1.

Generalităţi

Termenul de pesticide cuprinde totalitatea substanţelor

folosite în agricultură pentru combaterea diferitelor categorii
de dăunători. În aliment pot exista reziduuri de pesticide sau
produşi derivaţi din pesticide ca urmare a folosirii acestora
în agricultură.
 Pesticidele ideale trebuie să se menţină în zona tratată
suficient timp pentru a produce efectele dorite, să se
descompună în compuşi inofensivi şi să fie letale numai
pentru speciile ţintă şi inofensive pentru celelalte.
 Poluarea şi intoxicaţia cu pesticide apare datorită utilizării
acestora în agricultură pentru combaterea dăunătorilor şi
datorită apei de irigare care antrenează reziduuri de la
fabricile de pesticide, spălarea diverselor ustensile folosite în
aplicarea pesticidelor.

 Acţiunea pesticidelor asupra organismului depinde de

formula lor chimică şi de timpul lor de remanenţă.

 În afara rolului toxic (renal, hepatic, nervos şi sanghin),

pesticidele au rol de potenţare a cancerului. Totodată,
perturbă echilibrul ecologic.
 Pesticidele sunt implicate în numeroase intoxicaţii acute
şi cronice.

 Ajung în organism pe 3 căi: respiratorie, dermică şi

orală.

 Efectele acute se manifestă după câteva minute sau ore de

la ingerarea alimentelor contaminate.

 Timpul şi intensitatea depind de sensibilitatea

organismului, de doză şi de alţi parametri toxicocinetici:
 absorbţie,
 distribuţie,
 metabolismul şi eliminarea lor.
 Pesticidele pot avea un efect direct asupra solului si pot acţiona
indirect prin transmiterea lor sau a produşilor de descompunere în alte
ecosisteme.

Poluarea directă se datorează persistenţei substanţelor active din

pesticide care depinde de viteza de descompunere a acestora. Degradarea
lentă face posibilă trecerea în lanţul trofic sau deplasarea sub acţiunea
precipitaţiilor în acvifer sau în apele de suprafaţă.

Poluarea indirectă, datorată reziduurilor lăsate de pesticide în urma

descompunerii lor chimice şi biochimice (la suprafaţa plantelor, în
interiorul ţesuturilor şi în sol) este în general mai puţin cunoscută,
reziduurile fiind mai puţin identificabile.

Reziduurile pesticidelor cel mai des întâlnite în toate fazele mediului

sunt cele ale insecticidelor de tipul hidrocarburilor clorurate, cum ar fi de
exemplu DDT-ul, dieldrinul, endrinul, toxafenul si clordanul.
2. Clasificarea pesticidelor

a) Fungicide şi bactericide pot fi: anorganice, organice, organometalice,

nitroderivaţi, dicarboximide, diazine, tiadiazinine;

b) Insecticide: organoclorurate, organofosforice, carbamice, piretrinoizi;

c) Acaricide: carbinoli, sulfoni şi sulfonati;

d) Nematocide şi sterilizanţi ai solului;

e) Rodenticide, moluscocide şi repelenţi;

f) Erbicide : ariloxiacizi, nitroderivaţi,diazine şi triazine, amide, carbamati;

g) Regulatori de creştere.
 După gradul de toxicitate, pesticidele se clasifică în 4 grupe în
raport cu doza letală medie DL50:

 grupa I: produse extrem de toxice care conţin substanţă activă

cu DL50 sub 50 mg/kilocorp;
 grupa a II-a: produse puternic toxice care conţin substanţă
activă cu DL50 între 50 şi 200 mg/kilocorp;
 grupa a III-a: produse moderat toxice DL50 care au cuprinsă
între 200 şi 1000 mg/kilocorp;
 grupa a IV-a: produse cu toxicitate redusă care conţin
substanţă activă cu DL50 peste 1000 mg/kilocorp.

Se va acorda o atenţie mai mare contaminării produselor

alimentare cu insecticide deoarece unele dintre ele pe lângă
caracterul patogen au şi potenţial mutagen şi carcinogenic.
3. Insecticide organoclorurate

D.D.T (1,1,1-triclor-2,2-bis-(clorfenil)-etanul) are

următoarea formulă structurală:
 Caracteristicile DDT-ului

 este cunoscut sub următoarele denumiri comerciale: Detox, Detexan,

Gesarol, Gesapon, Dicopan şi Neocid;

 este greu solubil în apă, solubil în solvenţi organici, în grăsimi;

 este stabil în mediu acid şi neutru. În mediu alcalin se degradează

repede;

 la temperaturi mai mari de 100°C se descompune;

 are o toxicitate relativ crescută: DL50 = 500 mg/kilocorp;

 fiind liposolubil, se acumulează în ţesutul adipos. Ingerat timp

îndelungat duce la intoxicaţii cronice cu leziuni hepatice şi ale
sistemului nervos central.
 La data de 1 august 1945 „War Production Board” din
SUA admite producerea liberă a DDT-ului, produs devenit
renumit prin rezultatele obţinute în combaterea malariei şi
tifusului din timpul războiului.

FDA „Food and Drug Administration” are unele rezerve

cu privire la DDT, fiind deja stabilit procesul de cumulare al
insecticidului în lapte şi organismul uman, dar pe atunci
FDA nu era autorizată de a interzice producerea unui produs
suspect, dar se stabileşte procentul maxim admis de 7 ppm
în alimente.
 Metoxiclorul [2,2-bis-(p-metoxifenil)-l,1,1-
tricoloretanul], cunoscut şi sub denumirea de Metoxi-
DDT, Marlat 2-MR (24% metoxiclor) şi Marlat 50 (50%
metoxiclor).
 Caracteristicile metoxiclorului

 este o substanţă solidă;

 se prezintă sub formă de cristale dimorfe insolubile în apă, solubile în

solvenţi organici, grăsimi animale, uleiuri vegetale;

 este mai stabil ca DDT-ul. Are o remanenţă crescută pe produsele tratate;

 are proprietatea de a se acumula în organism, ca şi DDT-ul şi de a se

excreta prin lapte;

 în intoxicaţia cronică cu metoxiclor se produc leziuni renale şi hepatice;

 este mai puţin toxic ca DDT-ul.

 Keltanul [l-hidroxi-l-bis(4-clorfenil)-2,2,2-tricloretanul]

 se prezintă sub forma unei substanţe cristaline de culoare albă,

insolubilă în apă, dar solubilă în solvenţi organici;

 se utilizează ca substanţă insecticidă, mai ales ca molicid în

agricultură;

 toxicitatea este relativ redusă, DL50 = 809 mg/kilocorp (oral) la

şobolani;

 are următoarea formulă structurală:

 Hexaclorciclohexanul (HCH)

 este cunoscut sub diferite denumiri comerciale (Hexatox, Lindan,

Lindatox, Hexit, Gramexan, Jacutin, Viton, Rapidin etc.);

 insecticidul este stabil faţă de acizi, aer, căldură şi lumină;

 ingerat repetat are proprietatea de a se cumula în organism,

depunîndu-se în ţesuturile adipoase; poate fi excretat în lapte. În
intoxicaţia cronică se produc leziuni hepatice.

 folosit ca insecticid pentru fructe, vegetale, plante ornamentale, tutun

şi pentru păduri.
 în scop medical sunt folosite produse pe bază de HCH (şampoane,
loţiuni, creme) pentru înlăturarea scabiei şi a păduchilor, precum şi a
insectelor de casă;

 are miros neplăcut, persistent;

 substanţă cristalină, de culoare albă sau cenuşie, insolubilă în apă,

solubilă în lichide organice.

 este compus dintr-un amestec de izomeri. Izomerul γ are o acţiune

insecticidă puternică, este lipsit de miros şi are şi proprietăţi
penetrante putând fi transportat de sevă în interiorul plantei, în
cantităţi mici. Izomerii α şi δ au o acţiune insecticidă mai redusă
decât izomerul γ, iar izomerii β şi ε sunt inactivi.
 izomerii HCH au fost găsiţi în produse lactate, carne de porc, peşte,
pui, fructe de grădină, uleiuri şi grăsimi, frunze şi rădăcini de
vegetale, precum şi în zahăr;

 în întreaga lume se folosesc anual aproximativ 55.000 tone HCH

tehnic;

 punctul de topire – 112,8°C; punctul de fierbere – 288°C; densitatea

– 1,85g/cm³ la 20°C.