- 2.

MAL i m
A n u l V. U nul 2. F e b r u a r i e 1924,

REVISTĂ
POLIŢIA POLIŢIENEASCĂ DE SPECIALITATE

R E D A C T O R R E S P O N Z A B I L P R I M R E D A C T O R
O R . V IC T O R P O P P
APARE LUNAR G E Q R G IU C H E N O I

u m a r u l i
mm i P ')'i'H'iiw«HiTim w m w w i 'iwHw m iiW T wiimwwwmwHWWWWiw

1. Cesare L o m b r o s o ..................................................................... Poliţia

2. Rezistenţa la durere a crim inalilor.....................................C e s a re Lo m b ro so
3. Deosebiri între Codul penal român şi transilvănean . . R om ul Tacian
4. Libertatea Cultului..................................................................... D r. V. Popp
5. Schimbul în natură la s a t e ..................................................... C o n s t . Doboş
6. Reforma organizării p o liţ ie n e ş t i......................................... D r. S. G heo rg hiu
7. Problema id e n tită ţii................................................................. D o cto r C rin o u
8. Omul este l i b e r ..................................................... . . . . Jean J a q u e s Rousseau
9. Despre spiritul le g ilo r ............................................................. M o ntesqu ieu
10. Atentate şi a t e n t a t a r i............................................................. Sigm und P r a g e r
11. William Pinkerton..................................................................... D r. S. G h eo rg hiu
12. Copii legitimi şi copii naturali .........................................M a x N o rtia u

/. în s e m n ă ri... pe m a rg in e a II. Din lu m ea m a re

fa p te lo r Cum î-şi m ă re sc cu ra ju l ch in ezii
M edici crim inali
J u stiţia en g leză şi crim inalii G âscă — p aznic de n o a p te
Un p o st de poliţie Ia polul de nord Un club al b ă rb a ţilo r d iv o rţa ţi
T rib u ri de hoţi u cig aşi
M ijloacele de tra n s p o rt ale unei poliţii O rdin p o liţien e sc
m oderne O „c ăp ităn e asă " — d e p ira ţi
R evizuirea, G raţierea P ă ţa n ia u n u i c a rd in al
Un p o s t „oficial" d e c e r ş e to r
R e ab ilitarea şi A m nestia Un p ro c e s d e v ră jito rie
III. Ilu s tra ţiu n i
1. C e sa re Lom broso
2. W illiam P in k erto n
3. Un p o s t d e poliţie la polul d e n o rd

'D-sale

p . u.

Judeţul

R e d a c ţ i a şi a d m i n i s t r a ţ i a : G / u j , S t r a d a B ă i i 3 .
 Schwăbische Schwăbische
Zentralbank G. fiandels u. Gewerbe-
Timişoara Bank A. G
Gegrundet: 1895.
T e le ţjra m m a d rc s s e : Schw abenbank Temesvar-Llovdzeile
m
A k tie n k a p ita l: Lei 8 .0 0 0 .0 0 0 A k tie n k a p ita l: 8 ,0 0 0 .0 0 0 Lei
R es e rv efo n d s : Lei 9 .0 0 0 .0 0 0 Teiegram m atiresse :
S p a re in la g e n : L e i4 0 .0 0 0 .0 0 0 HA NDELSSGH WA BEN
Telefon N r.: 12-20, 12-23, 18-30.
Telefon: Nr. 4 und 9-72
m
Telefon der Devisenabteilung: Nr. 1894, 1895, W arenahteilung :
1116 und 1117 ,,S v ab ia “ Handelshaus.
Z e n tra le : F ilia le n : in Deta und Modosch.
T e m e s v a r-ln n e re Stat/i, P iaţa Un i r e i 9

W c c h s o ls t u h o ; E xpositu ren :
Temesvar-Innere Stadt, Str. Lonovici Nr. 1 (Bischdfl. Palais) in Deutsch-Stamora und Bogarosch.
F i lia lk a s s a :
Temesvar-Josefstadt, Str. Berthelot Nr. 9. Obernimmt Spar- und Kontokorrent-Einlagen.
F ilia le n : m
Billed, Gross-Sankt-Nikolaus, Liebling, Lugosch, Effektuirt Oberweisungen auf sămtliche in- und
Perjamosch, Warjasch
E x p o s itu r e n : A ib r e c h t s i/ r o , A itb e s c h c n o w a , auslăndische Plătze zu kulantesten Bedingungen.
B u z ia s c h , G e r tia n o s c h , J o h a n n is fe ld , K e g ie v ic i.
G U n s tiq c V e r z in s u n g v o n S p a r e in ia g o n , K a u f u n d
V o r k a u f v o n D e v is e n , v o r t o ilh a f t e A h w ic k lu n g B efasst s ic h m it s a m tiic h e n Zw oigo d. Bankfaches.
s a m t lic h c r B a n k g c s c h a ftc . Zum Dovisonhandei a u to r is ic r t.

Banca Generală de Credit

Ungară
Banca Agrara
Ungarische Allgemeine
• •
fimisana S P, A.
Kreditbank Centrala:
• •
A Timişoara
i

Mcigyar Altaldnos Telefon: 6, 14-66, 16-74, 16-75.

net
Susursala: ARAD.
Hitelbank Telefon: 800, 801, 803.
Centrala - Hauptanstalt - Kozpont:
Budapest
Sucursale - Filialen - Fiokok:
B ra ş o v , O ra d e a -M a re , T im işo ara.

Efectuează p u n c tu a l
ş i in condiţiile c e le m ai
avan tag ioase p lăţi, r e m ite r i, v ir a ­
mente, etc. in ţ a r ă ş i
s tră in ă ta te .

S ecţie de b a n c ă i — S ecţie de m ă r f u r i
A re a u to riz a ţie
B ankabteiiung — W arenahteilu ng defin itivă de a negocia (cum păra
B an k o s ztâiy — Â ru o s ztâ ly ş i vinde) devize s tre in e .
 CE S AR E L O A IR R O so f 1909
* 1836
îndem nul nebuniei. 3) C r i m i n a ­
Ilu stru l antropologist şi socio­
lu l d i n o b ic in u in ţă , care comite
log italian Cesatre Lombroso a dat,
crim a d in tr’o slăbiciune m orală şi
p rin teoriile sgle noui şi ingeni­
oase, o nouă orientare sociologiei care, crim a odată făptuită, o re­
petă din obicinuinţă. 4) C r im i­
şi îndeosebi criminologiei. E l a
pus problema crim inalităţii într'o n a l u l p a s i o n a l , cel care e de­
lum ină cu totul nouă. Lombroso term inat la crimă, m ânat de o
justifica responzabilitatea indivi­ pasiune violentă şi o) C r i m i n a l u l
dului criminal, p rin determinism, d e o c a s i» , adică acela care Să­
ia r nicidecum p rin liberul arbitru, vârşeşte crim a num ai p rin forţa
aşa cum se socotea m ai înainte. îm p reju ră rilo r exterioare cum ar
E l dărâmă vechile concepţiuni des­ fi de p ild ă mizeria.
p re omul criminal şi creiază şcoala R em ediile recomandate de L om ­
antropologică, studiind, n u delic­ broso s u n t: internarea în azile
tul în sine, ci pe delicvent. P rin ­ şi ospicii a criminalilor nebuni,
cipiile sale antropologice sunt tra­ iar p en tru crim inalii născuţi, pe­
tate cu cea m ai mare competenţă deapsa cu moartea.
în marea sa operă: L ’ U o m o Ia tă câteva din scrierile sale
D e liq u e n t e , apărută în 1876 şi p rin c ip a le :
tradusă în mai toate limbile moi Crima, cauzele şi remediile ei
derne. Originalitatea acestei doc­ publicate în 1907; Antropologia
trine se rezumă în existenţa tip u ­ crim inală şi progresele ei recente;
lui criminal înăscut. F em eia crim inală şi prostituată
Lombroso îm parte pe crim inali (1896) în colaborare cu G .Ferrero;
în cinci categorii: 1) C r i m i n a ­ Cronica politică şi revoluţiunea
l u l n ă s c u t , care poartă semne în raport t u dreptul, au antropo­
particulare şi stigmate degenera­ logia crim inală şi cu ştiinţa de
tive, pe cari savantul antropolo­ guvernăm ânt, scrisă în unire cu
gist le tratează pe larg în tr ’un R . L a sc h i; şi încă: Istoria pro­
studiu special. 2) C r im in a l u l greselor antropologice şi Sociolo­
n e b u n ; acesta comite omorul sub giei crim inale dela 1895— 1898.

Rezistenţa la durere a criminalilor

C ea m ai m are anom alie a crim inalilor n ă sc u ţi, p e care
n 'o găsim atât de e x a g e ra t n ic i chiar la să lb ateci, este re­
zisten ţa la durere, sau analgesia.
Medicii închisorilor ştiu că o p eraţiunile cele m ai du­
rero ase, (de pildă ap lic a ţiu n e a fierului roş) s u n t adeseori
fo arte puţin sim ţite de crim inali.
U 11 hoţ se lasă să i se am puteze un picior fă r ă nici un
g ea m ă t şi se am uză, în urm ă, jucându-se cu b u c a ta de p i­
cior tăiată.
Un asasin, elib erat din ocnă d u p ă te rm in a re a p ed e p ­
sei, ru g ă pe director să-l m ai ţie închis; v ă z â n d ru g ăm in ­
te a sa respinsă, îşi deschise pântecul eu coada u n e i linguri,
ap o i u rcă lin iştit sc a ra şi se culcă în p a tu l său u n d e ex p iră
p este câteva clipe, fă ră să se vaite câtu şi de p u ţin .
A sasinul D escourbe, p e n tru a n u fi dus la ocnă, îşi
făcu la picioare răni artificiale şi, o d a tă vindecate, îşi trecu
cu u n ac un fir de p ă r prin ro tu lă : n u tre c u m ult
şi m uri. M andrin, m ai în a in te de a i se tă ia capul, fu
strâ n s cu un cleşte în ro şit, în opt locuri diferite, la m âini
şi la pcioare, fă ră a sco ate un suspin. P e n tru a face să dis­
p a r ă un sem nalm ent n ep lăcu t, sem nalm ent ce l’a r fi tr ă ­
d at, unul făcu să-i sa ră tr e i dinţi din g u ră, cu a ju to ru l ier-
bei de puşcă. Un altu l îşi ju p u i p ie lea feţei cu b u c ă ţi de
sticlă. Am v ă z u t doi u cig aşi care se d e n u n ţa se ră u n u l pe al­
tu l şi care se u ra u de m u ltă vreme. In tim pul câ n d se plim ­
bau, se aru n c ară unul a su p ra altuia strân g â n d u -se câteva
m inute: unul m uşcând b u za celuilalt, a ltu l sm u lg ân d p ăru l
ad v ersaru lu i; am ândoi se plângeau, în urm ă, n u de rănile
p rim ite şi cari fu ră u rin ate de accidente g rav e , d a r că au
fo st opriţi de a-şi com plecta răsbu n area.
A ceastă analgesie ne explică^ m ijlo acele cu m p lite de si­
nucidere în tre b u in ţate a tâ t de des p rin închisori, c a şi a p le ­
carea la sinucidere chiar la ac ei c a ri n u au d e c â t c â te v a
zile de închisoare, d u p ă cum s’a c o n s ta ta t de m ulte o ri la
în ch iso area M azas din P aris. E a n e lă m u reşte c â te v a feno­
m ene ciu d ate ale lumei crim inale, ac ela, m ai ales, p e care
p oeţii v ech i îl num eau in v u ln e ra b ilita te şi pe care, cu un
cu v ân t m ai m odest şi m ai m edical, îl v oi num i d isv u ln e -
rabttitatea crim inalilor.
P ro feso ru l B enedikt a v ă z u t în tr ’o în ch iso are p e u n b an ­
d it din faim o asa b an d ă a lu i R ozsa S â n d o r de o în ă lţim e de
uriaş şi cu o p u te re de atlet, care, lu â n d p a rte la o re v o ltă
a prizonierilor, fu b ă tu t de g a rd ie n i astfel, că av u m a i m ul­
te v erteb re ru p te.
T o ate răn ile se v in d ecară, d a r u ria şu l de m ai în a in te
devenise un fel de p itic, to tu şi el co n tin u a să lu creze în
atelieru l în ch iso arei şi să se slu je a sc ă de ciocanul g reu , c a
în zilele sale de m are vigoare.
C ât d esp re mine, am v ăz u t lu c ru ri şi m ai c iu d a te ; u n
h o ţ su rp rin s o d a tă în tim p u l u n ei ho ţii, c ă p ă tă o a t â t de
p u te rn ic ă lo v itu ră de to p o r, că a v u fro n ta lu l d re p t c ră p a t
cu d esăv â rşire ; p este 15 zile fu co m p lec t v in d ecat.
C ran iu l aceluiaşi b a n d it d in b a n d a lu i R 6 zsa S ân d o r,
despre ca re v o rbeşte d-1 B en ed ik t, fu trim is la ex p o ziţia
de an tro p o lo g ie din R o m a de c ă tre p ro fe so ru l L en h o ssek :
osul p a rie ta l stâ n g e ra enorm tu r tit, efe ctu l m iei ră n iri cu
arm ă, care to tu şi, nu l-a îm p ied ic at, c â te v a zile d u p ă r ă ­
nire să în fru n te mai m u lte zile în şir, tru p ele a u s tria c e
şi ruse.

— 27 —
 Indivizii ca ri posedă a c e a stă d isv u ln erab ilitate se so­
c o te sc ca privilegiaţi, ei d isp reţu esc pe oam enii d elicaţi
şi sen sibili. E o p lăcere p e n tru aceşti fel de oam eni de a
ch in u i pe alţii, pe cari îi p riv esc ca pe nişte cre atu ri in­
ferio are.
Ia tă un în d o it izvor de cruzim e la crim inali, d u p ă cum
f o a rte bine o sp u n e B enedikt: „C ând vedem suferin ţele al­
to ra , resim ţim noi înşi-ne, cu aju to ru l m em oriei noastre,
Deosebiri intre Codul Penal român şi transilvănean
D in anul 1918 p â n ă astăz i, tim p de 5 ani, decând ţin u ­
tu r ile ard elen e s’au alip it la vechiul reg at, asistăm în c ă la
tr is tu l spectacol, că n u s ’a p u tu t face unificarea legisla­
tiv ă . D ar d ac ă în m a terie civilă, com ercială, am p u ­
te a adm ite că p o t fi în tr ’un stat m ai m ulte legiuri.
d u p ă obiceiurile fiecărei regiuni, apoi în m ateria p en ală
nu a re rost. D eoarece o infracţiu n e care se p edepseşte in
A rd e a l trebue să se p e d e p se asc ă şi în B ucovina şi în D obro-
g e a . In frac to ru l din D obrogea nu se p o ate pune la a d ă ­
p o stu l legii din A rdeal, cân d săvârşeşte o in fra cţiu n e în
S ib iu pe m otiv c ă aceea infracţiune nu este p re v ă z u tă în
le g ea ardeleană, precum nici infractorul din A rd e a l care
să v â rşe şte o infracţiu n e la Bucureşti, să nu fie p ed ep sit,
p e n tru c ă legea p e n a lă din vechiul re g a t nu-1 p edep seşte.
A d ică e destul s ă trec i C a rp a ţii p en tru c ă p e n tru un ele in ­
fra c ţiu n i să nu fii pedepsit, deşi dincoace de C a rp a ţi ai fi
p e d e p sit, V edem d a r anom alia la care am a ju n s d u p ă 5 an i
d e co n vieţu ire a vechiului re g a t cu A rdealul şi B ucovina.
D ar să intrăm în detălii:
C odul penal rom ân datează din 1865 lu a t d u p ă codul
fra n ce z din 1810; ia r codul m aghiar din 1878 lu a t în p arte
d u p ă codul g erm a n şi au striac , deci co d u l penal m aghiar,
a p lic a b il în T ra n silv a n ia este m ai nou d e c â t codul rom ân
şi ca a ta re va av e a d ispoziţiuni su perioare codului n o stru ,
deşi codul n o stru a su ferit m odificări ulterio are.
S u n t anum ite principii m oderne ce lipsesc codulu i nos­
tru , p e care le vom enum era, a ră tâ n d to to d a tă şi deosebi­
rile în tre ele. d acă există şi în codul rom ân.
A şa în codul p en al legiu ito ru l rom ân defineşte felu l in­
fra cţiu n ii d u p ă pedeapsă.
A d ică in fracţiu n ea va fi crim ă, dacă e p ed e p sită cu re­
clu ziu ne, m uncă silnică, detenţie şi d e g ra d a ţie civică.
D eci, ca să ştim că in fracţiu n ea e crim ă ne u ităm la pe­
d eap să.
In codul m ag h iar in fra cţiu n ea e crim ă, p entru c ă aşa a
denum it-o legiu ito ru l şi o distinge de delict fie d u p ă v a­
lo are, fie după îm p re ju ră ri.
D e ex.: fu rtu l fie sim plu, fie calificat,’ du p ă leg ea ro m ân ă
e delict, p e n tru c ă p ed e ap sa este dela 15 zile înch iso are
p â n ă la 5 ani în ch iso are corecţională, a r t 308, 309 şi 310
p â n ă la p unctul 6.
D acă p edeapsa ce se dă fu rtu lu i este recluziunea, adică
în cazurile a rt. 310 p u n c tu l 1 şi 2 final, când a u to rii au
arm e, sau su n t asociaţi p e n tru a com ite tâlh ării, atu n ci
fa p ta se califică ca crim ă şi deci va fi de co m p etin ţa cu r­
ţilo r cu juraţii.
In codul m a g h iar fu rtu l se califică d u p ă valo are şi îm ­
p re ju ră ri, astfe l: D acă v a lo a re a lucru lu i fu ra t n u e m ai
m a re de 2000 coroane (1000 lei) fu rtu l e delict (a rt. 48).
P e s te aceasta sum ă e crim ă. Mai este crim ă orice fu rt cali­
fica t, anum e: f u rt dela stă p â n , fu rt p rin sp a rg e re şi esca­
la d a re şi în sfâ rşit to a te fu rtu rile calificate, în care caz
— 28
senzaţiuni la fel, resimţim, p e n tru a zice astfel, copia ace­
sto r suferinţi. De aici se n aşte co m p ătim irea pe care o so­
cotim ca o v irtu te. Cu cât suntem m ai sensibili, cu tâ t sun­
tem mai p o rn iţi spre com pătim ire. C ând există din n aştere
o m icşorare a senzibilităţei p e n tru d u rerile şi sentim entele
neplăcute, atu n ci sentim entul com pătim irei e ap ro ap e ex­
clus.“ ( U A n tro p o lo g ie crim inelle).
C E S A R E LOMBROSO.
com petinţa de ju d ecată este a trib u n alu lu i, — afară
de fu rtu l sim plu până la 2000 coroane (1000 lei) care
este de co m p etin ţa Ju d ecăto riei de Ocoale. Deci, g rija
o fiţeru lu i de p o liţie ju d iciară este să a ra te v alo area lu cru ­
lui fu rat, cân d cercetează în astfel de caz. C ât despre p e­
deapsă, delictu l de fu rt se p edepseşte d ela 1 zi p â n ă la 1
an închisoare corecţională, iar crim a de fu rt dela 6 luni
p ân ă la 5 an i recluziune şi chiar p â n ă la 10 ani tem niţă
g rea (m uncă silnică).
V edem d ar că recluziunea începe d ela 6 luni şi deci p en­
tru crim e, astfel cum le consideră codul p en al m aghiar, se
p o ate de a c e s t term en de p edeapsă.
Din ac e a stă expunere rezultă, că m ijloacele de co n strân ­
gere p e n tru in fracţiu n ea de fu rt s u n t m u lt mai m ari, p e­
depsele fiind m ai grave d u p ă codul m aghiar, căci se poate
da recluziune de 6 luni de zile (m inim um ) p en tru furtul
unui p alto n , care valorează mai m ult de 1000 lei, p e când
d u p ă legea n o a s tră în cazul acesta se dă 15 zile închisoare
corecţională, bine înţeles fă ră ap licarea circum stanţelor
aten u an te.
T o t astfel ab u zu l de încredere, care în codul m aghiar
se num eşte su stracţiu n e, d acă v alo area lu cru lu i su stras este
sub 1000 lei e delict, de co m p etin ţa ju d e căto riilo r de ocoale,
iar d ac ă este p este 1000 lei e crim ă, de com petinţa trib u ­
nalu lu i, cân d se poate da p ed eap sa recluziunei p â n ă la
5 ani.
(A rticolul 323 codul p en al rom ân p edepseşte p â n ă La 2
ani închisoare corecţională).
L a fel cu înşelăciunea, când se co n sid eră ca delict, dacă
p ag u b a p ricin u ită este sub 1000 coroane (500 lei).
Spre a te rm in a cu acest capitol, am intesc că în p riv in ţa
fu rtu lu i, codul m aghiar are o definiţie su p erio ară codului
rom ân, căci p e când codul rom ân cere ca lu area lu cru lu i
altu ia să fie p e sub ascuns p e n tru a se considera ca fu rt,
codul m ag h iar n u cere ac e a stă condiţie şi chiar orice luare
pe fa ţă o co n sid eră ca furt. D. e. d ac ă cineva ia p ă lă ria de
pe cap u l cu iv a şi fuge cu ea, acest fa p t în d rep tu l rom ân
a r d a n aştere num ai la d esp ăg u b iri civile, nefiind conside­
r a t ca fu rt, p e cân d în codul m aghiar se v a pedepsi ca crim ă
de fu rt, d acă v aloare este p este 1000 lei.
D ar să trecem mai d ep arte şi să vedem cari su n t in frac­
ţiu n ile p e care legea rom ână n u le consideră ca in fracţiu n i
şi deci n u le pedepseşte.
A rticolul 470 c. penal m aghiar, p edepseşte cu închisoare
co recţio n ală, pe cel ce dă sau p ro m ite u nui fu n cţio n ar p u ­
blic o sum ă de bani, p e n tru a face să se ab a tă de la înda-
to rile sale; ad ică legea m a g h iară p ed ep seşte pe m ituitor,
ceea ce în leg ea rom ână nu există.
Să luăm un caz: o p erso a n ă din vechiul reg at, trecân d
m unţii, p ro m ite fu ncţionarului din B raşo v o sum ă de bani,
p e n tru al face să se a b a tă dela în d a to rire a lui de fu n c­
ţionar.
—
 E i bine, d acă funcţio n aru l e cinstit şi d en u n ţă faptul,
în cazul acesta, se v a p ed e p şi şi m ituitorul.
S’a în cercat la noi, să se considere m itu ito ru l c a ag en t
p ro v o ca to r la in fracţiu n ea luării de m ită, conform a rt. 47
c. p. rom ân, însă in te rp re ta re a această nu a reu şit, p e mo­
tiv că regulele penale sunt de strictă in te rp re ta re .
V edem dar, că legiuitorul m aghiar a re o dispoziţie su­
p e rio a ră în a c e a sta p riv in ţă şi mai ales fericită p e n tru tim­
p u rile actuale.
In ceeace priveşte crim ele şi delictele co n tra pudoarei,
codul m aghiar are dispoziţii superioare codului n o stru . Aşa
actele impudice nefireşti, fie că su n t să v â rşite în tre b ă r­
b aţi, fie că su n t săv ârşite de oam eni cu anim ale, se ped ep ­
sesc conform art. 141, considerându-se ca delicte, d a c ă sunt
făc u te fără violenţe şi ca crim e, dacă su n t cu v iolen ţă.
A sem enea incestul, adecă co abitarea în tre ru d e ascen­
d en te şi descendente şi în tre fraţi se p ed e p se şte cu pe­
depse ce variază şi m erge p ân ă la 5 an i te m n iţă g rea.
A ceste infracţiuni nu se pedepsesc după codul p en a l ro­
m ân, decât num ai dacă a r întruni elem entele u n u i a te n ta t
la pudoare.
D elictul de proxenetism (deprindere la d esfrâu ) asem e­
n e a se pedepseşte după codul m aghiar, când o perso an ă
p ro c u ră p en tru altul o fem ee onestă mai tâ n ă ră de 20 ani
în scop de coabitare, sau cân d cineva decide o fem ee onestă
de a în tră în tr’un bordel. In cazul acesta, d ac ă fem eea e
sub 20 ani, se consideră ca crim ă.
D u p ă codul rom ân se pedepsesc p roxeneţii c â n d a ţâ ţă la
d esfrâu num ai pe m inori, conform art. 267.
Şi în această p riv in ţa codul penal m ag h iar a re dispo­
ziţii superioare codului rom ân, pedepsind unele infracţiu n i,
care la noi deşi se p ra c tic ă pe o sc ară destul de întinsă,
to tu ş i răm ân nepedepsite.
A su p ra găsirei unui lu cru strein codul p en al m a g h ia r are
o dispoziţie mai fericită, căci pedepseşte pe ori ce individ,
care găsind un lucru nu-1 p re d ă în term en de 8 zile a u to ri­
tă ţii sau celui care l’a p ie rd u t (art. 365), pe cân d codul ro­
m ân pedepseşte pe cel care găsind lu c ru ri şi întreb ân d u -se
de ele le va tăgădui, sau d acă le găseşte înt.r’o c u rte nu le
v a a ră ta p ro p rie ta ru lu i (art. 327 şi 328 c. p. r.), altfel nu se
p ed ep seşte.1
D eci dar p o t găsi un lu c ru şi dacă nu în tre a b ă nim eni
d espre el, nu su n t pedepsit, pe când în le g isla ţia din Ar­
d eal luciul g ă sit eşti d ato r a-1 pred a în 8 -zile. în caz con­
tr a r faptul se consideră ca însuşire pe ned rep t.
A rticolul 327 c. p. m ag h iar pedepseşte de asem enea pe
cel oare violează secretul scrisorilor, sa u cel ca re divulgă
un secret prin violarea unei scrisori. A cesta se v a pedepsi
p â n ă la 3 ani închisoare, p ân ă când conform co d u lu i penai
rom ân, această infracţiu n e nu se ped ep seşte d e c â t când e
să v â rşită de funcţionari.
In ceeace p rv eşte defăim ările sau injuriile ad u se me­
m oriei unui defunct, spuneam la c u r s u l. de p ro c e d u ră p e­
n ală. că m oştenitorii n u p o t cere despăgubiri c o n tra celui
ce a defăim at un m ort şi nici nu se p ed ep seşte de codul
p enal, dacă e săv ârşit acest fapt, de oare ce infracţiu n ea
p o sterio ară m orţii nu dă loc la acţiune, în tr u c â t condiţia
calom niei şi injurieri, conf. 294—305 este, că in ju riile să
fie ad resate unei persoane în viaţă.
E i bine, du p ă codul m aghiar defăim area un u i decedat
sau a memoriei sale, se pedepseşte, considerându-se ca delict,
Asem enea codul m a g h iar pedepseşte şi discred itarea,
1 Vezi articolul din „C urierul Judiciar*1 No. 4 din 30 Ia­
n u arie 1921 al D-lui J u d e c ă to r Gh. Decan „Din C odul Penal
U n g ar.“
- 29
ad ic ă pe acela, care periclitează c re d itu l a ltei p ersoane (art.
247. P.)
T o ate ac estea in fracţiu n i, pe c a re le-am en u m erat, p a rte
din ele n u ex istă în codul p en al ro m ân , iar p arte , deşi
există, s u n t în c ă incom plecte, d o v ed in d a stfe l o su p e rio ri­
ta te a legii p en a le m aghiare fa ţă de codul rom ân.
O m ică deosebire treb u e să relev ez la loviri şi răn iri.
L eg iu ito ru l rom ân îm p a rte lovirile şi răn irile în: 1 L oviri
şi ră n iri sim ple care n u cau zează in c a p a c ita te de lu cru :
2. R ă n iri şi lo v iri grave, acele ca re cau zează vre-o in c ap a­
citate de lu c ru ; 3. R ăn iri şi lo v iri ca ri a u cauzat m oartea,
această fiin d so co tită ca crim ă.
L eg iu ito ru l m aghiar a re alte n o rm e în ap recierea leziu­
n ilo r şi an u m e: term enul d e vin d ec a t, a ş a că, d acă leziunile
se v in d ecă în 8 zile, in fra c ţiu n e a co n stitu e delictul de le­
ziuni co rp o rale u şo are; 2. D acă le ziu n e a se v in d ecă până
în 20 zile, in fra c ţiu n e a co n stitu e d elictu l de leziuni corpo­
rale g rav e , am bele fiind de c o m p e tin ţa ju d e că to ru lu i de
ocol.; 3. D acă leziunea se v in d ecă în m ai m ult de 20 zile,
precu m şi d a c ă cel ră n it a răm a s schilod, slu t etc., atu n ci
avem crim a de leziuni co rp o rale de com p etin ţa trib u n a lu ­
lui, şi 4 vin leziunile c'are au c a u za t m o artea.
Deci, în ca zu ri de leziuni co rp o rale , c o n statarea d u rate i
v in d ecărei răn ilo r cauzate de un m ed ic (ju stiţia p o a te cali­
fica fap tu l).
P riv ito r la u ltra g iu co n tra u n u i fu n cţio n ar p u b lic în
ex erciţiu l fu n cţiu n ei, avem o deosebire în tre leg iu irea ro­
m ână şi cea m aghiară.
P e cân d a rt. 182 cod. pen. ro m ân co n sid eră ca u ltra g iu
cel ce p rin g estu ri, scrieri in ju rio a se a tin g e ono area u nui
fu n cţio n ar cu ocazia ex e cu tărei slu jb e i lui, legea u n g a ră
cere v io len ţe şi am en in ţări p eric u lo ase p e n tru a considera
u ltrag iu , a ltm in te ri p o ate fi c o n sid e ra t ca o insultă,
Cu a c e a sta am term in at e x p u n e re a u n o r p ă rţi m ai inpor-
ta n te a in fra cţiu n ilo r din legea m a g h ia ră a p lic a tă în A r­
deal, în deosebire de legea rom ână.
N atu ral m ai sunt şi a lte deosebiri, în să am c ă u ta t să re­
levez pe cele m ai im p o rtan te, p e a c e le a de cari se izbeşte
m ai des un o fiţer de p oliţie ju d ic ia ră .
D ar să trecem mai d e p a rte şi s ă vedem an u m ite p rin ­
cipii cari lip sesc codului n o stru p e n a l şi care co n stitu esc
o su p e rio ritate fa ţă de el şi an u m e:
1. Susp en d a rea pedepsei: A cest p rin c ip iu afla t în legea
franceză şi cu noscut sub num ele de le g e a B erenger, p re ­
vede că, ju d e c ă to rii d u p ă ce au p r o n u n ţa t p ed e ap sa, p o t
susp en d a ex e cu tarea ei, p â n ă cân d in d iv id u l a fost con d am ­
n a t a d o u a o ară,
D acă un in d iv id care a s ă v â rş it o in fracţiu n e este con­
dam nat, n u v a ex ecu ta p ed e ap sa d e c â t d a c ă m ai să v ârşeşte
o n o u ă in fra cţiu n e şi a tu n c i ex ecu tă şi p rim a p ed e ap să şi
pe a doua. L a n oi sau a d u s m a ri critici acestei legi, şi de
aceea nu s'a p u tu t in tro d u ce, deşi ea e x istă în m u lte le­
giuiri m od ern e ca cea fran ceză, b elg ian ă , g erm an ă etc.
2. L iberarea condiţională este o m ă s u ră pe ca re legiui­
to ru l a lu a t-o în scop de în d re p ta re , a co n d am n atu lu i, eli-
berându-1 din închisoare când d ă dovezi de p u rta re bu n ă.
A stfel, nu-i co ndam nat la reclu ziu n e sa u m uncă silnică,
dacă a e x e c u ta t două treim i din p e d e a p s ă şi-a a v u t p u r­
tă ri bune i-se ia rtă re stu l de p e d e a p s ă ad ic ă 1/3 ce m ai
av ea de e x e c u ta t. Tot astfel p e n tru orice fel de p ed ep se,
d acă co n d am n atu l a av u t p u r tă r i bu n e.
N atu ra l c ă in stitu ţia elib erării co n d iţio n ale e fo a rte b u n ă
căci dă p rile ju l m ultor co n d a m n a ţi să se p o căiască în ain te
—
de eşire a din închisoare, ţn sp e ra n ţa că v a eşi m ai degrabă
din închisoare, m ai ales p e n tru cei care sunt in fracto ri de
m e serie sau crim inali n ăscu ţi. S’a intro d u s şi 1a. noi un fel
de liberare condiţio n ată, d a r incom plectă şi anum e darea
co n d a m n a tu lu i la m uncă, în să după te rm in area tim pului
de m uncă, co n d am n atu l u rm e a z ă să se p rezinte la închi­
so a re , spre aşi co n tin u a re s tu l pedepsei, astfel că în sis­
te m u l nostru c o n d a m n a tu lu i nu-i se ia rtă nim ic. Şi din sta­ acesto r artico le din codul p en al rom ân din A rdeal. A lte
tis tic a recen tă a p arc h e tu lu i O radea-M are s ’a c o n s ta ta t că dificultăţi se m ai ivesc şi cân d m ilitarii şăvârşesc in fra c­
cei elib eraţi p e n tru m uncă la exp irarea term enului nu s’au
m a i reîn to rs, cei m ai m ulţi fugind în U ngaria, a lţi ascun-
zân d u -se, în sp e ra n ţa că n u v o r mai fi prinşi.
3. Un alt principiu bun este scăderea d in pedeapsă a în ­ ilitaru lu i leg ea din A rdeal. Şi a tu n c i m ilitarul v a fi p e­
ch iso rii p re ve n tive , ad ică d ac ă un individ a fost ţin u t în
p re v e n ţie 3 luni de zile şi a fost condam nat la 7 luni va
m a i executa num ai 4 luni, socotindu-se închisoarea dela
d a ta când a fost în a in ta t parchetului.
A cestea sunt principiile m ai im portante din codul m a­
g h ia r care se ap lică în A rdeal. D upă cum vedem în ele g ă ­
sim p ă rţi su perioare, care a r trebui intro d u se, şi cred că
p a r te se vor in tro d u ce în leg islaţia u n ificată a ţării, atu n ci
c â n d se v a face. A m enţine două sau tre i legiuiri p en ale
(că ci în B ucovina e cea au striac ă), e un rău fo arte m are,
că ci pe lân g ă că ştirb e şte din u n ita te a ţării, d ă n aştere
la m ari d ificultăţi. A stfel rele v una destul de im p o rtan tă.
D u p ă legea speculei, a tâ t cea veche cât şi cea nouă,
re c id iv ă în m a terie de sp e cu lă se pedepseşte m ai g ra v , u r­
m â n d a se fcae ap licarea articolelor 43 şi u rm ăto rii al
c. p . r.
Ce se în tâ m p lă ? C odul m aghiar nu tra te a z ă rec id iv a în
L IB E R T A T E A C U L T U L U I
C o nstituţia n o a s tră înscrie ca un p rin cip iu de cin ste al
ei lib e rtate a cultului. G ândul care a p rez id at la în sc rierea
a c e stu i p rin cip iu în p a c tu l n o stru fundam ental ne onorează,
co n stituie un c e rtific a t de în a ltă m orală n aţio n ală şi de ci-
v ilizaţe, L ib e rta te a cu ltu lu i n u se referă la m ăru n te chestiuni
d e form ă sau de p ra c tic ă religioasă. L ib e rta te a cu ltului
în seam nă în a in te de to a te lib e rtate a de con ştiin ţă: ia r câşti­
g â n d lib e rtate a de co n ştiin ţă ca p o stu la t al vieţei om eni­
r e a a făcut un p aş m ai d e p a rte pe calea fă ră de sfâ rşit a de-
săv âşirei.
In adevăr, ce p o a te fi m ai dureros p e n tru d em n ita tea om u­
lu i, decât o p resa re a co n ştiin ţei sem enilor? Omul este cea
m a i in altă expresiune a v ie ţe i anim ale. C reiat „ d u p ă chi­
p u l şi asem ăn area în a ltu lu i C reator a to a te p ă m â n te şti" se
p o te adm ite c a om pe om să se nesocotiască în ceea ce
li-a d at D um nezeu T a tă l m ai sublim şi m ai ap ro a p e de ase­
m ă n a re a L ui „c o n ştiin ţa ." în c e rc â n d a p e rse c u ta sau a
o m o rî în tr’un a lt om co n ştiin ţa, te fac i v in o v at de schilo­
d ire a sau d istru g e re a în să şi a lui D um nezeu. C ăci u n om
cu conştiinţa a d o rm ită este un om din care dum nezeeseul
c re a ţie i a fo st alungat
I a tă de ce p rin cip iu l lib e rtă ţe i cu ltu lu i înscris în C onsti­
tu ţie ne face cinste ca p o p o r al lui D um nezeu p re păm ânt.
D in nefericire oam enii s în t însă m ai lesne în c h in a ţi către
cele rele, d e c â t să se rid ic e la în ţe le g erea celor bune si
frum oase. Au fost, e d re p t o m ână de oam eni vrednici, de
o am eni cu g â n d u ri bune şi cum inţi ca ri şi-au d a t ostenială
- 30
p a rte a g en e rală a codului, ci consideră în stare de recidivă
num ai p en tru 3— 4 infracţiuni, pe care le specifică la fie
care caz în p a rte a specială, ca: fu rtu l, şantajul, tâlh ărie
su stracţiu n e sau tăinuire. A stfel fiind, cum aplici a rt. 43 cod
penal cu regulele lui la delictul de speculă, când artico lu l
43 nu are eq u iv alen t îri legea m a g h iară?
Nu răm âne d ecât să adm item o in tro d u cere im plicită a
ţiuni în A rdeal. In cazul acesta se ju d e c ă după legea din
vechiul re g a t de ju stiţia m ilitară, ia r d ac ă m ilitarul a s ă ­
v â rşit in fra cţiu n i în com plicitate cu un civil, conform C. J.
M ilitare judecân d u -se de trib u n alele civile, se v a aplica
m
d ep sit şi p e n tru infracţiunile pe care codul p en al rom ân
nu le p rev ed e, num ai din cauză că a să v ârşit infracţiu n ea
în com plicitate cu un civil.
Cu ac ea sta am term in at an alizarea codului penal. N u am
v ru t să a r ă t su p erio ritatea codului p en a l m aghiar faţa de
codul rom ân.
Şi el are defectele sale precum şi codul n o stru are p ărţile
lui bune.
D ar am c ă u ta t să relevez unele d iferenţe ce ex istă în tre
am bele legiuiri, şi să a ra t ofiţerilor de poliţie ju d iciară din
A rd eal că se p o t izbi în serviciul lo r de anum ite chestiuni,
pe care în şco ală nu au a v u t p rile ju l să le studieze.
îm i răm ân e să ară t în tr ’un n u m ă r v iito r şi deosebirele
de p ro ced u ră penală, deosebiri care su n t mai p ro n u n ţate
şi cari p re z in tă m ai m are im p o rta n ţă prin fap tu l ce p ri­
v eşte lib e rtate a individuală.
RO M AN T A C I A N
Procuror la T rib u n a lu l Oradea-Mare.
să deschidă orizonturi m ai în a lt om eneşti vieţei publice ro ­
m âneşti. P rin c ip iu l a fost a d o p ta t, d ar p rac tica e în că d e­
p a rte de a corespunde în to tu l prin cip iu lu i. Anii lungi de
robie şi ad o rm ire a conştiinţelor n o a stre se răzbună. In obi­
ceiurile n o astre a u răm as în c ă m u lt din procedeele neom e­
n eşti ale trec u tu lu i, de oare n u sîn tem vinovaţi. N u ştim
p re ţu i cum se cuvine nici lib e rtate a n o astră, nici lib e rta te a
pe care am dăruit-o cu g ân d bun şi alto ra.
C âte cred in ţe n u au în că a suferi sub regim ul lib ertăţei
cu ltu lu i? N i-am obişnuit a to lera c â te v a confesiuni consa­
crate. T olerăm , m ai m ult, religiuni p ăgâne, d ar n u tolerăm
libera co n ştiin ţă în credinţa lu i C hristos a celor ce n u vor
să fie m ici ortodoxi, nici catolici, n ici reform aţi sa u u nitari.
Şi ac e a stă m en talitate oare face ră u în convingerea că face
bine şi se m ândreşte eu spoiala de frum useţe a „lib ertăţei
cu ltu lu i" este caracteristică vieţei n o astre m orale, anchilo­
z a tă de n ed re p tăţile trecutului.
A r fi tim p u l să se înceteze cu persecu ţiu n ile duse îm ­
p o triv a u n o r oameni cari au o co n ştiin ţă şi n u cer d ecât
să li-o lăsăm liberă a lă tu ri de a n o astră . Şi cea d in tâi a u to ­
r ita te care este chiem ată să ap ere d rep tu l de lib ertate a
cu ltu lu i p e n tru to ţi cetăţenii este desigur poliţia. F u n cţio ­
n a rii şi ag en ţii de poliţie în ain te de a ridica m ân a să lo-
viască, să se g ândiască la d ato ria lo r de a p ă ră to ri ai legei,
s ă se g ân d iasc ă Ia conştiinţa lor care se v rea liberă, d u p ă
cum o v rea u şi ceilalţi.
J | D R. V IC T O R POPP.
—
 REFORMA O R G A N IZ Ă R II P O L IŢ IE N E Ş T I
A cum când se p reg ă teşte o nouă organizare ad m in istra­
tiv ă a ţărei, credem că este de a n o a stră dato rie să punem
în v ăzu t celor chem aţi a p u rta de g r ija b u n ei g osp o d ării
n aţio n ale, una d intre cele m ai im portante problem e adm i­
n istra tiv e . E v o rb a despre organizarea poliţiilor şi despre
salariile funcţionarilor de poliţie. O rganizarea p o liţiilo r nu
se p o ate face tem einic în cadrele organizaţiei g en e rale ad ­
m in istrative ale ţărei. P rin caracterul său deosebit, poliţia
n u p o ate fi confundată nici cu p rim ăria com unală şi nici
cu p refectu ra ju d e ţea n ă. P oliţia ocupă in s ta t un loc de
sine stătătoi în tre ju stiţie şi adm inistraţie, şi p e n tru acest
m otiv, chestiunea pe care o ridicăm aici e d e p a rte de a fi
o sim plă problem ă ad m in istrativ ă sau econom ică; ea este
ce v a mai m ult, este o 'problemă de m orală socială.
O reorganizare a poliţiei este necesar să se facă, pen tru
a se d a acestei im portante instituţiuni rolul pe ca re îl me­
rită în stat şi m isiunea pe care trebuie să o în d ep lin iască
în societate. O rganizarea poliţiei deci, treb u ie să se facă
d u p ă o lege specială, a ş a cum după o lege specială se
reglem entează fu n cţio n area m agistraturei. Şi fiin d că este
vorba să se acorde m ag istraţilo r g ra d a ţii ca şi m em brilor
co rp u lu i didactic, e credem , locul să am intim c ă pe aceeaşi
cale s ’a r putea rep a ra o m are n ed re p tate fa ţă de funcţio­
narii de poliţie. In ad e v ăr, după norm ele de organizare
în vigoare, av an sarea fu n cţionarilor de poliţie n u se face
d e c â t în m ăsura locurilor răm ase v acan te. Ori, s în t func­
ţio n a ri de poliţie cari, d a to rită acestei m ăsuri nedrepte,
sta u ani de zile n ea v an saţi în grad. In tro d u c ân d u -se sis­
tem ul g radaţiilor, av a n să rile s’a r face în m od autom atic,
în lătu rându-se o n ed re p tate , oare d istruge orice entuziasm .
Şi n icăiri nu se cere m ai m ult entuziasm şi p asiu n e pro­
fesio n ală ca în pofiţie. P e de a ltă p a rte sistem ul g rad a ţii­
lor a r soluţiona, în tr’o o arecare m ăsură, pro b lem a salari­
zărilor, de care depinde în prim ul rân d în fă ţişa re a m orală
a poliţiei.
A şa cum este organizată şi p lătită poliţia a s tă z i de mo­
ra lă nu poate fi vorba. Ne dăm perfect seam a de g re u ta te a
cu v â n tu lu i şi ne-am feri bucuros de el, dacă r e a lita te a nu
n i-ar sili să-l rostim . A m estecul neco n ten it al politicei în
ac tiv ita te a şi întocm irea poliţiei, a p e rv e rtit im p o rta n ţa
acestei instituţii şi a deviat-o de la m enirea ei prin cip ală.
In loc de a fi „o a doua m agistratură“ aşa cum o d o ria cel
d in tâ i legiuitor rom ân, care i-a înţeles rolul, şi care s’a
o ste n it a-i înlesni rea liza rea lui, re g re ta tu l V asile L ascăr,
p o liţia a devenit o ju cărie a p artid elo r politice. C â t a p ier­
d u t ţa ra dc pe urm a ac estei dureroase stă ri de fa p t, o pu­
tem vedea din asp ectu l m oral al societăţii n o a stre de astăzi!
F u n cţionarul de poliţie, m are sau mic, lă sat la cherim ul
bu n u lui plac al oam enilor şi a cluburilor p olitice, trebuie
să m lădieze legea după p o ru n ca acestora, p e n tru a nu-şi
p eric lita interesele. A stfel P o liţia în loc de a fi cel dintâi
şi cel mai neîn d u p lecat scut al legei, este cea d in tâi care
ca lc ă legea, p en tru că a şa v rea interesul c u tăru i om politic
sau cu tăru i p artid . In m od fa ta l s’a c re ia t o sta re de ex-lege,
care tinde să devie p erm anentă, tra d iţio n a lă şi a c tiv ă ală­
tu ri de legea scrisă, d ar n ere sp ec tată d e c â t de c â ţiv a naivi.
R ecru tarea perso n alu lu i poliţienesc se face, în genere,
d u p ă aceleaşi norm e. Omul politic sau clubul politic g ă­
sesc azil pentru ră sp lă tire a oam enilor lor d ev o taţi, în P o­
liţie. Elem entele de selecţie, oam enii bine p re g ă tiţi, cari
sim t în ei vocaţiune p e n tru această nobilă îndeletnicire,
nu p ot p ătrunde în P o liţie de c â t cu m ultă g re u ta te , iar
o d a tă in tra ţi acolo, d ac ă practica d em o ra liz an tă a mese­
riei, a ş a cum au p e rv e rtit o politicianii nu om oară în ei
vocaţiunea, silindu-i să se blazeze şi să se su p u n ă influen­
— 31
ţelo r de to t soiul din afară, a tu n c i siliţi s u n t să p lece des-
g u sta ţi aiu rea.
T abloul ete p u ţin în c ân tă to r. D in n efericire şi p o a te de
aceea, este real. Rolul ed u cativ şi m o ral al P o liţiei, con­
tin u ă a. fi un d esid erat în m in tea c â to rv a idealişti. R eali­
ta te a h id o a să a orgnizării p o liţien e şti de astăzi, răm ân e o
p a tă în p lu s pe co n ştiin ţa so c ie tă ţii n o astre.
F ireşte că a r fi tris t să d esn ăd ăjd u im . A tâ t ni-a m ai r ă ­
m as: n ă d e jd e a în tr ’o în d re p ta re v iito are. S ta re a de d ecă­
d ere m o rală a societăţii n o a stre tre b u ie să p ro d u că reac-
ţiunea sa lv a to a re . E destu l să n e aru n c ăm puţin ochii în
ju ru l n o stru p e n tru a ne da seam a că treb u ie să ne în d re p ­
tăm . H oţiile şi jafu rile s ’au în m u lţit în tr ’o p ro p o rţie pe
care cea m ai p erv e rsă im ag in aţie n ’a r fi în d răz n it să-o
p ro o ro c iască acum 10 ani. M orala socială, acea m o rală
care d ă ca ra c te ristic a v ieţii p u b lice, este în p erm a n en tă
slăb ire; în locul vechilor şi b u n elo r o b iceiu ri de so cietate,
a a p ă ru t lib e rtin aju l, p ro stitu ţia n e c a lific a tă , sfidarea, b a t­
jo cu ra. calo m n ia şi m inciuna, şi n im en ia n u reacţio n ează,
p e n tru c ă în să şi p avăza oficială a m o ralei publice şi a le­
g a lită ţii — P o liţia — este in c ap a b ilă să se ridice m ai p re ­
sus de m o cirla în care ne afundăm .
R e sta b ilirea ordinei m orale şi leg ale în so cietate dep in d e
în p rim u l râ n d de resta b ilire a o rd in ei m orale şi legale în
P oliţie. C o n d u căto rii ţării, cu d ra g o ste cin stită de v iito ru l
ei, nu tre b u ie să uite ac est lu cru . R o m ân ia în tre g ită în
gTaniţele ei fire şti se reo rg an iz ea ză s e u n ific ă şi se consoli­
dează. D ar to a tă ac e a stă v a s tă o p e ră p e care o creiăm
acum , n u n u m a i p en tru acum , ci şi p e n tru v iito rim ea care
ne va, ju d e c a asp ru fap tele, nu v a în sem n a nimic, d ac ă n u
se va face o d a tă cu co n so lid area m o rală a su fletu lu i rom â­
nesc d esech ilib rat.
E deci de d ato ria ac esto r c o n d u c ă to ri să se g â n d e a sc ă
a reda P o liţie i rolul şi im p o rta n ţa ce i se cuvine în sta t,
a o sco ate de su b tiră n ia b u n u lu i p la c şi de sub in flu e n ţa
d ezastru o asă a politicei. Şi ac e a sta se v a p u tea face acum
cu folos. Mai tâ rz iu v a fi z'ădarnic, p e n tru c ă în tr’un o rg a ­
nism co n su m at de g an g ren ă, n iciu n a lto i nu m ai p o ate
prinde.
Iar p â n ă la în to cm irea legei de o rg an izare a P o li­
ţiei, d u p ă cerin ţele m oderne, un a l t sistem de sa la ri­
zare a r în sem n a un pas câştig at, a r in a u g u ra o e ră de tra n -
siţie, n e c e s a ră p e n tru p re p a ra re a m arei refo rm e, care nu
se cuvine s ă m ai întârzie.
Un corp de poliţie s a la ria t în m od sa tisfăc ăto r, v a fi ex ­
pus mai p u ţin ten taţiu n ilo r, cari îl în d e p ă rte a z ă de la li­
te ra legii. F u n cţio n a ru l de poliţie, care v a av ea cu ce să
fa c ă fa ţă n ev o ilo r vieţii de to a te zilele, n u v a m ai în tin d e
m âna, ci v a face, când leg ea v a p erm ite şi v a respinge,
cân d legea se v a opune. L eg ea v a d ev e n i iarăşi lege, ia r
„ P o liţia" v a fi cum se cuvine, o in stitu ţie p u b lică p e n tru
public.
R ecu n o aştem că g re u tă ţile sta tu lu i s u n t destul de m ari.
N u p u te m în s ă u ita că fu n c ţio n a rii de poliţie p lă tiţi cu
lefuri ce v a ria z ă în tre 800 — şi — 1800 lei lunar, n ’a u nici
p en tru g u ră . nici p en tru îm b ră căm in te d estu l. Şi de asem e­
n ea nu p u tem u ita că fu n cţio n arilo r de p oliţie li se cere o
m uncă n e în tre ru p tă şi de n o ap te şi de zi. C eilalţi fu n cţio ­
n ari ai sta tu lu i au un n u m ă r fix de ore de lu c ru ; p o liţiştii
nu. E deci firesc să li se dea u n p lu s d e salariu la a c e st
p lu s de m u n c ă aşa cum se face în s tre in ă ta te , u n d e fu n c­
ţio n arii de p o liţie su n t în c a d ra ţi g ra d e lo r de salariz are ale
tu tu ro r fu n cţio n arilo r sta tu lu i; a u în s ă p e n tru m u n c a lor
—
în p lu s, un plus de salar de 60% peste salariile celorlalţi
fu n cţio n ari. Şi e d re p t s ă aib ă.
D easem enea un fericit m od de salariz are a r fii p la ta în
n a t u r ă a plu su lu i de sa la r. P ă strâ n d salariile a c tu a le s ta ­
tu l a r uşura m u lt v ia ţa ce sto r vrednici slujbaşi, dându-le
p e p a rita te a de a u r d in a in te de război alim ente, artico le
de p rim a necesitate şi îm brăcăm inte. Şi a s ta s 'a r p u tea
S C H IM B U L Î N N A T U R Ă LA S A T E
N u am p re te n ţiu n e a a sp u n e vre-n lu cru im p o rtan t, căci
se p o ate ca aceiaşi afa cere, care cineva o d isc u tă în tâ ia
o a ră , să fie p e n tru a ltu l o chestiune lim pezită: în aceste râ n ­
d u ri am num ai d o rin ţa de a a ră ta un fa p t, de n a tu ră ju ri­
d ică, ce se p etre ce mai ra r şi căruia i se p o ate d a fie o
in te rp re ta re , fie o soluţiune, care să difere dela ju d e că to r
la ju d e că to r.
O bişnuinţa de a se scrie, num ai fap te de o im p o rta n ţă
o are care, face c a lu c ru rile mici, ori fă ră m ultă în sem n ă­
ta te , ce au şi norocul de a veni destul de ra r în f a ţa in­
s ta n ţe lo r ju d e că to re şti, să fie num ai rezolvate, iar n u şi re­
le v a te p entru sim plul m otiv, că sunt „ s u b tilită ţi1* şi în v re­
m u rile acestea de v ia ţă cinem atografică, când interesele
m a teriale au p recăd ere, a da publicului o b se rv a ţiu n i de
o rdin pur intelectu al, a r fi să-şi p ia rd ă cineva vrem ea.
Cum nu îm p ă rtăşe sc a c est m od de a vedea, mai cu seam ă
c â n d e vorba de un serv iciu ce s’ar ad u c e p o p u la ţie i n o as­
tr e dela ţa ră , râ n d u rile de fa ţă îşi au e x p lica ţia lor, cu a tâ t
m ai m ult, cu c â t ele se adresează în special o fiţerilo r de
p o liţie ju d iciară.
E v orba de schim bul în n a tu ră la sate. P roced eu l e cu­
n o sc u t: Un mic co m ercian t am bulant, care în a p a r e n ţă în ­
d ep lin eşte to a te co ndiţiunile cerute de legea resp ectiv ă,
d esface prin sa tele pe un d e trece m ărfurile sale de p ro astă
c a lita te şi deci de o v alo are minimă, pe produse ale vieţii
agricole, de o v alo are a p ro a p e înzecită; aşa p e n tru stam bă
prim eşte unt, p e n tru ru d im e n tare obiecte, ca oglindă, piep ­
te n e, etc. ia în schim b b rân z ă, p en tru m ărgele, p aseri pen­
tr u zaharicale învechite o u ă proaspete, etc., etc.
A cest fapt, pe care nu-1 p o t egala de cât cu m od u l în­
d răz n eţ de ex p lo ata re a evreilo r din Moldova, a c e s t troc,
c a re nici m ăcar un tro c c in stit nu este, a r p ă re a p e n tru un
m om ent, că if a r fi un fa p t penal şi deci represibil, căci nu
e p rev ă zu t te x tu a l în L e g e a C om erţului A m bulant, din 17
M artie 1884, şi nici n u co n tra v in e direct unei a lte legi spe­
ciale.
A şa fiind, faptul trec e neo b serv at de a u to rită ţi şi în ori
ce caz în g ă d u it de acei p u ţin i, care de şi co n stată rez u lta­
te le evidente, to tu şi în lipsa unui te x t form al de lege —
p o en alia restrin g e n d a — îi lasă să exercite acest schimb
neom enos, în to a tă lib e rta te a .
E xam inând însă m ai a te n t acest schim b în n a tu ră , ve­
dem că com erciantul am b u lan t nu face, o „vânzare** aşa
d u p ă cum o cere codul civil şi art. 2 din legea mai sus a ră ­
ta tă . In o a ltă lege sp ecială, cum e aceia a m onopolului
v ân z ării b ă u tu rilo r sp irto a se din 7 M artie 1907, p rin art,
27, s’a interzis cu d esăv â rşire , acest g en de schim b, p en tru
cârciu m arii p re a h ră p ă re ţi. Să fi v r u t oare le g iu ito ru l să
facă deosebiri şi să p e rm ită în o lege ceiace o p reşte şi pe­
depseşte în a lta ? Nu p o a te fi discuţia, că o lege e mai
veche, ci fa p tu l în sine, ca re nu diferă, iar d ac ă e v o rb a de
vechime, apoi atu n ci co d u l civil e şi mai vechi. E ste alt
ce v a co n tractu l de schim b, aşa cum e p re v ă z u t în codul
civil, şi cu to tu l a ltc e v a schim bul în n a tu ră al com ercian­
tu lu i am bulant, pe care n u putem d ec ât să-l asem ăn ăm eu
- 32
face cu a tâ t m ai uşor, cu c â t vedem că statele vecine cu
o v alu tă m u lt mai d epreciată ca leu l n o st o fac şi o pot
face fără ca p rin aceasta să se desechilibreze c â t de puţin
bugetul statu lu i.
Ia r când vom înţelege şi noi im p o rta n ţa salarizărilor, —
altul va fii şi aspectul P oliţiei n o astre.
DR. S. GHEORGHIU.
acel a câreiu m aru lu i speculant, în tru c â t su n t aceleaşi in ­
terese de o cro tire a av u tu lu i sătean u lu i, expus a fi to t­
deau n a înşelat, când e v o rb a de ap recierea valoarei in trin ­
sece a două lucruri, şi cân d p referin ţa, nevoia sau viciul îl
face ca lu c ru l străin să-i p a ră mai scum p.
S ă fie o are v in o v at legiuitorul din 1884 că n ’a p rev ă zu t
un te x t form al şi o sancţiune? C redem că nu era necesar.
D upă cum am a ră ta t m ai sus, leg iu ito ru l a perm is „vân-
z a re a “ şi n u schimbul în n a tu ră ; că legiuitorul a perm is
nu m ai v ân zarea, reese chiar şi din interzicerea com erciu-
lui am b u lan t în comunele u rb an e (art. 1), scopul lui, fiind
să stâ rp e ască concurenţa n ec in stită a com ercianţilor am ­
b ulanţi, fa ţă de com ercianţii stabili în oraşe. P resu p u n ân d
num ai un m om ent că legiuitorul n ’a r fi interzis acest drep t
şi co m ercian ţilo r am bulanţi, oare cum l’ar fi ex e rcita t ei?
N atu ral că prin „vânzare**; n im ăn u i nu-i trece prin m inte,
că din acest p u n c t de vedere com erciantul am bulant, s’a r
deosebi de com erciantul stab il şi deci nici u nul nici ce­
lalalt, n ’a r fi to le ra t a ex ercita d rep tu l său, făcân d schim ­
buri in n a tu ră , care Ia oraşe în b ună parte sunt şi im po­
sibile.
A şa fiind, cu ce drept, şi în b aza cărei legi acest com er­
c ia n t am b u lan t îşi însuşeşte p u te re a de a ex ercita com er­
ţul său p rin sate, făcând schim b în n a tu ră ?
S im t p rea cunoscute cazuri de com ercianţi am bulanţi,
care fă ră a a v e a un petec de p ăm ân t, ex portează ori vând
cereale eu vagoanele: şi fap tu l are ex p licaţia lui: p e n tru o
stic lă de lam pă a lu at o b an iţă de g râu , în loc să ia o sum a
m ică de bani, pe care sătean u l n ’o av ea; el îl speculează.
Deci, cred că un asem enea com erciant, co n trav in e art.
2 din legea com erţului am bulant, ia r conform art. 21 din
aceiaşi lege, agenţii com unali, ad m in istra tiv i şi p oliţie­
neşti, treb u e să îm piedice acest g en de com erţ făcu t in
d isp reţu l legei, constatând fap tu l şi dresând cuvenitul pro-
ces-verbal p e n tru darea în ju d ecată.
E ste p re a ad ev ărat, am văzut un ad m in istrato r de plasă
lu â n d m ăsu ri în contra acestu i ab u ziv schimb în n a tu ră :
în a ltă p a rte am văzut Un Consiliu Comunal care fie în
lip sa legii, fie în lipsa u n u i te x t categoric al legii, cu ju ­
d ecata b u nului simţ. a d a t o o rd o n an ţă, care ap ro b ată
de p refec tu ră , dădea un te x t form al ofiţerilor de poliţie .ju­
diciară — nelăm uriţi cu legea com erţului am b u lan t — pe
b az a c ă ru ia pu teau constata fa p tu l pedepsibil în u rm ă cu
a rt. 385, al. 9, Cod penal.
P riv in d în să mai adânc chestiunea schim bului în n a tu ră
la sate, m i se p are că acest fa p t p en a l se p rez in tă sub a s­
pecte m ai g rav e, decât ale unei sim ple contravenţiuni, care
în cazul cel m ai g rav a r fi p asib ilă de 1000 lei am endă,
sau dublul ei în caz de recidivă, d u p ă cum p rescrie art,
16 din leg ea com erţului am b u lan t; această g ra v ita te in
ap reciere isvoreşte din fap tu l că schim bul în n a tu ră a de­
venit a stăz i aproape o plagă socială, căci în m ajo ritatea
cazu rilo r se speculează ig n o ran ţa copiilor şi fem eilor, cari
în schim bul u nui obiect fă ră nici un preţ, dar ex a g e ra t co­
m ercializat. ajung de m ulte ori de fu ră şi hrana absolut ne
—
ce sa ră din casă. A şa se scum peşte viaţa la sate, ia r la oraşe
e lesne de înţeles, căci stă e a n u l nu desface p ro d u su l său
de c â t pe băni, dar în p ro p o rţie şi în com paraţie cu obiec­
tu l neînsem nat, pe care e nevoit să-l iea în schim b dela
co m erciantul am bulant, p lă tin d în n a tu ră înzecit.
Schimbul în n a tu ră p riv it dar şi pe la tu ra econom iei so­
ciale, ca una din cuzele scum pirei traiu lu i, n u a tâ t pe­
d eap sa, cât calificarea lui penală este obiectul artico lu lu i
de faţă.
Cred, că schim bul în n a tu ră abuziv, îm b ra că p e rfe c t hai­
n a p enală a delictului de înşelăciune, p rev ă zu t de a rt. 332
C od penal, în tru c â t se cauzează o p a g u b ă în a v e re a s ă ­
tean u lu i, prin fap tu l că n ’a prim it ec h iv a len tu l p ro d u su lu i
să u agricol, că fără m an o p era frauduloasă, să te a n u l n’ar
răm â n e convins sau m u lţu m it de schim bul făc u t, ia r cât
d esp re intenţia delictuoasă şi folosul com erciantului, nu
p o a te fi discuţie.
P o a te că o discuţiune s’a r ivi asupra in te rp re tă rii ce >'ar
da „m auoperilor frau d u lo ase." Cred că aici n u p o ate fi
v o rb a despre laudele obişnuite ale com ercian ţilo r stabili
d esp re m ărfurile lor, u n d e se face num ai v â n z a re p e bani
şi u nde săteanul găseşte o norm ă de ap re cie re a valoarei
obiectului prin com paraţiune şi unde în b u n ă p a rte e ap ă­
r a t de legea speculei ce obligă pe com erciant, a av e a tarif
Poliţia engleză şi criminalii
O foarte in te resa n tă discuţie, care e viu co m en ta tă în
A nglia, a a v u t loc la conferinţa a n u a lă a A sociaţiei m a­
g istra ţilo r englezi, în tru c â t a evidenţiat a c tu a la m işcare a
ideilor, în ce p riveşte felul în care treb u e tr a ta ţi crim inalii.
R eform atorii ju stiţie i preconizează un sistem c u ra tiv în lo­
cul celui repulsiv în tre b u in ţa t actualm ente: ei su n t în cău­
ta re a unui nou principiu care să îm pace cele două teorii
opuse, dintre ca ri una spune că crim a este o fo rm ă de boa­
lă, ia r cealaltă că, boală sau nu, crim a treb u ieşte pedepsită,
ca această pedeapsă să servească d rep t a v e rtism e n t salu­
ta r acelora cari ar fi isp itiţi să facă rău.
In Anglia, te n d in ţa în clin ă actualm ente m ai m u lt spre
b lâ n d eţe decât spre se v eritate. P rizonierii su n t p riv iţi de
o fcialitate ca fiinţe om eneşti şi n u ca excluşi din fam ilia
u m a n ă şi se consideră că restricţiunile şi n ea ju n su rile în ­
chisorii constitue o p ed eap să suficientă, fără a m ai adăoga
că d acă viaţa la închisoare e făcută p r e a con fo rtab ilă, ea
îşi pierde m ult din te ro a re a ei şi n u m ai p o a te constitu i o
p ed eapsă. P are că în A nglia au fost chiar cazu ri c â n d închi­
so a re a a fost c ă u ta tă cu to t dinadinsul de ră u fă c ă to r.
L a conferinţa m enţionată, opinia c u ra tiv ă e x tre m ă a fost
ex p rim ată de ju d e că to ru l dr. Hamblin Sm ith ca re şi-a ex­
p rim a t speranţa că pe v iito r ştiinţa p sih o an aliticilo r îi va
pune în stare de a clasifica pe delicvenţi d u p ă g ra d u l de
an o rm alitate m intală. Un a lt m agistrat, sir E d w a rd T roup
a com bătut această teză, condam nând orice rec u rs la psiho-
an a liz ă în sta re a ac tu a lă a acestei „pseu d o -ştiin ţei."
D iscursul cel mai rem arcabil l-a ţin u t lordul „C hief Jus-
tic e", prim ul m a g istra t a l Angliei, un discurs care a făcu t
senzaţie nu num ai în sferele m ag istratu rei p ro p riu zise. El
a a r ă ta t că discernăm ântul de care a v o rb it d-rul Hamblin
Sm ith îl poate face ju d e că to ru l însuşi.
„Un procuror cu m u ltă ex perienţă din n o rd u l Angliei,
a spus el, m i-a p o v estit o d a tă că s’a convins c ă închisoa­
re a n ’a în d rep tat în c ă p e nim eni. D acă a c e st lu c ru e ade­
v ă ra t, el constitue o concluzie teribilă. S ’a v o rb it de „stan ­
d ard izarea" sentinţelor. D ar nici o crim ă n u este eg ală cu
— 33
de p re ţu ri şi a p rezin tă fa c tu ri de p r e ţu l o rig in al; lau d a
m ărfei la co m ercian tu l a m b u la n t c a re face num ai schim ­
buri în n a tu ră , care ştie a d e v ă ra tu l p re ţ şi al p ro d u su lu i
ag rico l şi al obiectului ce dă în schim b — şi ori cine în ­
ţelege că n ’a r schim ba, d ac ă n u a r re a liz a un folos — şi
u n d e să te a n u l pierde ori ce c rite riu de ap reciere, căci el
n u ştie p recis, nici p reţu l p ro d u su lu i său, d ar în să a obiec­
tu lu i ce ia în schimb, nu se m ai p o a te zice că la m ijloc nu
e o am ăgire. O ri cine în ţeleg e că folosul realizat, tra n s ­
form at a d o u a zi în bani, ad u ce co m ercian tu lu i a m b u la n t
un p ro cen t m ai m are d e c â t cel le g al adm is de le g e a spe­
culei. pe oare n ’o respectă, fiin d că n ’a r e cine să-l controleze,
sau e g re u de co n tro lat c â n d e v o rb a de schim b în n a tu ră .
Iată d ar, o soluţiune p e n tru o fiţe ru l de poliţie ju d ic ia ră ,
care în tâ ln in d eauzul, răm ân e n e lă m u rit d acă u n u i asem e­
n ea co m ercian t am b u lan t i-se p o a te d re sa acte de d are in
ju d e c a tă p e baza legei speculei sa u a legei co m erţului am ­
b u lan t, ori a vre-unei o rd o n an ţe co m u n aie, în cazul când
ex istă: artico lu l 332 cod p en al, este te x tu l form al, care
a ră tâ n d ce este o înşelăciune şi elem en tele ei co n stitu tiv e,
cu p rin d e şi schimbul în n a tu ră fă c u t în co ndiţiunele a r ă ­
ta te m ai sus.
C O N S T A N T IN DOBOŞ
M agistrat
a lta ; îm p re ju ră rile în care a fo st com isă, nu su n t n ic io d a tă
egale. U n a din prim ele d ato rii a le ju d e că to ru lu i este să
exam ineze circu m stan ţele deo seb ite a le fiecăru i caz. J u d e ­
căto rii să se ferească de „ s ta n d a rd iz a re a " sen tin ţelo r. In
special, ei n u p o t fi p re a p ru d e n ţi 6ând au de ju d e c a t pe
aceia ca ri au p ă c ă tu it p e n tru în tâ ia o ară.
„Mi se p a re un lucru e x tra o rd in a r de g ra v şi d e g ro zav
de a trim ite p e un om la în c h iso a re p e n tru în tâ ia o ară. V ă
conjur să v ă g ân d iţi de d o u ă şi de tr e i o ri în a in te de a
trim ite un b ă rb a t sau o fem eie la în c h iso are p e n tru în tâ ia
oară. P e n tru cei m ai m u lţi ideia d e a m erg e la în ch iso are
p en tru în tâ ia d a tă are cev a g ro z a v ; d a r a c e st elem ent de
v ersiune d isp a re d upă ce a u fo st o d a tă la în ch iso are şi au
g ă s it că e a n u este to cm ai a ş a de în g ro zito are cum îşi în ­
chipuiau. U n om care a s ta t la în c h iso a re n ’a g ă s it num ai
to v arăşi acolo, d ar el m ai iese d in tr ’â n s a cu fa p tu l indele­
bil de a fi s ta t la în ch iso are. D e a c e ia rep et, g ân d iţi-v ă
bine, în a in te de a trim ite pe cin ev a la în ch iso are p e n tru
în tâ ia o a ră ."
In te re s a n t este şi ceeace a sp u s lo rd u l „C hieg J u s tic e "
despre p ro p u n e re a fă c u tă de cu râ n d , de a se în fiin ţa in
A nglia un m in ister de ju stiţie , fu n cţie ca re nu e x istă acolo
p ân ă în p rez en t.
„D acă a c e ia cari v o rb esc de în fiin ţa re a u nui m in ister de
ju stiţie, în ţe le g ca lordul can celar s ă fie m in istru d e ju s ti­
ţie, a tu n c i to a tă in o v a ţia se v a re d u c e la o schim bare a
num elui. D ac ă în să p ro p u n e re a în se a m n ă că ori cine a r
p u te a fi n u m it m in istru de ju stiţie , a tu n c i lu cru rile se sch im ­
bă, S istem ul n o stru a c tu a l are cel p u ţin m arele m e rit c ă
ju risc o n su ltu l ex p e rim en tat şi în v ă ţa t ca re este în to td e a u ­
n a lo rd u l can celar, este „e x h y p o th e si" o p e rso n a lita te in ­
d icată p rin ed ucaţie, ex p e rie n ţă şi te m p e ra m e n t s ă p rez i­
deze în a lta C u rte de A pel. D acă în s ă m in isteru l ju stiţie i
a r p u te a fi d a t o ricăru i p o litician c a re deţine un p o rto fo ­
liu în g u v e rn , consecinţele a r fi in c alc u la b ile p e n tru b u n u l
m ers al ju stiţie i şi în cazul a c e sta p ro p u n e re a tre b u e com ­
b ă tu tă cu u ltim a .energie."
—
 Problema
S 'a r p ă re a că nim ic n u este m a i uşor ca d o vedirea id e n ­
tită ţii cuiva, şi m ulţi co nsideră ea de prisos m ăsu rile a u to ri­
tă ţilo r în această p riv in ţă .
Cu to a te acestea, nim ic n u este, uneori m ai dificil d ec ât
de a sta b ili id e n tita te a cuiva. A c tu a lita te a şi Is to ria ne fu r­
n izează pilde de a c e s t soiu.
P lin iu s spune că m arele P o m p iei nu p u te a fi deo seb it de
p le b e a n u l Vibiu.s şi de fo stu l sc la v P ublicius. Cneius Sci-
pion se m ăn a cu sc lav u l S erap io n ; proconsulul S ura cu un
p e s c a r din Sţeilia: consulii L en tu lu s şi M etellus, cu doi co­
m e d ian ţi. In zilele n o astre , se p o a te cita a fa cerea T ich b o m e
ca re a p asionat A nglia şi dăd u c loc unui p roces care a ţin u t
103 zile.
In prim ele luni ale an u lu i 1882, la P aris, o femee p e n tru
a p u te a co n tra cta o a d o u a căsătorie, susţinuse că re c u ­
n o a şte cadav ru l so ţu lu i ei, în a c e la al unui n ec u n o sc u t d e­
p u s la morgă. P rofeso ru l L acassag n e a o b serv at de d ouă
o ri ac ee aş stratag e m ă la Lyon.
S em nalm entele d ate de m a g istra ţi a su p ra p re v e n iţilo r
fu g iţi, su n t astfel re d a c ta te în c â t îngăduie lesne ero ri. A st­
fel, ac u m câţiva ani, poliţia din B udapesta a la n sa t u rm ă ­
to ru l m a n d t de a re sta re :
„N u m itu l W eltner, n ă s c u t P a p a , în v â rs tă de 36 ani,
de ta lie mijlocie, corpolent, fa ţa ovală tenul deschis, p ă ru l
ca sta n iu , ochi şi gene brune, m u stăţile g roase. Sem ne p a r ­
tic u la re : asem ănare izbitoare cu ex-regele M ilan.“
In asem enea îm p re ju ră ri problem a id e n tită ţii p re z in tă
d ific u ltă ţi reale. A stfel în cau zri de c a ta stro fe m ari, in ­
cendii, pdăbuşiri, m u tilaţii scoşi de sub d ă râ m ă tu ri n u p o t
fi recu n o scu ţi decât cu g re u tă ţi fo arte mari.
E x p lo zia din P a ţa Sorbone din P aris, ca re s-a p e tre c u t
la 16 M artie 1869, a răm as celebră. T ard ie u a e fe c tu a t
e x am en u l victim elor: „N u cred, spune el, să fi p ro c e d a t
v re o d a tă la o operaţie m ai g ro za v ă. Din chici c a d a v re c â t
av eam de exam inat, trei e ra u n u m a i făşii de carne, al p a tr u ­
le a e ra com plect carbonizat. U nul din c a d av re avea b u c ă ţi
de m uşchi rupte, pielea a tă rn â n d ă , oase sfă rtie a te . b u c ă ţi
de p lăm ân, — în tr ’un cu v â n t, un mozaic în fio răto r.
* R E V IZU IR E A , G R A ŢIE R E A ,
D acă, în chip obicinuit, id e n tita te a se p o a te în te m e ia p e
un certifica t de in d iv id u alitate lib erat de n o ta r, p rim a r sa u
ju d e c ă to ru l de pace, — consideraţiunile şi pildele d e m ai
su s, a ra tă că de cele m ai m ulte ori id e n tita te a a re nev o ie
de a lte probe, şi că treb u iesc în tre b u in ţate m ijloace m ai
ştiin ţifice când e v o rb a de a sta b ili o id e n tita te ascu n să .
A desea, p e n tru a stabili id e n tita te a unui d isp ă ru t, n ’ai
la în d em ână decât o g ră m a d ă de oseminţe. Or, e x p e rie n ţa
d o v ed eşte că, p en tru a av e a ta lia unui individ, tre b u ie în ­
m u lţită lungim ea un u i os lu n g cu unul din num erele ce
u rm ea ză :
Bărbaţi F em ei
F em urul în m u lţit cu 3,66 3,71
T ibia 4,53 4,61
Peroneul 4,58 4,66
11 11
H um erus 11 11 5,06 5,22
R adius . . 6,86 7,16
Cubitus . 11 11 6,41 6,66
E tie n n e R ollet a c o n s tru it n işte ta b lo u ri fo arte sim ple,
in care fiind d a tă lugim ea u n u i os al m em brelor, se p o ate
a fla talia individului co resp u n zăto r.
De pildă, d acă avem d e-aface cu un hum erus de 345
m ilim etri, individul căru ia-i a p a rţin e av e a o talie de 1 m.
76. D acă e v o rb a de o fem eie, ta lia nu va fi aceeaşi.
T a lia unui om viu este, ad e se a, greu de aflat, căci ea se
p o a te m icşora, în. u rm a m ersului pe jos. D u p ă cum au ob­
— 34
id en tită ţii
serv at L acassagne şi Rollet, d ac ă se m ăso ară un individ
mai în tâ i în picioare, apoi culcat, ta lia se lungeşte ap ro ap e
cu 16 m ilim etri.
P ăru l capului, pielea, unghiile, p o t fu rn iz a o ca n titate
nenu m ărată de sem ne distinctive, p e ca re se poate în te ­
meia identitatea.
M ăsurile diam etrelor craniene, a taliei, a anv erg u rei m ari
a piciorului, a lungim ei degetelor a în ălţim ei urechei, vor
furniza acele d ate anatom ice p reţio ase c a ri se găsesc la
baza sistem ului de identificare a recid iv iştilo r, preconizat
de d. B artillon. A cesta a stab ilit chiar un lm baj convenţio­
nal, g raţie căruia se poate teleg rafia u nui a g e n t în m isiune
p o rtre tu l vo rb it a l u nui individ.
D inţii, au şi ei o însem nătate ca p ita lă în determ inarea
identităţii. A cum câţiv a ani le g aţia g erm a n ă din S antiago
căzuse p ra d ă flăcărilor. De sub ruine se sco ase un cad av ru
ars com plect, care, după haine, fu recu n o scu t ca fiind al
cancelarului legaţiunei.
C assa leg aţiu n ei era deschisă, şi d in tr’în să lipseau 25000
piaştri. Se crezu c ă este v orba de o crim ă, ah cărei mobil
era furtul. S erv ito ru l legaţiei disp ăru se în aceeaşi clipă; el
fu considerat d rep t ucigaş, şi p olitia se puse în u rm ări­
rea lui.
T otuşi, un perso n ag iu onorabil se p re z e n tă la p arc h et şi
declară că a v ă z u t pe cancelar chiar în se a ra crimei. A fir­
m aţia sa fu pusă la îndoială, d ar ca d av ru l individului a sa ­
sin at fu exhum at, îi se scoase m axilarele şi se p u tu co n stata
că to ţi dinţii e ra u în p erfectă stare. Or. relaţiu n ile u nui den­
tist vorbeau de unele plombe efectu ate a s u p ra dinţilor can­
celarului. Deci, cad av ru l nu e ra al acestuia.
D upă opt zile, v eritabilul can celar era are stat. Cazul era
simplu. Cu scopul unic de a ră tă c i ju stiţa , cancelarul-hoţ
îşi om orâse serv ito ru l şi-l îm b răcă cu propriile-i haine. In
deget îi pusese v erigheta lui. N u se g ân d ise însă la plom ­
bele dentare.
DOCTOR CRINOU.
R E A B IL IT A R E A Ş l A M N E ST IA
R evizu irea a re de scop re p a ra re a ero rilo r de fa p t şi în .
aceasta se deosebeşte de casare, care n u urm ăreşte decât
erorile de drept.
E a e co n statarea oficială, p rin cea mai în a ltă au to ritate
ju d iciară, a unei erori comise de ju d e că to ri. E o rep a ra ţie
m orală şi m a teria lă în aceiaş tim p, p e n tru că în unele ca­
zuri, e u rm ată şi de atrib u irea u n o r dau n e interese.
Graţierea e un' act de clem entă pe care şeful sta tu lu i îl
ex ercită în fav o a re a unui v in o v at. G ra ţie re a desfiinţează
ori num ai red u ce pedeapsa, d ar la să să subsiste to a te in-
cap acităţile civile şi politice ca u rm are a condam nării.
R eabilitarea e o m ăsură de in dulgenţă, aco rd ată de au ­
to rita te a ju d ic ia ră condam natului care p rin buna-i p u rtare
în tr ’u n răstim p oarecare de d u p ă lib e rare se „reolasase"
în so cietate şi se în d rep tase m oralm ente. R eab ilitarea şterge
orice u rm ă a condam nării.
A m n istia e o iertare a c o rd a tă de p u te re a legiuitoare şi
ale că rei efecte sunt în că şi mai largi. E a sprim ă ca racte­
ru l delictuos al u n u i act, care atră sese o condam nare. E a
se p o ate ap lica unei categ o rii de fap te ori miei categorii
de persoane.
—
 W IL L IA M P I N K E R T O N
T elegram ele a n u n ţă m o a rtea lui W illiam P in k erto n , ce­
leb ru l detectiv am erican. N ăscut la Illianos (A m erica) W il-
liam , fiul lui A llan P in k erto n , de profesiune d etec tiv p a rti­
c u la r luă la 1885 conducerea agenţiei ta tă lu i său, ca re av e a
pe a tu n c i un personal de p este 1500 inşi detectiv i de to ate
g ra d e le şi inspectori.
P e n tru noi această v astă organizaţie p o liţien e asc ă p a r ti­
c u la ră care să n u fie de sta t, care să nu fie ro b ită p a rtid u ­
lui de la putere, sa u a u x ilia ră supusă ju d e că to ru lu i de
in stru c ţie , devine aproape de nepriceput.
P e n tru spiritul d a r şi p ra c tic al am ericanilor şi anglo-
sax o n ilor însă acest lu c ru n ’a fost o im posibilitate. Din
p o triv ă obişnuinţa de a „com 6rcializa“ ju s t şi ra ţio n a l to ­
tul, sim plificând m ecanism ul vieţei în s ta t p â n ă la ultim a
raţiu n e, a cre iat şi p o liţia p a rtic u la ră ca o n ec esitate
firească. A m ericanii au în ţeles la tim p că o p o liţie de stat
n u p o ate fi in stitu ţia cea m ai fericită p e n tru a lă sa loc li­
ber m arelor talen te poliţiste şi nici n u p o ate înlesn i libera
d esv o lta re a com baterii relelo r în societate. P o liţistu l lăsat
riscu rilo r m eseriei pe oont p ropriu este m ai iscu sit, mai
în trep rin zăto r, ia r ta len tele reale, capabile s ă se afirm e prin
m uncă, au un la rg câm p să se ridice la v a lo a re a lor reală.
P o liţistu l p a rtic u la r în ţă rile anglo-saxone a adus reale
se rv ic ii justiţiei şi a redus sim ţilor cheltuielile s ta tu lu i care,
a v â n d acest sprijin pro d u ctiv , a redus n um ărul poliţiştilo r
de s ta t la minimum trebuincios.
U nul din cele m ai stră lu c ite talente, p ro d u se de acest
m ediu prielnic, a fost desigur W illiam P in k erto n . V iaţa
a c e stu i întrep rin zăto r sp irit este plină de exem ple pen tru
noi. Moştenind de la ta tă l să u o avere destul de frum oasă,
căci cei 1500 de inşi a i b iro u lu i de d etectiv i lă s a t de b ă trâ ­
n u l A llan P inkerton p resu p u n e o situ aţie b ă n e ască în flo ri­
to are, W illiam P in k erto n a r fi p u tu t să tră ia sc ă fo arte bine
» —
şi fă ră să m uncească. D ar în A m erica e x istă o religiuue a
m uncei, care n o u ă ne lipseşte. P in k e rto n a m uncit, şi a
m u n cit p ro d u c tiv . In fru n tea in stitu ţie i ta tă lu i său a r fi
p u tu t să ste a — d acă a r fi fost la tin -— in s ta la t com od
în tr u n som ptuos birou, de u n d e să co m an d e a s u p ra a rm a ­
tei de d etectiv i pe care o a v e a la în d ă m ân ă . T alen tu l său
în să se cerea p u s la în c erca re ; sp iritu l său vioiu, n eco n ­
te n it a te n t la lu cru rile şi fap tele din ju r u l său, n u se îm ­
p ăca cu le n e v ia com odă a falsei — m u n c i de com andant:
P in k erto n a fost şi soldat şi c o m an d a n t în acelaş tim p ; a
fo st h oţ în celeb ra afacere a fu rtu lu i de la B anca N aţio n ală
din C leveland şi a s ta t de a tâ te a ori de p ază, n eo b o sit în
tim pul c â n d a lţii se odihniau, acolo u n d e credea că îi va
căd ea m ai bine p ra d a în m ână.
W illiam P in k e rto n este un v iu ex em p lu de ce în seam n ă
p asiu n ea în ex e rcita rea u n ei m eserii şi n icăiri n u se cere
m ai m u ltă p a siu n e ca în poliţie. M ort la 78 de ani, d u p ă
60 de an i de m uncă n e în tre ru p tă în se rv ic iu l aceleiaşi m ă­
re ţe cauze de m o rală şi de le g alitate, W illiam P in k erto n ,
la să în u rm a sa un num e celebru în to a tă lum ea civ ilizată
şi o av ere de 375 m ilioane fran ci, sa u p este 3 m iliard e lei.
D ar p e d ea su p râ satisfacţiu n ilo r m a te ria le pe c a ri le-a
a v u t din p riso sin ţă , P in k erto n a a v u t şi satisfacţii de ordin
m oral şi in te le ctu a l, pe c a ri p o liţistu l ro b it form alism ului
a d m in istra ţiilo r de sta t ■ — ch iar în A m erica, n u le-ar fi
p u tu t av ea.
A co m p ara această fru m o asă v ia ţă de m uncă şi ta len t,
ca şi a tfm o sfe ra în care s’a d e sfă şu ra t, cu stările de la noi,
credem că am depăşi lim itele b u n u lu i sim ţ. N ăd ăjd u im în să
că alţii, d u p ă noi, nu v o r av e a să s tr â n g ă în su fle t a tâ te a
reg rete, p rec u m facem noi astăzi, c â n d to tu l se o p u n e u n ei
d esv o ltă ri la rg i talen telo r, cari n u n e lipsesc to tu şi în po­
liţie.
a5 —
 C O P III L E G I T I M I Ş« l C O P III N A T U R A L I
( l ) i n t r ’o a n c h e tă a r e v i s te i „ R e v u e m o n d i a le “ )
C opii din flori, sa u n atu ra li, a c e i ce s’au n ăscu t, de sigur,
fă r ă v o ia lor, din p ă rin ţi n e c ă s ă to riţi legal, su n t, se ştie,
o b iectu l de neîncredere iş u n e o ri de dispreţ, P e n tru ce? 0
tr is tă p re ju d e c a tă crede că, copiii n atu ra li, „b a sta rz ii11, n u
p o t d ev e n i oam eni de tre a b ă , n u m a i p en tru c ă p ă rin ţii lor,
c o n tra v e n ie n ţi periculoşi, au a s c u lta t de îndem nul zeului
A m or, şi a u u ita t să viziteze p re a la b il pe d. consilier com u­
n al d e le g a t ofiţer al stă rii civile.
E ste vre-o deosebire fisiologică şi m orală, în tre copilul
n a tu ra l şi cel legitim ? N ici una. răsp u n d e ştiinţa, a fa ră de
d eo seb irea stupidă şi c ru d ă pe c a re o fac legile barb are ale
civ ilizaţiei moderne.
In a c e a s tă p rivinţă, o re v istă fra n ce ză a a v u t ideia acum
c â ţiv a an i să culeagă p ăre rile b ă rb a ţilo r de elită, scriitori
şi s a v a n ţi, pe cari le reproducem m ai jos.
I n tr e copiii le g itim i şi cei n a tu r a li
In tre m e n talitatea copiilor le g itim i si aceea a copiilor
n a tu ra li p o ate să existe o deosebire. Copiii n a tu ra li p o t
să fie în m are num ăr p rin tre co p iii „ră u -făc ăto ri‘\ Şi nu
le p u tem m puta nim ic, p e n tru c ă g re şa la e d a to rită legii şi
obiceiurilor.
S o c ie ta te a eontribue ca copilul n a tu ra l să fie un re v o lta t,
d eo a rece el este, dela n aştere şi în to t tim pul vieţii, v ictim a
u n ei n e d re p tă ţi, p e n tru c ă este s ilit să ispăşească o p re tin ­
să g re şa lă , săv ârşită de „părinţi.**
S o cie tatea eontribue ca copilul n a tu ra l să fie un b o ţ şi
un crim inal, de vrem e ce p erm ite ta tă lu i să-l p ără se a sc ă
în tim p ce nu p ro c u ră m am ei nevoiaşe m ijloacele de a-1
ţin e lâ n g ă ea şi de a l creşte.
D eci:
D acă listele de crim in alitate n u a r a tă o p ro p o rţie n em ă­
s u ra t de m are din copiii n a tu ra li p rin tre condam naţi, tr e ­
bue să deducem că copiii n a tu ra li sunt, realm ente, m ai
b uni c a ceilalţi.
In fine p e n tru a ş ti d ac ă a c e a s tă deosebire a r ju stific a
se v e rită ţite legii, e destul să observăm că, în a c e st caz, c a şi
în m u lte altele, leg ea este de v in ă. B rieu x.
L ip sa o ricărui fel de ed u caţie m orală este cauza p rin ­
c ip a lă a dezvoltării crim in alităţii la copiii n atu ra li. A m ic­
şo ra n u m ă ru l copiilor p ă ră siţi, înseam nă a reduce în tr ’un
fel o a re c a re crim inalitatea. A re sta b ili sentim entul şi ră s­
p u n d e re a p ărin ţească, distru se p rin m ăreţul artico l 40 al
n u m ai p u ţin renum itului Cod al lui N apoleon, este deci
p rim a d ato rie a legiuitorului.
E u n u recunosc im p o rta n ţa n ic i uneia din reform ele p e
care le pro p u n eţi, d a r este n ec esar, înainte de toate, c a o
lege n o u ă să im pună o d esm inţire p en tru omul n e n o ro c;t,
care în curşul şeuinţei din 26 B ru m ar, anul X-lea, ră sp u n ­
d ea lu i C am baceres: „S o cieta te a n ’are interes să re c u ­
n o ască p e copiii din flori!**
D in p o triv ă , interesu l so c ie tă ţii este ca aceşti copii să
fie recu n o scu ţi, dacă nu este de asem enea şi în in teresu l
burghezim ei, în fav o a re a c ă reia b â n tu e de o su tă de an i un
cod d e egoizm şi de asu p rire , a l c ă ru i a p a ra t n u este m u l­
ţu m ito r d ec ât p entru co nştiinţele n ecinstite.
Lucien D escaves
— 36
N’am date originale asu p ra deosebirilor de m entalitate
dintre copiii legitim i şi cei n atu ra li. T o td e o d ată , m arile iz­
bânzi pe cari le-au re p u rta t copiii n a tu ra li su n t proverbiale
în toate ţările, şi m ai ales în Italia. E lu c ru v ăd it — cu
toate că n u se p o ate p roba cu d ate sig u re — că cei mai
mulţi d in tre oam enii de geniu au fost copii n a tu ra li: The-
mistocle, Carol M artel, W ilhelm C u cerito ru l, Boceaeio,
Erasm , C ardan, A lex an d ru F arnese, D ucele de Berwik, pe
care M ontesquieu il num ea omul p erfect, P rio r, Savage,
Emil de G irardin, D upanloup, etc. De asem enea Disraeli a
p u tu t scrie în M em oires de H olland: „ n a şte re a nelegitim ă
creiază c a ractere p u tern ice şi hotărîte**.
V orbind despre m o ralitatea şi relele co p iilo r naturali,
sta tistica a r a tă că su n t mai m ulţi crim inali şi pro stitu ate
p rin tre indivizi n ăscu ţi ilegitim, decât p rin tre cei n ăscu ţi
legitim . In c a rte a m ea, Crimă: cauze şi rem ed ii (Cap. XI)
am dem o n strat că la H am burg 30 la su tă d in tre p ro stitu ate
erau b astard e, pe cân d în A u stria erau p rin tre crim inali 60
la sută b ă rb a ţi n ăscu ţi ilegitim şi 21 la s-ută femei. In
W urttem berg, p ro p o rţia variază în tre 14,3 şi 16,7 la su tă,
pe când crim inalii n ăscu ţi legitim n u re p re z n tă decât 8
la ’ sută. Sicherlt, în statistica celor m ai g ra v e crime, s ta ­
bileşte cifra b astarzilo r la 30 la sută.
Em am ex am in at ap ro ap e 400 bo ln av i de am bele sexe,
.intraţi în sp itale şi n ’am g ăsit d e c â t 2 la s u tă şi chiar 1 la
sută, n ăscu ţi nelegitim i. A devărul este că la copii n a tu ­
rali m o rta lita tea este îndoitul m o rta lită ţii celorlalţi şi o
depăşeşte chiar. In an ii din urm ă (1897) a fost în Ita lia
32 fa su tă decese ale copiilor n a tu ra li, p e n tru 16 la su tă
ale copiilor legitim i, d ar în an ii p rec ed en ţi s’a n u m ărat
p ân ă la 50 şi 60 la su tă. L a B ordeaux, d in tre 1000 de copii
găsiţi, m u riră 729 în zece ani. L a M ona d in tre 367.000 in
curs de o p t an i a u d eced at 278.000, a d ic ă 79 la sută.
P re ze n ţa cea m ai m are a geniilor p rin tre copiii ilegitim i
nu contrazice ceeace v ă spusei: se cunosc leg ătu rile g eniu­
lui cu ep ilepsia şi p rin urm are cu crim in alitatea. D ar p rin ­
cipalul ad e v ăr al crim in alităţei la in d iv izii ilegitimi, m ai
âles în ceeace p riv eşte p e femei, este tr is ta condiţie în care
ei sim t a ru n c a ţi d ela n aştere şi care face s ă m oară 50 la
su tă din p rim ii ani. M ulţi alţii p ie r din p u n c tu l de vedere
moral, din cauza lip sei de în g rijire a p ă rin ţilo r şi a ed u ca­
ţiei, şi din cauza p ă ră sire i când su n t d aţi a lto ra , de vrem e
ce sunt lă sa ţi p e m âinile m ercenarilor, p erso an e cari n u se
ocupă d ec ât cu m ascarad e religioase, în loc să se g â n ­
dească la c u ltu ra m o rală a copilului. C ând societatea v a
exercita o su p rav e g h ere mai de ap ro ap e su p ra nouilor
născuţi, cân d ea îi v a în cred in ţa acelor m in u n ate azile pe
cari B ernardino le num eşte „cu ib u ri de păsări**, când m ai
târziu ei vor p rim i m ângâieri, p e n tru c ă ei v o r fi crescuţi
de fam ilii m orale şi n u de prim ul venit, ca re îi ia la el cu
interes, cum se în tâ m p lă de cele m ai m u lte ori, cifra des-
m oşteniţilor p rin n a şte re ilegitim ă v a fi in fin it mai m ică
şi vor fi p rin tre b a s ta rz i mai m ulţi oam eni fericit, dotaţi şi
mai p u ţin crim inali. Lombroso
-
 D iferitelor d-voastră chestiuni vom răsp u n d e : N u, noi
nu credem să existe o m e n talita te diferită în tre copiii n a­
tu rali şi cei legitimi. Cu a tâ t mai m ult în ceeace p riv e ş t:
m o ra lita te a lor. Nu credem că, din punctul de vedere sp e­
cial, copiii n atu rali să fie în n u m ă r mai m are p rin tre ,.rău -
fă c ă to ri“, decât copiii legitim i. D ar dacă ac e a stă deosebire
ar ex ista, departe de a ju stific ă asprim ea legii fa ţă de co­
p iii n a tu ra li, ar fi o a p ă ra re eloquentă p e n tru reform a co­
dului.
S itu aţia creiată copiilor n a tu ra li este de o n e d re p ta te re­
v o ltă to a re . Aceea creiată copiilor din flori, ca ri un p o t să
fie recu n o scu ţi niciodată şi ca ri su n t asem uiţi fru c telo r in­
cestului, poate să fie încă şi m ai îngrozitoare.
P aul şi V ictor M arguerite
C hestiunea copilului n a tu ra l este una din cele m ai d u re ­
roase care există, şi in d iferen ţa relativă, pe care o a ră tă m
fa ţă de ea, este de neînţeles, deoarece la P aris ne n a sc în
to ţi anii dela 14 la 16.000 de copii ilegitimi.
L egea care înfierează pe copilul n atu ral este c ru d ă şi
stu p id ă. E a este stupidă, căci lasă copilului n a tu ra l, re­
cu noscut de părinţii săi sau de unul din am ândoi, num ele
a u to ru lu i sau şi-l introduce p rin ac ea sta în fam ilia sa, deşi
îi refu ză drepturile nedeslipite situ aţiu n ii de m em bru a 1
fam iliei.
E a este crudă, căci, p o rn in d d ela concepţia că n a ş te re a
co pilului ilegitim constitue o greşală m orală, p ed ep seşte
p e n tru aceasta g reşa lă nu pe acei cari au comis-o, p e p ă ­
rinţi, d a r pe acel care este desigur nevinovat, pe copil.
In fe rio rita te a în care legea n ed re ap tă îl pu n e p e copilul
n a tu ra l, se datoreşte la două cauze: una teologică şi u n a eco­
nom ică.
M orala oficială, bazată pe religiune, p riv eşte a c tu l tr u ­
pesc n e sfin ţit de p reo t şi pe u rm aşu l legal, b ărb a tu l, c a pe
un p ăcăto s. D ispreţul p en tru copilul n a tu ra l este p ed e ap sa
greşelii contra legii divine.
In ordinea economică, fam ilia este co n stitu ită p e n tru a
p ăstra p ro p rie ta tea dobândită de unul din m em brii săi. ')
so cietate capitalistă trebue să vegheze ca patrim o n iu l s ă ră­
m ână acelora cari posedă un titlu contro lat de S tat. C ă­
săto ria legală constitue acest titlu . A m orul liber n u crei-
ază nici un titlu, neavând ca m a rto r pe nici un m a g istra t le­
gal. D esm oştenirea este un a c t de a p ă rare co n tra posibili-
tă ţe i u nei pretenţiim i care a r m icşora p a rte a de m o şten ire
a m oştenitorilor legitim i.
L egea să fie distrusă şi so c ietate a să n u m ai aib ă n ici un
in teres de a creia o d iferenţă le g ală în tre copiii legitim i şi
nelegitim i.
T o ţi copiii se nasc du p ă ac ee aşi lege n a tu ra lă : .anterio ară
şi su p e rio a ră legii oam enilor, care, singură, sta b ile şte în
m od artific ia l o d iferen ţă în tre cele două categorii de copii.
N um ai că, dacă to ţi copiii nasc egali, ac e a stă e g a lita te
în cetează îndată. E u n u cred în su p e rio ritate a fizică şi in te le c­
tu a lă a copiilor n atu ra li, adesea afirm ată, d a r fo a rte in ­
su ficien t probată. E u cred din contră că copilul n a tu ra l
su feră cu am ărăciune din ca u za situ aţiu n ii sale, din m o­
m entul când devine conştient, si că ideia to td e a u n a tre a z ă
de paria, exercită fără greş stricăciuni asu p ra ca lită ţilo r
sale m orale şi intelectuale. T rebue să fii sfân t ca s ă nu
devii ră u şi anti-social. D eosebirea în tre cele d o u ă c a te ­
g o rii de copii dacă există, n u ju stifică cruzim ile legii: leg ea
îi con dam nă îngrozitor, fiind num ai efectul lor.
N ici o ipocrizie a unei societăţi viţioase, laşă şi n eîn d n -
rată , nu este mai de nesuferit, ca aceea care acu ză de in ­
fam ie pe copiii inocenţi a i oam enilor, b ătân d u -şi jo c de
bu n a cre d in ţă socială şi le g ală p entru a te face să ca p eţi
în cred ere în aceia, cari su n t bine cu legile.
M A X NO RD AU.
- 37 —
OMUL E S T E L I B E R !
D acă om ul este activ şi liber, el lu c re a z ă prin el-în-
suşi: to t ceea-ce face în mod liber, nu p o a te fi a ru n c a t în
sp in area P ro v id e n ţe i. E a n u vede ră u l p e ca re omul îl
face a tu n c i cân d abu zează de lib e rta te a p e c a re i-o d ă; to ­
tuşi, P ro v id e n ţa , n u îm piedică p e om de a fac e răul, p e n tru
că ea nu-1 p o ate îm piedica, fă ră ca p rin a c e a s ta să-i îm p ie­
dice lib e rtate a, făcân d u -i un ră u m ai m a re p rin sim plul
fa p t că-i în jo seşte n a tu ra care este lib eră. E a l-a fă c u t li­
ber, cu scopul de a face binele şi n u ră u l. E a i-a dat p u ­
tin ţă Să facă ac ea stă alegere, în tre b u in ţâ n d facu ltăţile cu
cari l-a în z e stra t: d a r ea a m ă rg in it în a ş a chip p u terile
sale, în c â t ab u zu l lib ertăţii pe care-1 la s ă -n u p o ate tu rb u ra
o rd in ea g en e rală . R ău l pe care om ul îl face cade a s u p ra
lui însuşi, fără a schim ba nim ic în sistem u l lumei, fără a
îm piedica ca sp e c ia om enească să se co n serv e.
A câ rti îm p o triv a lui D um nezeu c a re nu-1 îm piedică
să fac ă rău l. este ca şi cum ai c â rti îm p o triv a aceluiaş
Dumnezeu care ţi-a d at o n a tu ră fă ră p rih a n ă , şi d rep tu l
la v irtu te şi m o ralitate.
S uprem a b u cu rie este in m u lţu m ire a de sine în su şi;
tocm ai p e n tru a m erita ac e a stă m u lţu m ire su n tem aci pe
p ăm ân t şi în z e stra ţi cu lib ertate, isp itiţi de patim i şi r e ţi­
n u ţi de co n ştiinţă.
Ce p u tea să ne dea m a m ult p u te re a d iv in ă ? P e n tru a
îm piedica pe om să fie rău , treb u ia să-l m ă rg in ească- la
in stin ct şi să-l fa c ă anim al?
S untem ră i şi câinoşi p e n tru că facem ab u z cu facu l­
tăţile n o astre. G rijile, tristeţele, p ăc a te le , îşi a u obârşia în
noi- înşine. R ău l m oral este, fără în d o ia lă , o p era n o astră.
— şi rău l fizic n ’a r exista fără viciie ca ri îl în treţin . N a­
tu ra ne face să sim ţim trebuinţele, to c m a i p e n tru a se co n ­
serva. D u rerea tru p e a sc ă n u este d e c â t un indiciu c ă m a­
şina se d era n jea ză , şi o în ştiin ţa re p e n tru a n e în g riji de ea.
M oartea . . . Cei ră i nu-şi o trăv e sc o are p ro p ria-le v iaţă
şi a a lto ra ? M o artea este v in d ecarea rele lo r p e cari oam enii
şi le fac; n a tu ra a v ru t ca ei să nu su fe re vecinie. O m ul
care tră ie şte în m ijlocul sim p licităţii p rim itiv e este supus
la p u ţin e rele, 1111 e aproape n ic i-o d ată b o ln a v , n ’are p atim i
şi nici nu sim te m o artea: cân d o sim te ch iar atunci o do­
reşte ca o v in d e ca re a m izeriilor.
D acă ne-am m ulţum i să răm ânem ceea-ce suntem , nu
ne vom d ep lân g e so a rta : dar p e n tru a c ă u ta un bine im a­
g in ar, nu face să părăsim relele ex iste n te. C ine nu ştie să
îndure p u ţin ă su ferin ţă, trebuie să se p re g ă te a sc ă să su fere
mult.
Omule! n u m ai căuta pe fă u rito ru l ră u lu i de c a re te
p lân g i: căci tu -în su ţi eşti acela. N u ex istă alt rău d ecât
acela pe care-1 faci sau pe care-1 su feri. şi unul şi a.ltul
vin d ela tine.
R ău l g en e ral 1111 p o ate ex ista d ec ât în d esordine: or,
eu v ăd în sistem u l lum ii o ordine, ca re n u se desm inte în tru -
nimic. în d e p ă rta ţi greşelile, patim ile, în d e p ă r ta ţi opera o m u­
lui, — şi to tu l va m erge spre bine.
J E A N J A Q U E S RO U SSEAU .
 Un p o st de poliţie în regiunile polare
Omul este acelaş p retu tin d en i; su n t h oţi şi crim inali în p ă ­
d u rile tropice, ca şi în g h eţu rile c e rcu lu i polar.
De ce să ne m irăm că şi în n o rd u l canadian, în ţa ra
a u ru lu i şi a blănurilor, crim ele s u n t la ordinea zilei. N um ă­
rul m are al aventu rierilo r p rip ă şiţi acolo, ju stifică aceasta!
D ar, în tim p ce m a jo rita te a c a u tă norocul prin m ijloace
cin stite, fiecare că u tâ n d b o g ă ţiile ' cari zac în tre gheţu ri,
sa u c u m p ărân d dela Indieni b lă n u ri pe cari le rev ân d cu
ben eficii enorm e, — a lţii m ai n e ră b d ă to ri şi m ai puţin seru-
puloşi, n u 's e dau în lă tu ri de a în tre b u in ţa „p ro ced ee“ m ai
rad icale.
G u v ern u l canadian s’a v ă z u t n ev o it să stab ilească o
p o liţie specială, care o perează în ţinuturile so litare în ­
g h e ţa te , ale nordului can ad an . E a p o a rtă num ele de:
R o y a l N o rth W est M ounted P olicem en.
F u n c ţiu n ile p oliţiştilor de aco lo n u su n t nişte sim ple
sin ecu re. P en tru a face p a rte din ac ea stă tru p ă de elită,
Mijloacele de transport ale unei poliţii moderne
P o liţia P arisu lu i dispune azi de cele mai repezi m ijloace
de tra n sp o rt.
N u m ăru l autom obilelor dela d iferite servicii e a tâ t de
m a re că consum ă 200.000 litri de benzină pe an.
In a f a ră de m aşinele ag e n ţilo r ciclişti şi de caii ja n d a r ­
m ilor că lă ri, p refec tu ra poliţiei dispune de 22 m otociclete
d in tre c a ri 12 p rev ă zu te cu sid e ca ru ri transform ab ile în
b ra n c a rd e p en tru răn iţi. Mai d isp u n e de 41 auto-cam ioane,
dube şi 31 m aşini de turism în tre 10 şi 35 cai-putere. D ouă
fu rg o a n e au fost am en a jate de c u râ n d p en tru com u n icaţia
ra d io te le g ra fic ă şi radiotelefonică. O tră su ră cu m acara m o­
b ilă se rv e şte p en tru rid ic area vehiculelor căzute în stra d ă
şi c a ri îm piedică circu laţa. F lo tila de Sena a p o liţiei c
co m p u să din 2 vedete cu m otor, Ma M ouett şi La V igie.
N u tre b u e să uităm nici av io n u l G oliath pe care P arizien ii
a u p rile ju l să-l v ad ă evoluând în zilele de m anifestaţiu n i.
T o a te astea form ează un m a te ria l considerabil, ră sp u n ­
— 38
trebue să fi solid, sobru bun călăreţ, g a ta să în d u ri rav ag i­
ile frigului ca şi cele ale foamei şi sco rb u tu lu i.
P en tru a p une m âna pe un crim inal, cel dela Royal Ca­
nadian M ounted — cum îi se zice m ai p e s c u rt — su n t
siliţi uneori să s tră b a tă m ii de kilo m etri în p u stiu l de ghiaţă.
Cai, sănii, p atin e, şoşoni, totul este d e -tre b u in ţă în aceste
locuri. Şi se citează cazul unui d etaşa m en t care a treb u it
să stră b a tă în to a te direcţiile câm piile de z ă p a d ă ale p ro ­
vinciei U ngaw a, în u rm ărirea u n u i E schim os asasin, u r­
mărire care a d u ra t u h an. D ar crim inalul a fost găsit în
cele din urm ă, adus la 'C a lg a ry , ju d e c a t şi sp ân zu rat.
A lteori su n t b an d iţi de drum ul m are, n en o ro c iţi că u tă ­
tori de au r, cari, disperaţi, aş te a p tă ascunşi, pe cam arazii
lor mai norocoşi şi’i a ta c ă p en tru a le fu ra bogăţiile.
G raţie b rav ilo r red ja ckets, o sig u ran ţă rela tiv ă dom­
neşte în g h eţu rile N o rd u lu i canadian.
zând nevoilor celor mai variate. T răsu rile s u n t am enajate
anume în v ed erea scopului lor. U nele au to m o b ile de turism
p entru u rm ărirea crim inalilor, treb u e să tre a c ă neobservate:
altele servesc la rep resiu n ea fra u d elo r şi s u n t prevăzute
cu basculă; ele su rp rin d pe n eg u sto rii de com bustibil cu
lipsă la c â n ta r ch iar la uşa clientului, cân d descarcă că r­
bunii.
In a fa ră de m aşinile destinate tra n sp o rtu lu i urgent al
m agistraţilor şi funcţionarilor superiori, s u n t tră su ri p en ­
tru serviciile, cele m ai diverse: că u ta re a rău făcăto rilo r,
tran sp o rt de forţe m ari poliţieneşti în caz de tu rb u rări de
stradă, tra n sp o rtu l deţinuţilor, rid ic area explozivelor de
pe străzi, co n tro lu l circulaţiei, serviciul m edical de noapte,
serviciul de higiena, serviciul represiunei fraudelor, rid i­
carea p erso an elo r răn ite p e strad ă , rid ic a re a anim alelor
m oarte ori răn ite şi cari îm piedecă circ u laţia, inspecţia
sergenţilor de strad ă.
—
 ATENTATE Ş I ATEN TATO RI
D u pă cum se ştie, ex istă în psichologia crim inală o te n ­
din ţă m odernă, care recunoaşte în crim inal, în prim ul râ n d ,
un tip de om bolnav sufleteşte, anorm al, degenerat, sau
răm as cu câteva veacu ri în u rm a civilizaţiei. S a v a n tu l
italian Lom broso şi şcoala sa, s ’au stră d u it să co n state
sem nele corporale ale acestor indivizi, şi anum e acele sem ­
ne cari deosebesc pe crim inalul din naştere de cei cari, din
oam eni cinstiţi, au d evenit crim inali din diferite îm p re ­
ju ră ri. S unt în realitate oam eni u rsiţi dela n a tu ră să a ju n ­
g ă crim inali, din p ricin a creeru lu i lor şi a s tă rii lor fizice
şi m orale. Mai există în să şi Unele crime, pe care nici un om
săn ăto s la m inte nu le-ar com ite. P rin tre acestea s u n t şi
a ten ta te le, — despre care vom vorbi im ediat. Să lăsăm
d eo p arte pe cei cari com it c r im e ' din in te n ţii perso n ale,
căci ac e ştia sunt crim inali ordinari.
O bservând aten tatele cari n ’au fost comise din in te n ţii
p ersonale, — vedem că a te n ta to rii au indicii com une în
co n stitu ţia lor sufletească. A ten tato ru l veritabil n u e d e­
c â t un tâ n ă r necopt, nici m ăcar în vârstă, un c a racter fa n a ­
tic şi ex a lta t, de m ulte ori vizionar, care n ’a fost p rin so­
cietate, deci uşor de am ăgit p rin cărţi sau to v a ră şi. E l
are id ei fantastice, fie de n a tu ră politică, socială sau
religioasă, asu p ra lum ii şi e o rb it până în tr’a t â ta de ideile
sale, în c â t n u vede nim ic a ltc e v a . Credem să descriem bine
un asem enea tip, d acă zicem că el caută să joace un ro l de
m artir, să se jertfească p e n tru ideile sale, să aru n ce to a tă
vin a asu p ră-şi şi să n u trăd eze pe tovarăşii sa u p e in sti­
g ato rii j săi. D acă vom observa câteva a te n ta te şi c â ţiv a _ m ai m are a în flo ririi Angliei. C redea că fac e o fa p tă nobilă,
a te n ta to ri din istorie, vom p u te a co n stata a d e v ă ru l ac esto r care v a fi lă u d a tă de p o ste rita te ; îşi c u m p ă ră un b riceag
spuse.
U nul d in tre cei m ai buni principi, şi d intre cele m ai no­
bile c a ractere ale istoriei, e ra W ilhelm de N assau, p r in ţ de
O rania, n um it taciturnul, întem eietorul in dependenţei o lan ­
deze, care a căzut victim a g lo n ţu lu i unui fan atic. N ăsc u t
la 14 A pril 1533 în D illenburg, rem arcabil c a m ilitar şi ca
p o litician, un caracter em inent, iu b it şi stim at de p o p o r, pe
care îl desrobise, după m ulte lu p te de ju g u l spaniol, şi că­
ruia îi dădu-se in dependenţa religioasă şi politică, nu-1 m ai
d esp ărţia decât un pas de coroana Olandei n e a tâ rn a te când
sfârşi pe n eaştep tate în 10 Iulie 1584, asasinat. A te n ta to ru l,
B a ita za r G erard din V illafans în Burgundia, n ăscu t la 1502,
a v e a deci 1a- înfăptuirea asasin a tu lu i 22 de ani, A cest fa n a ­
tic fu a ţâ ţa t de conspiratorii spanioli, cari îi n um eau fa p ta
un m are serviciu p en tru religie. A ceşti conspiratori, p rin tre
ca ri se afla şi ducele de P arm a, sunt a d e v ă ra ţii v in o v a ţi:
G erard se considera singur d re p t m artir. In v a ra an u lu i
1584, W ilhelm I de O rania e ra în liniştitul şi p aşn icu l oraş
Delf. C ând — la 10 Iulie 1584 — el vroia să se d u că d u p ă
m asă din sala de m âncare în bibliotecă, în so ţit de so ţia sa
şi de prieteni, veni la el G erard cu rugăm intea de a-i da un
p a şa p o rt : în acelaş tim p scoase de sub m a n ta un p isto l şi
îl d escă rc a în inim a victim ei. A ceasta căzu jos şi-şi dete
sufletul zicând: „D oam ne, D um nezeule, aibi milă de m ine
şi de sărm anul m eu p o por!" G erard fu prins. E l n u n eg ă
crim a, pe care o considera c a p e o acţiune nobilă şi c re şti­
nească. D upă legile nescrise a le ju stiţiei din a c e a vrem e,
el fu om o rît în chinuri g ro zav e şi părăsi ac ea stă lum e cu
g e s tu rile unui m artir. Să n o tă m în tre a c ă t că regele F ilip
al II-le a al Spaniei a rid ic a t fam ilia asasin u lu i la ra n g u l
nobilim ii, p entru fa p ta „lău d a b ilă şi m ă re a ţă "; a c e a s ta era si C am era d ep u taţilo r, o p erso a n ă n e c u n o sc u tă trase în ei
c u ltu ra din aceea vrem e.
T o t a ş a necu g etată a fost şi asasin a rea lui H enric a l IV -lea
al F ra n ţei, şi iarăşi asasinul e ra un fanatic nechibzuit, care
n ’a a v u t m otive personale la com iterea ac estei fa p te . L a
14 Mai 1610, când H enric IV, cel m ai p aşnic rege a l F ra n ­
ţei, trec e prin străzile P arisu lu i, p entru a v iz ita pe ducele
— 39
de Sully bolnav, tr ă s u r a treb u i s ă se o p re a s c ă d eo d ată,
deoarece drum ul e ra îm pedecat. Un om s ă ri în tră su ră şi
înfipse reg elu i un c u ţit în p iept. „ S u n t r ă n it" s trig ă H en­
ric IV. In acelaş m om ent îl izbi o n o u ă lo v itu ră de cu ţit,
de d ata a s ta m o rta lă. A sasinul fu p rin s fă ră n ic i o rezisten ţă.
E l se n u m ea F ra n c o is R availlac, în v â r s ta de 32 ani, de fol
din A ngoulem e; el fusese în tâ i copist, ap o i în v ă ţă to r. Din
cauza d ato riilo r el fusese închis. In în c h iso a re se rev o ltă
îm p o triv a p u te rilo r lum eşti şi la p ă ră s ire a te m n iţe i îşi p ro ­
puse să om oare p e H enric IV . M ult tim p ezită, d ar a v u
totuşi c u ra ju l de a-şi îndeplini g ân d u l. E l d e c la ră că n are
to v arăşi la fa p tă , şi deoarece n u sp u n e a n im ic, cu to a te
chinurile de n ed escris p e care le în d u ră , fu e x e c u ta t la P aris
în 27 Mai, şi an u m e sfâşiat de cai.
A vem un bun ex em p lu în p erso an a a s a sin u lu i ducelui de
Buckingham , u n d e p u tem observa, ce ro l m a re are boln av a
stare su fletească a a ten ta to ru lu i, şi ce ro l m ic jo a că in ­
fluenţa e x terio ară . D ucele de B u ck in g h am , acest a to t­
p u tern ic fa v o rit al reg ilo r Iaco b I şi C aro l I al Angliei,
căzu lo v it m o rtal de Iohn F elon, un fo st o fiţer, pe cân d
voia să plece la P o rtsm o u th în 23 A u g u st 1628. Din n a ş ­
tere F elto n e ra irlan d ez şi din fire m elan co lic. E l lu ase
p arte la ex p e d iţia co n tra la R ocheile-i, ca re n u reuşise
(1627), şi se p u rta s e v itejeşte. N efiind în a in ta t în g ra d ,
d upă cum n ă d ă jd u ise , el ru n a n ţă la p o st, şi in flu e n ţat de
revolta p o p o ru lu i co n tra ducelui de B u ck in g h am , îşi p r o ­
puse să om oare pe acesta, considerându-1 c a piedica cea
Obişnuit de un şilin g şi îl îm p lân tă în p ie p tu l ducelui, to c­
mai cân d a c e s ta îşi lua răm as bun d e la prieten ii săi.
B uckinghan strig ă : „D oam ne, doam ne! m ’a n im e rit bine!"
îşi scoase b rice ag u l din p iept, şi d u p ă u n sfe rt de ceas e ra
un cad av ru . Iohn F elto n fu p rin s şi se su p u se pedepsei de
m oarte, cu c u ra ju l u nui fanatic, g est p e c a re l-am o b se rv a t
şi la sem enii săi crim inali. în tre b a t d a c ă a re com plici, el,
răsp u n se că g lo ria şi m eritul fa p te i i se cu v in num ai lui.
Notiţe g ăsite la el a c a să dovedesc că el era ferm convins
că era d ato ria sa c ă tre D um nezeu şi p a trie de a om orî pe
duce, ca p e u n duşm an al statu lu i.
Mai p u ţin e n tu z ia st şi fan atic, d a r to tu ş i un c a ra c te r
crim inal, e ra Io h an Iacob de A n ck arstro m , asasin u l regelui
G ustav al IlI-le a a l Suediei. N ăscu t în 1762, fiu al unui
colonel, el d ev en i p aj la cu rtea reg ală, a p o i p o rt-d ra p el ai
gărzii de corp, şi îşi dădu dem isia în 1783, la m ajo rat. E l
e descris ca un om de iui c a ra c te r stu p id , p lin de m ân d rie
aristo cratică, ca re u reşte to a te fap te le reg e lu i. In 1791 se
uni cu alţi n o b ili nem ulţum iţi, şi se o feri să om oare pe
rege. M ult tim p c ă u ta m ereu un p rilej, p â n ă cân d izbuti în-
sfârşit să se a p ro p ie de rege la im b al m a sca t, şi să-l ră n e a ­
scă m o rtal (16 M artie 1792). E l fu ex p u s tre i zile p u b lic u ­
lui şi b ătu t, d a r nu-şi den u n ţă com plicii, în 27 A prilie m u ri
pe eşafod.
Unde nu sim t m otive religioase, p o litice sau sociale,
acolo găsim n e d re p tă ţi de to t felul, c a ri a d u c p e nişte c a ra c ­
tere p asio n ate şi m elancolice la a sa sin a t. T ip ic p en tru a c e s t
fel de a te n ta te e acela, căruia a că zu t v ic tim ă prim -m in istru l
englez S pencer P erce v al la 11 Mai 1812. C â n d acesta p ă r ă ­
un g lonte, ca re îi produse m o artea. A te n ta to ru l a r fi p u -
tu t să fugă u şo r în panica, ce izbucnise, d a r n ’o făcu. Un
d e p u ta t s trig ă : „C are nem ernic a com is crim a? In acelaş
m om ent ieşi o p e rso a n a din m ulţim e, şi zise: „E u su n t n e ­
norocitul. Mă ch eam ă B ellingham . E o ch estie p a rtic u la ră .
G uvernul n u m i-a recu n o scu t d re p tu l m eu — ştiu ce-am
—
fă c u t" . , T ră să tu rile a te n ta to ru lu i e ra u ale unui tip m elan­
colie. C ă lă u l îşi făcu d a to ria cu el la 18 Mai.
C o n tra riu acestui caz, ad ic ă din im bold tin eresc şi din
d o ru l de lib e rtate a ju n s la fan a tizm , e cazul asasin a tu lu i
lui K otzebue de către S and. P e v re m e a aceea om ul p olitic
ru s şi p o etu l A ugust de K otzebue s a tiriz a pe tin erim ea care
v ro ia să transform e lum ea, p rin sc rie rile sale şi p rin dife­
rite cro n ici, ceeace p ro d u se u ră în cercurile stu d en ţim ii
g erm ane. S tu d en tu l C a ro l S and îşi p ropuse să libereze p o ­
p o ru l g e rm a n de a c est „spion r u s “ . E l se p rez en tă aces­
tu ia la 23 M artie 1819 în M annheim cu o scrisoare, şi în
tim p ce K otzebue c itea scriso area, el îi îm plântă un pum ­
nal în p ie p t. In p an ica p ro d u să, neim pedicat de nimeni,
el se d u se la uşe, şi strig â n d : „ T ră ia sc ă p a tria !" îşi îm ­
p lâ n tă si el acelaş p u m n al în p iep t. N u m uri însă, şi fu dus
la s p ita l, şi de acolo la închisoare. Ju d e c a t la o Mai 1820
în M annheim , el fu d e c a p ita t cu sa b ia la 20 Mai.
F a n a tism u l politic ad u se la sfâ rşitu l răsboiului civic am e­
rica n m o a rte a em inentului p rez id en t a l Statelor-U nite, Abra-
h am L incoln.
Din urm aşii politici ai lui L incoln fu asasin at şi Jam es
A bram G arfield. In 2 Iulie 1881 el fu ucis de glo an ţele u nui
fo st ad v o c a t, Charles G uiteau, în g a ra B altim ore şi m uri
după chinuri îndelungate la 19 Septem brie. A te n ta to ru l
su sţin ea că a r fi făcu t fa p tă în urin a unui im bold dum -
nezeesc. Cu to ate că a p ă ră to ru l să u a c ă u ta t să-i dove­
dească nebunia, el m u ri la 30 Iunie 1882 în sp â n z u ră to a re a
din W ashington.
A ceiaşi s o a rtă ca cei doi colegi am ericani, o a v u şi p re ­
zid en tul republicei franceze, F ra n c o is C arnot. E l fu ră n it
m o rtal în ziua de 24 Iu n ie 1894, în drum spre te a tru , de o
lovitură, de pum nal a a n a rc h istu lu i italian, S an to C aserio,
şi m u ri a doua zi.
Un a n a rc h ist italian e şi L uigi Luccheni, care a ucis la
10 S eptem brie 1898 pe îm p ă ră te a sa E lisab eta a A ustriei,
cu to a te că aceasta n u se ocu p a de loc de politică. Cu d re p t
cu v ân t, a zis F ranz-Ioseph în d isc u rsu l lui de m ulţum ire
c ă tre p opoarele sale, p e n tru c a ld a p articip a re la d u re re a
sa, că a te n ta to ru l s'a rid ic a t c ă tre o nobilă fem ee, şi a
atin s din u ră oarba şi fă ră scop, inim a care n a cu n o scu t
u ră, şi c a re ir a b ă tu t d e c â t p e n tru bine.11 A te n ta to ru l,
care îşi ispăşea fap ta în în ch iso are, se lauda m ereu cu
e a ; la poliţie a d e c la ra t că e a n a rc h is t şi fără pâine, şi că
u re şte pe bogaţi. E l a p a rţin e a c elo r tipuri, căzute a tâ t de
jos, c a ri au devenit crim inali, p ie rz ân d sprijinul m oral şi
de c a ri om enirea treb u e să se sim tă ruşinată.
A ceste asasinate nu su n t, din nen o ro cire rare, căci n u m ai
în secolul tre c u t de pildă, au fo st a sasin a ţi: no u ă prezid en ţi
de rep u b lică, doi îm p ă raţi, un rege, doi principi, doi su l­
ta n i, un şah şi o îm p ă răte asă .
S1GMUND P R A G E R .
iiiilîM iin H iiiiiiiiiiiiil1 u m n T iiu iiiii» iin T u iÎH iu iiiiiu i< u u » iH iU H iitn u n tu iiiiu »
— 40
Despre spiritul legilor
In anul 1748, a a p ă ru t la Geneva, o ca rte in titu la tă : „De
l esp rit des lois." Ea nu p u rta nici d a ta şi n ici num ele au ­
torului. P â n ă la 1752 au a p ă ru t 22 ediţii. U ltim a ediţie,
tip ă rită d upă co rectu rile şi adăogirile m an u scrisu lu i lăsat
de Montesquieu, a a p ă ru t în 1758, — tre i an i d upă m oar­
tea autorului.
In ac ea stă carte M ontesquieu v o rb eşte d esp re legi in
general, de legi cari izvoresc din n a tu ra g u v ern ărei, de
educaţiune şi de legi politice, de c o ru p ţiu n ea în Stat, de
lib ertatea p o litică, de legile şi m o rav u rile cu c a ri ea este
com patibilă, de in stitu ţia sclavajului, de ra p o rtu l dintre
climă, obiceiuri şi co ndiţiuni sociale.
Metoda lu M ontesquieu, la în c ep u t ra ţio n a lă , devine cu­
rân d istorică. Legile a u un acelaş p rin cip iu : ju stiţia ; dar,
de fapt, ele depind de rap o rtu ri, ca ri le p o t fac e să varieze
la infinit.
In tr'a d ev ăr, ele depind de n a tu ra şi p rin cip iu l de g u v er­
năm ânt, de fizica ţării, de clim a în g h e ţată, arz ăto a re sau
tem p erată, de c a lita te a p ă m â n tu rilo r. . . de relig ia locuito­
rilor, de în clin aţiu n ile şi bogăţia lor, de n u m ă ru l lor, de
com erţul l o r . . . ; to a te aceste ra p o rtu ri fo rm ează îm preună
ceea-ee se num eşte S p iritu l legilor.
Legile nu su n t rezu lta tu l fanteziei legislatorului, ele ţin
de condiţiuni m ultiple şi com plexe.
A ceastă idee fu n d am en tală face din M ontesquieu — după
spusele lui A uguste Com te — a d e v ă ra tu l c re a to r al ştiinţei
sociale.
D eosebirea de legi provine din d eosebirea guvernelor,
cari. ele înşile chiar, p o t avea p rincipii d iferite: virtutea,
onoarea, team a.
V irtutea, ad ică v irtu te a politică sau d rag o ste a de p atrie
şi de eg alitate, — este resortul republicei. A ceasta este
dem ocratică atu n ci cân d ato tp u te rn ic ia este exercitată
de în treg p o p o ru l; şi este aristocratică cân d ac eastă a to t­
puternicie s tă în m âna unui singur p artid .
M onarchia este stă p ân ire a u n u ia asu p ra tu tu ro r, con­
form legilor stabile şi fixe. P en tru a se asig u ra această sta­
bilitate trebuiesc o rg an e subordonate a v â n d prerogative,
privilegii. R eso rtu l care va îm piedica m o n a rc h ia de la
pieire, va fi onoarea, a d ică „p re ju d ec ata fiec ărei persoane
şi fiecărei clase.11
D espotism ul care se sprijină pe v o in ţa u n u i singur indi­
vid, nu p o ate asig u ra şi determ ina nim ic, P rincipiul său
este teama.
O constituţie lib eră este aceea, în oare n im en i nu poate
abuza de p u te re : condiţiune rea liza tă dacă p u terea opreşte
puterea, ad ic ă d ac ă ex istă un sistem de o rg an e de control.
De aici p rin cip iu l echilibrului, al cu m p ătărei, al separa-
ţiunei celor tre i p u te ri: legiuitoare, ex e cu tiv ă şi judiciară.
A ceastă se p araţiu n e, indispensabilă lib e rtăţii, v a fi cea
mai bună g ara n ţie a u n u i guvern com pus din cele trei forme
elem entare: ere d itate m onarchică, p riv ileg iu aristocratic,
d rep t popular.
In lum ina acesto r vederi, M ontsquieu a p a re ca percur-
sorul Sociologiei, ea fondatorul şi te o ritician u l regim ului
liberal.
M o n te s q u ie u
—
CUM ÎŞI MĂRESC CURATUL CHINEZII?
In 1895, a fost ex e cu tat la P ek in g un crim inal celebru.
C ălăul a v ândut apoi vezicula b iliară a crim inalului, în
schim bul unei sume m ari, unui farm acist. A cesta făcu cu ­
n oscut în oraş că este d eţin ăto ru l preţioasei vezicule şi
clien ţii se îngrăm ădiră în m are num ăr, spre a-şi p ro cu ra,
cu p reţu ri exorbitante, câteva fragm ente din p reţio su l ta-
lism an.
M atignon, care a povestit a c e st lucru, a a d ă o g a t că
a ceste obiceiuri sunt foarte frecv en te la Chinezi. C ând re ­
form iştii rev o ltaţi au fost ex e cu taţi la Hokeou, oraş la fro n ­
tiera T onkinului, călăul â v â n d u t ficaţii victim elor în de-
tail. B ucăţile din preţioasa g la n d ă au fost m âncate crude,
sau m estecate pur şi sim plu şi apoi scuipate de c ă tre acei
ce le-au cum părat.
S unt c â ţiv a ani decând chinezi au năp ăd it te rito riile fra n ­
ceze din apropierea Lao-K ai-ului. Unul d intre ofiţerii le­
giunii străin e care a fost trim is să oprească in v aziu n ea p u ­
hoiului, a fost ucis. C orpul său a fost găsit în urm ă cu ab ­
dom enul spintecat, fă ră ficat. S’a afla t apoi, că un o fiţer
chinez d ela un post de fro n tieră, s’a lău d at su b p refec tu lu i
din acel ţin u t, că a m âncat, îm p re u n ă cu oam enii săi, fica­
tul o fiţeru lu i francez.
Cam în aceeaş epocă, un în tre p rin z ăto r cetăţean francez,
an tre p re n o r la drum ul de fier din Y unnao, a fo st asasin a t,
în v a le a Nam -Ty, de că tre se rv ito rii săi. S rddaţii din esco rta
sa au p rin s însă pe ucigaşi, i-au îm puşcat, îm p ărţm d u -şi
ficaţii p e n tru a-i m ânca.
O biceiul de a înghiţi crud ficatu l inam icului sau a l u n u i
crim inal este foarte răsp â n d it, m ai ales în p rovinciile din
sudul Im periului chinez, în Y unnan, H ouang-Si şi H ouang-
Toung.
M atignon, care şi-a a tra s un m are renum e din cau za stu - -
diilor ce le-a făcut a su p ra m oravurilor p o p o ru lu i chinez,
crede că este vorba de o te ra p e u tic ă p articu la ră .
Chinezii, cari fac ac ea stă opotherapie hepatică, d a c ă am
putea-o num i astfel, n u vor d ec ât să-şi augm enteze cu ra ju l.
Se ştie că. curajul este a p re c ia t ca o v irtu te de p rim u l
ordin, de că tre chinezi. N u este de m irare deci că ficatu l,
care este p riv it ca un specific g en e rato r de energie moradă,
s ă fie c ă u ta t de ei cu a tâ ta pasiune.
MEDICII CRIMINALI ?
A re m edicul d reptul de a declară unui bolnav că este
a tin s de o boală incurabilă?
C h estiunea aceasta a fost exam inată de cu rân d de m arele
ju riu m edical din Londra.
P ro b lem a s’a pus în condiţiuni cât se p o ate de d ra m a ­
tice. D oam na D orothy E. H arrin g to n era in te rn a tă în tr ’un
spital. D iagnosticul care i-a fost com unicat echivala cu o
se n tin ţă de m oarte: T uberculoză a m ăduvii spinării.
D isperată, nenorocita femee îşi aru n că singurul copil în
v alu rile Tam isei; du p ă care se înnecă şi dânsa.
A u topsia p rac tica tă a do u a zi, stabili că m edicul s’a în ­
şe la t şi că boala sărm anei fem ei era p erfec t vindecab ilă.
— 41
GÂSCĂ — PAZNIC DE NOAPTE
Un paznic de n o ap te dela o m are p ră v ă lie din Londra,
d esp erat că i se fu ra se ră mai m ulţi câini c a ri îi ţinea to v ă ­
răşie, a in sta la t în locul acestor p rieten i a i om ului, p u r si
sim plu n işte g â şte p ro aste, gălăgioase.
El sp u n e că ac e ste palm ipede vestesc a p ro p ie re a unui
nechem at m ai rep e d e decât câinii şi c ă e m ai uşo r să le
apere p e ele de hoţi.
Omul ac e sta n u au zise n ic io d ată v o rb in d de g âştele C a­
pitolului. Nu tre b u e d eci să socotim a c e a s tă an e cd o tă ca o
dovadă a n ec esităţii studiilor clasice în p re g ă tire a p en tru
cariera de p azn ic de no ap te . . .
UN CLUB AL BĂRBAŢILOR DIVORŢAŢI
Le N ew -Y ork ex istă o în ch iso are sp e c ia lă p e n tru b ă r­
baţii d iv o rţa ţi cari, în loc să servească o p en siu n e alim en­
ta ră fostei lor soţii, p referă să stea la ră c o a re tim p de şease
luni, term en c o n s a c ra t de ju risp ru d e n ţă . D eţin u ţii aceştia
au fo rm at un clu b — ceea ce e ra de a ş te p ta t şi cu v ân tu l
de ordine al ac eştu i club e: u ra.
In u ltim ul tim p clubul ac esta a fost v iz ita t de câ tev a
A m ericane, ca ri v o iau să p redice a c e s to r n ep o c ăiţi ai că­
sătoriei îm p ă ca re a şi iertarea. F ru m o asele v izitato are nu
av u ră nici un succes. Unul din m em brii clu b u lu i a decla­
rat. că fem eea am erican ă se m ărită n u m ai ca să-şi ex p lo a­
teze so ţu l câtă v rem e mai are vre-un d o la r şi apoi să-l p ă ­
răsească.
D eunăzi clubul a v o ta t o rezoluţie, d u p ă c a re femeile di
v o rţate să n u m ai aibă d rep tu l la p en siu n i alim en tare
viagere, căci a ltm in te ri că săto ria devine p e n tru ele o a fa ­
cere m ănoasă.
TRIBURI DE HOŢI ŞI UCIGAŞI
Unele trib u ri in d u stan e com it fu rtu ri, ja fu ri, crim e ca
profesie şi din tra d iţie . D escendenţii a c e ş tia ai T h u g ilo r şi
D acoiţilor socotesc orice lu cru m an u al ca dezonorant.
în c ă din le ag ă n copiii sunt in iţiaţi în a r ta su b tilă de a-şi
ap ro p ia pe fu riş b u n u l altuia. E i su n t le g ă n a ţi şi adorm it
cu p o v estirile celor m ai faim oase crim e ale străb u n ilo r lor.
E d u c a ţiu n e a co m plectă cup rin d e tre i g ra d e . P rim ul curs
e co n sac ra t a rte i d e a fu ra recoltele şi v itele. Apoi se în ­
v a ţă je fu ire a cu fo rţa a unei ferm e, u c iz â n d la nevoie p e
locuitorii ei. In fine — şi acesta e stu d iu l cel m ai lung şi
mai anevoios — n eo fitu l se p erfecţo n ează în a rta de a fu ra
fără zgom ot şi fă ră a lăsa urm e.
Şeful ac estu i trib ciudat şi p rim ejd io s, fo a rte biue o r­
ganizat, fău reşte de obicei p la n u l ex p e d iţiilo r. E l e acela
care fu rn iz ea ză alib iu rile cân d b an d iţii s u n t bănuiţi. D ar
dacă su n t dovezi? A tunci b ătrâ n u l şef sa u n a ik desem nează
pe u n u l sa u doi dm supuşii săi cari, fă ră a p ro testa se
declară v in o v aţi şi ispăşesc fu rtu rile ori crim ele fără a
tră d a v re o d a tă p e cam arazii lor. în tre g u l trib ia atu n ci în
sarcin a sa fam iliile condam naţlor şi ele se b u c u ră de ono­
ru ri deosebite.
—
 ORDIN POLIŢIENESC
P e v rem e a lui V odă-B arbu Ş tirbei era holeră în B ucu­
reşti. P o liţia lipise pe zid u ri u rm ă to ru l ordin: „F iin d ho­
leră, p oruncim cetăţenilor c a ri se în to rc după zece ceasuri
din n o a p te acasă, să n u câ n te pe d ru m nici să facă sgom ot.“
Ce av e a a face sgom otul cu h o le ra , n u se ştie, d a r p oliţia
ord o n ase aşa . In tr’o n o p te c â ţiv a tin e ri, cam tu rtiţi, se în ­
to rce au d ela o cârcium ă câ n tâ n d p e stradă. E ra pe la 12
n o ap tea. G ard istu l le ţin e drum ul. „C um , dom nilor? N ’aţi
c itit p o ru n c a ? Cine se în to a rc e a c a s ă după zece n o ap tea
nu a re d re p tu l să c â n te !'1 — «A m citit!11 zise unul mai
iste ţ „ d a r noi n u ne în to a rcem acasă, noi mergem în tr'a ltă
c â rc iu m ă .11 A cest răsp u n s n e a ş te p ta t a zăpăcit pe g ard ist.
T in erii au plecat în pace. A doua zi însă ordinul poliţiei
era schim bat: „Fiind h o le ră p o ru n cim cetăţenilor să n u facă
sgom ot şi să n u cânte pe drum d u p ă zece ceasuri n o ap tea,
o ri se în to rc acasă ori n u se în to rc !11
o „ c â p i t â n e a s A» d e p i r a ţ i
D esigur că a depăşit lim ita n ă z u in ţe lo r de em an cip are
a femeei, „c ăp ităn e asa11 care, în fru n te a unei b an d e de
p iraţi, a je fu it deunăzi pe m alul chinez v ap o ru l Sui-A n.
Un ziar am erican d ec la ră , c ă a c e a s tă tâ n ă ră fem ee e de
fam ilie fo a rte bună şi că şi-a fă c u t stu d iile la o u n iv e rsitate
am erican ă. In urma unor n ec az u ri de dragoste ea s ‘a d ed a t
la b an ditism .
De a ltfe l societatea p ira ţilo r n ’a făcu t-o să-şi p ă ră se a sc ă
eleg a n ţa şi e a a p o rn it a s a lt îm p o triv a vap o ru lu i „S ui-A n11
îm b ră cată cu o rochie de s e ra tă a că rei p ulpană era cro ită
în ju p e -c u lo tte şi în c ă lţa tă cu p a n to fi cu tocuri L ouis XV.
PĂŢANIA UNUI CARDINAL
R ă p o sa tu l cardinal M arthieu, c ă lă to re a uneori ca m u lţi
din în a lţii p re la ţi catolici, cu h ain e laice şi anum e av e a
un costum sacou de sto fă c a d rila tă , care-i dădea o în fă­
ţişare de E nglez.
I n tr ’o se ară, card in alu l soseşte la P a ris îm b ră cat cu a c est
costum . E l se duce la un hotel, u n d e n u obicinuia să tra g ă ,
şi se în sc rie în condică n u m a i cu num ele de M athieu. C ând
să plece, el u ită cheia d e la c u fă r în b roasca ei. B ineînţeles
că nici n u ieşise bine pe u şă şi ju p â n e a sa a şi în c e p u t să-i
sc o to cească prin cufăr. D ar ce su rp riză! ac esta e ra plin
de v estm inte şi odăjdii p reo ţe şti, b a conţinea chiar şi câ­
te v a o d o are bisericeşti.
N u m ai d ec ât p re fe c tu ra p o liţie i fu în ştiin ţa tă că u n h oţ
de b iserici trăsese la ac el otel. L a în to a rcere a sa, c a rd in a ­
lu l M athieu fu lu a t în p rim ire de doi agenţi cari îl so m ară
săi urm eze.
— „D a r, — observă el — eu su n t cardinal al bisericii
catolice, apostolice şi n ţp ia n e !11
— „ L a să , lasă! P e noi n u ne p ro ste şti cu b raşo av e de
a s te a !11
D ar M onseniorul M athieu in sistă a ş a de m ult, c ă ob ţin u
în sfâ rşit să fie condus la arh ie p isc o p at, unde arh ie p isc o ­
pul, un vechiu p rieten al lui, d esig u r că-1 va recuno aşte.
P e c â n d unul din p o liţişti ră m a se în birjă cu prizo n ie­
ru l, c e lă la lt se duse să explice în tâ m p la re a se creta ru lu i
ca rd in a lu lu i arhiepiscop.
A u zind zgom ot, card in alu l R ic h a rd ieşi din cab in etu l său
şi ceru să -l aducă sus pe „n u m itu l M athieu11, cum zicea
in sp e cto ru l. Cum îl zări, el se a ru n c ă de gâtul lui: p o liţiştii
n e în c re z ă to ri o şte rseră englezeşte.
UN POST „OFICIAL" DE CERŞETOR
E acela de pe P ont-des-A arts din P aris, p o d u l cel mai
frecv en tat din câte leag ă malul d re p t de m alu l stâng al
Senei. Din tim p u ri im em oriale, locul acesta a fo st cel mai
productiv, în dom eniul cerşitului.
D eţinătorul actu al al acestui p o st quasi-oficial e popu­
la ru l Emile - un fo st b irja r care, în tr ’un g ra v accident de
trăsu ră, şi-a p ie rd u t v ederea. C lien tela ! a le a să — în care
se num ără şi „n e m u rito rii11 dela diversele secţiu n i ale In sti­
tu tu lu i F ra n ţe i (cele 5 Academii) — îi fu rn izează în cifră
medie, 3000 (citiţi: tre i mii) franci p e lună!
Emile e azi un om cu o avere co n sid erab ilă: troneză
d o ar’ de d ouă zeci de an i pe Pont-de-A rts. E m ile şi-a m ări­
ta t acum în u rm ă f a ta — unic lui copil — că reia i-a dat
o in stru cţiu n e solidă. A înzestrat-o cu 200.000 franci, iar
cu ce i-a răm as e h o tă râ t să-şi tră ia sc ă în tih n ă zilele ce
i-au mai răm as. A dică Em ile şi-a a n u n ţa t in te n ţia de „a
ieşi la p en sie.11
„S uccesiunea11 lui e deci virtu alm en te deschisă. Se dă o
lu p tă a p rig ă în tre cerşeto rii „m ai cu v a z ă 11 dna P aris pen­
tr u cu cerirea acestu i p ost.
D ar su n t co n d iţiu n i de îndeplinit: c a n d id a tu l trebuie s ă .
fie orb (ac easta e o clau ză elim inatorie), să fie bine crescut,
să aibă au zu l fin sp re a putea, cu tim pul, întocm ai ca
Em ile, să g hicească p e donator num ai d u p ă ch ip u l în care
aru n c ă obolul în p ă lă ria lui.
Probabil că şi Em ile v a pune o condiţiune: v a cere succe­
sorului său o filodorm ă: fie o sum ă v ă rsa tă o d a tă p entru
to td eau n a, fie zecim ala „în casărilo r11 zilnice.
UN PROCES DE VRĂJITORIE
In archivele o răşelu lu i Guglingen s’a g ă sit un docum ent
curios. E v o rb a de un proces de v răjito rie in te n ta t Cate-
rinei K eppler, m am a ilu stru lu i astronom , care, cel dintâi u
a emis o teorie â p la n ete i M arte şi a e n u n ţa t legile a s tro ­
nomice din cari N ew ton a p u tu t scoate m arele principiu
al atracţiu n ei u niversale.
C aterina K eppler se ocu p a cu fab rica re a şi v ân zarea de
m edicam ente, dar, fiin d că era b ună de g u ră şi n u p rea se
tem ea de p o p ii catolici, îşi atrase m ulţi duşm ani. A ceştia
îm p ră ştia ră sv o n u l c ă ea a r p rac tica v ră jito ria , astfel că
în urm a ac esto r d en u n ţu ri şi din o rd in u l trib u n a lu lu i cri­
m inal din Lem berg, ea fu a re stată şi ju d e c a tă fă ră m ultă
întârziere îii an u l 1620. Ju d ecăto rii ei se a r ă ta s e ră a tâ t de
pătim aşi, că procesul fu străm u tat la G uglingen. In stru cţia
d u ră mai m ulte luni, în cele din u rm ă a fa c e re a fu în ain ­
ta tă trb u n alu lu i inchizitorial p rezid at de faim osul Iakobus.
In v rem ea aceasta J e a n K eppler tră ia la Linz, dar v e­
n ind la G ugligen, o b ţinu nu n u m ai su sp e n d a re a torture-
lor, dar şi stră m u ta re a m amei sale din ce lu lă în cam era
gărzei. B ă trâ n a e ra în v â rstă de 73 de ani! R ăm ase totuşi
în lan ţu ri su b p a z a a doi gardieni, a căro r în tre ţin ere tre ­
buia să o p lă te a sc ă ea. In cele din u rm ă p ro cesu l fu stră­
m u ta t la T ubingen şi aici judecătorii, în f a ţa v â rste i în ain ­
ta te a acu zatei si a p robelor nesuficiente, h o tă râ ră ca b ă­
trâ n a să n u fie su p u să la torturi. O co n d am n ară totuşi la
aşa num ita o sândă a „ex plicaţiunei.11 B ă trâ n a fu deci in tro ­
dusă în „cam era de chestionare11 unde m a estru l Jakobus
îi „explică11 cu ,deam ănuntul în tre b u in ţare a instrum entelor
de to rtu ră şi suferinţele ce le pro v o acă. I n v ita tă să facă
m ărturisiri, C aterin a K eppler p ro te stă în tr ’u n a, susţinând
n ev in o v ăţia ei. D upă m ai multe zile veni şi o rd in u l de libe­
rare, dar p rizo n iera fu reţin u tă în c ă vre-o d o u ă luni, p ân ă
ce fiul ei a p u tu t p lă ti cei 400 de fiorini, ch eltu eli de p r o ­
cedură. A ceasta rep rezen ta o sum ă enorm ă p e n tru a s tro ­
nom ul care to a tă v ia ţa s’a zbătut în cea m ai m a re sărăcie.