Reevaluarea clinică a

pacientului
parodontopat prin
tehnicile de determinare
a plăcii bacteriene și a
tartrului.
 Notiune de placa bacteriana
• Placa bacteriana dentara se constituie intr-un biofilm natural. Biofilmele reprezinta comunitati
microbiene aderente la un substrat. Bacteriile aderente ale biofilmului au caracteristici deosebite
de bacteriile libere ale aceleiasi specii, in sensul ca pot prezenta o rezistenta deosebita fata de
actiunea antibioticelor, dezinfectantelor, precum si de factorii de aparare ai macroorganismului.
• Bacteriile atasate si aderente realizeaza aggregate bacteriene inglobate intr-o matrice
polizaharidica provenind din metabolismul propriu, dar si din mediul salivar.
• Placa bacteriana dentara se constituie intr-un biofilm natural. Biofilmele reprezinta comunitati
microbiene aderente la un substrat. Bacteriile aderente ale biofilmului au caracteristici deosebite
de bacteriile libere ale aceleiasi specii, in sensul ca pot prezenta o rezistenta deosebita fata de
actiunea antibioticelor, dezinfectantelor, precum si de factorii de aparare ai macroorganismului.
• Bacteriile atasate si aderente realizeaza aggregate bacteriene inglobate intr-o matrice
polizaharidica provenind din metabolismul propriu, dar si din mediul salivar.
 Revelatori de placa
• Placa bacteriană poate fi observată ca un depozit
de culoare alb-gălbui în special la coletul dinţilor,
pe faţa vestibulară sau/şi orală atunci când se
acumulează în strat gros prin întreruperea igienii
bucale mai mult de 3-4 zile.
• Placa bacteriană veche cu zone de condensare
minerală, anorganică se poate colora în mod
natural prin contribuţia unor bacterii cromogene
în negru, brun, verde sau portocaliu. De asemenea
se colorează prin pigmenţi alimentari, din cafea,
ceai sau nicotină.
 Soluţii colorante, de evidenţiere a plăcii bacteriene:
• - sol. fucsină bazică 0,2-0,3%; se utilizează prin clătirea gurii timp de 20-
30 secunde urmată de clătire energică cu apă curentă 30 secunde;
• - sol. albastru de metil 2%; tamponament uşor;
• - sol. violet de genţiană 1%;
• - sol. albastru de toluidină 1%;
• - sol. hematoxilină urmată de sol, eozină;
- sol. iodo-iodurată Lugol; tamponament uşor;
- sol. Chayes Beta-Rose;
- sol. Butler în două nuanţe;
- sol. de fluorosceină DC galben nr.8 se
evidenţiază lampa de lumină Plack-Lite;
- sol. Dis-Plaque colorează placa recentă (2-3
zile) în roşu şi placa mai veche (9-18 zile) în
albastru.
• Eritrozina este un colorant vegetal hidrosolubil în soluţie, încorporat în pastă
de dinţi sau sub formă de comrimate sau drageuri Placolor. Ceplac, Revelan,
Mentadent, Red-Cote sunt produse sub formă de drageuri care se dizolvă în
salivă şi in placa dentară.
• Evidenţierea plăcii bacteriene reprezintă un
mijloc convingător pentru îmbunătăţirea igienei
bucale de pacienţii cu probleme în acest sens.
Pentru aceasta este invitat să efectueze periajul
dentar cu o pastă ca Placolor cu eritrozină sau
prin dizolvarea unui colorant. După clătirea
abundentă cu apă se examinează atât de către
medic cât şi de pacient în oglindă suprafeţele
colorate unde periajul a fost insuficient, de
regulă cele aproximale dinspre vestibular şi
oral, coletul unor dinţi şi se recomandă un periaj
mai insistent al acestora. Controlul se realizează
de pacient la 2-3 zile la inceput, apoi o dată pe
săptămână până la corectarea periajului dentar.
 Metode de depistare a placii bacteriene
• Indici de igienă orală
• In diagnosticul depunerilor dentare se folosesc indici igienici propusi de diferiti autori
• La realizarea lor se folosesc diferiti coloranti: fucsina, albastru de metilen, solutia Schiller-
Pisarev. La colorare se obtine o evoluare calitativa si cantitativa a igienei orale.
• La realizarea indicelui Feodorova-Volodkina cu sol Schiller-Pisarev ( iod cristal – 1g, iodid de
K – 2g, apa distilata 40 ml) se coloreaza suprafetele vestibulare a 6 dinti frontali inferiori.
Apreciere se face conform sistemei de 5 baluri.
• 5 puncte - colorare pe întreaga suprafață; 4 puncte - pictura 3/5 de suprafață, 3 puncte -
colorarea de jumătate din suprafața; 2 puncte - colorare 1/5 suprafață, 1 punct - nu e colorare.
• IG =K/n
• IG- indicele de igiena
• K-suma evaluarii fiecarui dinte
• n-numarul de dinti evaluati
• Calitate de igienă:
• • bună - 1.1 - 1.5 puncte,
• • satisfăcătoare - 1,6 -2.0 puncte,
• • nesatisfăcătoare - 2.1 -2.5 puncte,
• • Slaba - 2.6 - 3.4 puncte,
• • foarte slab - 3,5 - 5,0 puncte.
 Indicele CPITN(indicele stării parodonţiului şi necesităţii
tratamentului).

• Aprecierea indicelui CPITN se face după următoarele coduri:

• 0 - lipsa semnelor patologice;
• 1 - gingivoragie după sondare;
• 2 - prezenţa tartrului supra- şi subgingival;
• 3 - pungă parodontală până la 4-5 mm adâncime;
• 4 - pungă parodontală cu profunzimea 6 mm şi mai mult.
 Interpretarea:
• I. Frecvenţa afecţiunilor parodontale - procentul pacienţilor (din cei
examinaţi) la care s-a depistat:
• 1) parodonţiu intact;
• 2) gingivoragie;
• 3) tartru dentar;
• 4) pungă parodontală cu profunzimea până la 4-5 mm;
• 5) pungă parodontală cu profunzimea 6 mm şi mai mult.
 II. Intensitatea afecţiunilor parodontale, media sextantelor la o
persoană examinată cu:
 
• a) parodonţiu sănătos;
• b) gingivoragie, tartru, pungi parodontale (1+2+3+4);
• c) tartru dentar şi pungi parodontale (2+3+4);
• d) pungi parodontale cu profunzimea până la 4-5 mm (3) sau pungi
parodontale de profunzimea 6 mm şi mai mult (4).
 III. Necesitatea tratamentului:

• 0 - tratamentul nu este necesar;

• 1 - este necesară instruirea igienică;
• 2 - detartraj, instruire igienică;
• 3 - detartraj, tratament complex (chirurgical ş.a.);
• 4 - detartraj, tratament complex (operaţii cu lambou, tratament
ortodontic etc.).
 Indicele igienic oral simplificat (OHI-S)
 
• Aprecierea stării igienice a cavităţii bucale se face pe baza indicelui igienii orale
simplificat (OHI-S: Oral Hygiene indices-Simplified) G.Green, I.Vermillion (1964).
• Se determină prezenţa depunerilor dentare pe suprafaţa jugală a 16; 26; pe suprafaţa
linguală a 36; 46 şi pe suprafaţa vestibulară a 11 si 31. Pe toate suprafeţele se determină
în primul rând depunerile dentare, apoi tartrul dentar. În acest scop se folosesc
următoarele note:
• 0 - lipsa depunerilor dentare;
• 1 - depunerile dentare (placa dentară) acoperă sub 1/3 din suprafaţa coroanei dintelui;
• 2 - depunerile dentare depăşesc 1/3, ajungând până la 2/3 din suprafaţa coroanei dintelui;
• 3 - depunerile dentare depăşesc 2/3 din suprafaţa coroanei dintelui.
 Pentru tartrul dentar se folosesc notele:

• 0 - lipsa tartrului dentar;

• 1 - tartrul dentar supragingival acoperă 1/3 din suprafaţa coroanei
dintelui;
• 2 - tartrul dentar supragingival acoperă 2/3 din suprafaţa coronară a
dintelui sau tartrul dentar subgingival se determină sub formă de
conglomerate separate;
• 3 - tartrul dentar supragingival acoperă peste 2/3 din suprafaţa
coronară a dintelui, tartrul dentar subgingival circumvalează coletul
dintelui.
 • Tartrul dentar este un factor favorizant al inflamației
parodontale prin faptul că menține placa bacteriană în contact intim cu
dintele și, prin creșterea în volum, are o acțiune iritantă asupra gingiei,
împiedicând autocurățarea și curățarea artificială.

Îndepărtarea regulată a tartrului

prin detartraj la un interval de
circa 6 luni contribuie la
menținerea sănătății gingivale sau
favorizează procesul de vindecare
la pacienții deja afectați de
parodontopatie.
• Există diverse situații care favorizează sau
accelerează depunerea de tartru:
• igienă orală precară
• dinți înghesuiți, carii interdentare
• calitatea salivei, bogată în substanțe minerale
(calciu, fosfor)
• cantitatea redusă a salivei (xerostomia sau
senzația de gura uscată)
• fumatul
• pacienți cu astm bronșic, fibroză chistică, cu
afecțiuni psihice sau cei alimentați prin sonde
gastrice
• Tartrul este un factor extrem de important în apariția și întreținerea inflamației
gingivale care, ignorată, generează în timp boli ale parodonțiului (totalitatea
țesuturilor care susțin și înconjoară dintele). Acest lucru se datorează stagnării
microorganismelor în grosimea și la suprafața acestui depozit, care produc substanțe
nocive pentru țesuturile moi  adiacente dintelui. Prin acțiunea acestor substanțe
agresive (enzime) de origine bacteriana se formează produși care determină o serie de
fenomene :
•  respirație urât mirositoare (halenă)
•  carii dentare
•  gingivită
•  pungi parodontale
•  distrugerea aparatului de susținere a dintelui (ligamentele periodontal) și în final
mobilitatea și pierderea dintelui de pe arcadă
• Prin tehnici simple de igienă și obiceiuri alimentare sănătoase :
• un periaj eficient de 2 ori pe zi, circa 3-4 minute
• ața dentară care îndepărtează mult mai eficient decât periuțele placa dentară și alimentele
acumulate interdentar
• folosirea apei de gură cu proprietăți antiseptice (scade numărul bacteriilor din cavitatea bucală)
•  consumul de alimente detergente – alimente tari care prin simpla lor mestecare curăță
mecanic suprafața dinților și cresc cantitatea de salivă (mere, morcovi)
•  evitarea alimentelor moi și lipicioase – au efect opus celor de mai sus, favorizând stagnarea
bacteriilor
• renunțarea la fumat