Academia de Studii Economice din Moldova

Investiţii şi Pieţe de Capital

REFERAT
RISCUL INFLAŢIEI
Gestiunea Riscurilor Investiţionale

Realizat de Trifan Dumitru,

IPC – 121m

Chişinău 2013
1. Definiţie

Riscul inflatiei si deflatiei. Riscul inflatiei este pericolul ca banii investiti azi sa aiba putere de
cumparare mai mica in viitor. Riscul ca rentabilitatea investitiilor pe piata de capital sa nu tina pasul cu
cresterea nivelului general al preturilor (cu rata inflatiei). Riscul inflatiei este legat de riscul ratei de
imprumut, pentru ca rata de imprumut creste atunci cand e nevoie de o compensare din cauza inflatiei.
Deflatia poate furniza surprize neplacute celor care au prevazut un nivel ridicat al preturilor.La
stabilirea politicii de pret, daca pretul creste se vor produce efecte negative.

2. Consecintele inflatiei

Inflatia provoaca grave distorsiuni in functionarea sistemului economic din cauza imprevizibilitatii
sale. Efectele inflatiei asupra distributiei veniturilor constau, in esential, in deplasarea bogatiei de la
creditori la debitori. In general, toti cei care au un venit fix (pensionarii, proprietarii de titluri cu valoare
fixa, proprietarii de locuinte de inchiriat cu contracte neindexate) vor vedea redusa capacitatea de
achizitie a veniturilor lor. Cei care trebuie sa plateasca aceste venituri (statul, intreprinderile emitente,
chiriasii) vor percepe un nemeritat beneficiu. Pe de alta parte inflatia actioneaza ca un impozit ascuns:
daca, de exemplu, banca centrala pune in circulatie bancnote care, dupa un an, isi reduc valoarea cu
25%, cei care au detinut astfel de bancnote pe parcursul anului vor suferi o reducere fortata cu un sfert
a fondurilor in efectiv; alti avantajati ai acestui impozit, in afara de banca emitenta, sunt toate bancile
ce participa la procesul de creare de bani.

3. Modalităţi de prevenire a riscului inflaţiei

Dezvoltarea surselor de date şi sistemele bazate pe computer reclamă folosirea modelelor pentru a
rezuma, interpreta şi realiza o utilizare normativă a acestor date. Modele economico – matematice sunt
utilizate în permanenţă în afaceri. Metodele ce pot fi utilizate pentru analiza riscului pot fi grupate în 4
categorii:
Etape şi aplicaţii în managementul Exemple de metode şi modele
riscului
Identificarea riscurilor Diagrama Ishikawa, Lanţurile Markov.
Programarea proiectelor Metode de analiza drumului critic – PERT, simularea
Monte Carlo.
Evalurea şi cuantificarea riscurilor Probabilităţi, Arborele de decizie, Metode de analiză
statistică, Analiza de senzitivitate a rezultatelor
financiare.
Decizia în condiţii de risc Funcţiile de utilitate, Metoda valorii aşteptate,
Arborele de decizie.

2
Reducerea riscurilor în etapa de pregătire presupune acţiuni de pregătire şi coordonare a viitoarelor activităţi,
în ipoteza că sunt dezavantajate de şansă şi ca atare fundamentarea lor se va face pe baza unor scenarii
alternative. Limitarea riscului încă din faza de elaborare are la bază două direcţii principale de acţiuni:
îmbunătăţirea informării şi externalizarea riscului.
Organizarea reacţiei la risc presupune capacitatea investitorului de a modifica rapid definiţia activităţii
investiţionale, pentru a ţine cont de noile informaţii care pot să pună în discuţie ipotezele de lucru ce au stat la
baza programării curente. Aceste ipoteze vizează resursele disponibile, volumul lucrărilor, legăturile dintre
acestea, termenul de execuţie. Modificările pot duce la întârzieri fără consecinţe semnificative, în special dacă
nu vizează activităţi critice, dar pot pune în cauză însăşi buna execuţie a întregii activităţi investiţionale. De
aceea trebuie organizată reacţia promptă prin:
- Implementarea unui sistem de alertă, a unui sistem de prelucrare prin excepţie a informaţiilor, ect. care
să asigure o identificare rapidă a riscurilor.
- Implementarea mijloacelor, procedurilor de reducere a riscurilor.
Noile informaţii disponibile pot pune în discuţie alegerea de noi condiţii ceea ce ar conduce la o nouă
programare a lucrărilor viitoare. În cazul reacţiei prin adaptare, în funcţie de abaterile constatate se
reajustează obiectivele iniţiale, însă numai dacă realismul datelor este acceptat de toţi factorii;

Direcţii de prevenire a riscului

În etapa de elaborare Organizarea reacţiei

Reactivitatea Reactivitatea
prin modifica- organizaţională
Ameliorarea rea definiţiilor
nivelului de Externalizarea proiectului
informare riscurilor
Reacţia prin anticipare Reacţia prin adaptare

4. Modalităţi de protecţie şi diminuare a Riscului Inflaţiei

În sistemul metodelor de dirijare cu riscurile investiţionale un rol important îi revine mecanismului

intern de neutralizare a lor. Mecanismul intern de neutralizare a riscurilor investiţionale reprezintă un
sistem de metode de minimizare a consecinţelor negative, selectate şi realizate de însăşi investitor.
Sistemul mecanismelor interne de neutralizare a riscurilor investiţionale prevede utilizare utilarea
următoarelor metode şi poate fi privită în modul următor:

1.Evitarea riscului. Plasarea mijloacelor financiare în instrumente cu rata dobinzii mai mare
decit rata inflatiei. Refuzul de a realiza operaţiuni financiare derivate, care pot multiplica efectul

3
negativ al riscului inflaţiei. Refuzul de a utiliza mijloace băneşti temporar libere în plasamente
financiare pe termen scurt care nu acoperă rata inflaţiei.

2.Limitare concentrării riscului. Mecanismul de limitare a concentrării riscurilor investiţionale

se utilizează pentru riscurile care întrec nivelul acceptat, adică pentru operaţiunile financiare care se
realizează în zonele riscului critic. Sistemul normativelor financiare, ce asigură limitarea concentraţiei
riscului, include:
- Ponderea maximă a mijloacelor împrumutate în totalul mijloacelor utilizate în activitatea
investiţională. Această limită se stabileşte separat pentru activitatea operaţională şi investiţională a
întreprinderii, iar în unele cazuri şi pentru operaţiunile financiare (finanţare unui proiect investiţional
real; finanţarea formării activelor circulante).
- Mărimea maximă a depozitului efectuat la o bancă.
- Mărimea maximă a plasamentelor în hârtii de valoare ale unui emitent.
- Perioada maximă de sustragere a mijloacelor în creanţe.
Limitarea concentrării riscurilor investiţionale este unul din mecanismele cele mai răspândite ce nu
necesită cheltuieli mari bazate pe relaţia risc-management.

3.Distribuirea riscului. Mecanismul acestei direcţii de minimizare a riscului se bazează pe

transferul parţial asupra partenerilor în cadrul operaţiunii de investire.

4.Hedgingul. Acest termen se utilizează în activitatea investiţională cu sens îngust şi cu sens

larg. Cu sens larg, acest termen caracterizează procesul de utilizare a oricăror mecanisme de micşorare
a riscului pierderilor financiare posibile, a celor interne şi a celor externe (transmiterea riscurilor altor
subiecţi-asigurători). Cu sens îngust, acest termen caracterizează un mecanism intern de neutralizare a
riscurilor, bazat pe utilizarea instrumentelor financiare ca aceea a hârtiilor de valoare productive,
derivate. Exemple: Hedgingul cu utilizarea contractelor futures, Hedgingul cu utilizarea opţiunilor

5.Diversificarea. Mecanismul diversificării se utilizează mai întâi de toate pentru neutralizarea

consecinţelor financiare negative ale riscurilor specifice. Forme de diversificare:
Diversificarea tipurilor de activitate financiară, ce prevede utilizarea posibilităţilor alternative de a
obţine venit din diverse operaţiuni financiare:
Diversificarea portofoliului valutar al investitorului, presupune alegerea valutelor pentru realizarea
operaţiunilor economice externe.

6. Plasamente ordinare şi derivate. Portofoliile de actiuni comune ofera cea mai buna protectie
pe termen lung impotriva inflatiei. În cazul investirii în hârtii de valoare, întotdeauna există unanumit
pericol că dobânzile şi valorile nominale vor scădea din cauza inflaţiei. O oarecare protecţie de risc

4
inflaţionist poate fi obtinuta prin emiterea instrumentelor cu ratele dobânzii flotante. Riscul inflaţiei
presupune că rentabilitatea investiţiilor pe piaţa de capital să nu ţină pasul cu creşterea nivelului general
al preţurilor (cu rata inflaţiei). Aceasta este o problemă serioasă în cazul investiţiilor sigure, cum ar fi
bonurile de trezorerie. Există şi instrumente derivate pentru acoperirea inflaţiei, dintre acestea: Swapul,
Opţiunile, Contractele Repo, Notele, etc. Acestea pot fi utilizate cu succes, însă doar prin un
management financiar profesional riguros.

7.Alte metode de neutralizare internă a riscului inflaţionist.

- Asigurarea compensaţiilor pierderilor financiare posibile pentru riscurile din contul sistemului
prevăzut de amenzi. Aceasta prevede calculul şi includerea în condiţiile contractului a amenzilor,
penalităţilor şi altor forme de sancţiuni financiare în cazul nerespectării operaţiunilor sale. Nivelul
amenzilor trebuie să compenseze în întregime pierderile financiare ale investitorului cauzate de
nerealizarea venitului calculat, corectat cu inflaţia.

Concluzii

Riscul inflaţiei, este un risc comun tuturor activităţilor economice. In mediul economiei de piaţă acesta
este practic inevitabil, dar există metode de protecţie care aplicate prudent pot avea rezultate bune.
Alegerea metodelor de gestiune a acestui risc depinde de caracteristicile proiectului şi preferinţele
investitorului, iar eficienţă applicarii acestora mai depinde şi de stare mediului economic.

Bibliografie

GESTIUNEA RISCURILOR FINANCIARE. Buşmachiu E, Sula V, Tiuricov C.

http://www.eafacere.ro (Octombrie 2013)
Wikipedia http://ro.wikipedia.org/wiki/Infla%C8%9Bie (Octombrie 2013)
Inflaţia – Dezechilibru Macroeconomic, Drăghici Mihaela Monica
Investopedia, http://www.investopedia.com/ (Octombrie 2013)
Economy Watch, http://www.economywatch.com/inflation/risk.html (Octombrie 2013)
Protecting a Portfolio Against Inflation Risk, Steve Strongin, Melanie Petsch.