Definiţie: are 3 definiţii:

• Anatomică: inserţia placentei în totalitate

sau parţial pe segmentul inferior.
• Fiziologică: inserţia declivă a placentei
predispune la decolarea prematură a
cotiledoanelor mai jos situate.
• Clinică: decolarea conduce la hemoragii,
placenta praevia este sinonimă cu
hemoragia.
 Etiopatogenie
 factori materni:
materni multiparitatea, primipară
în vârstă, endometrita cronică, cu
implantarea embrionului într-o zonă
improprie, diabet zaharat, malformaţii
uterine, tumori uterine (fibrom), uter
cicatriceal

 factori ovulari:
ovulari placentă extinsă: sarcina
multiplă, izoimunizarea Rh
 Fiziopatologie

 Întimpul sarcinii hemoragia se datoreşte

decolării placentei, cauzată de distensia
segmentului inferior, placenta neputând
urma expansiunea rapidă a acestuia
(Jaquemier).
 În timpul travaliului:
travaliului

În varietăţile laterale:
 1. teoria alunecării (Shroeder), forţe tangenţiale
opuse la nivelul inserţiei placentare prin tracţionarea
ascendentă a pereţilor uterini cu împingerea declivă
a conţinutului uterin.
 2. teoria tracţiunii membranelor (Pinard),
membranele în tensiune în timpul contracţiilor
tracţionează placenta, de aici derivă indicaţia de
rupere artificială a membranelor care are ca efect
oprirea hemoragiei.
• În varietăţile centrale şi marginale:
deschiderea colului descoperă o
suprafaţă variabilă placentară cu
deschiderea lacurilor sanguine şi
sângerarea directă în vagin (Seguy).
 Clinic:
 în cursul sarcinii:
sarcinii metroragie,
metroragie cu următoarele
caracteristici: spontană, cu debut brusc, în cantitate
variabilă, de obicei nocturnă, indoloră, repetitivă.
 în travaliu:
travaliu metroragie,
metroragie în cantitate crescândă odată
cu progresiunea travaliului pe membrane întregi.
 Tuşeu vaginal: foarte periculos, nu se efectuează dacă
avem diagnostic. Poate evidenţia:
 Colul deviat de partea placentei
 Membrane rugoase sau placentă
 Pulsul vaginal Ossiander în fundul de sac vaginal
 Semnul saltelei
 Prezentaţia mobilă, uneori vicioasă.
 Paraclinic
 Ecografia - fenomenul de “migrare placentară”
 3 grupe de localizare placentară, în funcţie de limita
superioară a placentei faţă de fundul uterin (Denhez):
1. Grupa I: localizare placentară fundică, nu sunt
periculoase la termen
2. Grupa II: limita superioară a placentei în
jumătatea superioară a uterului, impune
reexaminarea la 32 săptămâni
3. Grupa III: placenta în întregime în jumătatea
inferioară a uterului. Impune supraveghere strictă
de la 20 săptămâni
 Distanţa col-placentă mai mică de 5 cm ridică
suspiciunea unei praevia
placenta
 Varietăţi topografice anatomice
 Placenta praevia laterală
 Placenta praevia marginală
 Placenta praevia parţial centrală
 Placenta praevia centrală (totală)
Diagnosticul diferenţial

Hemoragii extrauterine:
 1. varice vulvare sau vaginale
 2. exocervicita, polipii, fibroamele de col
 3. cancerul de col uterin
 Hemoragii uterine:
 1. decolarea de placentă normal inserată
(hemoragie în cantitate redusă, sânge
negricios, hipertonie uterină, suferinţă
fetală)
 2. ruptura uterină (şoc hemoragic,
palparea a 2 tumori: uterul şi fătul)
 3. ruptura unui sinus marginal al
placentei.
 Examinarea segmentului inferior în
aceste situaţii NU evidenţiază placenta.
 Conduita

 profilactică: educaţia sanitară cu

evitarea chiuretajelor şi a infecţiilor
genitale
 Conduita obstetricală

 1. în timpul sarcinii:
sarcinii orice hemoragie în
sarcină determină un risc obstetrical crescut şi
necesită precizarea cauzei. Atitudine:
internare, repaus, ecografie, echilibrare
hemodinamică, determinare grad de anemie,
grup sanguin, Rh, administrare de antispastice,
tocolitice, uterosedative. Viaţa mamei este
prioritară. Hemoragia abundentă şi repetitivă
determină operaţia cezariană indiferent de
starea şi viabilitatea fătului.
 Conduita obstetricală

 2. în travaliu:
 praevia laterală, prezentaţie craniană: ruperea
artificială a membranelor
 praevia centrală: operaţie cezariană, eventual
cu histerectomie de hemostază, indicaţia fiind
dictată de gravitatea hemoragiei neţinând cont
de vârsta sarcinii sau starea fătului. Anestezia
este generală, IOT.
 Prognosticul

 Matern:
Matern 3 riscuri: şocul şi anemia,
infecţia, boala tromboembolică

 Fetal:
Fetal grav, prematuritate, detresă
respiratorie, anoxie, anemie, traumatism
obstetrical.
DECOLAREA PREMATURĂ
DE PLACENTĂ NORMAL
INSERATĂ
 Definiţie
 Sindrom anatomo-clinic, accident
paroxistic cu formarea unui hematom
între placentă şi peretele uterin
 termeni: dezlipire placentară,
hematom utero-placentar, hematom
retroplacentar, abruptio placentae,
ablatio placentae
 Etiologie
 Multiparitatea creşte riscul
 Fumatul
 Sindromul de supinaţie prin staza dată
de compresiunea pe cavă
 HIPERTENSIUNEA DE SARCINĂ
 Fiziopatologie
 Ruperea vaselor din decidua bazală
 Creşterea bruscă a presiunii în sistemul venos
uterin
 3 etape:
4. Vasospasm precapilar, stază,
hiperpermeabilitate capilară
5. Decolare placentară, anoxie miometrială
manifestată prin hipercontractilitate şi
hipertonie
6. Reacţie sistemică: şoc, tulburări de coagulare
 Starea de şoc
 Şoc hipovolemic
 Primul organ afectat: RINICHIUL
 Iniţial: necroză tubulară epitelială, cu
anurie tranzitorie
 Ulterior: necroză corticală (glomerulară)
 Clinic: ANURIE
 Tulburări de coagulare
 Eliberarea de TROMBOPLASTINE cu
CID
 Coagulopatie de consum
 Activarea sistemului fibrinolitic:
FIBRINOLIZA
 Coagularea împiedicată prin 2
mecanisme, poate fi stopată doar prin
extirparea uterului
 DIAGNOSTIC
 În funcţie de severitate şi de forma clinică
 Forme clinice:
3. Cu hemoragie externă abundentă
4. Medii, cu predominenţa semnelor fizice
5. Latente, diagnosticate postpartum
6. De origine traumatică
 Întinderea decolării şi gradul de afectare al
uterului dau simptomatologia clinică
 Forma completă
 DEBUT: brutal, cu:
 DURERE abdominală violentă, persistentă
 HEMORAGIE discretă, sânge negricios
 STAREA DE ŞOC: paloare, agitaţie,
anxietate, hipotensiune, puls filiform, fără
corelaţie cu gradul sângerării!
evidenţierea şocului: prin monitorizarea PVC
(cateterism venos central)
 Tabloul clinic complet
 Semne fizice (trepied):
 Contractura uterină permanentă
(UTERUL DE LEMN)
 Ascensiunea fundului uterin între
examinări (UTERUL ÎN ACORDEON)
 Alterarea BCF
 Suspiciunea de DPPNI la 2/4 din:
durere, hemoragie, alterări ale
contractilităţii uterine, alterări ale BCF
 Paraclinic
 Tulburări de coagulare: coagulopatia de
consum (cresc TQ, TH, PDF, scade
fibrinogenul)
 Testul Kleihauer: identificarea hematiilor
fetale (Hb F) în circulaţia maternă
 Hb, Ht pot fi scăzute
 Sumar de urină: oligurie, albuminurie
 Amnioscopia: modificări ale LA (hemoragic)
 ECOGRAFIA
 Aprecierea vitalităţii fetale
 Eliminarea unei placente
praevia
 Aprecierea volumului
hematomului retroplacentar
 Zonă anecogenă
intraplacentar
 semne secundare:
6. Hemoragie intraamniotică
7. Decolare între membrane şi
uter
8. Creşterea grosimii placentare
 Aprecierea gravităţii
 Hematomul poate fi: discret, moderat, sever
 Clasificarea Sher:
3. Gradul I: METRORAGII, diagnostic
retrospectiv
4. Gradul II: tablou clinic prezent, FĂT
VIABIL
5. Gradul III: FĂT MORT
A: fără tulburări de coagulare
B: cu tulburări de coagulare
 Diagnostic diferenţial
 al şocului, metroragiei, durerii, hipertoniei
 Placenta praevia: diferă cantitatea şi tipul
hemoragiei, nu apare durerea şi tetania
uterină
 Ruptura uterină: există şocul, nu apare
tetania uterină, abdominal se palpează 2
tumori: uterul şi fătul
 Hidramniosul acut: fără şoc, fără
hipertonie
 • PLACENTA PRAEVIA
• METRORAGIE (sânge
fluid, ROŞU, aerat,
cantitate variabilă)
Apare în absenţa oricăror
factori cauzali (ex. efort)
adesea în somn
Absenţa CUD, durerii
Tonus uterin normal
BCF prezente
• NU se efectuează TUŞEU
VAGINAL!!!
• Diagnostic de certitudine:
Examen ecografic
DPPNI
Patologie asociată sarcinii
(ex. HTA)
DURERE ABDOMINALĂ
Tonus uterin crescut (până
la “uter de lemn”)
BCF posibil absente
Metroragie minimă ( sânge
negricios)
CID cu coagulopatie de
consum; moartea fetală
Se determină în URGENŢĂ
coagulograma
Este indicaţie de cezariană
pe făt mort!
 Conduita
 Tratarea şocului şi a hipovolemiei: linie
venoasă (centrală), transfuzii
 Evacuarea uterului:
3. RAM, antispastice dacă fătul este mort sau
dacă este viu şi nu apar semne de suferinţă
fetală
4. Operaţie cezariană (afectare maternă
marcată)
 Corijarea tulburărilor de coagulare prin
administrarea de factori antifibrinolitici
 Antibioterapie profilactică (făt mort)
 prognostic

 MATERN: mortalitate 1-1,5%

 FETAL: sever, mortalitate 30-60%