Operaţia Hartmann

A fost conceputa pentru extirparea tumorilor canceroase fara posibilitatea de refacere a continuitatii
digestive in acceasi sedinta operatorie.

Se executa mai intai mobilizarea sigmoidului si a rectului superior prin sectionarea celor doua foite ale
mezocolonului pe toata intinderea lor la 1 cm distanta de reflexiunea peritoneului pe peretele dorsal.
Portiuneile pelvine rezultate din aceasta sectionare se unesc printr-o incizie transversala la nivelul
fundului de sac Douglas, aceasta incizie nefiind necesara daca tumora este la minimum 5 cm cranial de
acesta, adica daca sectiunea viscerala va interesa colonul si nu rectul superior.

Se tractioneaza cranial colonul astfel mobilizat si se mobilizeaza in acest fel digital rectul proximal pana
la 1-2 cm distal de nivlul la care se va face sectiunea rectului.

Se ligatureaza si sectioneaza artera hemoroidala superioara si sigmoidiana mijlocie pentru a putea

mobiliza ascendent colonul sigmoid.

Se sectioneaza colonul aseptic prin folosirea a doua clampe in "L" Resano.

Capatul distal se infunda pe transa si se executa pe deasupra acestuia peritonizarea.

Ulterior se extirpa zona colica tumorala si se scoate capatul proximal al sigmoidului la piele. Pentru
aceasta se sectioneaza intestinul intre doua pense strivitoare iar capatul proximal se inchide pe transa in
dublu plan asigurand etanseitatea in cursul manevrelor de exteriorizare. Este important sa se aprecieze
cu larghete lungimea necesara pentru exteriorizare pentru a evita tensiunea si riscul de necroza a
extremitatii colice. Manevrele suplimentare pentru alungire sunt posibile atat la nivelul foitelor
peritoneale cat si la nivelul pediculilor vasculari. Anumite constitutii anatomice privind lungimea
mezoului si a veselor pot impiedica exteriorizarea cel putin in pozitia ideala din FIS, exista chiar situatii
cand exteriorizarea nu poate fi realizata decat dupa manevre de mobilizare a colonului descendent.

Coloproctia ca act final in rezectia segmentului distal al sigmoidului poate avea caracter temporar sau
definitiv.

Cand este temporara, dupa un interval de minimum 6 luni in care se poate aprecia evolutia locala si
generala dupa rezectie si este posibila o noua operatie de anvergura, se poate trece la restabilirea
continuitatii colice prin anastomoza intre capatul colic proximal si bontul rectal.

Interventia in ansamblu este dificila si riscanta, deoarece comporta mobilizarea descendentului si a

unghiului splenic in vederea coborarii, desfiintarii anusului terminal (timp septic), a descoperirii si
eliberarii bontului distal rectal si a efectuarii anastomozei dupa avivarea ambelor extremitati.