Raluca GROSESCU

Conversia elitelor comuniste din România

în perioada de tranziþie:1989 - 2000

Conversia elitelor comuniste din Europa de Est a suscitat interesul a numeroºi

analiºti care ºi-au concentrat cercetãrile asupra transformãrilor sociale generate de
prãbuºirea comunismului. Pentru sociologi, mobilitatea socialã a foºtilor membri ai
nomenclaturii a constituit un instrument important pentru a testa efectul crizelor
politice asupra ierarhiilor sociale ºi a evalua schimbãrile apãrute în structura elitelor
conducãtoare1. Pentru politologi, fenomenul conversiei a oferit un câmp larg de cer-
cetare pentru a stabili legãturi teoretice între continuitatea elitelor ºi emergenþa unor
noi regimuri politice2. ªi pentru economiºti, transformarea dupã 1989 a unei pãrþi
importante a nomenclaturii în clasã antreprenorialã a constituit punctul de plecare în
analiza noilor capitalisme apãrute în Europa de Est3. În toate aceste domenii, o serie de
întrebãri vizând destinul postcomunist al fostei nomenclaturi a fost analizatã, pentru a
determina cine sunt câºtigãtorii ºi perdanþii revoluþiilor din 1989; ce grupuri sociale
favorizeazã sau încetinesc consolidarea unei societãþi democratice; cum s-a produs
trecerea la economia de piaþã ºi care sunt caracteristicile ei specifice în spaþiul fost
comunist.

1. Jacek Wasilewski, Hungary, Poland, and Russia: The Fate of Nomenklatura Elites, in Mattei
Dogan and John Higley: Elites, Crisis and the Origins of Regimes (Rowman & Littlefield Publishers,
1998); George Mink, La société postcommuniste: Théories et données sociologiques, în Dominique
Colas (ed.): L’Europe Poscommuniste, (Paris: PUF, 2002).
2. Gyl Eyal, Ivan Szelenyi, Eleonor Townsley, Capitalism fara capitalisti: Noua elitã conducãtoare
din Europa de Est, Bucureºti, Omega Press, 200; George Mink, Jean Charles Szurek, La Grande
Conversion (Seuil, Paris, 1999).
3. David Stark, Laszlo Bruszt, „Postsocialist Pathways. Transforming Politics and Property in East
Central Europe„, Cambridge University Press, New York, 1998, (Versiunea în limba românã:
Ziua, Bucureºti, 2002), Jadwiga Staniszkis, The Dynamics of the Breakthrough in Eastern Europe,
University of California Press, Berkeley-Los Angeles-Oxford, 1991.
230 RALUCA GROSESCU

Conversia elitelor comuniste a fost anticipatã de unii sociologi încã înainte de

prãbuºirea regimurilor de tip sovietic din Europa de Est. La sfarºitul anilor 1980,
Elemer Hankiss4 în Ungaria ºi Jadwiga Staniszkis5 în Polonia au formulat ipoteza unei
reproduceri deliberate ºi generalizate a nomenclaturii în structurile de putere politicã
ºi economicã ce aveau sã succeadã sistemului comunist. Conform celor doi autori,
conºtientÎ cã evoluþia socialismului de tip sovietic îi ameninþa dominaþia pe termen
lung ºi prevãzând bulversãrile anticomuniste, o parte a nomenclaturii s-a lansat, la
mijlocul anilor 1980, în transformarea capitalului sãu politic ºi administrativ în capital
economic, devenind primul grup de antreprenori din Europa de Est. În viziunea
autorilor, o „coaliþie” a elitelor comuniste a fost organizatã, pentru a facilita apariþia
formelor private de capital ºi a asigura nomenclaturii statutul de mare burghezie sau
cel puþin pe cel de elitã câºtigãtoare, în cazul unei schimbãri radicale de sistem.
Transformarea fostelor cadre comuniste în burghezie proprietarã avea sã garanteze o
„tranziþie paºnic㔠la capitalism, având în vedere cã principalii adversari ai economiei
de piaþã urmau sã devinã principalii actori ai privatizãrii. În schimb, pe termen mediu,
aceastã transformare avea sã ducã la apariþia unei forme specifice de capitalism:
capitalismul politic, caracterizat prin asocierea permanentã între iniþiativa economicã
privatã ºi ocuparea de funcþii publice. Legãturile între firmele private ºi elitele politice
aveau sã devinã atât de strânse, încât graniþele dintre lumea afacerilor ºi lumea politicã
tindeau sã disparã, producând oligarhizarea societãþii. Acest proces servea nomen-
claturii pentru a-ºi prezerva statutul de grup privilegiat dupã tranziþia la capitalism ºi
de principal actor al proceselor decizionale vizând reformele politice ºi economice din
societãþile postcomuniste6.
Anchetele de mobilitate socialã a elitelor, conduse între 1992 ºi 1993, sub coor-
donarea lui Donald Treiman ºi Ivan Szelenyi7, în Polonia, Ungaria, Rusia ºi Republica
Cehã, nu au confirmat însã decât în Rusia ipoteza unei reproduceri masive a nomen-
claturii în structurile de putere postcomuniste. În toate celelalte þãri, chiar dacã anumite
mecanisme de recrutare a elitelor, bazate pe apartenenþa la reþelele fostului partid
comunist au continuat sã funcþioneze ºi dupã prãbuºirea regimului, evenimentele din
1989 au schimbat radical ierarhiile sociale ºi au condus la apariþia unei noi elite, care,
în majoritatea ei, nu fusese implicatã în structurile de putere comuniste. Pentru Szelenyi
ºi colaboratorii sãi, capitalul social, instituþionalizat înainte de 1989 prin apartenenþa
la nomenclaturã, a cunoscut o depreciere importantã dupã 1989 în þãrile Europei
Centrale, conducând la declasarea socialã a unei pãrþi a fostei elite. Nomenclatura nu
a reuºit, în acest spaþiu, sã devinã o burghezie puternicã sau o forþã politicã fermã,
capabilã sã preia conducerea societãþii, ea fiind înlocuitã de o elitã nouã, formatã din
tehnocraþi ºi intelectuali umaniºti, care au devenit actorii structuranþi ai tranziþiilor

4. Elemer Hankiss, East European Alternatives, Oxford, Clarendon Press, 1990.

5. Jadwiga Staniszkis, Political Capitalism in Poland, în East European Politics and Societies, nr. 1
/ 1991.
6. Ibidem, p.137.
7. Rezultatele acestei anchete au fost publicate în numarul 4/1995 al revistei Theory and Society,
numãr dedicat circulaþiei ºi reproducerii elitelor în Europa de Est.
 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 231

central europene8. În schimb, în Europa de Est, ºi în special în Rusia, absenþa unei

societãþi civile puternice ºi active a permis fostei Nomenclaturi sã devinã marele
câºtigãtor al prãbuºirii comunismului ºi agentul numãrul unu al tranziþiei la democraþie
ºi capitalism. În spaþiul rus, reþelele fostului Partid – Stat s-au transformat în oligarhii,
iar reformele au fost conduse de aºa manierã încât sã menþinã privilegiile ºi logicile
sociale existente în timpul comunismului. Fostele elite ale partidului au reuºit nu
numai sã-ºi converteascã capitalul social în capital economic, ci ºi sã exercite un
control permanent asupra vieþii politice. Proprietatea statului a trecut sub controlul
unor clanuri politico-birocratice, care au manipulat pârghiile decizionale ale þãrii.
Conform autorilor, tranziþia rusa a reprezentat o tranziþie de la plan la clan, un proces
dominat ºi dependent de structurile, reþelele de influenþã ºi mentalitãþile instituþio-
nalizate în timpul comunismului9.
În România, teoria conversiei puterii ºi a capitalismul politic a fost foarte popularã
în primii ani care au succedat evenimentele din decembrie 1989. Numeroºi politicieni
ºi jurnaliºti ºi o parte a societãþii civile au denunþat „schimbãrile superficiale” înre-
gistrate în structura elitelor, considerând cã ele au afectat numai eºaloanele superioare
de putere, în timp ce marea majoritate a nomenclaturii ºi-a pãstrat statutul de grup
dominant ºi privilegiat, devenind un actor conservator al tranziþiei româneºti ºi pro-
motor al unor modalitãþi de organizare politicã ºi economicã specifice fostului regim.
Anumite cazuri notorii de conversie au susþinut aceastã tezã iar absenþa analizelor
sistematice asupra acestui subiect a permis rãspândirea ideii unei continuitãþi gene-
ralizate a fostei nomenclaturi, model explicativ pentru ritmul lent al reformelor politice
ºi economice întreprinse dupã 1989.

***

În acest context, studiul de faþã îºi propune sã analizeze conversia politicã a elitelor
comuniste din România în perioada de tranziþie ºi sã evalueze rolul pe care aceste elite
le-au jucat în procesul decizional vizând consolidarea democraticã. Ipoteza principalã
formulatã în acest studiu este cã, deºi o parte a fostei nomenclaturi din România a
reuºit sã prezerve poziþii de putere politicã dupã 1989 ºi sã devinã unul din actorii
structuranþi ai tranziþiei româneºti, cãderea comunismului a provocat totuºi schimbãri
majore în ierarhiile sociale, generând, ca în toate þãrile Europei Centrale, o depreciere
a capitalului social, instituþionalizat prin apartenenþa la nomenclaturã, în procesul de
recrutare a elitelor. Considerãm cã circulaþia elitelor a avut în România o amploare mai
mare decât continuitatea lor ºi cã acest fenomen este înregistrabil la nivelul tuturor
forþelor politice active dupã 1989, chiar ºi în cazul acelora care au fost constituite ºi
conduse de foºti lideri comuniºti proeminenþi. Totuºi, deºi minoritari din punct de
vedere numeric, foºtii membri ai nomenclaturii au reuºit sã ocupe poziþii decizionale
importante, care le-au conferit rolul de iniþiatori ºi executanþi ai diverselor reforme
realizate dupã 1989.

8. Gyl Eyal, Ivan Szelenyi, Eleonor Townsley, op. cit., p. 11.

9. Ibidem, pp. 164-169.
232 RALUCA GROSESCU

A doua ipotezã formulatã este cã aceastã continuitate s-a bazat, pe de o parte, pe un

capital simbolic al unei pãrþi a fostei nomenclaturi politice, care, aflatã în opoziþie cu
regimul Ceauºescu sau marginalizatã în ultimii ani ai dictaturii, deþinea imaginea de
potenþial reformator al sistemului. În absenþa unei contra-elite anticomuniste, parti-
ciparea acestei nomenclaturi la prãbuºirea regimului i-a întãrit capitalul simbolic,
legitimându-i continuitatea pe scena politicã postcomunistã. Pe de altã parte, capitalul
cultural, tradus prin experienþa administrativã ºi tehnocratã a membrilor nomenclaturii
de stat sau economice, fie ei marginalizaþi sau încã activi în 1989, le-a asigurat acestora
posibilitatea de a ocupa funcþii publice în perioada postcomunistã. Nu în ultimul rând,
abilitatea fostei nomenclaturi de a se asocia cu elite neimplicate pânã atunci în viaþa
politicã ºi de a dezvolta discursuri asiguratoare în privinþa unei tranziþii lente de la un
sistem la altul i-au asigurat susþinerea electoralã a unei pãrþi importante a populaþiei
din România, care a optat pentru partide constituite în jurul foºtilor lideri comuniºti ºi
i-a confirmat pe aceºtia prin vot direct în funcþii de conducere la diferite niveluri, de
la primari la preºedintele statului.
Pentru a valida ipotezele formulate mai sus, am examinat dinamica reproducerii
nomenclaturii în principalele instituþii politice postcomuniste între 1989 ºi 2000. Am
comparat de asemenea rezultatele analizei noastre cu datele produse de anchete
similare, realizate în alte þãri ale Europei de Est. În primul rând, am încercat sã
determinãm care au fost acele categorii ale nomenclaturii care au reuºit sã urmeze o
carierã politicã dupã 1989, distribuirea lor în diferitele instituþii politice postcomuniste
ºi modul de funcþionare a reþelelor fostului partid unic în recrutarea noilor elite. De
asemenea, am urmãrit regruparea nomenclaturii în diferite partide politice, pentru a
determina dacã distincþii importante pot fi stabilite la nivelul compoziþiei elitelor
recrutate de principalele forþe politice active în România între 1990 ºi 2000.
În ceea ce priveºte definiþia operaþionalã a nomenclaturii, facem referire în aceastã
cercetare la toate posturile de responsabilitate înscrise pe listele de nomenclaturã
stabilite de Comitetul Central al P.M.R. / P.C.R.. Pentru a nu coborî la niveluri foarte
joase ale birocraþiei comuniste ºi pentru a nu include funcþii care nu aveau importanþã
în procesul decizional în regimurile comuniste, facem referire în analiza noastrã numai
la nomenclatura controlatã ºi aprobatã în funcþie de cãtre organele Comitetului Central
al partidului10. Funcþiile care intrau sub incidenþa organelor locale ale partidului ºi care
formau nomenclaturile locale nu au fost luate în considerare de acest studiu. Pentru a
stabili un tip ideal al nomenclaturii din România, am confruntat douã liste de nomen-
claturã a C.C. al P.M.R./ P.C.R., datând din195411 ºi respectiv 196612 ºi am inclus în

10. De-a lungul timpului numãrul acestor poziþii a variat, nedepãºind însã niciodatã ordinul miilor. De
exemplu, în 1954, în Nomenclatura CC al PMR figurau 5.243 de funcþii iar în 1966, 3596 de
poziþii. Datele sunt preluate din documentele citate la urmãtoarele douã note.
11. Informare asupra compoziþiei Nomenclaturii CC al PMR, ªedinþa Secretariatului CC al PMR din
17 iunie 1954, Arhivele Naþionale Române, Fondul Comitetului Central al P.C.R. – Cancelarie,
dosar N° 78/1954, ff : 29-30.
12. Referat cu privire la ameliorarea Nomenclaturii de funcþii a C.C. al P.C.R., Protocol N°3 al ºedinþei
Comitetului Politic executiv al C.C. al P.C.R. din 8 februarie 1966, Arhivele Naþionale Române,
Fondul C.C. al P.C.R. – Cancelarie, Dosar N° : 14/1966, ff. 92 – 99.
 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 233

modelul nostru toate posturile care erau înscrise în aceste liste. Lista rezultatã a fost
foarte asemãnãtoare cu tipul ideal de nomenclaturã folosit în cercetãrile coordonate în
Europa de Est de Ivan Szelenyi ºi Donald Treiman.
Trebuie de asemenea subliniat cã studiul de faþã nu a inclus în definiþia
nomenclaturii cadrele Securitãþii. Aceastã opþiune are la bazã douã motive de ordin
metodologic. În primul rând, listele de nomenclaturã elaborate de comitetele centrale
ale partidelor comuniste nu fãceau referire la posturile de responsabilitate din cadrul
Securitãþii. Aceste funcþii erau repertoriate separat ºi erau controlate de organe speciale
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sau din cadrul Securitãþii. Lipsa trans-
parenþei, chiar ºi dupã 1989, în ceea ce priveºte funcþionarea acestei instituþii ne-a
împiedicat sã intrãm în posesia unei liste a tuturor posturilor de responsabilitate ale
organelor Securitãþii. Al doilea motiv pentru care nu am inclus cadrele Securitãþii în
tipul ideal al nomenclaturii române l-a constituit rezerva acestor elite de a-ºi asuma,
dupã 1989, activitãþile pe care le derulaserã în structurile fostei poliþii politice. Din
acest punct de vedere, biografiile oficiale ale multor politicieni români sunt ajustate
astfel încât sã elimine orice declaraþie referitoare la relaþiile lor cu Securitatea. Prin
urmare, este foarte greu de stabilit în România cine a fãcut ºi cine nu a fãcut parte din
organele Securitãþii, iar datele pe care le-am fi obþinut dintr-o astfel de cercetare nu ar
fi fost decât parþiale ºi nerelevante. Chiar ºi în perspectiva actualã a studierii arhivelor
securitãþii de cãtre CNSAS, informaþiile publicate nu fac referire decât la informatorii
fostei poliþii politice, lãsând deocamdatã de o parte ofiþerii de securitate care lucrau
sub acoperire. Pânã la deschiderea totalã a acestor arhive, un studiu referitor la
conversia politicã a persoanelor care au activat în aceastã instituþie nu ar putea depãºi
analiza unor cazuri particulare.
Din punct de vedere sociologic, definim nomenclatura ca elita conducãtoare a
statelor comuniste. Chiar dacã anumite distincþii pot fi fãcute între diverse eºaloane
ale acestei categorii, considerãm, din perspectiva teoriei elitelor, cã nomenclatura în
ansamblul ei a funcþionat ca un grup administrativ de exercitare a puterii, care înde-
plinea toate funcþiile politice, monopoliza puterea ºi beneficia de privilegiile aduse de
aceastã putere13. Prin urmare, termenii de „nomenclatur㔠ºi „elitã comunist㔠vor fi
folosiþi în acest studiu ca indistincþi.
În ceea ce priveºte elita politicã postcomunistã, facem referire la acele persoane
care au ocupat funcþii politice la nivel naþional dupã 1989. Datele referitoare la
carierele politice ºi profesionale urmate între 1945 ºi 1989 de membrii elitei politice
postcomuniste din România au fost colectate ºi codificate într-o bazã de date numitã
Elite politice postcomuniste. Cele 1871 de persoane incluse în aceastã bazã de date
reprezintã urmãtoarele categorii : toþi membrii instituþiilor provizorii de putere
constituite imediat dupã Revoluþia din decembrie 1989 – Comitetul Frontului Salvãrii
Naþionale (CFNS), Guvernul Provizoriu condus de Petre Roman, Consiliul Provizoriu

13. Ne raportãm la nomenclaturã ca la elita conducãtoare, utilizând termenii de elitã conducãtoare

definiþi de Gaetano Mosca ºi de Max Weber, Gaetano Mosca, The Ruling Class. (Elementi di
Scienza Politica), New York & London, McGraw-Hill, 1939 ºi Max Weber, Max Weber, Economie
et Société, 1er Tome : Les catégories sociologiques (Le formes de domination), Paris, Pocket, 1995.
234 RALUCA GROSESCU

de Uniune Naþionalã (C.P.U.N.) – toþi miniºtrii României numiþi în funcþie între 1990
ºi 2000, toþi parlamentarii români activi între 1990 ºi 2000 ºi toþi demnitarii
Administraþiei Prezidenþiale între 1990 ºi 2000.
Trebuie subliniat cã adunarea acestor date s-a dovedit dificilã, întrucât oamenii
politici români sunt reticenþi în a-ºi expune trecutul comunist. Statutul de „membru al
nomenclaturii » este în general asociat în România falimentului politic ºi economic al
regimului comunist iar personalitãþile publice tind sã ascundã în biografiile lor oficiale
participarea la structurile decizionale ale fostului regim. În plus, arhivele secþiei de
cadre a Comitetului Central al P.C.R. nu sunt deschise spre cercetare, fapt care
împiedicã accesul la listele nominale ale nomenclaturii. Pe de altã parte, în timp ce în
þãri precum Polonia, Ungaria ºi Republica Cehã anchetele de mobilitate socialã au
putut sã înregistreze declasarea sau reproducerea fostelor elite, în România, un ase-
menea studiu nu a fost realizat dupã 1990. În acest context, constituirea bazei de date
s-a bazat pe încruciºarea mai multor tipuri de surse : dicþionare de tip Who’s Who, site-
uri oficiale ale diferitelor instituþii politice postcomuniste, cãrþi referitoare la istoria
comunismului românesc, interviuri sau discuþii informale cu foºti lideri comuniºti14.
Între toate aceste surse, dorim sã menþionãm dicþionarul de tip Who’s Who
„Piramida Puterii. Oameni politici ºi de stat din România: 23 august 1944 – 22
decembrie 1989”15. Publicatã în 2001 de Gheorghe Criºan – un cercetãtor care a avut
acces la arhivele Secþiei de cadre a C.C. al P.C.R. – aceastã carte conþine 5.000 de
cariere politice ale membrilor nomenclaturii naþionale: membri ai aparatului
Comitetului Central, membri ai Marii Adunãri Naþionale, membri ai Consiliului de
Stat ºi ai Guvernului (miniºtri, miniºtri adjuncþi ºi secretari de stat), corpul generalilor
din armatã, membri ai direcþiilor judeþele ale partidului, lideri naþionali din diverse
organizaþii de masã, membri ai Academiei Române, ambasadori, diplomaþi, etc. În
2004, Gheorghe Criºan a publicat al doilea volum din Piramida Puterii, dicþionar unde
figureazã carierele profesionale ºi politice, dinainte ºi dupã 1989, a 5.000 de elite
postcomuniste : parlamentari, membri ai guvernului, membri ai administraþiei locale,
etc16.
O altã sursã importantã utilizatã a fost un dicþionar de tipul Who’s Who al
personalitãþilor publice din România postcomunistã : „Protagoniºti ai vieþii publice:
decembrie 1989 – decembrie 1994”17. Publicat de agenþia naþionalã de presã Rompres
în 1995, acest ghid conþine informaþii biografice despre elitele care au urmat cariere
politice dupã prãbuºirea comunismului.
Foarte utilã pentru colectarea datelor a fost ºi baza de date ROMELITE, constituitã
sub coordonarea lui Laurenþiu ªtefan ºi utilizatã într-un proiect internaþional de

14. Spaþiul redus alocat acestui articol nu ne-a permis sã intrãm într-o criticã sociologicã a surselor.
Cu toate cã multe din aceste surse prezintã informaþii incomplete, verificarea lor încruciºatã ne-a
permis sã obþinem datele necesare realizãrii bazei de date care stã la baza acestui studiu.
15. Gheorghe Criºan, Piramida puterii. Oameni politici ºi de stat, din România 1944-1989), Bucureºti,
ProHistoria, 2001.
16. Gh. Criºan, Piramida Puterii vol. II. Oameni politici ºi de stat, generali ºi ierarhi din România
(22 decembrie 1989 – 10 martie 2004), Pro Historia, Bucureºti, 2004.
17. Protagoniºti ai vieþii publice: Decembrie 1989 – Decembrie 1994, Bucureºti, Rompress, 1995.
 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 235

cercetare vizând recrutarea elitelor parlamentare în Europa de Est.18 Aceastã bazã de

date include informaþii referitoare la carierele profesionale ale parlamentarilor români
care au activat între 1990 ºi 2000.
Surse adiþionale, precum studii referitoare la compoziþia elitelor politice
postcomuniste19, site-urile oficiale ale instituþiilor politice româneºti, rapoartele
diferitelor organisme ale societãþii civile (în primul rând ghidurile de personalitãþi
publice editate de Asociaþia Pro Democraþia) sau articole de presã, au fost de asemenea
utilizate. 30 de interviuri conduse cu foºti membri ai nomenclaturii au completat
informaþiile culese din surse publice, devenind un instrument important pentru cer-
cetarea de faþã.
Trebuie adãugat de asemenea cã analiza pe care o realizãm aici nu vizeazã decât
mobilitatea intrageneraþionalã a fostelor elite comuniste. Chiar dacã în România câteva
exemple (Petre Roman, Mircea Geoanã, Sion Bujor sau Adrian Nãstase) permit
formularea unei ipoteze privind reproducerea intergeneraþionalã a nomenclaturii, lipsa
informaþiilor sistematice ne-a împiedicat sã mãsurãm amploarea acestui fenomen ºi sã
tragem concluzii generalizatoare asupra lui.

1. Continuitatea nomenclaturii în timpul Revoluþiei20 din decembrie

Continuitatea politicã a elitelor comuniste din Europa de Est este un proces strâns
legat de evenimentele derulate în 1989. Cãile de desprindere de fostul regim influen-
þeazã în mod direct, în imediatul post-dictatorial, configurarea câmpului politic, struc-
turarea sistemului de partide ºi relaþiile dintre elite21. În acest context, câteva aspecte
care au singularizat trecerea de la regimul partidului comunist unic la pluralismul
democratic în România, în raport cu alte þãri ale Europei de Est, ºi care au influenþat
mobilitatea socialã a elitelor, trebuie menþionate.
În primul rând trebuie subliniat cã o opoziþie puternicã la regimul dictatorial condus
de Nicolae Ceauºescu nu s-a consolidat niciodatã în România. Condiþionate de

18. European Political Elites in Comparison: The Long Road to Convergence (EUROELITE), cross-
national survey on political recruitment in Eastern Europe, coordinated by Heinrich Best (Jena
University) and Maurizio Cotta (Siena University).
19. Irina Culic, Câºtigãtorii. Elitã politicã ºi democratizare în România: 1989-2000, Limes, Cluj-
Napoca, 2003, George Tibil, „Conflictul elitelor ºi instabilitatea politicã în evoluþia modernã ºi
contemporanã a României”, în Polis, Vol:2/1995, p:85-112; Laurenþiu ªtefan, Patterns of Political
Elite Recruitment in Post-Communist Romania, Bucureºti, Ziua, 2004.
20. Natura evenimentelor din decembrie 1989 constituie subiectul unor dezbateri teoretice controversate
care depãºesc scopul articolului de faþã. Þinând cont de acele opinii care pun sub semnul întrebãrii
legitimitatea termenului de revoluþie pentru evenimentele din decembrie 1989, optãm totuºi în
aceastã lucrare pentru folosirea acestui termen. Alegerea noastrã se bazeazã în primul rând pe
precaritatea surselor care susþin scenariul unei lovituri de stat ºi pe faptul cã, în decembrie 1989,
schimbarea regimului s-a realizat printr-o revoltã popularã, care a impus un nou sistem politic,
introducând instituþiile democraþiei reprezentative ºi noi principii pentru funcþionarea ºi structurarea
câmpului politic.
21. Stark & Bruszt, op. cit., pp. 27 – 28.
236 RALUCA GROSESCU

autoritarismul regimului, dar ºi de absenþa unei culturi politice participative22,

protestele împotriva comunismului au avut aproape întotdeauna un caracter individual
iar cele câteva greve derulate între 1977 ºi 1987 au avut ca obiective principale,
revendicãri economice.
În al doilea rând, la momentul revoluþiei, douã tipuri de nomenclaturã co-existau în
România: o nomenclaturã activã, fidelã regimului Ceauºescu ºi o nomenclaturã mar-
ginalizatã sau în opoziþie cu regimul Ceauºescu, înlãturatã din viaþa politicã, ºi care,
deºi aparþinând în majoritate fostei elite staliniste din anii 1950, optase în ultimii ani
pentru ideile reformatoare promovate de Gorbaciov (Ion Iliescu, Silviu Brucan,
Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlãdeanu, etc.). Aceasta din urmã reprezenta o formã
de dizidenþã la dictatura lui Nicolae Ceauºescu, fãrã a fi pus însã sub semnul întrebãrii
fundamentele sistemului comunist. Chiar dacã nu dispunea de anvergura echipelor
reformatoare impuse în structurile de putere în Polonia sau în Ungaria, aceastã
nomenclaturã se bucura de un anumit prestigiu necesar preluãrii puterii în ipoteza
prãbuºirii regimului Ceauºescu.
În al treilea rând, România este singurul stat membru al fostului Pact de la Varºovia,
unde trecerea de la sistemul comunist la democraþie s-a realizat printr-o revoltã
popularã, reprimatã violent de Armatã ºi de forþele Securitãþii ºi soldatã cu 1104 morþi
ºi 3352 de rãniþi23. În acest context, o parte a nomenclaturii marginalizate, regrupate în
jurul lui Silviu Brucan ºi Ion Iliescu, a angajat negocieri cu generali ai Armatei ºi ai
Securitãþii, obþinând în dupã-amiaza lui 22 decembrie un acord de încetare a focului ºi
solidarizarea oficialã a forþelor armate cu partizanii revoluþiei. Legitimatã de succesul
acestor negocieri, dar ºi de renumele de potenþiali reformatori, o parte a liderilor
comuniºti marginalizaþi sau aflaþi în opoziþie faþã de regimul Ceauºescu a reuºit sã se
impunã ca figuri simbolice ale cãderii regimului dictatorial.
Trebuie subliniat de asemenea cã revoluþia româna a avut un caracter limitat din
punct de vedere al participãrii populare, precum ºi din punct de vedere al ariei geo-
grafice de rãspândire. Numai la Timiºoara manifestaþiile au cuprins întregul oraº,
locuitorii ieºind în majoritate în stradã între 18 ºi 22 decembrie. La Bucureºti, în seara
de 21 decembrie, doar un grup de 4.000 – 5000 de persoane, dintr-o populaþie de
2.000.000, protesta împotriva regimului comunist. Numai dupã fuga dictatorului,
Revoluþia a luat amploare. În anumite oraºe ale Transilvaniei, precum Braºov, Cluj,
Cugir, manifestaþii importante au fost organizate începând cu 21 decembrie, dar numai
o minoritate a populaþiei a participat. În majoritatea localitãþilor din Moldova ºi din
Muntenia nu au avut loc miºcãri protestatare, în timp ce mediul rural a rãmas pasiv în
raport cu manifestaþiile împotriva regimului.

22. Facem referire la cultura politicã participativã în sensul definit de Almond ºi Verba. În acest tip de
culturã politicã, „membrii societãþii tind sã fie orientaþi cãtre un rol activist al sinelui în corpul
politic ; ei tind sã fie în mod explicit orientaþi cãtre sistem ca întreg ºi cãtre ambele structuri de
procese, politic ºi administrativ”. Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civicã, Editura Du
Style, Bucureºti, 1996, p. 49.
23. Statisticã a Ministerului Apãrãrii Naþionale, citatã de Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89.
Deconstrucþia unei revoluþii, Iaºi, Polirom, 2004, p. 61.
 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 237

Nu în ultimul rând, trebuie menþionat cã revoluþia româna nu a reuºit sã impunã noi

personalitãþi politice proeminente. Numai la Timiºoara, constituirea Forumului
Democratic de cãtre persoane neimplicate în viaþa politicã înainte de 1989 ar fi putut
înlocui elitele partidului comunist. Acest oraº nu era însã capitala ºi nu dispunea de
resurse mediatice necesare pentru a-ºi legitima poziþia la nivel naþional. La Bucureºti,
dupã fuga soþilor Ceauºescu, vidul ºi haosul politic marcau scena politicã.
În acest context, noile structuri de putere politicã au fost constituite începând cu 22
decembrie. Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale (C.F.S.N.) a fost primul „organ
provizoriu al puterii de stat”, având ca scop principal stabilizarea situaþiei politice ºi
organizarea de alegeri libere. Printre cei 39 de membri fondatori anunþaþi la
televiziunea româna de Ion Iliescu în seara de 22 decembrie, co-existau grupuri foarte
diferite. Membri ai nomenclaturii marginalizate figurau alãturi de colaboratori
apropiaþi ai dictatorului detronat, de generali implicaþi direct în reprimarea
manifestaþiilor de la Timiºoara, de intelectuali opozanþi ai fostului regim ºi de
personalitãþi noi. Primii care figurau pe aceastã listã erau opozanþii regimului
comunist : Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, dar printre
cei 39 de membri, 11 persoane (28%)24 ocupaserã posturi de responsabilitate în aparatul
partidului comunist între 1945 ºi 1989. Cei mai mulþi dintre ei se regãsiserã, de-a
lungul timpului, marginalizaþi (Dan Marþian, Domokoº Geza, Ion Iliescu) sau în
opoziþie cu regimul Ceauºescu (Dan Deºliu, Corneliu Mãnescu, Alexandru
Bârlãdeanu, Silviu Brucan, Dumitru Mazilu). Alþii, mai puþin numeroºi, rãmãseserã
fideli dictatorului pânã în ultimul moment al regimului, fiind implicaþi în represaliile
anti-revoluþionare din decembrie 1989 (Gh. ªtefan Guºe, Victor Athanasie
Stãnculescu).
Pe durata funcþionãrii sale, C.F.S.N. a guvernat prin decrete lege, devenind un
organism legislativ ºi executiv în acelaºi timp, însãrcinat cu apãrarea, numirile în
funcþie, elaborarea legilor ºi pregãtirea primelor alegeri libere. Pe 27 decembrie, al
doilea decret lege al C.F.S.N. a anunþat oficial constituirea, organizarea ºi modul de
funcþionare ale acestei instituþii. Organismul era format din 141 de membri,
reprezentanþi ai tuturor judeþelor din România ºi era condus de un Birou Executiv.
Printre ei, 27,2% erau foºti membri ai nomenclaturii. În acelaºi timp, din cei 11
membri ai Biroului Executiv, 5 demnitari ai fostului regim controlau poziþii cheie
precum cea de preºedinte sau vice-preºedinte. Aproape jumãtate din nucleul dur al noii
puteri fãcuse aºadar parte din structurile decizionale comuniste.
Trebuie însã subliniat cã C.F.S.N. a constituit un grup heteroclit, în interiorul
cãruia cel format de foºtii responsabili ai administraþiei de partid a devenit cel mai
proeminent ºi mai important25. Provenind în primul rând din cercurile intelectualilor
umaniºti, opozanþii regimului Ceauºescu, chiar dacã erau cunoscuþi de opinia publicã,
nu dispuneau de experienþa necesarã în gestiunea administrativã pentru a influenþa
problemele curente cu care se confrunta populaþia. În privinþa celorlalþi membri

24. Baza de Date Elite Politice Postcomuniste.

25. Andrei Stoiciu, Enigmes de la séduction politique. Les élites roumaines entre 1989 et 1999, Bucarest
Montréal, Humanitas – Libra, 2000, p.35.
238 RALUCA GROSESCU

recrutaþi în teritoriu, aceºtia fuseserã selecþionaþi în marea lor majoritate printr-un

sistem de recomandãri, care asigura susþinerea deciziilor luate de grupul format în
jurul lui Ion Iliescu ºi Silviu Brucan26. Nedeþinând experienþã administrativã sau
vizibilitate mediaticã, ºi având legitimitate în virtutea suportului acordat fondatorilor
C.F.S.N., majoritatea acestor persoane a devenit un grup care a asigurat aripii Iliescu
– Brucan dominaþia asupra procesului decizional în Consiliu. Grupul format în jurul
acestor lideri reunea oameni din aceeaºi generaþie, cu experienþã similarã în politicã ºi
în administraþie ºi care deþineau numeroase relaþii în cadrul fostelor structuri ale
statului. „Astfel, în Consiliu, numai o mâna de persoane (regrupate în jurului lui Ion
Iliescu) a avut un rol veritabil, comunicând cu responsabilii prefecturilor ºi asi-
gurându-ºi suportul Armatei ºi al Ministerului de Interne, în virtutea alianþelor cu
prietenii de ieri”27.
Al doilea organism provizoriu de putere politicã constituit pe 26 decembrie, prin
primul decret lege al C.F.S.N., a fost guvernul provizoriu condus de Petre Roman,
organism format în proporþie de 74,2%28 din foºti membri ai nomenclaturii. Din 31 de
miniºtri, 23 ocupaserã înainte de 1989 posturi de responsabilitate în structurile par-
tidului sau statului comunist. Patru categorii pot fi distinse. (1) Cei mai numeroºi ºi
mai puþin cunoscuþi de opinia publicã erau tehnocraþii celei de-a doua generaþii de elite
comuniste, care ocupaserã poziþii decizionale în aparatul de stat, fãrã a fi implicaþi în
activitatea de partid: Nicolae ªtefan, Adrian Georgescu, Gheorghe Caranfil, Ioan
Cheºa, Victor Murea, Nicolae M. Nicolae, Corneliu Burada, Dan Enãchescu, Sergiu
Celac. (2) O a doua categorie era formatã din tehnocraþi care urmaserã ºi o carierã în
partid ºi care îºi pãstraserã funcþiile pe linie de stat pânã în 1989 : Teofil Pop, Nicolae
Dicu, Stelian Pintilie, Ioan Folea. Toate persoanele incluse în aceste douã categorii -
în afara lui Sergiu Celac, care nu lucrase niciodatã pânã atunci în cadrul unui minister
(fiind traducãtorul oficial al preºedinþiei României) ºi care a fost numit la Afaceri
Externe – deþineau experienþa unei funcþii importante în cadrul ministerului pe care îl
conduceau în prezent, fiind înainte de 1989 ministru, ministru adjunct sau director de
departament. (3) O a treia categorie cuprindea cadre de partid marginalizate de Nicolae
Ceauºescu în anii 1980: Nicolae Militaru, Constantin Popescu, Mircea Angelescu,
Mihail Drãgãnescu. Printre ei, numai Nicolae Militaru si Mihail Drãgãnescu ocupaserã
poziþii în eºaloanele superioare de putere, ceilalþi fiind legaþi de organizaþia tineretului
comunist. 7 din 31 de miniºtri ai guvernului provizoriu fãcuserã parte din Comitetul
Central al P.C.R., în timp ce 8 fuseserã deputaþi în Marea Adunare Naþionalã. (4)
Ultima categorie regrupa membrii ai nomenclaturii care fuseserã implicaþi direct în
represaliile din decembrie 1989 : Victor Athanasie Stãnculescu ºi Mihai Chiþac con-
duceau Ministerul Apãrãrii ºi respectiv Ministerul de Interne.
Trebuie subliniat însã cã anumiþi opozanþi ai fostului partidului comunist fãceau de
asemenea parte din guvernul provizoriu. Ei erau însã puþin numeroºi iar ministerele pe
care le conduceau nu aveau importanþã strategicã sau economicã. Toate ministerele

26. Interviu cu Dumitru Mazilu, Bucureºti, 29 Iulie 2005.

27. Andrei Stoiciu, op. cit., p. 35.
28. Baza de Date Elite Politice Postcomuniste.
 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 239

cheie ale statului erau concentrate sub direcþia foºtilor membri ai nomenclaturii :
Interne, Apãrare, Afaceri Externe, Economie, Justiþie, Petrol, Industrie Grea,
Transporturi, Poºtã ºi Telecomunicaþii.
Bazându-se oficial pe reputaþia de tehnocrat, aceste numiri au ajutat fosta nomen-
claturã sã recupereze un anumit capital politic ºi sã evite o schimbare radicalã la
nivelul compoziþiei elitelor executive ale statului.
Cea de-a treia instituþie provizorie de putere politicã, Consiliul Provizoriu de
Uniune Naþionalã (C.P.U.N.) a fost constituit dupã decizia controversatã a lui Ion
Iliescu de a transforma Frontul Salvãrii Naþionale în partid politic, care urma sã se
prezinte în cursa electoralã a alegerilor legislative stabilite pentru mai 1990. Sub
presiunea partidelor istorice reconstituite imediat dupã cãderea regimului Ceauºescu
ºi în urma mai multor manifestaþii anticomuniste organizate în diferite oraºe ale þãrii,
la 1 februarie 1990, prin decret lege al C.F.S.N. este organizat Parlamentul provizoriu,
al cãrui rol era sã asigure participarea la putere a principalelor partide care activau în
România. Acest organism era format din 255 de membri, dintre care 112 aparþineau
F.S.N., 112 se distribuiau între diferitele partide politice, 27 erau reprezentanþi ai
minoritãþilor naþionale ºi 3 ai Asociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici. Un vot era rezervat
preºedintelui. Din cei 255 de membri ai C.P.U.N. numai 21% deþinuserã înainte de
1989 o funcþie în nomenclaturã29. Toþi ceilalþi 79% accedeau pentru prima datã într-o
funcþie de reprezentare. Deºi partidele istorice erau prezente în Parlamentul provizoriu,
aproape o treime din locurile Biroului Executiv al C.P.U.N. rãmâneau controlate de
foste elite ale partidului comunist.
În interiorul C.P.U.N., în dezordinea care caracteriza activitatea acestei instituþii,
în confuzia creatã de prezenþa a mai mult de 37 de partide, foºtii membri ai nomen-
claturii au reuºit sã se evidenþieze ca singurele persoane capabile sã formuleze
programe ºi direcþii coerente de dezvoltare. În afara lor, ºedinþele C.P.U.N. au etalat în
faþa populaþiei grupuri de politicieni ezitanþi ºi veleitari, care se înfruntau pe teme
derizorii, pentru a urma la finalul dezbaterilor calea indicatã de Front. Reprezentaþii
partidelor istorice, singurii care fãceau opinie separatã, nu au putut sã aparã decât ca
actori marginali, înghiþiþi de o masã de manevrã care impunea majoritar deciziile
echipei Iliescu.
Mai mult de un sfert, 34,8%, din reprezentanþii F.S.N. în C.P.U.N. ocupaserã o
funcþie de nomenclaturã înainte de 198930. Proveneau în marea lor majoritate din
structurile conducãtoare de partid, în biografia lor politicã figurând posturi precum
membru supleant al CPEx, membru ºi membru supleant al C.C., prim-secretar sau
secretar la nivel judeþean, deputat în Marea Adunare Naþionalã, profesori la Academia
Naþionalã de Partid. Din cei trei delegaþi avuþi în C.P.U.N., Uniunea Democratã a
Maghiarilor a impus douã persoane care deþinuserã funcþia de membru supleant ºi
respectiv membru al Comitetului Central, în timp ce Partidul Democrat Agrar din
România a prezentat un fost secretar de partid la nivel judeþean, devenit mai târziu
unul din militanþii menþinerii colectivizãrii. Minoritãþile naþionale au delegat la rândul

29. Baza de date Elite Politice Postcomuniste.

30. Baza de date Elite politice postcomuniste.
240 RALUCA GROSESCU

lor 6 foºti membri ai nomenclaturii din 27 de reprezentanþi. ªi alte partide intrate în

Parlamentul provizoriu, dar care nu s-au bucurat de susþinere electoralã importantã în
alegerile din mai 1990, au desemnat ºi ele foºti membri ai nomenclaturii în funcþii de
reprezentare. Partidele istorice ºi miºcãrile ecologiste nu au inclus reprezentanþi ai
fostului regim în grupurile lor parlamentare, fãcând apel în primul rând la foºti opozanþi
ai regimului.
Pentru a ajunge la o concluzie referitoare la amploarea continuitãþii elitelor comu-
niste în structurile de putere provizorii, Tabelul N° 1 propune o evaluare comparativã
a ponderii numerice a nomenclaturii în cele trei instituþii analizate mai sus, precum ºi
a distribuirii diverselor categorii de nomenclaturã în aceste instituþii.

Ponderea numericã ºi distribuirea categoriilor de Nomenclaturã

în Instituþiile Provizorii (procente)*

CATEGORII CFSN Biroul Executiv CPUN Biroul Executiv Guvernul

al CFSN al CPUN Provizoriu
Membru al 27,2 45,5 21 28,6 74,2
Nomenclaturii
Nomenclatura 2 3 ,5 4 5 ,5 1 5 ,8 2 8 ,6 7 4 ,2
naional
Nomenclatura 3 ,7 0 5 ,2 0 0
regional
Nomenclatura de 14 4 5 ,5 1 0 ,5 2 3 ,8 3 8 ,7
Partid
Administra ia de 14 3 6 ,4 9 ,6 2 8 ,6 6 4 ,5
Stat
Nomenclatura 2 ,9 9 ,1 3 ,1 9 ,5 3 2 ,3
economic
Nomenclatura 4 ,4 2 7 ,3 2 ,6 19 9 ,7
organiza iilor de
mas
Nomenclatura 5 ,9 9 ,1 3 ,9 9 ,5 6 ,5
cultural
Nomenclatura 9 ,6 0 3 ,9 4 ,8 1 2 ,9
militar
Nomenclatura 3 ,5 1 8 ,2 1 ,9 9 ,5 1 6 ,1
afacerilor externe
Deputa i în M.A.N. 7 ,8 1 8 ,2 4 ,2 1 4 ,3 2 5 ,8
Nomenclatura 1 5 ,7 0 1 5 ,3 4 ,8 5 1 ,6
activîn 1 9 8 9
Nomenclatura 1 1 ,5 4 5 ,5 5 ,7 2 3 ,8 2 2 ,6
marginalizat
Diziden i sau 1 6 ,3 3 6 ,4 1 4 ,2 4 2 ,9 1 2 ,9
opozan i ai
regimului

TABEL N° 1 : Ponderea numericã ºi distribuirea categoriilor de Nomenclaturã în Instituþiile

Provizorii
Sursa : Baza de Date Elite Politice Postcomuniste * Procentele cumulate exced 100%, având în
vedere cã majoritatea membrilor Nomenclaturii au ocupat mai multe posturi responsabile în mai
multe domenii de activitate.
 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 241

Fãrã a fi dominate de foºtii membri ai nomenclaturii, C.F.S.N. ºi C.P.U.N. se

caracterizeazã prin prezenþa unei importante componente comuniste, concentrate în
primul rând în nucleul dur al puterii decizionale. C.F.S.N., organism creat de
nomenclatura dizidentã regimului Ceauºescu, a reprezentat instrumentul instituþional
prin intermediul cãruia acest grup de comuniºti marginalizaþi sau aflaþi în opoziþie cu
regimul în ultimele douã decenii a reuºit sã-ºi asigure supravieþuirea ºi rolul politic în
istoria post-revoluþionarã. C.P.U.N., constituit sub presiunea partidelor istorice tra-
diþionale (P.N.L., P.N.Þ.C.D., P.S.D.R.) ºi sub presiunea manifestaþiilor anticomuniste
organizate în mai multe oraºe ale României, a reprezentat instrumentul instituþional
prin care pluripartitismul s-a impus în România, dupã 40 de ani de absenþã. Negocierile
angajate între liderii partidelor istorice ºi conducãtorii C.F.S.N. au apãrut însã ca un
ecou tardiv ºi deformat al « meselor rotunde » din Polonia ºi Ungaria, având în vedere
cã opoziþia nu a reuºit sã-ºi asigure decât un rol slab în procesul decizional privind
problemele politice ºi economice. Reprezentând oficial modelul de cooperare ºi con-
sens naþional propus de Ion Iliescu ºi oferind opiniei publice imaginea unui organism
haotic, în care echipa F.S.N. constituia, din motive de reprezentare numericã, singurul
grup coerent, formarea ºi funcþionarea C.P.U.N. au constituit primii paºi importanþi în
consolidarea puterii grupului de nomenclaturã concentrat în jurul lui Ion Iliescu. În
ceea ce priveºte Guvernul provizoriu, compoziþia sa aratã cã la nivelul structurilor
executive, reproducerea elitelor a avut o amploare mai mare decât circulaþia lor. Acolo
unde recrutãrile puteau fi motivate prin reputaþia de tehnocrat a elitelor, continuitatea
politicã a fostei nomenclaturi a putut fi impusã cu o mai mare uºurinþã.
Observãm cã în toate instituþiile, majoritatea fostelor elite comuniste provin dintr-
o nomenclaturã centralã, aparþinând în general aparatului de Partid în cazul instituþiilor
legislative ºi administraþiei de stat în cazul executivului. Deputaþi din Marea Adunare
Naþionalã sunt de asemenea bine reprezentaþi, mai ales în guvern, unde formeazã 25%
din miniºtri. De asemenea, anumiþi membri ai nomenclaturii militare au fost cooptaþi
în C.F.S.N. ºi în guvern, unde generali direct implicaþi în represaliile din decembrie
1989 conduc ministere cheie ca Apãrare, Afaceri Interne sau Economie. Numirea lor
în aceste posturi se explicã în primul rând prin negocierile anagajate de grupul fondator
al C.F.S.N. cu conducerea Armatei, pentru a obþine un acord de încetare a focului
împotriva manifestanþilor, dar indicã ºi o voinþã politicã de a limita condamnarea lor
pentru crimele comise în timpul represiunilor anti-revoluþionare. Constatãm de
asemenea cã majoritatea fostelor elite ocupaserã posturi de responsabilitate pânã la
finalul regimului ºi cã nomenclatura marginalizatã nu este majoritarã decât în Birourile
Executive ale C.F.S.N. ºi C.P.U.N.. Concentrat în primul rând în nucleul dur al puterii
provizorii ºi deþinând pârghiile de control ale procesului decizional, acest grup a fãcut
apel, pentru punerea în practicã a direcþiilor de dezvoltare propuse, la membri ai
nomenclaturii care îºi pãstraserã poziþiile de conducere pânã în decembrie 1989. Acest
amestec între nomenclatura marginalizatã ºi nomenclatura activã aratã cã înlãturarea
din structurile de putere ale regimului Ceauºescu nu a constituit decât un criteriu
secundar în recrutarea elitelor din instituþiile provizorii. Aceastã ipotezã este
242 RALUCA GROSESCU

confirmatã de altfel ºi de reprezentarea slabã a dizidenþilor ºi opozanþilor regimului,

numãrul lor fiind depãºit de ponderea numericã a nomenclaturii.
Legitimându-ºi continuitatea pe scena politicã prin implicarea activã în prãbuºirea
regimului Ceauºescu ºi prin experienþa administrativã deþinutã, elitele comuniste
regrupate în jurul lui Ion Iliescu ºi Silviu Brucan au reuºit sã se impunã ca vocea cea
mai rezonantã ºi mai popularã a revoluþiei române. Aceastã realitate a confruntat
cercetãtorii cu un paradox frapant: cea mai abruptã ºi mai violentã rupturã cu fostul
regim dictatorial a produs cea mai puþin radicalã transformare ºi cea mai slabã destruc-
turare a reþelelor fostului partid unic31. Aceastã continuitate nu s-a soldat însã cu o
„restaurare complet㠄, ci cu o pluralitate de tendinþe politice „care au încorporat
elemente ale experienþei leniniste, tendinþe naþionaliste, precum ºi valori ale partidelor
ºi grupurilor civice liberale”32.
Trebuie de asemenea subliniat cã aceastã continuitate politicã a nomenclaturii s-a
bucurat în primele luni ale lui 1990 de un puternic suport popular. Într-o þarã în care
comunismul a adus modernitate, unde o parte a populaþiei a beneficiat de-a lungul
fostului regim de un statut social ºi material superior celui de dinainte de rãzboi, într-
o þarã în care cultura politicã participativã a fost slabã ºi unde naþionalismul promovat
de comunism a beneficiat de suportul populaþiei33, într-o societate care, în majoritatea
ei, nu a vãzut în revoluþie decât o luptã pentru ameliorarea standardului de viaþã 34,
mesajul anticomunist radical anunþat de opoziþia anti-F.N.S. nu putea sã rezoneze
decât slab, mobilizând o parte restrânsã a românilor. Mesajul pacificator al lui Ion
Iliescu, apelul sãu la consens naþional ºi la uitarea responsabilitãþii fostului regim,
precum ºi discursurile sale referitoare la o tranziþie lentã ºi fãrã costuri sociale majore
au fost preferate de majoritatea românilor, care au perceput echipa Iliescu ca pe singurã
voce capabilã sã-i reprezinte interesele.

2. Regruparea politicã a Nomenclaturii în perioada

de tranziþie: 1990 - 2000

2.1. Parlamentele

În primele alegeri parlamentare ºi prezidenþiale, organizate simultan în mai 1990,

F.S.N. a câºtigat competiþia electoralã cu mai mult de 66% din voturi în ambele camere
ale Parlamentului, iar Ion Iliescu, candidatul F.S.N. în cursa prezidenþialã ºi preºedinte
al partidului, a fost ales cu 85% din voturi. În 1991, Ion Iliescu ºi grupul conservator

31. Vladimir Tismãneanu, Stalinism pentru Eternitate. O istorie politicã a comunismului românesc,
Iaºi, Polirom, 2005, p. 270.
32. Mihnea Berindei, Ariadna Combes, Anne Planche, Roumanie le livre blanc. La réalité d’un pouvoir
néo-communiste, Paris, La Découverte, 1990, p. 280.
33. De vazut în acest sens studiul lui Daniel Barbu, Participation politique et clivages politiques en
Roumanie. Du communisme au postcommunisme, în Jean-Michel De Waele (ed.) Les clivages
politiques en Europe centrale et orientale, Editions de l’Université de Bruxelles, Bruxelles 2004.
34. Pavel Câmpeanu, Ariadna Combes, Mihnea Berindei, România înainte ºi dupã alegerile de la 20
mai, Bucureºti, Humanitas, 1991.
 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 243

format de colaboratorii sãi au intrat în conflict deschis cu grupul condus de Petre

Roman ºi care regrupa promotorii unor reforme economice rapide ºi radicale.
Conflictul a generat divizarea F.S.N. în douã partide politice. Aripa condusã de Petre
Roman a pãstrat vechiul nume (F.S.N.), în timp ce aripa condusã de Iliescu s-a regrupat
într-o nouã miºcare politicã : Frontul Democratic al Salvãrii Naþionale (F.D.S.N.).
Primele alegeri constituþionale (Constiþutia a fost adoptatã la sfârºitul lui 1991) au
avut loc în 1992. F.D.S.N. a ieºit pe primul loc, cu aproximativ 28%, ºi a format un
guvern minoritar cu suportul parlamentar al partidelor România Mare, Partidul Unitãþii
Naþionale Române ºi Partidul Socialist al Muncii. Ion Iliescu a fost reconfirmat în
funcþia de Preºedinte al Republicii. În 1996, alegerile au fost câºtigate de Convenþia
Democratã, coaliþie de centru-dreapta formatã în jurul Partidului Naþional Þãrãnesc
Creºtin ºi Democrat ºi al Partidului Naþional Liberal. C.D.R. a guvernat în alianþã cu
Uniunea Democratã a Maghiarilor din România (U.D.M.R.) ºi cu Partidul Democrat
(noul nume luat de partidul condus de Petre Roman). În 2000, F.D.S.N., transformat în
Partidul Democraþiei Sociale din România (P.D.S.R.) s-a întors la putere, împreunã cu
candidatul ei la preºedinþie, acelaºi Ion Iliescu. Din nou, partidul a format un guvern
minoritar, de data aceasta cu suportul U.D.M.R.
Graficul N° 1 prezintã dinamica ponderii numerice a nomenclaturii în cele patru
parlamente care s-au succedat între 1990 ºi 2000.
În toate parlamentele, ponderea numericã a nomenclaturii nu depãºeºte 15%. Luând
în considerare cã în România o lege a lustraþiei nu a fost niciodatã adoptatã ºi subliniind
faptul cã unii membri ai nomenclaturii au participat activ la rãsturnarea regimului
Ceausescu, ne-am fi aºteptat la un procent mai mare de foºti lideri comuniºti în noile
parlamente. Rezultatele acestei cercetãri indicã însã faptul cã o nouã elitã politicã,
neimplicatã în structurile decizionale ale vechiului regim a fost recrutatã pentru poziþii
parlamentare ºi cã numai un grup restrâns de foºti membri ai nomenclaturii a reuºit sã
fie promovat în aceastã instituþie.
Prezenþa fostelor elite comuniste în parlamentele României este aproape constantã
în 1990 ºi 1992 (15%), pentru a atinge un minim în 1996 (11%). Aceastã scãdere este
explicatã de victoria Convenþiei Democrate în legislativele din 1996, coaliþie al cãrui
mesaj electoral s-a bazat pe ideea de decomunizare ºi de înlãturare a foºtilor lideri
comuniºti din funcþiile importante ale statului. P.N.Þ.C.D. ºi P.N.L., partide istorice cu
un puternic mesaj anticomunist, nu au regrupat în cadrul elitei lor în perioada 1990 –
1996 foºti membri ai Nomenclaturii. Cel puþin din motive biologice (îmbãtrânire,
moarte), ne-am fi aºteptat ca aceastã diminuare sã continue ºi în 2000. Alegerile din
acest an nu au confirmat însã aceastã ipotezã, rezultatele cercetãrii indicând o uºoarã
creºtere a procentului de parlamentari foºti membri ai nomenclaturii în aceastã
legislaturã (13%). În analiza acestei dinamici trebuie luate în considerare
particularitãþile alegerilor din 2000, când partidul România Mare ºi Partidul
Democraþiei Sociale din România au câºtigat împreunã mai mult de 60% din voturi.
Cum cele mai multe foste elite comuniste convertite au integrat aceste douã partide,
creºterea procentului de nomenclaturã nu este aºadar surprinzãtoare.
244 RALUCA GROSESCU

Grafic 1: Ponderea Numericã a Nomenclaturii în Parlamentele României: 1990 - 200435

Sursa: Baza de Date Elite Politice Postcomuniste

Procentele prezentate mai sus demonstreazã cã numai o parte restrânsã a elitelor

parlamentare post-1989 au deþinut poziþii de decizie în administraþia comunistã. Chiar
dacã ponderea numericã a nomenclaturii nu a depãºit niciodatã 15%, ei i-a corespuns
însã o pondere decizionalã importantã. De exemplu, în 1990 ºi 1992, preºedinþii
Camerei Deputaþilor ºi Senatului (Alexandru Bârlãdeanu ºi Dan Marþian) erau bine-
cunoscuþi lideri comuniºti. Membri notorii ai nomenclaturii au fost numiþi preºedinþi
sau vicepreºedinþi ai comisiilor parlamentare, secretari de camere sau ºefi de grup
politic parlamentar. Prezenþa unor lideri comuniºti în astfel de poziþii le-a permis sã
exercite o influenþã importantã asupra procesului decizional la nivelul forumului
legislativ.
Referitor la categoriile de nomenclaturã din care proveneau aceºti parlamentari, ei
fãceau parte în marea lor majoritate dintr-o nomenclaturã economicã regionalã, ocu-
pând înainte de 1989 funcþii de directori de întreprinderi sau de direcþii agricole
regionale. Din totalitatea fostelor elite comuniste prezente în parlamentele României
între 1990 ºi 2004, 48,9% fãcuserã parte din nomenclatura economicã, 27,9%
ocupaserã o poziþie decizionalã în cadrul partidului comunist, iar 31% se aflaserã într-
o funcþie de responsabilitate în administraþia de stat. Numai 2,3% proveneau din
nomenclatura militarã ºi 8,7% din nomenclatura culturalã. 10% din fostele elite
comuniste recrutate dupã 1989 în funcþii de parlamentari, fuseserã deputaþi în Marea

35. P1= 1990 – 1992; P2 = 1992 – 1996; P3 = 1996 – 2000; P4 = 2000 - 2004
 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 245

Adunare Naþionalã36. Suma procentelor prezentate mai sus excede 100%, pentru cã
politica de rotaþie a cadrelor caracteristicã sistemului comunist a fãcut ca numeroase
persoane sã ocupe de-a lungul timpului sau chiar în acelaºi moment funcþii în mai
multe domenii de nomenclaturã. Totuºi, este relevant faptul cã nomenclatura eco-
nomicã este cel mai bine reprezentatã în parlamentele României, urmatã de admi-
nistraþia de stat ºi abia apoi de cea de partid. Acest lucru indicã faptul cã recrutarea
fostelor elite comuniste în funcþii parlamentare dupã 1989 a avut la bazã experienþa pe
care aceste elite o deþineau în domeniul managementului economic sau al administraþiei
de stat. Apartenenþa la structurile fostului Partid-Stat s-a menþinut ºi ea ca criteriu de
recrutare, iar prezenþa constantã a unui grup restrâns de foºti deputaþi din Marea
Adunarea Naþionalã în parlamentele postcomuniste indicã o anumitã continuitate la
nivelul celor doua instituþii legislative.
Pentru a avea o imagine comparativã între ponderea numericã a nomenclaturii în
parlamentele postcomuniste româneºti ºi prezenþa fostelor elite comuniste în
parlamentele altor þãri din Europa de Est, Graficul N°2 indicã dinamica fenomenului
pentru România, Polonia ºi Croaþia. Pentru România ºi Polonia, luãm în considerare ºi
parlamentele provizorii: C.P.U.N. în cazul României ºi Parlamentul polonez negociat
în 1989. Ele vor fi desemnate în tabel ca legislaturile „0 „. Pentru Polonia ºi Croaþia,
procentele sunt preluate din ancheta sociologicã comparativ㠄European Political
Elites in Comparison: The Long Road to Convergence (EUROELITE)” – coordonatã
de Heinrich Best (Universitatea din Jena) si Maurizio Cotta (Universitatea din Siena).
În septembrie 2003, rezultatele acestei cercetãri au fost prezentate la Bucureºti, într-o
conferinþã a tuturor echipelor naþionale participante. Pentru România, rezultatele au
fost preluate din Baza de Date Elite Politice Postcomuniste

36. Baza de date Elite Politice Postcomuniste

246 RALUCA GROSESCU

Legislatur România Polonia Croaia

P0 21,1 18,1 -
P1 15,3 5,4 12,8
P2 15,5 12,6 10,8
P3 11,7 7,8 8,9
P4 13,3 10,19 11,3

Grafic 2: Ponderea numericã a Nomenclaturii în parlamentele român, polonez ºi croat: 1990 – 200437.
Surse: Baza de Date Elite Politice Postcomuniste ºi Euroelite Survey

Dupã cum o indicã procentele, prezenþa foºtilor membri ai nomenclaturii în

parlamentele române este mai ridicatã decât în toate celelalte þãri. Þinând cont de
caracterul violent al revoluþiei din decembrie, ne-am fi aºteptat la un procent mai
scãzut decât în cazul Poloniei, unde trecerea de la comunism la democraþie s-a fãcut
prin negociere ºi nu prin miºcare popularã de masã. Prezenþa nomenclaturii în toate
parlamentele naþionale nu prezintã însã variaþii importante de la o þarã la alta, procentul
menþinându-se întotdeauna în parlamentele alese între 10% ºi 15%, diferenþele pro-
venind din alternanþa la putere a diverselor partide politice. Singura excepþie notabilã,
procentul de 5% în parlamentul polonez din 1990, se explicã prin victoria forþelor
democratice de centru dreapta împotriva Partidului Comunist. Reproducerea elitelor
comuniste în structurile parlamentare postcomuniste este aºadar constantã dar redusã
în toate cele trei þãri, indicând o destructurare a reþelelor fostului partid comunist ºi o
depreciere a capitalului social, instituþionalizat prin apartenenþa la nomenclaturã, în
recrutarea noilor elite parlamentare postcomuniste.
Orientarea fostelor elite comuniste spre partidele politice postcomuniste a fost
dominatã de trei tendinþe. Tabelul urmãtor indicã ponderea numericã a nomenclaturii
în grupurile parlamentare ale principalelor partide prezente în parlamentul României
între 1990 ºi 2000.

Poderea Numericã a Nomenclaturii în grupurile parlamentare : 1990 – 2004

LEGISLA- FSN/FDSN/ PD PSM PRM PUNR PNTCD PNL UDMR PDAR PUR
TURA PDSR/PSD

1990 – 1992 19,9% - - - (1/12) (1/16) 0 (4/45) (4/11) -

8,3% 6,3 8,9% 36,4%
1992-1996 22% (11/72) (14/20) (8/20) (6/48) (1/68) 0 (1/43) 0 -
15,3% 70% 30,8% 12,5% 1,5% 2,3%

37. 0 = Parlamentele Negociate; 1, 2, 3, 4 = Parlamentale alese prin vot direct si universal

 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 247

1996-2000 28,4% (8/72) - (8/30) (1/26) (1/113) (3/48) (1/37) - -

11,1% 26,7% 3,8% 0,9% 6,3% 2,7%
2000-2004 18,4% (2/42) - (18/126) - - (3/45) (1/40) - (3/1
4,4% 14,3% 6,7% 2,5% 0)
30%

Tabel N°2: Ponderea numericã a nomenclaturii în grupurile parlamentare: 1990 – 2004. Acolo unde
datele nu figureazã, partidele respective nu au obþinut mandate parlamentare în legislaturile la
care se face referire.
Sursa : Baza de Date Elite Politice Postcomuniste

Orientarea spre social-democraþie s-a dovedit a fi o cale de succes constant,

principalele partide social democrate – partide cu o importantã susþinere electoralã în
perioada 1990-2000 – integrând în grupurile lor parlamentare ºi în sânul conducerii
lor numeroºi membri ai nomenclaturii. În 1990, 19,9% din grupul parlamentar F.S.N.,
partidul fondat ºi condus de Ion Iliescu, era format din persoane care ocupaserã funcþii
de decizie în timpul regimului comunist. În 1992, dupã divizarea F.S.N., F.D.S.N.,
partidul fondat de aripa conservatoare Iliescu, a menþinut în elita ei parlamentarã 22%
foºti membri ai nomenclaturii. Tendinþa s-a menþinut ºi în urmãtoarele legislaturi, în
1996 si 2000, elita parlamentarã P.D.S.R./P.S.D. fiind formatã în proporþie de 28,4%
ºi respectiv 18,4% din foste elite comuniste. ªi Partidul Democrat, a doua formaþiune
social-democratã desprinsã din F.S.N. a integrat în elitele ei persoane care ocupaserã
funcþii de responsabilitate înainte de 1989. 15,3% din grupul sãu parlamentar din 1992
ºi 11% din cel din 1996 aparþinuserã fostei nomenclaturi. În 2000, procentul a scãzut
vizibil, din cei 42 de parlamentari P.D., numai doi deþinând o funcþie de conducere în
administraþia de stat sau în domeniul economic înainte de 1989. Spre deosebire de
F.D.S.N./P.D.S.R./P.S.D., care a regrupat numeroºi membri ai elitei de partid, P.D. a
optat mai degrabã pentru elite care nu urmaserã o carierã în partidul comunist ºi care
deþinuserã funcþii de conducere în administraþia de stat sau în economie.
A doua tendinþã înregistratã la nivelul conversiei fostelor elite a fost returul pe
scena politicã prin constituirea de partide declarate a fi continuare ale miºcãrii mun-
citoreºti ºi socialiste din România. Aceastã cale nu a tentat însã decât o parte restrânsã
a fostelor elite comuniste, provenind în general din persoane care ocupaserã funcþii
importante la vârful ierarhiei partidului comunist ºi care erau asimilate de opinia
publicã structurilor fostului regim. Succesul electoral al Partidului Socialist al Muncii
în alegerile din 1992, partid al cãrui grup parlamentar era format în proporþie de 70%
(14 din 20 de persoane) din foºti membri ai nomenclaturii, nu a fost decât unul
temporar. Eºecul sãu în legislativele din 1996 si 2000, determinat de un puternic
conservatorism doctrinar, a demonstrat cã aceastã cale de conversie politicã nu era una
de succes ºi a determinat reorientarea elitelor sale spre formaþiuni politice precum
P.D.S.R./P.S.D. sau Partidul România Mare.
248 RALUCA GROSESCU

Cartea naþionalistã a fost a treia tendinþã importantã urmatã de elitele comuniste în

conversia lor politicã. În 1992 ºi 1996, 30,8% (8 parlamentari din 26) ºi respectiv
26,7% (8 parlamentari din 30) din grupul parlamentar România Mare aparþinuserã
fostei nomenclaturi. Scãderea procentului la 14,3 % (18 parlamentari din 126), se
explicã dupã alegerile din 2000 prin numãrul mare de parlamentari pe care acest partid
a reuºit sã-l impunã în aceste legislative, unde a câºtigat aproape 25% din voturi. Calea
naþionalistã de conversie a beneficiat de un important suport popular, P.R.M. ajungând
în 2000 al doilea partid parlamentar din România. Spre deosebire de Partidul România
Mare, cea de-a doua formaþiune naþionalistã din România, Partidul Unitãþii Naþionale
Române (PUNR), nu s-a constituit în jurul unui nucleu de nomenclaturã, iar în afara
legislaturii 1992 – 1996, când 6 din cei 48 de parlamentari ai sãi aparþineau fostei elite
comuniste, acest partid nu s-a caracterizat prin recrutarea sistematicã a nomenclaturii
în rândul conducerii sau al grupului sãu parlamentar.
Pentru restul partidelor politice, putem observa cã aproape în fiecare grup
parlamentar regãsim una sau douã persoane care sã fi ocupat înainte de 1989 un post
de nomenclaturã controlat de organele Comitetului Central al P.M.R./P.C.R. Totuºi
ponderea fostelor elite comuniste nu depãºeºte 10% decât în cazul partidelor men-
þionate mai sus. Alãturi de ele, trebuie adãugat Partidul Umanist din România, partid
format în jurul lui Dan Voiculescu – fost director de întreprinderi de comerþ exterior –
care a promovat în legislatura 2000 – 2004 parlamentari care proveneau din fostele
cadre ale organizaþiei comuniste de tineret sau persoane care deþinuserã funcþii în
nomenclatura economicã.

2.2. Guvernele

Dupã alegerile din mai 1990, Petre Roman a fost reconfirmat în funcþia de prim
ministru, în fruntea unei noi echipe guvernamentale. Conflictele apãrute în cadrul
F.S.N. în 1991, între aripa liberalã condusã de Petre Roman ºi aripa conservatoare
condusã de Ion Iliescu, au generat demisia lui Roman ºi dizolvarea guvernului. Criza
s-a finalizat prin reconfigurarea unui guvern de uniune naþionalã, condus de Theordor
Stolojan, la care au participat F.S.N., P.N.L., PDAR ºi partidele ecologiste. Dupã
alegerile din 1992, F.D.S.N. a format un guvern minoritar, iar Nicolae Vãcãroiu a fost
numit prim ministru. Instabilitatea guvernamentalã a caracterizat perioada 1996 –
2000, când Convenþia Democratã s-a aflat la putere. Victor Ciorbea a condus guvernul
pentru doi ani ºi jumãtate, fiind înlocuit de Radu Vasile în aprilie 1998. Conflictele în
cadrul coaliþiei de guvernãmânt au continuat în perioada urmãtoare, generând dizol-
varea guvernului Vasile ºi numirea lui Mugur Isãrescu ca prim-ministru în decembrie
1999. În noiembrie 2000, P.D.S.R. l-a impus pe Adrian Nãstase la conducerea unui
guvern minoritar, care a beneficiat de susþinerea parlamentarã a U.D.M.R.
Graficul urmãtor indicã dinamica ponderii numerice a nomenclaturii în toate
guvernele României.
 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 249

Grafic 3 : Ponderea numericã a nomenclaturii în guvernele României : 1990 – 200038

Sursa: Baza de Date Elite Politice Postcomuniste

În raport cu guvernul provizoriu, format în majoritate din foºti membri ai

nomenclaturii, cabinetele constituite dupã alegerile din 1990 înregistreazã o scãdere
treptatã a numãrului de elite comuniste prezente în funcþia de ministru, pentru a ajunge
la procente mici în cadrul guvernelor formate de Convenþia Democratã. Ca ºi în cazul
parlamentelor, aceastã evoluþie aratã o diferenþiere a diverselor partide aflate la
guvernare în funcþie de compoziþia elitelor executive. Dacã partidele de centru-stânga
au impus, pânã în 1996, în proporþie de aproape 50% elite comuniste în funcþia de
ministru, în perioada 1996-2000, numai doi miniºtri P.D. deþinuserã funcþii de
nomenclaturã înainte de 1989. Odatã cu întoarcerea la putere a P.D.S.R. în 2000, se
observã o uºoarã creºtere a procentului de elite comuniste în guvernul Nãstase (de la
9% în guvernul Isãrescu, la 18% în guvernul Nãstase), procentul fiind însã mult mai
mic în comparaþie cu cel din guvernarea 1992 – 1996 (44%). Majoritatea fostelor elite
comuniste care ºi-au continuat carierele politice în funcþii executive la nivel naþional
au fost aºadar promovate de partidele succesoare ale Frontului Salvarii Naþionale : PD
ºi F.D.S.N./ P.D.S.R./P.S.D. Nici unul dintre miniºtrii numiþi în funcþie de partidele
care se declarau ca aparþinând centrului dreapta nu a fãcut parte din structurile
decizionale ale fostului regim.
Recrutarea unei nomenclaturi naþionale, provenind din administraþia de stat, a
prevalat în toate cabinetele. Cu excepþia guvernului provizoriu, doar câþiva miniºtri au
urmat înainte de 1989 cariere în administraþia de partid sau în Marea Adunare
Naþionalã. În general, în perioada postcomunistã au fost preferaþi în funcþii executive

38. 1=Guvernul provizoriu Petre Roman; 2 = Guvernul Petre Roman; 3 = Guvernul Theodor Stolojan;
4 = Guvernul Nicolae Vãcaroiu; 5 = Guvernul Victor Ciorbea; 6 = Guvernul Radu Vasile; 7 =
Guvernul Mugur Isrescu; 8 = Guvernul Adrian Nãstase.
250 RALUCA GROSESCU

indivizi cu educaþie superioarã, beneficiind de experienþã tehnocratã. Din totalitatea

fostelor elite comuniste prezente în guvernele României, 70% ocupaserã o funcþie în
administraþia de stat, 38,6% în economie ºi numai 35,1% în conducerea partidului.
15,8% din ei fuseserã deputaþi în Marea Adunare Naþionalã 39.

2.3. Administraþiile prezidenþiale

Datoritã numeroaselor prerogative deþinute de ºeful statului, instituþia prezidenþialã

constituie din 1990 unul dintre organismele politice cele mai influente la nivel naþional,
în timp ce Preºedintele Republicii reprezintã omul cel mai important în aparatul
statului40. Ales prin vot universal, Preºedintele deþine privilegiul legitimitãþii electorale,
reprezentând principalul mediator între puterile statului ºi între stat ºi societate. Acest
rol de arbitru legitim conferã deciziilor ºi luãrilor de poziþie ale preºedintelui o mare
popularitate în rândul majoritãþii cetãþenilor. În acelaºi timp, personalizarea campa-
niilor electorale din România ºi organizarea simultanã a alegerilor legislative ºi pre-
zidenþiale (pânã în 2004) au avut ca efect derularea competiþiei partizane în umbra
dezbaterilor ºi a discursurilor candidaþilor la funcþia prezidenþialã.
Activitatea Preºedintelui este asistatã de un aparat administrativ care nu poate
depãºi 180 de persoane. Printre membrii administraþiei prezidenþiale, o parte restrânsã
a consilierilor, reprezentând în general coordonatorii diverselor departamente ºi având
o importanþã majorã în procesul decizional ºi în conceperea proiectelor politice ale
Preºedintelui, constituie corpul demnitarilor prezidenþiali. Depinzând direct de ale-
gerea personalã a Preºedintelui, recrutarea acestui corp reflectã încrederea ºi preferinþa
ªefului statului pentru un tip sau altul de elitã politicã.
Între 1990 ºi 2000, administraþiile prezidenþiale au regrupat în sânul structurilor lor
decizionale un important numãr de foºti membri ai nomenclaturii. Graficul N°4 indicã
dinamica acestui fenomen în administraþiile prezidenþiale care s-au succedat în
România între 1990 ºi 2000.

39. Baza de date Elite Politice Postcomuniste. Procentul excede 100%, pentru cã numeroºi membri ai
nomenclaturii au ocupat funcþii în mai multe domenii de activitate.
40. Vezi Constituþia României din 1991, Titlul III: Autoritãþile publice, Capitolul II: Preºedintele
României. Vezi de asemenea Ioan Muraru, Simina Tãnãsescu, Drept Constituþional ºi Instituþii
Politice, Bucureºti, Lumina LEX, 2002, pp. 515-530
 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 251

Grafic N°4 : Ponderea numericã a nomenclaturii în administraþiile prezidenþiale: 1990 – 200441

Sursa: Baza de Date Elite Politice Postcomuniste

Imediat dupã evenimentele din decembrie 1989, preºedintele Ion Iliescu a recrutat
în cadrul echipei sale un important numãr de consilieri care deþinuserã posturi de
decizie în aparatul comunist. Cu un procent majoritar de 76,9%, aceste elite au reuºit
sã domine procesul decizional în cadrul administraþiei prezidenþiale. Continuitatea
prezenþei lor majoritare în timpul celui de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu (59,1 %)
a arãtat cã o rupturã radicalã între vechiul ºi noul regim nu se concretizase încã la
nivelul compoziþiei elitei prezidenþiale.
Ponderea numericã a nomenclaturii în primele douã administraþii conduse de Ion
Iliescu este foarte apropiatã de procentul fostelor elite comuniste în administraþiile
prezidenþiale conduse de Boris Elþin. Între 1991 ºi 1993, 75,1% dintre consilierii
preºedintelui rus erau membri ai elitei comuniste, în timp ce între 1993 ºi 1997
procentul a scãzut la 58,1%42. Chiar dacã tranziþiile rusã ºi românã diferã în mod
esenþial la nivelul schimbãrilor instituþionale, reproducerea fostei nomenclaturi în
echipele prezidenþiale prezintã pânã în 1996 cifre similare, indicând o continuitate
semnificativã la nivelul compoziþiei elitei.
În România, între 1996 ºi 2000, mandatul lui Emil Constantinescu a pus capãt
acestei tendinþe, Preºedintele incluzând în echipa sa un singur membru al fostei
nomenclaturi, un militar specializat în apãrare aerianã. Numit de Ion Iliescu, acest
consilier ºi-a pãstrat funcþia încã câteva luni dupã preluarea puterii de Constantinescu,
pãrãsind echipa prezidenþialã în 1997.
Dupã întoarcerea sa la palatul Cotroceni în 2000, Preºedintele Iliescu nu ºi-a
menþinut decât parþial preferinþa pentru recrutarea fostelor elite în administraþia sa.

41. 1 = Primul mandat Ion Iliescu (1990 – 1992) ; 2 = Al doilea mandat Ion Iliescu (1992 – 1996) ; 3
= Mandat Emil Constantinescu (1996 -2000) ; 4 = Al treilea mandat Ion Iliescu (2000 – 2004).
42. Olga Krystanovskaia & Stephen White, « From Soviet Nomenklatura to Russian Elite », în Europe-
Asia Studies, vol. 48, Nr.5/ 1996, pp. 771 – 733.
252 RALUCA GROSESCU

Înnoirea echipei prezidenþiale a adus pe scena politicã persoane tinere, care nu

ocupaserã funcþii publice înainte de cãderea comunismului. Numai 35% dintre
consilierii prezidenþiali ºi de stat proveneau din fosta elitã, fiind însã persoane care nu
ocupaserã funcþii în administraþia de partid.
În primele douã echipe prezidenþiale, nomenclatura de partid este cel mai bine
reprezentatã, 50% ºi respectiv 38% din fostele elite comuniste aparþinând acestei
categorii43. Cadrele didactice de la Academia de Partid ªtefan Gheorghiu (Ioan Mircea
Paºcu, Dan Mircea Popescu, Vladimir Pasti, Iosif Boda, Vasile Secãreº, Grigore
Giorgiu) – instituþie care a constituit de altfel principalul nucleu de recrutare a
consilierilor prezidenþiali între 1990 ºi 1992 - reprezintã grupul cel mai numeros, fiind
aleºi probabil pentru statutul lor de ideologi ºi teoreticieni. În afara grupului de la
ªtefan Gheorghiu, toþi ceilalþi consilieri membri ai nomenclaturii ocupaserã funcþii în
structurile militare, diplomatice sau în administraþia de stat. Aceste persoane dispuneau
în marea lor majoritate de o experienþã executivã în domeniul lor de activitate, fiind
însã implicaþi în anumite cazuri în conducerea diverselor organisme ale partidului
comunist. Motivatã de criteriul competenþei ºi al experienþei în gestiunea admi-
nistrativã, recrutarea lor a impregnat însã administraþiei prezidenþiale imaginea unei
instituþii conservatoare, care nu era pregãtitã sã taie legãturile cu structurile fostului
regim, mai ales în condiþiile în care aceste persoane ocupaserã funcþii de
responsabilitate pânã la finalul regimului Ceauºescu. În schimb, al treilea mandat al
lui Ion Iliescu indicã un interes al preºedintelui pentru o schimbare radicalã a imaginii
sale. Începând cu 2000, aparatul de partid nu este decât foarte slab reprezentat,
majoritatea membrilor nomenclaturii provenind din domeniul cultural sau al
organizaþiilor de masã ºi fiind persoane necunoscute pentru activitatea politicã în
sânul puterii comuniste.
Recrutarea fostelor elite comuniste în echipele prezidenþiale a fost explicatã de Ion
Iliescu ca o necesitate de ordin administrativ, întrucât « experienþa în administraþie ºi
capacitatea teoreticã de a formula programe coerente, lucruri care caracterizau aceste
persoane, reprezentau criterii esenþiale în alegerea consilierilor » 44. Aceste numiri se
bazau însã ºi pe un criteriu ideologic, care fãrã sã însemne neapãrat pietrificarea sub
amprenta intelectualã comunistã, angaja totuºi o anumitã solidaritate faþã de anumite
politici ºi realizãri ale regimului. „A existat fãrã îndoialã ºi un criteriu ideologic de
recrutare. Ion Iliescu era un om de stânga ºi nu putea sã opteze pentru consilieri cu
viziuni liberale – explicã Gheorghe Constantin, consilier de Stat între 2000 ºi 2004.
Persoanele alese proveneau dintr-o elitã socialistã cunoscutã pentru deschiderea ºi
viziunea ei reformatoare. O elitã care cunoºtea bine realitatea þãrii ºi care era conºtientã
cã distrugerea tuturor realizãrilor comunismului însemna întoarcerea la pre-
modernitate”45.

43. Baza de date Elite politice postcomuniste.

44. Interviu cu Ion Iliescu, Bucureºti, 25 Octombrie 2005.
45. Interviu cu Gheorghe Constantin, Consilier de Stat în cadrul administraþiei prezidenþiale, 2001 –
2004, Bucureºti, 21 Octombrie 2005.
 CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 253

Trebuie subliniat în acelaºi timp cã alegerea prin vot direct a lui Ion Iliescu pentru
trei mandate prezidenþiale indicã faptul cã trecutul comunist al unui candidat nu a
constituit un criteriu, sau cel puþin nu un criteriu defavorabil, în procesul de selecþie
electoralã. Carisma ºi discursurile lui Ion Iliescu au sedus majoritatea electoratului
romanesc, care s-a dovedit a fi insensibil în faþa ideilor de lustraþie ºi de decomunizare
rapidã, preferând o tranziþie lentã care sã asigure un echilibru între fostul ºi actualul
regim. Cum subliniazã Vladimir Tismãneanu, „abilitatea lui Ion Iliescu a constat tocmai
în alimentarea temerilor, nevrozelor ºi fobiilor muncitorilor din industrie, ale þãranilor
din regiunile mai puþin dezvoltate, pe care i-a convins cã tranziþia va fi mai puþin
traumatizantã dacã va fi pusã în practicã de ‘adevãraþi patrioþi’ ca el însuºi, ºi nu de
occidentalizanþi din opoziþie, care ar fi vrut sã restaureze marile moºii ºi ‘sã vândã
þara’ corporaþiilor multinaþionale”46.

Concluzii

Rezultatele cercetãrii aratã cã circulaþia elitelor a avut în România o amploare mai

mare decât reproducerea lor. Deºi o parte a fostei nomenclaturi a reuºit sã prezerve
poziþii de putere politicã dupã 1989 ºi sã devinã unul din actorii structuranþi ai tranziþiei
româneºti, cãderea comunismului a provocat totuºi schimbãri majore în ierarhiile
sociale, generând, ca în toate þãrile Europei Centrale, apariþia unei noi elite politice,
care nu fusese implicatã în structurile decizionale ale regimului comunist. Acest
fenomen se înregistreazã la nivelul tuturor forþelor politice active dupã 1989, chiar ºi
în cazul partidelor care au fost constituite ºi conduse de foºti lideri comuniºti
proeminenþi. În afara primelor douã administraþii prezidenþiale conduse de Ion Iliescu
ºi a primelor douã guverne ale României, nici o altã instituþie politicã la nivel naþional
nu a fost dominatã de foºtii membri ai nomenclaturii. Totuºi, deºi minoritare din punct
de vedere numeric, fostele elite comuniste au reuºit sã ocupe poziþii decizionale
importante, care le-au conferit rolul de iniþiatori ai diverselor reforme realizate dupã
1989. Adoptarea ºi aplicarea acestor reforme nu le-au aparþinut însã în exclusivitate ºi
nici nu au fost posibile fãrã susþinerea unei majoritãti a elitelor politice postcomuniste,
care, fãrã a proveni din structurile fostului regim, a avut opþiuni similare fostei nomen-
claturi în privinþa direcþiilor de dezvoltare a statului postcomunist.
Social-democraþia ºi cartea naþionalistã au reprezentat cãile unei conversii politice
de succes, în timp ce încercarea de a fonda partide continuatoare ale miºcãrii mun-
citoreºti din România nu a gãsit decât o susþinere electoralã redusã. Partidele care au
afirmat o identitate de centru dreapta au evitat pânã în 2000 sã integreze în corpul
elitelor lor foºti membri ai nomenclaturii. Deschiderea arhivelor fostei Securitãþi ºi
realizarea unui studiu asupra continuitãþii reþelelor fostei poliþii politice dupã 1989 ar
putea modifica însã considerabil procentele rezultate din analiza de faþã. Numãrul
important al dosarelor de informatori politici publicate în perioada 2005 – 2006 aratã
un flux transpartinic al acestui grup. Din acest punct de vedere, analiza realizatã aici

46. Vladimir Tismãneanu, Stalinism Pentru Eternitate. O istorie politicã a comunismului românesc,
Iaºi, Polirom, 2005, p. 286.
254 RALUCA GROSESCU

ar trebui completatã în viitor cu statistici referitoare la continuitatea cadrelor ºi a

colaboratorilor Securitãþii în politica româneascã postcomunistã.
Conversia politicã a fostelor elite comuniste s-a bazat pe câteva elemente principale.
Ca ºi în celelalte þãri ale Europei Centrale, participarea activã a unor membri ai
nomenclaturii la prãbuºirea regimului comunist le-a conferit legitimitate pentru conti-
nuarea activitãþii politice dupã 1989. Abilitatea lor de a se asocia cu elite neimplicate
pânã atunci în viaþa politicã ºi de a dezvolta discursuri asiguratoare în privinþa unei
tranziþii lente de la un sistem la altul le-a asigurat de asemenea susþinerea electoralã a
unei pãrþi importante a populaþiei din România. Partidele care au regrupat în cadrul
elitelor lor foºti lideri comuniºti au fost legitimate prin vot universal ºi au obþinut
procente importante în diverse alegeri legislative. Succesul politic postcomunist al
unei pãrþi a fostei nomenclaturi s-a bazat pe de o parte pe capacitatea acestei elite de
a produce discursuri care erau compatibile cu scheme de percepþie, gândire, acþiune ºi
comportament social, interiorizate de o parte a populaþiei din România în timpul
comunismului. Pe de altã parte, aceste persoane au avut abilitatea de a se adapta, de a-
ºi ajusta ideile ºi comportamentele politice la noul context socio-politic. Experienþa
administrativã si tehnocratã pe care fosta nomenclaturã o deþinea i-a asigurat un rol
important in procesul de gestiune a crizei sociale ºi economice cu care se confrunta
România imediat dupã evenimentele din decembrie 1989.
Nu în ultimul rând, absenþa unei forte politice alternative, capabile sã se organizeze
ºi sã concureze experienþa politicã ºi administrativã a fostelor elite comuniste, a
favorizat menþinerea unor membri ai nomenclaturii în poziþii decizionale importante la
nivel naþional ºi local. Absenþa unei legi a lustraþiei, proiect susþinut numai de o parte
restrânsã a populaþiei din România, a permis de asemenea fostelor elite comuniste sã
acceadã la funcþii politice ºi dupã prãbuºirea regimului comunist.