Managementul diagnostic şi terapeutic al bolii

parodontale în
contextul patologiei diabetice
 
 
 Dintre disfuncţiile metabolice diabetul zaharat este de

departe cea mai importantă afecţiune care influenţează starea de

sănătate a parodonţiului.

Majoritatea studiilor au aratat prevalenta si severitatea

crescuta a bolii parodontale la diabetici fata de nediabetici in

prezenta acelorasi factori de iritatie cuprinzand :

mari pierderi de atasament ,

sangerare la sondaj,

cresterea mobilitatii dentare.

 Boala cronică de nutriţie, diabetul zaharat
determină manifestări clinice complexe şi la nivelul
cavităţii orale.
Din acest motiv medicul dentist trebuie să cunoască şi să
interpreteze semnele şi simptomele obţinute în cursul
evaluării stării de sănătate generală şi locală a pacientului.
Frecvenţa manifestărilor orale în unele boli de nutriţie
(după OMS)
Denumirea bolii Numărul Sexul Manifestări Observaţii
cazurilor orale
F M

Leucemii şi alte 16 56,1% 43,9% 96,5%  

mielo şi
Limfoproliferări
maligne
243 67,4% 32,6% 79,6%  
Diabet zaharat şi
obezitate
Colagenoze şi in­ 57 29,4% 72,6% 73,3% L.E.D., P.R.,
fecţii de focar Sclerodermie,
R.A.A., infecţii de
focar
Anemii şi 94 37,5% 62,5% 60,6% Anemii feriprive,
poliglobulii, hipocrome şi
sindrom purpuric, hemolitice
hemofilie
Boli cardiovascu­ 2631 62,2% 27,8% 43,2% Cardiopatie
lare ischemică, insu­
ficienţă cardiacă,
HTA
Hematopatii şi 1625 21,5% 68,5% 41,2% Hepatită cronică,
colecistite cronice ciroză, co-
lecistită cronică,
alte afec­ţiuni
hepatice
Nefropatii 1123 66,5% 43,5% 38,5% Insuficienţa renală
cronică
Boli ale tubului 1380 71,2% 28,8% 34,5% Gastrite, ulcer,
digestiv neoplasm,
enterocolite
Boli ale aparatului 1432 69,7% 30,3% 29,4% Bronşită cronică,
respirator pneumo­nie,
supuraţii
bronhopulmonare
 Scopul acestui studiu este :

 de a găsi relaţia dintre diabet şi

severitatea afecţiunii parodontale şi
 măsura în care afecţiunile metabolice
influenţează pozitiv sau negativ răspunsul
organismului la terapie.
 

 
Diagnosticul de boală parodontală la un pacient cu diabet
zaharat presupune evaluarea completă şi sistematică a
datelor obţinute prin:
 Anamneză
 Consult medical general
 Examinare clinică parodontală
 Examinare radiografică
 Teste de laborator
Au fost urmărite următoarele variabile în toate stadiile:

prezenţa plăcii bacteriene

sângerarea la sondare.

prezenţa tartrului subgingival,

adâncimea pungilor parodontale,

nivelul ataşamentului măsurat de la joncţiunea smalţ -cement până

la fundul pungii parodontale.

Pentru fiecare subiect s-a calculat

indicele de placă

tartrul subgingival,

sângerarea la sondaj,

pierderea de ataşament.

 
INVESTIGAŢII PRIVIND MODIFICĂRILE PARAMETRILOR
BIOCHIMICI ŞI STAREA DE AFECTARE PARODONTALĂ LA
PACIENŢII CU DIABET
STUDII BIOCHIMICE ŞI CLINICE PRIVIND CORELAŢIA
DINTRE NIVELUL GLICEMIEI DIN SÂNGELE SULCULAR ŞI CEL CAPILAR

Diabetul zaharat este cea mai răspândită afectiune

metabolică rezultată in urma dereglarii
metabolismului lipidic, proteic si carbohidratelor.
Nivelul glicemiei poate fi măsurat in sângele venos
sau capilar.
Glucometrul este cel mai popular si non-invaziv
aparat folosit in acest
scop.
Scopul acestui studiu a fost de a evalua
corelatia dintre glicemia din sângele capilar
(CBGLs) și nivelul glicemiei din sangele
sulcular (SBGLs),
pentru a determina dacă proba de sânge
sulcular poate fi utilizată ca mijloc
de diagnostic non-invaziv pentru
determinarea glicemiei.
 INVESTIGAŢII PRIVIND MODIFICĂRILE PARAMETRILOR BIOCHIMICI
ŞI STAREA DE AFECTARE PARODONTALĂ LA PACIENŢII CU DIABET

Media glicemiei capilare (MCBG) si media glicemiei

Media glicemiei capilare (MCBG) si media glicemiei
sulculare (MSBG) provenite de la toate probele a fost
respectiv 190.57 si 168.6. sulculare (MSBG) grupul test grupul de control
Nivelul MCBG a fost de 269.73 in grupul test si 111.4 97,03
240,27
in grupul de control. Nivelul MSBG
Nivelul MSBG a fost de 240.27 la grupul test si 97.03
la grupul de control.
269,73 111,4 1
O medie mai mare a nivelului glicemiei a fost Nivelul MCBG

observată la pacienții cu afectiuni parodontale severe.

Indiferent de clasificare la nivel de subgrup a fost 010203040506070809100
0110
120
130
140
150
160
170
180
190
200
210
220
230
240
250
260
270
280
290
300
310
320
330
340
350
360
370
380
390
observata o corelatie crescuta dintre nivelul de MSBG si
MCBG in randul tuturor participantilor (r =0.997, p=0.0001). Media glicemiei capilare (MCBG)

Media SBGLs in functie de severitatea afectiunii parodontale

Control 30 111,4 64 242

Nr
Parodontita severa 36 186,06 95,9

Media

Test 30 269,73 139 477 1 Minimum

Parodontita moderata 24 142,54 92,37

Maximum

0 200 400 600 800 1000

0 50 100 150 200 250 300 350
INVESTIGAŢII PRIVIND MODIFICĂRILE PARAMETRILOR BIOCHIMICI ŞI
STAREA DE AFECTARE PARODONTALĂ LA PACIENŢII CU DIABET

Media glicemiei sulculare (MSBG)

O corelatie mare a fost observată între

Control 30 97,03 58 242 31,67
Grup nivelul de media glicemiei capilare si
Nr media glicemiei sulculare la pacientii
Media
cu diferite grade de severitate a
Test 30 240,27 129 418 74,95 Minimum
afectarii parodontale.
Maximum

0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000

Media CBGLs in functie de severitatea afectiunii parodontale

Se observă o corelatie majora intre Parodontita

severa 36 209,78 106,09
Numar

glicemia sulculara si capilara (r=0.8),

Media
ceea ce este in concordanta cu alte studii
(r=0.99).(Almas R., 2001, Parker T. Parodontita
moderata 24 161,75 92,37 SD

2002)
0 50 100 150 200 250 300 350 400
INVESTIGAŢII PRIVIND MODIFICĂRILE PARAMETRILOR BIOCHIMICI ŞI
STAREA DE AFECTARE PARODONTALĂ LA PACIENŢII CU DIABET

In limitele acestui studiu, se poate concluziona că există o corelație mare intre

glicemia din sange capilar și glicemia din sângele sulcular atât la pacienții diabetici cât și

la cei sănătoși.

• Considerand că 50% din diabetici rămân nediagnosticați, testarea sângelui sulcular

poate deveni o metodă adecvată de identificare a potențialilor pacienți diabetici, in timpul

sedintelor stomatologice de rutină, deoarece există o corelație cu sângele capilar.

• Astfel se pot realiza trimiteri justificate și adecvate către un clinician de profil.

 CAZURI CLINICE
Lot martor
Pac V.I. 32 ani,
Parodontită marginală cronică
superficială

Pac B.C., 21 ani,

Gingivită marginală
 Lot diabet zaharat

Pac F.R., parodontită

marginală cronică

Pac. G.I.,56 ani recesiuni generalizate

 Pac. S.D., 62 ani,
Parodontită marginală
cronică, forma medie

Pac. V.D., 48 ani, Parodontită

marginală cronică, forma medie
STUDIU clinic PRIVIND RăSPUNSUL LA TRATAMENT ÎN URMA DETARTRAJULUI CONVENTIONAL ŞI TERAPIEI MEDICAMENTOASE LA PACIENŢII CU DIABET ZAHARAT

Studiul a fost întreprins în scopul de a testa simultan aplicarea de gel pe bazã de metronidazol cu detartrajul subgingival şi de a se observa dacă exista diferenţe în răspunsul la tratament al pungilor

parodontale de profunzime medie şi mare la pacienţii cu diabet zaharat.

La fiecare dintre pacienţi s-au aplicat toate tratamentele simultan, pe fiecare hemiarcadă, după cum urmează:

                                numai detartraj subgingival,

                                numai aplicare de gel cu metronidazol,

                                detartraj subgingival şi aplicare de gel,

                                al patrulea cadran a servit drept control.

 Protocolul operator : fiecare hemiarcadă a fost aleasă la
întîmplare pentru a primi unul din următoarele tratamente:
1.                 Aplicare de gel cu metronidazol – Metrogyl,. Gelul a fost
aplicat cu ajutorul unei canule în interiorul pungilor şi a sulcusurilor, în
jurul tuturor dinţilor din cadran, în prima şedinţă şi după 7 zile.
2.                 Detartraj subgingival - care s-a realizat într-o singură
şedinţă după detartraj supragingival ultrasonic.
3.                 Tratament combinat - detartraj subgingival şi aplicare de
Metrogyl. După completarea detartrajului subgingival s-a aplicat gel
Metrogyl în urma obţinerii hemostazei complete prin tamponament uşor
prin comprese sterile.
4.                 Hemiarcada de control nu a primit nici un tratament.
 Adâncimi medii la sondare iniţiale şi reducerea adâncimii pungilor după
diferite intervale de timp, în funcţie de tratament

Timp Detartraj (378 Metrogyl Denta* Combinat (360 Control (372

situsuri) (372 situsuri) situsuri) situsuri)

Iniţial 4, 65 4, 58 4, 61 4, 53

Reducere la 2 0, 11 0, 14 0, 13 0, 01
săptãmâni

Reducere la 4 0, 30 0, 21 0, 32 0, 03
săptãmâni

Reducere la 6 0, 32 0, 25 0, 21 0, 01
săptãmâni

Reducere la 14 0, 33 0, 15 0, 21 0, 04
săptãmâni
 Tabel. Reducerea adâncimii pungilor ≤4,4 mm. , după aplicarea
tratamentelor
Tratament Profunzime iniţială a Reducerea adâncimii Reducerea adâncimii
pungilor (mm) pungilor-săpt 4 (mm) pungilor-săpt 14 (mm)

Detartraj 3,11 0,39 0,46

Metrogyl Denta* 3,18 0,34 0,24

Combinat 3,15 0,62 0,38

Control 3,11 0,01 0,46

Analiza bazată pe clasificarea pungilor ca superficiale ≤ 4,4 mm, sau

adânci ≥4,5 mm au relevat următoarele aspecte: după patru săptămâni
pungile mai mici de 4,4 mm s-au redus cu 19,7% în urma tratamentului
combinat, cu 12,5% în urma detartrajului, şi cu 10,7% în urma
tratamentului cu Metrogyl Denta*- (tabel)
 Rezultate
 S-a constatat o diferenţă semnificativă în reducerea profunzimii de
sondare între grupul cu Metrogyl Denta* şi grupul test, după 4 săptămâni, dar
nu şi după 14 săptămâni.
 Detartrajul subgingival a dus la o reducere mult mai semnificativă a
adâncimii de sondare decât tratamentul numai cu Metrogyl Denta*, totuşi nu s-a
observat o diferenţă semnificativă între tratamentul cu Metrogyl Denta* şi cel
combinat după 4 sau 14 săptămâni.
 Cea mai mare reducere a adâncimii de sondare s-a observat la
pungile adânci după 4 săptămâni ( tabel. )
 Tratamentul combinat a dus la o reducere de 25,6%, detartrajul la o
reducere de 20,8% şi Metrogyl Denta* la o reducere de 19,6%.
 Nu au existat diferenţe semnificative în reducerea profunzimii de
sondare între cadrane după 4 săptămâni, însă după 14 săptămâni cadranele
detartrate au arătat o reducere semnificativ mai mare a adâncimii de sondare
faţă de cele tratate numai cu Metrogyl Denta*.
CONCLUZII
1.»Tratamentul stomatologic la un pacient cu diabet zaharat tip I
sau II va fi incununat de succes daca vom tine cont de urmatoarele :

·        Examen clinic detailat si antecedente familiale

·        Consult interdisciplinar cu medicul generalist al pacientului
·        Colaborarea pacientului in vederea unui control riguros al
glicemiei
 
2. » Pacienţii cu un control slab al diabetului prezintă :
afecţiuni parodontale,
pierderi osoase şi
modificări ale nivelului ataşamentului gingival mai grave decât
în cazul pacienţilor cu diabet aflat sub control.
3. » Sângerările gingivale nu au fost asociate cu o complicaţie a
diabetului.
 
 4. » Pe lângă terapia convenţională prin care se
îndepărtează placa şi tartrul supra şi sub gingival prin mijloace mecanice,
terapia medicamentoasă este foarte utilã ca adjuvant ducând la
eliminarea durerii, a inflamaţiei gingivale şi a sângerării, reducerea mult
mai rapidã a pungilor parodontale, la eliminarea infecţiei având astfel
efecte benefice recunoscute asupra ţesuturilor parodontale afectate de
boalã la pacienţii cu diabet zaharat.