Universitatea “Ștefan Cel Mare” Suceava

Facultatea: Facultatea de Științe Economice Și Administrație Publică

Proiect la disciplina: Gestiune Financiară

Circuitul financiar fundamental.
Agenții ce intervin în acest circuit.

Coordonator,

Proiect realizat de:

 

Cuprins:

1
1. Noțiuni introductive.................................................................................................................................3
1.1 Rolul circuitelor financiare...............................................................................................................4
1.2 Eficienţa unui circuit financiar.........................................................................................................4
2. Clasificarea circuitelor financiare............................................................................................................5
2.1 Circuitele financiare primare............................................................................................................6
2.1.1 Finanțarea directa........................................................................................................................6
2.1.2 Finanțarea indirectă....................................................................................................................6
2.2 Circuitele financiare secundare........................................................................................................7
2.2.1 Piețele monetare.........................................................................................................................7
2.1.2 Piețele financiare........................................................................................................................7
3. Obiectivul circuitului financiar................................................................................................................7
4. Agentii ce intervin in circuitul financiar..................................................................................................8
4.1 Acționarii..........................................................................................................................................8
4.2 Managerii.........................................................................................................................................8
4.3 Creditorii..........................................................................................................................................8
4.4 Statul.................................................................................................................................................9
5. Fluxuri de lichiditați în cadrul circuiteor financiare.................................................................................9
5.1 Fluxuri reale.....................................................................................................................................9
5.2 Fluxuri de lichidități.........................................................................................................................9
5.3 Fluxuri de trezorărie.......................................................................................................................10
5.4 Fluxuri de fonduri...........................................................................................................................10
6. Cicluri financiare...................................................................................................................................10
6.1 Ciclul de investiţie..........................................................................................................................10
6.2 Ciclul de exploatare........................................................................................................................10
6.3 Ciclul de finanţare..........................................................................................................................11
Concluzie...................................................................................................................................................11
Bibliografie...............................................................................................................................................11

2
 1. Noțiuni introductive

În limbajul obișnuit circuitul integrează un concept de forme și un concept de timp. Cele

doua concept de mai sus aplicate la relațiile economice în scopul de a ține cont de maniera în
care circula bogațiile într-un spațiu dat, reprezintă circuitul economic
Circuitul economic cuprinde cinci elemente fundamentale (fig. 1)

Circuitul
economic

macroecoe
spatial temporal tranzacțional dinamic
nomic

Figura 1. Elementele circuitului economic

Circuitele financiare, ca parte a circuitelor economice, se constituie prin interacțiunea

fluxurilor născute din operațiuni în care intervin resurse pecuniare afectate nevoilor pe orice
perioadă. Circuitele financiare, privite temporal, pot fi pur financiare și vizează resurse
pecuniare afectate nevoilor pe termen lung și circuite monetare, care vizează resurse pecuniare
afectate nevoilor pe termen scurt.
O operațiune nu conține circuite financiare decât dacă ea face să intervină o mișcare
pecuniară în contrapartida unui activ financiar transmisibil pe o piață. Se exclud din sfera
circuitelor financiare creditul comercial sau compensările dintre întreprinderi, contractele de
asigurări de bunuri sau de viață, întrucât creanțele acestea nu sunt transmisibile, desi ele nu sunt
neutre asupra formării echilibrului financiar.
Prin urmare, circuitele financiare nu sunt constituite din interacțiunea tuturor fluxurilor
născute din operațiuni în care intervin resurse pecuniare. Nu este suficient, spre exemplu, ca
poziția debitoare sau creditoare a unui agent economic să se modifice pentru ca fluxul care se
gasește la originea acestei mișcări să releve un circuit financiar.1

1
Toma Mihai-Finanțe si gestiunea financiara, București, Editura Didactica și Pedagogica, 1994, p. 21

3
 1.1 Rolul circuitelor financiare

Circuitele financiare apar într-o economie începând din momentul în care un bun se
impune a servi de monedă favorizând formarea de economii pe permen lung suseptibile de a fi
investite fară a obliga, agenții care le realizează sș se abțină de la consum.

Circuitele financiare :

Reprezintă baza dezvoltării oricărei economii

Asigura echilibrul real al economiei prin punerea la dispoziția acesteia a unei cantități optime de moneda

Determina o mai mare stabilitate economică prin realizarea unei repartiții optime a cantității de monedă între
diferiții agenți economici

Figura 2. Circuitele financiare

1.2 Eficienţa unui circuit financiar

Eficienta unui circuit financiar este condiţionată de următoarele cerinţe:
 orice circuit trebuie să întrunească un număr mare de participanţi plasaţi în acealeaşi
condiţii;
 orice circuit trebuie să permită răspândirea largă a informaţiilor asupra costului minim
(transparenţă). Un astfel de circuit eficient concură la minimizarea riscurilor făcând inutilă
apariţia operaţiunilor de arbitraj;
 orice circuit trebuie să permită unui potenţial participant de a intra în circuit sau de a ieşi
din circuit. Pentru aceasta este necesar ca activele să fie uşor transmisibile, uşor lichide sau
evaluabile (deschiderea);
 orice circuit trebuie să fie legat de altele cu minimum de restricţii pentru a se putea adapta
în timp şi în spaţiu nevoilor agenţilor economici cu capacităţi de finanţare faţă de agenţii
economici cu nevoi de finanţare (interdependenţa);
 orice circuit trebuie să se refere asupra unui tip de activ foarte bine definit sub aspectul
naturii sale, a scadenţei etc. (omogenitatea)2

2
Onofrei, M. – Finanţele întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2004

4
 2. Clasificarea circuitelor financiare

Circuitele financiare pot fi clasificate conform schemei următoare:3

Active reprezentând resurse ale

instituțiilor financiare

Financiare indirectă

Active reprezentând creante asupra

clienților bancari

Primare
Active reprezentand capitalul
propriu

Financiare directă

Active reprezentând capitalul de

impreumut
Circuite
financiare
Piața bursiera

Piete financiare

Piața la termen a instrumentelor

financiare

Secundare
Piețe monetare în sensul rstrâns al
cuvântului

Piețe monetare

Piețe monetare în sens larg

Figura 3. Clasificarea circuitelor financiare

3
Toma Mihai-Finanțe si gestiunea financiara, București, Editura Didactica și Pedagogica, 1994, p. 22

5
 2.1 Circuitele financiare primare

2.1.1 Finanțarea directa

 este mai rar întâlnită decât finanţarea indirectă însă vizează sume atât de importante încât
un singur ofertant nu poate face faţă cerinţelor.
 această tehnică de finanţare este proprie întreprinderilor mari şi se concretizează în
emiterea unui număr foarte mare de active identice (valori mobiliare) de valoare
nominală mică ce se achiziţionează de către un număr mare de subscriitori
 astfel de active pot face obiectul tranzacţiilor pe pieţe secundare (burse de valori
mobiliare).4
Finanţarea directă creează două tipuri de active:
 acţiuni şi părţi sociale;
 obligaţiuni.
Din punctul de vedere al ofertantului de fonduri (subscriitor) aceste două tipuri de active
se deosebesc juridic şi economic:
 acţiunile creează un drept de proprietate şi generează un venit variabil
 obligaţiunile reprezintă un drept de creanţă şi generează venituri fixe.
Din punctul de vedere al solicitantului de fonduri (emitent) activele create în cadrul
finanţării directe se pot împărţi în două grupe:
 active care se integrează în capitalul propriu (acţiuni şi părţi sociale)
 active care se integrează în capitalul de împrumut (obligaţiuni).5
2.1.2 Finanțarea indirectă
Circuitele financiare prin care se asigură finanţarea indirectă a agenţilor economici
corespund, în marea majoritate a cazurilor, pieţelor financiare mici, atât prin sumele angajate cât
şi prin numărul participanţilor la o tranzacţie şi numărul activelor care se creează.
Finanţarea indirectă presupune obţinerea surselor de la diverse instituţii financiare
specializate. Aceste instituţii joacă rolul de intermediari deoarece ele nu lucrează numai cu
capitaluri proprii ci şi cu capitaluri de împrumut.
Tipuri de active create în procesul finanţării indirecte de instituţiile financiare specializate
– bancare şi nebancare:
 active reprezentând resursele instituţiilor financiare, constituite din:
 active monetare (diferite feluri de monedă, cecuri, viramente, cărţi de credit)
 active lichide pe termen scurt constituite din diversele plasamente disponibile la
vedere, care pot fi convertite în orice moment în mijloace de plată;
 active reprezentând creanţe asupra clienţilor bancari în care se cuprind toate categoriile
de credite acordate întreprinderilor sau persoanelor fizice.

4
G. Sandu, Finanțarea întreprinderii, București, Edidura exonomica, 2002
5
Onofrei, M. – Finanţele întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2004

6
 2.2 Circuitele financiare secundare
Lichiditatea activelor create prin circuite primare se poate realiza prin intermediul
circuitelor secundare, cu atât mai complet cu cât:
 titlurile sunt mai larg răspândite la diferite categorii de deţinători,
 există o transparenţă mai mare a condiţiilor de funcţionare şi a interdependenţei relaţiilor
ce se stabilesc prin intermediul circuitelor secundare.

2.2.1 Piețele monetare

Piețele monetare se referă la schimburile de bani plecând de la circulaţia creanţelor pe
termen scurt, înglobând toate relaţiile de împrumut, bancare şi nebancare
Piaţa monetară se referă la:
 piaţa interbancară şi ipotecară,
 procedeele de refinanţare,
 intervenţia băncii centrale asupra pieţei monetare.
2.1.2 Piețele financiare
Piețele financiare reprezintă ansamblul de pieţe pe care titlurile pe termen lung sunt
schimbate contra monedă.
Spre deosebire de pieţele monetare, pieţele financiare nu sunt rezervate numai
specialiştilor, ci dau loc tranzacţiilor de titluri pe care toţi agenţii economici pot fi interesaţi să le
deţină.
Se disting două tipuri de pieţe financiare:
 piaţa bursieră - o piaţă pur speculativă
 piaţa la termen a instrumentelor financiare – care deşi are elemente speculative, urmăreşte
acoperirea împotriva riscului, respectiv evitarea unei pierderi potenţiale de randament sau de
capital.

3. Obiectivul circuitului financiar

Obiectivul acestui circuit este de a prezenta deciziile financiare în interacţiune cu
aşteptările diferiţilor agenţi economici. Întreprinderea este în concurenţă pe piaţa de capital, ea
trebuie să ţină cont şi să satisfacă aşteptările ofertanţilor de fonduri (acţionari şi creditori) pentru
a putea asigura finanţarea dezvoltării sale. Aceste aşteptări sunt în funcţie de factorii de
rentabilitate şi risc, aceste două noţiuni constituind motivaţia logicii deciziilor financiare.
Deciziile financiare care caracterizează domeniul financiar al firmei pot fi reprezentate
sub forma unui circuit financiar.6 Figura 4. Schema reprezentativă circuitului financiar

ACTIVE Finanțarea CAPITALURI

Investiția
IMOBILIZATE PROPRII
Concesiune Decizii financiare Operații de investiții
Operații de investiții
Reinvestiția
ACTIV NET AL
EXPLOATĂRII Conducători DATORII
FINANCIARE
Fluc de lichiditati
Operații de
din exploatare Renuerarea si rambursarea Creditori
exploatare creditorilor. Dividente
6
Conf. univ. dr. Ciubotariu I-Ș, Lect. univ.dr. Morosan-Danila L., Gestiune financiara, p 20

7
 4. Agentii ce intervin in circuitul financiar

În circuitul de finanțare a întreprinderii exista diferiți agenți, fiecare având o functie

proprie: acționarii, managerii, creditorii si statul. Înțelegerea funcționării financiare a
întreprinderii implică cunoașterea obiectivelor acestor parteneri în circuitul financiar al
întreprinderii.7

4.1 Acționarii
Acţionarii sunt deţinătorii de titluri de proprietate ale firmei, presupunând că acestea
îmbracă forma acţiunilor.
Ei au ca rol economic asumarea riscului rezidual ce caracterizează profitul final,
remunerarea lor fiind determinată prin evoluţia rezultatului întreprinderii, Ei caută remunerarea
maximă a aportului lor, ţinând cont de riscul care îi urmăreşte sau în mod echivalent de
maximizarea valorii titlurilor lor.
Dacă acţiunea este cotată, riscul se apreciază în funcţie de evoluţia cursurilor.
Remunerarea depinde de doi factori aleatori: dividendul şi evoluţia valorii titlului.8

4.2 Managerii
În întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) are loc frecvent confuzia între conducători şi
acţionari. Obiectivul conducătorului se confundă astfel cu cel al acţionarului. Totuşi, în acest caz,
conducătorul percepe pe de o parte, un salariu pentru funcţia sa de director şi pe de altă parte, o
altă remunerare în calitate de acţionar.
Absenţa foarte frecventă a distribuţiei de dividend în IMM, nu înseamnă că rolul
acţionarului nu este remunerat. Remunerarea capitalului investit ia atunci deseori forma unui
suprasalariu; conducătorii percep o remunerare superioară faţă de cea pe care ar fi perceput-o în
calitate de salariat sau diverse avantaje în natură.
Așadar managerii sunt cei care-şi asumă obligaţia de a gestiona averea acţionarilor,
conform intereselor acestora.

4.3 Creditorii
Creditorii sunt respectiv creditori de exploatare sau de investiţii, dacă creanţele lor sunt
legate de operaţii de exploatare sau operaţii de investiţii realizate de către firmă. Totuşi, aceste
tipuri de creditori nu figurează explicit în reprezentarea structurii de finanţare căci activitatea lor
principală nu este o operaţie de împrumut. Singure sunt considerate în studiul acestei structuri
deciziile de finanţare relativ cu contracte stabilite între întreprindere şi creditori.
Creditorii îşi asumă riscuri pentru care pretind o remuneraţie a capitalului lor.
Remunerarea creanţierilor nu ţine seama însă de rezultatele activităţii întreprinderii: dobânda la
împrumut trebuie plătită indiferent că întreprinzătorii au profit sau nu.

7
G. Sandu, Finanțarea întreprinderii, București, Edidura exonomica, 2002, p 25
8
Conf. univ. dr. Ciubotariu I-Ș, Lect. univ.dr. Morosan-Danila L., Gestiune financiara, p 22

8
4.4 Statul
Statul intervine la diferite nivele ale circuitului financiar și influențează ansamblul
deciziilor financiare, modificând valorile care fundamentează calculele agențilot economici. Cele
doua moduri de actiune privilegiate ale sale sunt fiscalitatea(fiscalitatea intreprinderilor,
fiscalitatea privată) și acșiunea asupra ofertei și cererii de capital (controlează circuitul
capitalurilor, reglementărilor cursiere etc.)
Obiectivele sale (lupta contra inflației, contra șomajului etc.) determină politica dirijata

5. Fluxuri de lichiditați în cadrul circuiteor financiare

Fluxuri financiare

Instantanee Periodice

Fluxuri reale Fluxuri de lichidități Fluxuri de fonduri Fluxuri de trezorarie

Figura 5. Fluxurile financiare

5.1 Fluxuri reale

Se nasc dintr-un angajament contractual între întreprindere şi un agent extern.
Au drept punct de plecare o tranzacţie asupra unui bun sau serviciu, asupra unui
împrumut sau rambursare a unei datorii.
Corespund unui schimb de valori între doi agenţi economici, exprimat băneşte la data
consemnării angajamentului respectiv, data transferului de proprietate, data prestării serviciului,
a livrării, a facturării sau a scadenţei contractuale la împrumut.
Sunt instantanee întrucât sunt concepute să se producă în momentul înregistrării contabile
şi se bazează pe o evaluare monetară făcută în prealabil.9

5.2 Fluxuri de lichidități

 corespund plăţilor care intervin în contrapartida fluxurilor reale
 plăţile se fac, de regulă, în monedă deşi pot avea loc şi contra unor active acceptate.
9
Toma Mihai-Finanțe si gestiunea financiara, București, Editura Didactica și Pedagogica, 1994

9
5.3 Fluxuri de trezorărie
Se evaluează făcând suma fluxurilor de lichidităţi care se produc într-o perioadă, rezultând:
1. fluxuri de intrare
2. fluxuri de ieşire

5.4 Fluxuri de fonduri

Se mai numesc şi fluxuri potenţiale de trezorerie
Fluxurile de fonduri pot fi:
 flux de fonduri necesare - se identifică cu lichidităţile imobilizate;
 flux de fonduri de resurse - se concretizează în creştera lichidităţilor pe diverse căi
Se pot distinge trei categorii de fluxuri de fonduri:
 fluxuri de fonduri legate de ciclul de investire şi de finanţare - concretizate în suma
investiţiilor înregistrate în bilanţ;
 fluxuri de fonduri interne, care corespund capacităţii de autofinanţare, reprezentând
diferenţa dintre fluxurile reale (venituri sau cheltuieli care figurează în contul de rezultate) şi care
au drept contrapondere fluxuri de trezorerie;
 fluxuri rezultate din decalajul dintre fluxurile reale şi fluxurile de trezorerie

6. Cicluri financiare
Circuitul financiar cuprinde trei tipuri de operații diferite: operația de investiție(și de
reinvestiție), de exploatare si finanțare, la care sunt asociate traditional trei cicluri:10

6.1 Ciclul de investiţie

Dacă considerăm o operaţie specifică de investiţie, activul dobândit contribuie în timpul
duratei sale de viaţă la producerea de fluxuri de lichidităţi în vederea satisfacerii aşteptărilor
aducătorilor de capital. Ciclul unei investiţii, care se identifică cu durata sa de viaţă, se termină
atunci când activul nu mai contribuie la formarea fluxurilor de lichidităţi, fie pentru că el este
vândut, fie pentru că este declasat.
Extinderea acestui raţionament la ansamblul investiţiilor realizate de către o întreprindere
permite definirea noţiunii de ciclu de investiţie al firmei. Se poate astfel evalua o durată
satisfăcătoare în funcţie de caracterul tehnic al activităţii, dar în aceeaşi măsură de politica
întreprinderii în materie de investiţii. cel mai adesea, ciclul este de durată ridicată pentru
industria grea.

6.2 Ciclul de exploatare

Într-o întreprindere de producţie, investiţia are ca obiect producţia de bunuri, adică
realizarea operaţiilor de exploatare (cumpărare, producţie, vânzare), cărora le sunt asociate
diferite fluxuri de lichidităţi.
Ciclul de exploatare al firmei care începe prin livrarea furnizorilor şi se termină prin
achiziția produselor de către clienți, reflectă activitatea medie (satisfăcătoare) care depinde de

10
Conf. univ. dr. Ciubotariu I-Ș, Lect. univ.dr. Morosan-Danila L., Gestiune financiara,

10
caracteristicile diferitelor domenii de activitatea ale firmei. Durata ciclului de exploatare este cel
mai adesea lung în activitatea de producţie şi scurt în cea de comerţ şi servicii.

6.3 Ciclul de finanţare

Ciclul de finanţare acoperă ansamblul operaţiilor care se produc între firmă şi aducătorii
de capital, care sunt acţionarii sau creditorii. Rolul său este de a permite întreprinderii să facă
faţă decalajelor care survin între fluxurile de încasare şi de plată, provocate de operaţiile de
investiţie şi de exploatare.

Concluzie

În concluzie, circuitele financiare au o mare importanță in economiei, reprezentând baza

desvoltării ei, asigurând echilibrul real al acesteia prin punerea la dispozitie unei cantitâți optime
de moneda
Acestea permit o răspândire larga a informațiilor a costului minim, prezintă deciziile
financiare în interacţiune cu aşteptările diferiţilor agenţi economici.

Bibliografie

Conf. univ. dr. Ciubotariu I-Ș, Lect. univ.dr. Morosan-Danila L., Gestiune financiara,( Supor de
curs Gestiune financiara)
G. Sandu, Finanțarea întreprinderii, București, Edidura exonomica, 2002
Onofrei, M. – Finanţele întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2004
Toma Mihai-Finanțe si gestiunea financiara, București, Editura Didactica și Pedagogica, 1994,

11