MIRCEA ELIADE - proză
MAITREYI
1933
- roman al experienței
- „primul roman exotic din literatura
română” – G. Călinescu
- roman modern, subiectiv, al experienței
și autenticității, de factură gidiană
- caracter de confesiune
- procedee moderniste: ilustrarea
conceptului de epic pur, prezența
elementelor de analiză psihologică,
utilizare monologului interior, a
introspecției
- titlul = numele eroinei, cea care
produce schimbare în destinul
protagonistului
- tema = iubirea, drept calea de
cunoaștere a tainelor universului, dar și
sursa inepuizabilă de suferință
- perspectiva spațio-temporală: spațiu
real, exotic, dar și imaginar (trăirile și
frământările interioare), sec. XX
- dpdv compozițional: 15 capitole,
narațiune subiectivă, relatată la pers. I
de către un narator-personaj
- timpul narării este diferit de timpul
narat
- incipitul: stă sub semnul incertitudinii
(„Am șovăit atât în fața acestui caiet,
pentru că n-am izbutit să aflu ziua
precisă când am întâlnit-o pe Maitreyi.
Nici o femeie nu m-a tulburat atât.”)
- narațiunea ia forma jurnalului intim
- Tânăr european, Allan, de 24 de ani,
trăiește experiența din Calcutta, alături
de Narendra Sen, în casa căruia o
cunoaște pe Maitreyi – mezina familiei.
Spirit aventuros și cuprins de dorință,
nu o place la început, dar o vede „cu
ochii ei prea mari și prea negrii, cu
buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii
puternici de fecioară bengaleză
crescută prea plin, ca un fruct trecut în
copt”. Tânăra de 16 ani are parte de
evoluție, de la naivitate și
NUNTĂ ÎN CER
1938
- roman erotic
- roman modern, subiectiv, al experienței
și autenticității, de factură gidiană
- caracter de confesiune
- epic pur, analiză psihologică,
introspecție, retrospecție, monolog
interior
- titlul = sugerează că iubirea perfectă
înseamnă predestinare, dincolo de
lumea reală, în universul spiritului
- tema = iubirea perfectă, tranformată
într-o experiență totală, într-un ideal +
erosul și mitul androginului (celebru în
Grecia antică, simbolizând cele două
ființe, bărbatul și femeia, ca un tot
unitar, „suflet-pereche”)
- perspectiva spațio-temporală: spațiu
real (București), dar și imaginar, sec. XX
- dpdv compozițional: 16 capitole,
narațiune actorială, homodiegetică,
focalizare internă, viziunea „împreună
cu”
- în primele 9 capitole: povestea dintre
primii îndrăgostiți (A.M. și Ileana)
- incipitul: stă sub semnul incertitudinii,
opera debutând cu confesiunea
dramatică a lui A.M. („Gândul ăsta m-a
obsedat întotdeauna: că toate ar fi
putut fi altfel sau s-ar fi putut să nu fie
deloc.”)
- narațiunea ia forma confesiunii
- Andrei Mavrodin meditează asupra
destinului său, prin singurătate,
descoperindu-se pe sine, prin prisma
iubirii care i-a marcat destinul. O
întâlnește pe Ileana, femeia de 30 ani,
descrisă printr-o caracterizare directă
ca fiind o femeie cu un aer misterios,
mâini neobișnuit de palide și degete
foarte lungi. La început, nu o place, dar
pe parcurs, se naște o iubire profundă:
„noi amândoi nu suntem din lumea
asta, nu ne putem împotrivi destinului
 MIRCEA ELIADE - proză
instinctualitate la inteligență și
rafinament. Allan deține maturitate
biologică, sexuală, dar nu și afectivă,
relația cu fata contribuind la
tranformarea sa emoțională. La început
orgolios și superior, devine un altul spre
final. Dragostea pt. ea nu reprezintă
doar legătura bărbat-femeie, ci este
spirituală, ea manifestându-și
dragostea față de un copac. În final,
taina iubirii lor este descoperită și
spulberată. Ea se dăruiește unui
negustor de fructe, iar el pleacă în
munți, în Himalaya, eliberându-se de
trecut printr-o nouă iubire.
- finalul: deschis, de natură tragică,
iubirea dintre cei doi se pierde: „Aș
vrea să văd ochii Maitreyiei”.
CONCLUZIE
În romanele lui Eliade, erosul reprezintă însăși substanța narativă, iubirea fiind
înțeleasă ca un act integral, ca proces al reîntregirii umane, prin fuziunea bărbat-femeie,
recompunându-se perechea ideală.
care ne-a ales pentru o astfel de
nuntă.” Iubirea pentru creație, însă, îl
îndepărtează de Ileana, este concentrat
pe scrierea romanului său. Ileana își
dorește familie și, dar el nu simte la fel.
Femeia rămâne însărcinată, face avort,
știind că el nu-și poate asuma rolul de
tată și nici nu vrea să-i îngrădească
acestuia libertatea de creație. În a doua
parte a romanului, este relatată
experiența de iubire Barbu Hasnaș-
Lena, în urmă cu 8-9 ani. Întâlnirea a
avut loc în tren, Lena având 15 ani, el
24, cu studii de inginerie, iar ea
pasionată de romane tolstoiene. Se
regăsesc după câțiva ani, dar nu iubirea
lor nu durează, întrucât el își dorea
copii, iar ea nu se simte pregătită.
- Observăm opoziția celor două cupluri,
doi bărbați narator-personaj și o
singură femeie: Ileana/Lena.
- Dan Mihăilescu afirmă că personajul
feminin este un amestec de
nehotărâre, jucându-și destinul prin
patima dăruirii și refuzul autosacrifical
al maternității.
- Fiecare dintre cei doi bărbați doresc să
obțină de la femeia lor exact ce
respinsese celălalt.
- Critica literară subliniază preocuparea
maniacă pentru propria persoană și
accentul pe valorile personale.