Baciu Mirela Cristina

Anul 1- Id – PIPP Psihopedagogie specială

Prezentaţi caracteristicile de dezvoltare şi ȋnvăţare la o categorie de copii cu

dizabilităţi
 DIZABILITATEA INTELECTUALẶ

Conform celor mai recente definiţii incluse ȋn DSM-5 , dizabilitatea intelectuală se caracterizează prin
deficite semnificative atȃt ȋn funcţionarea cognitivă, cȃt şi la nivelul comportamentului adaptativ, exprimat
prin abilităţile conceptuale, sociale şi pragmatice.

Aceasta debutează ȋnainte de ȋmplinire vȃrstei de 18 ani.

Nivelul de severitate se stabileşte ȋn funcţie de abilitatea funcţională, nu pe baza IQ-ului sau a funcţionării
adaptative ȋn comparaţie cu normele aceluiaşi grup de vȃrstă, şi este necesar să fie evaluat ȋn trei domenii:

Deficite conceptuale: limbaj,citit, scris, matematică, raţionament, cunoştinţe şi memorie

Deficite sociale: deprinderi de comunicare interpersonală, prietenie, judecată socială, empatie

Nivelul de severitate pentru fiecare domeniu se bazează pe nivelul de suport cerut: uşor, moderat, sever şi
profund.

Deficitele ȋn funcţionarea cognitivă prezentă trebuie să fie luate ȋn considerare ȋn contextul mediului
comunitar specific individului, grupului de prieteni şi culturii din care face parte.

O evaluare validă ia ȋn considerare diversitatea lingvistică şi culturală, precum şi diferenţele la nivelul

comunică , la nivel senzorial, motor şi comportamental.

De cele mai multe ori , la nivelul individului, deficitele coexistăcu punctele tari.

Scopul principal al identificării acestor deficite este alcătuirea unui profil al tipurilor de suport şi asistenţă
necesare.

Criteriile de diagnostic

Primul criteriu se referă la funcţiile intelectuale care implică raţionamentul, rezolvarea de probleme,
planificarea, gȃndirea abstractă,ȋnvăţarea din experienţă.

Funcţionarea intelectuală se măsoară cu ajutorul testelor de inteligenţă, administrate individual, valide din
punct de vedere psihometric, adecvate din punct de vedere cultural.

Al doilea criteriu se referă la constructul de comportament adaptativ care ȋndeplineşte patru funcţii esenţiale
ȋn domeniul dizabilităţii intelectuale.

Cel de-al treilea crieriu este legat de faptul că deficitele de funcţionare intelectuală şi ale comporftamentului
adaptativ trebuie să fie prezente ȋn cursul perioadei de dezvoltare, adică ȋntre 0 şi 18 ani.

Caracteristicile asociate

Conform DSM-5 , dizabilitatea intelectuală este o entitate eterogenă cu multiple cauze. Pot apare dificultăţi
asociate de evaluare a situaţiilor sociale, de evaluare a riscului, de management al comportamentului,
emoţiilor şi relaţiilor interpersonale, precum şi de motivaţie şcolară sau profesională.Absenţa abilităţilor de
comunicare poate să predispună la comportamente discriptive şi agresive.

Persoanele cu dizabilitate intelectuală care prezintă şi tulburări de sănătate mentală pot manifesta un risc de
recurgere la tentative suicidare.

Aşa cum prevede DSM-5, declanşarea dizabilităţii are loc ȋn perioda de dezvolatare.
Apariţia unor programe de intervenţie timpurie poate ȋmbunătăţii funcţionarea adaptativă pe parcursul
copilăriei şi al vieţii adulte.

Diagnosticul de dizabilitate intelectuală se stabilişte ȋn momentul ȋn care sunt ȋndeplinite criteriile A,B Şi C.

Metode de evaluare

Evaluarea poate fi privită ca un proces de rezolvare de probleme care implică mai multe modalităţi de
colectare a informaţiiilor despre copil.

Roth-Smith(1991) sugerează că procesul de culegere a informaţiilor implică:

Interviul cu copilul şi cu persoanele importante din mediul acestuia

Evaluarea antecedentelor de dezvoltare şi medicale

Utilizarea informaţiilor din chestionarele completate de către părinţi,copil sau alte persoane care intervin ȋn
educarea acestuia

Evaluarea nevoilor şi a opţiunilor acestuia

Analiza tematicii şcolare

Colectarea evaluărilor cu privire la atitudinea profesorilor faţă de copilul cu dizabilităţi , acceptarea

colegilor şi climatul din clasă.

Interventii psihopedagogice

Programe de intervenţie timpurie

Intervenţia timpurie urmăreşte integrarea copilului şi a familiei sale ȋn cadrul unei abordări de tip ecologic,
ţinȃnd cont de resursele fiecăruia.

Teoriile actuale legate de intervenţia timpurie pun din ce ȋn ce mai mult accentul pe individul ȋn
integralitatea sa, axandu-se atȃt pe potenţialul, cȃt şi pe cerinţele specifice ale copilului.

Programele de intervenţie timpurie sunt concepute plecȃnd de la noţiunile de plasticitate cerebrală şi de

interacţiune ȋnnăscut-dobȃndit.

Planul educaţional individualizat ajută familiile :

1.să-şi comunice scopurile şi valorile

2. să contribuie din propria perspectivă la elaborarea PEI

3. să ȋnţeleagă şi să susţină planificarile şi serviciile educaţionale

4. să discute problemele privind programele şi serviciile educaţionale

ădeprinderi sau dobȃndirea unor cunoştiinţe care să asigure o funcţioanre adecvată a acestora.

Ȋnvăţarea mediată ca strategie folosită la copiii cu dizabilităţi intelectuale

Datorită interacţiunilor sociale generate ȋn cadrul actului educativ , se realizează ȋnvăţarea , iar integrarea
este utilizarea interacţiunilor sociale generate ȋn cadrul actului educativ, se realizează ȋnvăţarea , iar
integrarea este utilizarea interacţiunilor sociale , acestea fiind caracterizate de mediere.
Educatorul -mediator este un ȋnsoţitor , un martor privilegiat care evaluează şi favorizează progresul, o ăEl
organizează mediul pentru a-l face educativ, impune ȋntȃlniri , situaţii exerciţii, reglȃnd interacţiunile dintre
cei care ȋnvaţă şi conţinutul informaţional.

Medierea specializată necesită o modalitate şi o intensitate a interacţiunii diferită.

Predarea pe mai multe niveluri

Ȋn procesul predării este necesar să se stabilească care sunt cele mai importante concepte şi abilităţi pe care
este de dorit să le stăpȃnească elevul, deoarece nu toate conţinuturile şi abilităţile au o importanţă egală
pentru acesta.

Selectarea materialelor didactice adecvate nevoilor fiecărui elev constituie un aspect important al predării ȋn
clasele incluzive deoarece permite instruirea individualizată.

Prin urmare, materialele pot fi adaptate unor niveluri diferite de ȋnvăţare, includ jocuri, materiale video şi
softuri educaţionale, diagrame, cărţi ȋnnregistrate care pot fi abordate prin diferite canale senzoriale şi permit
monitorizarea progresului elevului.

Materialele trebuie să fie potrivite vȃrstei elevului,să- i stȃrnească interesul, să fie estetice si cu referire
directă

la viaţa cotidiana.

Sarcinile didactice clar formulate sporesc posibilităţile de ȋnţelegere a acestora de către toţi elevii.

Este de dorit ca el să se asigure ca elevii ȋnţeleg scopul pentru care rezolvă respectivele sarcini şi modul in
care are loc acest proces.

BIBLIOGRAFIE

Roşan, A. (2013) Metode şi tehnici de de recuperare a dizabilitaţilor cognitive . Suport de curs

Harrison, P. L. , Oakland, T. (2012). Sistemul de evaluare al comportamentului adaptativ- Adaptat ȋn

Romȃnia de Dragoş Iliescu şi Daniela Vercellino . Bucuresti: O.S. Romȃnia.

Hodapp, R.M. ,Dykens, E.M. (2007). Behavioral Effects of Genetic Mental Retardation Disorders