce alarmeaza este deformarea mucoasei gingivale, care acopera coroana

dintelui pe cale de eruptie si coloratia albastruie care poate sugera existenta unei
tumori maligne.

Consideratii radiografice. Se evidentiaza dintele in eruptie, care a perforat corticala

crestei alveolare, fara a fi vizibile modificari de ordin patologic.

Diagnostic diferential. Avand in vedere caracteristicile chistului de eruptie,

diagnosticul diferential nu ridica in general probleme, putand fi rareori confundat
cu un hematom post-traumatic al crestei alveolare sau cu o malformatie vasculara
de mici dimensiuni. Coroborarea varstei pacientului cu data normala a eruptiei
eventualului dinte si examenul radiografic precizeaza diagnosticul.

Tratament. Avand in vedere evolutia spre marsupializare spontana in cavitatea

orala, urmata de eruptia normala a dintelui, in general nu necesita nici un
tratament. Se va recomanda mentinerea unei bune igiene orale pentru a evita
suprainfectarea. In cazuri rare, este necesara marsupializarea chirurgicala a acestor
chisturi, prin incizie cu evacuarea continutului chistic si excizia unei mici portiuni
de mucoasa “in felie de portocala”. Aceasta va permite eruptia dintelui fara alte
complicatii.

Sechestrul de erupție

Fragment de os inclavat în mucoasa care acoperă un dinte aflat în erupție. Se

produce din pricina ritmului discor dant dintre resorbția osului și ritmul de erupție
a dintelui.

Considerații clinice.

Cel mai adesea apare la nivelul molarilor permanenți (în special molarul 1), dar și
la molarii temporari. Fragmentul osos este situat în șanțul intercuspidian, separat
de dinte prin țesut moale. Nu prezintă simptome (uneori jena la masticație).
Durerile la masticație sunt datorate neconcordanței dintre viteza de erupție a
dintelui care e mai mare decât viteza de rezorbție a fragmentului osos desprins.

Considerații radiografice.

Este descoperit întâmplător pe radiografie, observându-se un dinte în erupție

deasupra căruia se găsește o zonă radioopacă intensă asemanatoare cu cea a osului
în loc de radiotransparență.

Tratament.

Dispare odată cu erupția dintelui și nu necesită tratament.