Principiile

bioeticii
 Principiile bioeticii

• Respectul autonomiei

• Non vătămarea (a nu face rău)

• Principiul beneficiului (a face bine)

• Dreptatea şi echitatea
 Principiile bioeticii
1. Respectul autonomiei
„Respectul persoanei”, fundamentul relaţiei medic-pacient,
include doua cerinţe morale distincte:
1. capacitatea individului de a lua decizii legate de îngrijirea sau
cercetarea medicală: consimţământul informat sau refuzul.
• O persoană este considerată autonomă daca este capabilă să
aleagă între un set de opţiuni, reflectând şi deliberând în
acelaşi timp asupra alegerii sale.

• Un pacient autonom nu este acela care refuză, ci o persoană

suverană pe întreaga sa capacitate de decizie

2. necesitatea de a proteja pe cei cu autonomie redusă

 Principiile bioeticii
1. Respectul autonomiei - avantaje
• ajută pacienţii să realizeze şi să obţină ceea ce îşi doresc

• promovează starea de sănătate: pacienţii pot decide mai bine

pentru ei decât alţii

• factor de reglare a medicinii ca profesie liberală

• stimulează pacienţii să îşi asume responsabilitatea deciziilor şi

autoritatea asupra propriei vieţi
 Principiile bioeticii
1. Respectul autonomiei - dezavantaj:

• întotdeauna contrabalansat de „primum non nocere”.

 Principiile bioeticii
2. A nu face rău
(principiul „non malefic”, non vătămarea)

• variantă a principiului beneficiului (promovarea binelui),

• apărut ca o reacţie la situaţiile în care „a face bine” nu este

întotdeauna în interesul pacientului
• cazurile în care forma de bine acceptată sau dorită de
pacient nu se suprapune peste interesul medical dar, în
viziunea medicului, se transforma în „a face rău”.
 Principiile bioeticii
2. A nu face rău

• A nu răni înseamnă a nu leza un individ care nu ar putea

obiecta sau chiar ar putea accepta să i se facă rău.
 Principiile bioeticii
2. A nu face rău

• O conduită non-vatamatoare are o stringenţă mai mare

decât una care vizează simplul rol benefic, chiar dacă din
punct de vedere utilitarist scopul urmărit s-ar putea obţine
acţionând activ spre a face bine.
 Principiile bioeticii
2. A nu face rău
Ex: un chirurg ar putea salva doua vieţi inocente omorând un
prizonier condamnat la închisoare pe viaţă, pentru a-i
recolta inima şi ficatul în vederea transplantului

•acţiune cu utilitate maximă •inacceptabil moral:

•să salvezi o viaţă prin

sacrificiul alteia,
•să creezi răul pentru a se
naşte binele.
 Principiile bioeticii
3. Beneficiul

• respectarea autonomiei
• înfrânarea vătămării,

+ o contribuţie activă la bunăstarea

individului.

A face bine: - obligaţie morală sau merit ?

 Principiile bioeticii
4. Dreptatea şi echitatea

• conceptul cel mai greu de definit, având în vedere

varietatea situaţiilor sau a factorilor implicaţi în teoria
dreptăţii.

• reacţie la o veche stipulare tradiţională atribuita lui

Aristotel, supranumită şi principiul dreptăţii formale: „cei
egali trebuie trataţi egal, cei inegali, trebui trataţi inegal”.
 Principiile bioeticii
4. Dreptatea şi echitatea
Dreptatea:
• ceea ce se cuvine, se merit şi este corect.
• are valoare doar atunci când îndeplinesc anumite standarde
(politice, sociale, sau culturale).

Echitate:
• prezumţia că toţi cetăţenii au aceleaşi drepturi politice,
acces egal la serviciile publice şi tratare egală în faţa legii.
 CAZ 1
O fetiţă provenită dintr-o familie aparţinând cultului
religios Martorii lui Jehova, cu grup de sânge A (II),
suferă un accident de circulaţie, necesitând intervenţie
neurochirurgicală de urgenţă. Medicii apreciază că fetiţa
va necesita suplimentarea cu sânge, întrucât pierderea a
fost semnificativă post accident, dar şi intervenţia
chirurgicală poate fi extrem de sângerândă. În spital
există doar rezerve de sânge grup A (II). Părinţii, în
virtutea cultului religios, nu sunt de acord cu efectuarea
transfuziei şi sugerează posibilitatea utilizării plasmei.
Rezervele spitalului cuprind 2 unităţi de plasmă.
 CAZ 1

In acelaşi timp, apare în urgenţa un pacient în

vârstă de 50 de ani, cu hematom medular înalt
(D1-D6), ce comprimă măduva spinării,
necesitând şi acesta intervenţie chirurgicală de
urgenţă. Pacientul are grupul de sânge 0 (I),
deci nu poate primi decât sâge de grup 0(I), pe
care spitalul nu îl are, în schimb, ar putea
primi plasma.
 CAZ 2

O pacientă cu DZ dezechilibrat de mulţi ani, ajunge la

spital cu gangrenă la nivelul membrului inferior drept,
care ar necesita amputaţia de la genunchi în jos.
Pacientei i se explică faptul că, fără amputaţie, riscul de
deces este extrem de mare şi, în acelaşi timp şi
inevitabil. Pacienta este pusă să descrie în cuvintele ei
ceea ce i-au explicat medicii, pentru a afla dacă aceasta a
înţeles informaţiile. Cele relatate de pacientă au convins
medicii de faptul că aceasta a înţeles informaţia
medicală. Pacienta este perfect competentă mental, nu
suferă de boli psihice şi este stabilă emoţional. Aceasta
refuză amputaţia, spunând că preferă moartea, decât o
viaţă chinuită de un handicap major.
 CAZ 3
Un bărbat în vârstă de 45 de ani este diagnosticat cu neoplasm gastric,
pentru care ar trebui să urmeze un tratament complex: chirurgical, cu
rezecţia parţială a stomacului şi apoi chimioterapie. Antecedentele
personale ale pacientului menţionează tulburari anxioase şi depresive
in urmă cu 2 ani, care sub tratament cu anxiolitice s-au remis; de un
an, nu se mai află sub tratament, dar urmează şedinţe de psihoterapie.
De menţionat este şi o tendinţă de suicid, tot în urmă cu 2 ani. In
prezent, starea pacientului pare uşor anxioasă. Tratamentul trebuie
început imediat, dat fiind stadiul neoplasmului, destul de avansat.

Ce ar trebui să facă medicii:

• sa-i comunice/ nu-i comunice acestuia diagnosticul;
• să-l trateze fără a-i spune diagnosticul;
• alte sugestii...
 CAZ 4
Un pacient de 63 de ani din SUA suferă un stop cardio-
respirator, pe fondul afecţiunii cardiace pe care o avea de
mulţi ani. Echipa medicală de pe ambulanţă vine imediat
şi începe resuscitarea, deşi, soţia acestuia le arată „living
will-ul” sotului ei, autentificat notarial, prin care acesta
cerea ca, indiferent de situaţie să nu fie resuscitat.
Medicii continuă resuscitarea, pacientul este salvat.
La ieşirea din spital, pacientul intentează proces
medicilor de pe ambulanţă care l-au resuscitat şi celor
din spital care au continuat resuscitarea, ignorându-i
dorinţa.
 CAZ 5

La un spital din SUA: donator de cord compatibil cu 2 candidaţi:

X şi Y. Domnul X este pe lista de aşteptare de aproape 1 an, Y, mai
recent. Domnul X, datorită agravării bolii cardiace, are risc de deces
foarte mare, domnul Y ar mai putea fi susţinut încă o perioadă de timp
cu medicamente.
Domnul X-64 de ani, cu 2 angioplastii în antecedente şi 2 operaţii
de by-pass coronarian pentru a corecta o obstrucţie a vaselor inimii.
Acesta, însă, a continuat să fumeze, să consume grăsimi, (deşi medicii
i-au explicat că este necesară modificarea stilului de viaţă prin
renunţare la fumat, slăbit-pacientul era supraponderal, cu un regim
sărac in grăsimi pt a combate hipercolesterolemia), altfel, starea sa
clinică s-ar putea deteriora. Pacientul nu a respectat recomandările.