Catedra de Chirurgie OMF pediatrică, Pedodonție și Ortodonție
USMF Nicolae Testemițanu Conferențiar universitar Silvia Railean Infecția este un proces de leziune a țesuturilor organismului produse de către microorganisme, multiplicarea lor și reacția țesuturilor organismului la invaziunea microbiană și toxinele lor Un proces infecțios se produce atunci cînd se întrerupe echilibrul homeostatic între sistemele: a) organism, b) mediu și c) microorganisme. Sistemul de apărare a organismului • Sistemul de apărare este compus din multiple microsisteme și factori care interacționează una cu alta. 1. local (învelișul epitelial, secrețiile, drenarea) 2. humoral (imunoglobulinele, reacția complimentară) 3. celular (limfocitele, fagocitoza) Microbiologia cavității orale Flora microbiană a cavității orale este nespecifică, mixtă, polomorfă.
• Coci gram-pozitiv: (Streptococi hemolitici și nehemolotici, Streptococus
faecalis, Streptococi anaerobi, Stafilococi epidermidis și aureus); • Streptococi anaerobi gram-pozitiv (Peptostreptococi); • Coci gram-negativ (Neisseria, Veillonela spp.); • Gram-pozitiv rods (Diphtheroizi, Lactobacili, Actinomyces spp); • Gram-pozitiv anaerobic rods (Clostridium, Diphtheroids); • Gram-negativ rods (Pseudomonas, Coliforn bacteria); • Gram-negativ anaerobic rods (Fusobacterii, Bacterioides spp, Porphyromonas • Spirochetes • Candida albicanus • Protozoa Modificarea microbiologiei orale odată cu vîrsta • Microbiologia nou-născutului: lactobacilii, streptocicii, staphylococi, enterococii, veillonallae, neisseriae și coliformii. • La un an: streptococi, staphylococi, viellonellae și neisseriae (constant). • La copiii mici predomină specii facultative iar cu vîrsta apar anaerobi obligați. • Pentru copii nu sunt caracteristici Bacteriodes și Spirochetes. Particularitățile anatomo-fiziologice care determină răspîndirea rapidă a procesului odontogen la copii - Sistemul imuntar imatur; - Sistemul neurologic, limfatic, endocrin, unele organe nedesăvîrșite; - Procesele de formare, resorbare a dinților primari și permanenți; - Predominarea substanței organice în raport cu substanțele neorganice; - Canalele Hawers largi, prezența mugurilor dentari, zonelor de creștere cu o vascularizare deosebit abundentă; - Stratul gros de țesut grăsos, bula Bichat dezvoltată. Profilaxia, asistența medicală și reabilitarea copiilor cu procese inflamatorii Factorii nefaforabili: Prima grupă – factorii social- biologici - (dezvoltarea fizică, afecțiunile acute și cronice suportate, modul de veață, factorii nefavorabili în perioada de nou născut și sugari ca alimentarea artificială, reacțiile alergice). Grupa 2 – social igienică (nerespectarea igienii cavității orale, nivel scăzut de cultură al părinților, ignorarea sportului, neglijarea tratamentului la medic) Grupa 3 - activitățile de tratament și profilaxie la nivel scăzut (grupuri de copii care nu sunt acoperite de asanarea cavității orale, adresarea la medic numai în cazuri urgente) Grupele de risc 1. Afecțiuni acute frecvente (mai mult de 3 ori pe an); 2. Retard fizic; 3. Alimentare artificială sau combinată în anamneză; 4. Boli infecțioase ale sistemului respirator frecvente (3 pe an); 5. Adresarea tardivă la stomatolog; 6. Lipsa educației sportive. Clasificarea infecțiilor odontogene • Dinții și țesuturile adiacente: a) pulpita (acută, cronică, exacerbată), b) periodontita (acută, cronică, exacerbată), c) pericoronarit (acută, cronică), e) alveolita.
• Țesutul osos: a) periostita (acută seroasă și purulentă), b) ostita
(acută, cronica rarefiată și hiperplastică, cronică primară, exacerbată), c) osteomielita (acută, cronică destructivă, cronică distructiv-productivă, hiperostoasă – Garre) .
• Părțile moi ale capului și gîtului: a)adenitele (acute seroase și
purulente, cronice (specifice și nespecifice), exacerbate. b) celiulita. c) abcesul. d) flegmonul. d) adenoflegmonul. Etiologia • Leziunile dento-parodontale (gangrena pulpară, pungile parodontale, fracturi dentare, accidentele de erupție ale dinților temporari și permanenți); • Leziunile traumatice dentare și maxilare; • Osteomielita maxilarelor • Litiaza salivară • Tumorile maxilarelor • Infecțiile faringo-amigdaliene • Furuncul, piodermii ale feței • Complicații ale anesteziei loco-regionale • Corpi străini • Complicațiile extracței dentare Patogenia • Alterarea (primară și secundară) • Reacția vasculară acompaniată de exudația și emigrarea leucocitară. • Proliferarea Clinica proceselor infecțioase • Local: durerea (dolor), hiperemia (rubor), edemul (calor), tumefierea (tumor), și dereglarea funcției (funcția laesa).
• General: hipertermia corpului, limfadenopatia,
stagnare, indispoziție, semne de toxicoză, paliditatea tegumentelor, palpitații, puls accelerat, somnolență, tremor, iritații ale sistemului nervos (cefalee, vomă), valori înalte ale leucocitelor cu devieri în stînga a formulei leucocitare. Tratamentul • Tratament chirurgical (drenarea, eliminarea focarului). • Tratament antibcterian (situații de compromis a sistemului de apărare, invadarea și multiplicarea microorganismelor, virulența înaltă a microorganismelor) • 4 situații de compromis a sistemului de apărare: fiziologică, afecțiuni ale organelor și sistemelor, depresiuni ale sistemului imunologic, compromis medicamentos. Scopul stomatologului chirurg Diagnosticul corect precoce al procesului patologic Alegerea planului de tratament (chirurgical, conservativ sau combinat). Alegerea localului în care se va acorda asistența medicală (ambulator sau staționar) Alegerea modului de anestezie, volumului manoperelor chirurgicale, curs rațional de tratament. Clasificația periostitelor 1. În raport cu cauza, care a produs inflamația: aseptice, purulente. 2. În raport cu caracterul exudaului și modificările patologice: exudative (seroase, seroase fibrinoase, fibrinoase, purulente), proliferative (fibroase și osificante). Periostitele aseptice Sunt cauzate de un traumatism închis. Sunt localizate în regiunile osoase acoperite cu un strat subțire de țesut moale. Sunt localizate în regiunile extrimităților superioare și inferioare, oasele craniene, ramul mandibulei, oasele nazale. Clinica periostitelor aseptice Infiltrat limitat pe marginea osului, care se palpează dur la consistență, cu o doloritate accentuată. Tratamentul constă în micșorarea cantități exudatului și resorbția lui, și restabilirea funției Periostitele odontogene Inflamația periostului la maxilare cauzată de toxinele microbiene a gangrenei pulpare și parodonțiului. Formele acute evoluează ca simptom în unele forme de inflamație pulpară. Toate formele acute ale parotonțiului (80% molarii primari). Chisturile apicale exacerbate, osteomielitele acute odontogene). Formele cronice sunt cauzate de periodontitele cronice, mai frecvent forma granulematoasă, osteomielita cronică. În raport cu evoluția clinică deosebim periostita acută (seroase și purulenta), și cronică (fibroase și osificante) Etiologia, patogenia periostitelor seroase Periostita acută odontogenă este rezultatul răspîndirii infecției din camera pulpară în țesuturile adiacente (osoase, periost, părțile moi) prin apexul radicular. Vascularizarea abundentă a pulpei dentare, oaselor maxilare și părților moi în perioada de erupere, schimb fiziologic și creșterea maxilarelor favorizează răspîndirea rapidă a infecție din camera pulpară în periost. Periostul maxilarelor în perioada de creștere se consideră o zonă de alertă (zonă de creștere) ușor vulnerbilă la agenții microbieni. Tabloul patomorfologic • În inflamațiile acute pulpare hiperemia vasculară trece repede prin spațiile medulare în periost, vasele sangvine ale mucoasei gingivale și părților moi formînd un focar întins de inflamație. Morfologic perioada infiltrație seroasă se caracterizează prin hiperemia vasculară, edem și infiltrația leucocitară a periostului care se îngroașă și devine lax iar fibrele lui sunt separate de exudat. Clinica periostitelor seroase
• Tabloul clinic local: Tratamentul local și general:
procesul de inflamație 1. În raport cu cauza este localizat pe mucoasa tratamentul unei pulpite apofizei alveolare, la acute sau periodontitei. nivelul dintelui cauză, 2. Tratament general: descreție pe plica de antiinflamatorii, tranziție, edem ale desensibilizante. părților moi adiacente, ganglionii regionali măriți. Periostitele acute purulente odontogene Tabloul patomorfologic: Tabloul clinic local: tumefierea se lichidul purulent trece întinde în limitele 2-4 dinți, de prin spațiile medulare din obicei pe partea vestibulară a versantului, umple șanțul vestibular, camera pulpară și bombind plica de tranziție, formînd parodonțiu în sub periost edme accentuate, dintele cauză detașîndul de os formînd poate fi mobil. Formula leucocitară: abcesul subperiostal. În VSH-30-40mm, Leucocitoză 20,0- periost în acest moment 25,0.10 9/l. se petrec două Tratamentul: 1. chirurgical fenomene: destructiv (înlăturarea dintelui cauză de lapte, (corticala osoasă și a tratamentul dintelui cauză periostului cu trecerea permanent). 2. tratament general lichidului spre părțile (antibioterapie, desensibilizante, moi) și osteoplastic. lichid abundent) Periostita cronică Două forme: simplă și osificantă. Cauza: focare cronice odontogene, periostita acută, osteomielita cronică. Tabloul clinic: tumefiere limitată, dură, indoloră sau ușor doloră la palpare. Periostita cronică simplă regresează, cea osificantă trece în hiperostoză. Tratamentul: înlăturarea factorilor cauză (înlăturarea dinților cu focare periapicale, tratament rezolutiv cu acțiunea undelor de lazer, ionoforeză cu soluții de KI 5%. Osteomielita acută la copii Osteomielita este un proces necrotic purulent a țesutului medular al maxilarelor. După etiologie: odontogen (80%), hematogen (9%) și traumatic (11%). Pînă la 3 ani – frecvent osteomielita hematogenă, 3-12 ani – frecvent osteomielita odontogenă. Etiologia și patogenia: Teoria embolică Bobrov- Lexer; teoria sensibilizării – Derijanov; Semencenco tulburările reflectorii neurologice. Anatomia patologică a osteomielitelor acute odontogene La baza osteomielitei stau procesele purulente care rezultă în resorbția și lichifiera țesutului osos, care începe cu hiperemia vasculară, edem și infiltrația leucocitară. În procesul acut se implică toate țesuturile - țesutul spongios, corticala, periostul, mucoasa, părțile moi. Procesul începe simultan și se transmite prin canalele Hawers. Viteza răspîndirii la copii depinde activitatea procesele fiziologice de formare a osului în perioada de creștere, formare și schimb fiziologic. La copii nu sunt caracteristice formele alveolare limitate. Clinica osteomielitelor acute odontogene La copii predomină tabloul clinic general (febrilitet, tremor, convulsii, vome, dereglări ale tractului digestiv, anorexie, stări de neliniște, insomnie). Local: tumefiere și edem difuz al mucoasei procesului alveolar localizat bilateral, abcese subperiostale mobilitate dentară a dinților adiacenți, eliminări purulente din parodonțiu, edeme întinse ale părților moi, flegmone ale spațiilor adiacente, adenite.) leucocitoză 20- 30.10.9/l, neutrofiloză 70-80%, lomfopenia 10%, lipsa eozinofinilor, micșorarea monocitelor, anemia hipohromă. Cazuri clinice Osteomielita hematogenă Osteomielita hematogenă este un proces inflamator osos transportat de la distanță. Cauzele: infecțiile lumbilicale, piodermitele, mastitele la mamă. Afectează copii pînă la 3 ani. Osteomielita hematogenă afectează zonele de creștere – articulația condiliană, sutura maxilo- frontală, sutura maxilo-malară. Diagnosticul diferențial: otita, parotida, dacriocistita. Osteomielita cronică
Osteomielita cronică destructivă
Osteomielita cronică destructiv-productivă Osteomielita cronică hiperplastică (osteomielita nonsupurativă Garre) Osteomielita cronică destructivă Osteomielita cronică hiperplastică (osteomielita nonsupurativă Garre) Adenitele la copii Particularitățile sistemului limfatic la copii: la noi născuți și copiii de vîrstă fragedă sistemul limfatic este nedesăvîrit iar ganglionii limfatici sunt slab dezvoltați și nu-și pot îndeplini misiunea de barier. Formarea sistemului limfatic are loc în primii trei ani. La 3-5 ani sunt dezvoltați ca formă anatomică nozologică, dar conține elemente celulare tinere incapabile de ași îndeplini funcția de fagocitoză definitiv. În această perioadă sunt prezenți un număr mare de ganglioni limfatici care ușor se infectează. Clasificarea adenitelor la copii • Adenitele acute (în stadie de infiltrație seroasă și purulente) • Cronice nespecifice și specifice (tuberculoz, actinomicoz, HIV), tumorale. • Superficiale și profunde Boala ghearelor de pisică • Boala ghearelor de pisică apare ca o infecție, bine delimitată prin bacteriile pleomorphic gram-negativ, bacteria Bartonella henselae. • Pisicele sunt reservorul principal de Bartonella henselae. • Infecțiile sunt mai frecvente la copii (80%) decît la adulți, și apare prin excoriații a pisicilor de casă. Furuncul Carbuncul Proces infecțios a folicului pilos – furuncul Proces infecțios a A mai mulți foliculi piloși Infecțiile glandelor salivare Infecțiile glandelor salivare • Parotidită epidemică • Sialodenită virală (apare în perioada epidemiilor infecțiilor virale. Afectează glandele salivare mci).
• Citomegalia (afectează nou-născutul și sugarii. Virus herpes).
• Silodenită acută nespecifică (limfogen, hematogen, acțiunea directă a ductului).
salivare, interesand mai ales glanda parotida; mai rare decat sialoadenitele acute, pot fi: spe cifice sau nespecifice. Parotidita cronica recidivanta • La tabloul clinic al parotiditei cronice simple se adauga pusee acute periodice, care dureaza 1—2 saptamani si se insotesc de stari subfebrile, dureri. • Sialografia arata aspecte variate, a caror interpretare trebuie coro borata cu datele clinice. Glanda este presarata, in parte sau in totalitate, cu pete opace de dimensiuni variate, situate la extremitatile canaliculilor salivari, dand uneori aspectul de „pom inflorit„, la care se adauga dilatarea neregulata a canalului Stenon, cu aspect moniliform . • Evolutia parotiditelor cronice este indelungata, benigna, ducand la modificari scleroase, ireversibile ale glandei, intrerupte uneori de complicatii inflamatorii acute. Tratamentul parotiditelor cronice recidivante • Tratamentul consta din: – asanarea cavitatii bucale si igiena bucala riguroasa; – administrarea de sialogoge si dezinfectante salivare; – permeabilizarea canalelor excretorii prin injectii intracanaliculare cu enzime proteolitice; – administrarea de antibiotice intracanalicular sau hidrocortizon + antibiotice; – vitaminoterapie A si C in doze mari; – tratamentul general prelungit cu antibiotice se impune in unele cazuri;