Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. Căile respiratorii
Cavităţile nazale sunt despărţite între ele de septul nazal, iar de
cavitatea bucală prin bolta palatină. Oral comunică cu exteriorul prin narine,
aboral cu faringele prin choane, iar lateral şi caudal cu sinusurile paranazale.
Mucoasa nazală este de tip respirator şi olfactiv. Ea produce mucus care
umezește aerul și reține particule străine. Cavitățile nazale sunt puternic
vascularizare și încălzesc aerul inspirat.
Faringele este organ comun aparatului digestiv şi respirator.
Laringele la mamifere apare cel mai complex. Apar cartilajele tiroid și
epiglotă. Este un conduct aerofor care face legătura între faringe şi trahee
având rol de conducere a aerului şi de aparat fonator la majoritatea
animalelor. Este suspendat la baza craniului prin complexul hioidian.
Laringele este format din cinci piese: trei cartilaje impare (epiglota,
tiroidul şi cricoidul) şi un cartilaj par (aritenoidele). Sub acţiunea coloanei de
aer expirat ligamentele tiroaritenoidiene ce formează scheletul coardelor
vocale sunt capabile să vibreze producând astfel diferite sunete. Spaţiul
cuprins între cele două ligamente, în formă de V poartă de numirea de glotă
vocală.
(Laringele si aspecte ale complxului hioidian)
Traheea la vaca
B. Pulmonii.
Pulmonii sunt organe esenţiale ale aparatului respirator situate în
cavitatea toracică de formă aprox. semiconică, separaţi de mediastin si fiind
complet separați de viscerele abdominale prin intermediul diafragmei.
Structura pulmonilor. Suprafața lor este acoperită de două foițe,
numite pleure. Una este lipită de plămân (pleura viscerală), cealaltă de
peretele intern al cavității toracice (pleura parietală). Între ele se află o
cavitate foarte subțire (spațiul pleural), în care se găsește o peliculă de lichid
(lichidul pleural). Ţesutul pulmonar cuprinde arborele bronhic şi ţesutul
pulmonar propriu-zis.
Arborele bronhic rezultă prin ramificarea bronhiei principale în
bronhii lobare şi bronhiole (supralobulare, intralobulare, terminale şi
respiratorii.) Bronhiolele se continuă cu canalicule alveolare, care se
termină în saci alveolari ai căror pereţi sunt căptuşiţi de vezicule numite
alveole pulmonare –unităţile funcţionale ale pulmonului la nivelul cărora
are loc schimbul de gaze respiratorii respectiv hematoza.
Ţesutul pulmonar propriu-zis este format din lobuli de formă
poliedrică separaţi prin ţesut conjunctiv în care sunt bronhiile extralobulare,
vasele şi nervii. Pulmonul este un organ puternic vascularizat prezentând o
circulaţie funcţională (artera şi venele pulmonare) şi o circulaţie trofică
(artera bronhică). La nivelul alveolelor se formează o reţea de capilare unde
au loc schimbul de gaze şi unde îşi au originea venele pulmonare ce duc
sângele oxigenat la inimă. Inevaţia este asigurată de fibre nervoase
vegetative.
Fiecare pulmon prezintă două feţe (costală şi mediastinală), trei
margini (dorsală, ventrală şi caudală), o bază şi un vârf.
Un pulmon este format din mai mulţi lobi despărţiţi prin incizuri
interlobulare. Pulmonul stâng, datorită prezenței cordului, este mai mic decât
cel drept și are întotdeauna cu un lob mai puțin decât pulmonul drept: apical,
cardiac şi diafragmatic. Pulmonul drept prezintă 4 lobi (apical, cardiac,
diafragmatic și azigos). La rumegătoare lobul apical este divizat în apical
cranial și apical caudal și sunt ventilați de bronhia traheală (accesorie).
Pulmon la porc
a) trahee
b) bronhii
c) bronhie accesorie
d) pulmonul drept
e) pumonul stang