P. 1
HTA

HTA

|Views: 169|Likes:
Published by AmandaSchuldesz
Lucrare de dploma
Lucrare de dploma

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: AmandaSchuldesz on Jun 19, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/19/2013

pdf

text

original

ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA – FILIALA TIMISOARA

LUCRARE DE DIPLOMĂ

„ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALA HIPERTENSIVĂ”

COORDONATORI: DOCTOR: PROF. NURSING: ELEV: ----------------POROJAN ILEANA

NICU MARIANA ALINA

- 2012 –
DATE CULESE ÎN CADRUL SPITALULUI JUDETEAN TIMISOARA SECŢIA CARDIOLOGIE

ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III

CUPRINS
 CUPRINS ….…………………………………………………………………1  MOTO........…………………………………………………………….………3  MOTIVAŢIE………………………………………………………….……….3  CAP. I APARATULUI CARDIO-VASCULAR….………………….………4 INIMA………...…………………….……..................................................4 ARBORELE VASCULAR…….………………………….........….………5 FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR……............…..…6 REGLAREA NERVOASĂ A CIRCULAŢIEI SANGVINE.….….............7  CAP. II BOALA HIPERTENSIVĂ...........................….……….…...……10 HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ ESENŢIALĂ …………........….......11 ETIOPATOGENIE ……………………………………………………...11  CAP. III TABLOU CLINIC ….………………………................................14 CLASIFICAREA HTA....................................……….………………………14  CAP. IV INVESTIGATII………..…………………………….……………15  CAP. V 5.1 5.2 DIAGNOSTIC…..….....................………………………………..17

DIAGNOSTICUL POZITIV.............................…...…………………..17 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL.………………….....……..………….17

 CAP. VI EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII………………………………….18  CAP. VII TRATAMENT………………………………..………………...…19 7.1 7.2 7.3 7.4 TRATAMENTUL PROFILACTIC……...………………….....….19 TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC……………………....…..19 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS……...………………....…20 TRATAMENTUL URGENŢELOR HIPERTENSIVE…………....21
2

. ………………..... …….......………………………………………..……………………………………...............24 PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENŢILOR ŞI TEHNICI DE LUCRU…….......…. X  BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………....………........……………………………………......54  CAP....... IX  CAP...ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III  CAP...67 3 ...…......... VIII ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL .....22 NEVOILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI SĂNĂTOS ŞI BOLNAV DUPĂ VIRGINIA HENDERSON…....25 CAZUL II ....……………..25    CAZUL I ......…….40 CAZUL III.........…….........

Înţelegându-l în complexitatea manifestărilor sale. Unii factori de mediu (intern. Deci. de ea depinde succesul tratamentelor. cât şi dorinţa de a cunoaşte mai multe lucruri despre boală pentru a putea acorda primul ajutor în folosul celui de lângă mine m-a determinat să aleg această temă a lucrării de diplomă. vom trata nu boala. de a reacţiona biologic la boală. Înţelegerea acestei noţiuni are o mare însemnătate practică. prin felul ei de manifestare o putem identifica. MOTIVAŢIE Prezenţa în familie a HTA. la aceeaşi cauză de boală. între organism şi mediu se stabileşte o stare de echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv şi obiectiv prin starea de sănătate. se realizează şi acea legătură sufletească între bolnav şi cei ce-i îngrijesc. identificând o boală la un organism uman.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III MOTTO: Prevenirea bolii este cheia sanatatii. numai lui. deoarece fiecare organism reacţionează într-un mod particular. felul său de manifestare. Trebuie să reţinem totuşi că aceeaşi boală se manifestă în mod diferit de la un organism la altul. ajungându-se astfel la starea de boală. Se cunoaşte că organismul realizează un tot unitar cu mediul înconjurător prin intermediul SNC. premisă hotărâtoare pentru obţinerea unor rezultate pozitive când tratăm bolnavul. are o anumită cauză. O anumită boală pe care. propriu. În condiţii normale de adaptare. extern) pot perturba această stare de echilibru. ci bolnavul cu particularităţile sale. Un bolnav suferind de o anumită boală are psihicul său. 4 . deoarece.

Fiecare orificiu 5 . orificiul urechiuşei drepte şi orificiul atrioventricular drept. ventriculele. vine în raport cu plămânul stâng. numite şi şanţuri coronare. diafragmatică. rotunjită. Cele două atrii sunt separate prin septul interatrial. Ventriculele au o formă piramidală triunghiulară. Greutatea inimii este de 250-300 g. iar cel drept. orificiul venei cave inferioare. şi o faţă plană. Pe suprafaţa inimii se găsesc o serie de şanţuri: două interventriculare şi două atrioventriculare. între atrii şi ventricule. o capacitate mai mică decât a ventriculelor. ci prezintă. La nivelul atriului drept se găsesc orificiul venei cave superioare. Marginea stângă. orificiul de deschidere al urechiuşei stângi şi orificiul atrioventricular prevăzut cu valva bicuspidă (mitrală). prevăzut cu valva tricuspidă. Cele două feţe se unesc printr-o margine mai ascuţită. 1/3 din inimă este situată la dreapta şi 2/3 la stânga planului mediosagital al corpului. aici găsinduse vasele mari ale inimii. marginea dreaptă. Pereţii lor nu sunt netezi. orificiul sinusului coronar. La baza ventriculilor se află orificiile atrioventriculare — drept şi stâng —. fiecare prevăzut cu valva atrioventriculară şi orificiile arteriale prin care ventriculul stâng comunică cu aorta. Prezintă o faţă convexă. organul central al aparatului cardiovascular. Baza inimii este situată posterior şi la dreapta. cu baza spre orificiul atrioventricular. este situată în mediastin – între cei doi plămâni. Cavităţile inimii Atriile au formă cubică. La nivelul atriului stâng sunt patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare. Are forma unei piramide triunghiulare. Astfel. sternocostală. la stânga şi înainte. La baza inimii se află atriile. numite urechiuşe. cu axul îndreptat oblic în jos. trabecule. iar spre vârf. cu trunchiul pulmonar. pereţii mai subţiri şi prezintă câte o prelungire. pe faţa internă.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III CAPITOLUL I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR Inima Inima.

în care se găsesc şi fibre nervoase vegetative. Arborele vascular Arborele vascular este format din artere. care. Tunica internă. cu câteva deosebiri. Arterele şi venele au în structura pereţilor lor trei tunici suprapuse. În structura adventicei arterelor. sunt: adventicea. la nivelul cărora se fac schimburile între sânge şi diferitele ţesuturi. cele mai mici fiind arteriolele (în unele cazuri. în funcţie de calibrul arterelor.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III arterial este prevăzut cu trei valvule semilunare sau sigmoide. ele au calibru mai mare. Structura capilarelor Sunt vase de calibru mic. Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie. Peretele venelor. care se continuă cu capilarele. numite artere de tip muscular. cu rol vasomotor. la exterior. În ficat şi în glandele endocrine există capilare de tip special. de la exterior spre interior. printre care sunt dispersate fibre colagene şi elastice. un endoteliu format dintr-un singur strat de celule turtite. metarteriolele). şi un lumen neregulat. prin care sângele este readus la inimă. aşezate pe o membrană bazală. ceea ce favorizează schimburile. media şi intima. este alcătuită dintr-un rând de celule endoteliale turtite. are in structura sa aceleaşi trei tunici ca şi la artere. capilare. cu fibre de colagen şi elastice. media este formată din lame elastice cu dispoziţie concentrică. se disting. şi circulaţia mică — pulmonară. La arterele mari. Structura arterelor şi venelor Tunica externă – adventicea este formată din ţesut conjunctiv. ce au rolul de a fragmenta şi direcţiona coloana de sânge. aşezate pe membrana bazală. vase cu calibru foarte mic. un strat format din ţesut conjunctiv cu fibre colagene şi de reticulină. şi vene. în venele situate sub nivelul cordului. în arterele mijlocii şi mici. Intima se continuă cu endocardul ventriculilor. În structura lor. Tunica medie are structură diferită. intima. care au aspect de cuib de rândunică. numite sinusoide. vase prin care sâgele circulă dinspre inimă spre ţesuturi şi organe. ca şi la vene. prezentând dilatări şi strâmtorări. rare fibre musculare netede şi ţesut conjunctiv. unde sângele circulă în sens opus gravitaţiei. iar la interior. numite artere de tip elastic. peretele întrerupt din loc în loc. al căror calibru creşte de la periferie spre intimă. există vase mici de sânge care hrănesc peretele vascular şi care pătrund în tunica medie. Cele două ventricule sunt separate prin septul interventricular. Marea şi mica circulaţie În alcătuirea arborelui vascular se disting două teritorii de circulaţie: circulaţia mare — sistemică. în adventice se găsesc şi fibre nervoase vegetative. media este groasă şi conţine numeroase fibre musculare netede. endoteliul acoperă din loc in loc valvule în formă de cuib de rândunică. răspândite în toate ţesuturile şi organele. 6 .

După ce urcă 5-6 cm. artera brahială dă naştere la arterele radială şi ulnară. La mănă se formează arcadele palmare. unde iau numele de artere axilare. din care se desprind cele două artere coronare. care se continuă cu aorta descendentă. Artera carotidă externă irigă gâtul. pancreasul. Aorta descendentă abdominală dă şi ea ramuri parietale şi viscerale. stângă şi dreaptă. participând la vascularizaţia encefalului. Artera carotidă internă pătrunde în craniu. De la nivelul acestora. care vascularizează antebraţul. din arc se desprind trunchiul brahiocefalic. prin trunchiul arterei pulmonare. aorta abdominală se bifurcă în arterele iliace comune. Terminal. unde se bifurcă în artera carotidă externă şi internă. gastrică stângă şi hepatică — şi vascularizează stomacul. se curbează şi formează arcul aortic. colonul descendent. arterele renale — stângă şi dreaptă —. şi artera mezenterică inferioară. regiunile occipitală şi temporală şi viscerele feţei. unde se uneşte cu opusa. cecul. respectiv ovariene — stângă şi dreaptă —. Artera mezenterică inferioară vascularizează partea stângă a colonului transvers. stângă şi dreaptă. sinusul carotic (carotidian). Ramurile aortei descendente Aorta descendentă toracică dă ramuri parietale şi viscerale. arterele suprarenale — stângă şi dreaptă —. şi artera toracică internă. Sângele cu O2 este colectat de venele pulmonare. din care se desprind arterele digitale. bogată în receptori. colonul ascendent şi partea dreaptă a colonului transvers. Ramurile arcului aortic Dinspre dreapta spre stânga. ficatul şi splina. Sistemul aortic Este format din artera aortă şi din ramurile ei. Artera mezenterică superioară vascularizează jejuno-ileonul. Arterele subclaviculare ajung de la originea lor până în axilă. unde îl cedează alveolelor care-l elimină prin expiraţie. care transportă spre plămân sânge cu CO2. Trunchiul brahiocefalic se împarte apoi în artera carotidă comună dreaptă şi artera subclaviculară dreaptă. din care iau naştere arterele intercostale anterioare. irigând creierul şi ochiul. Din arterele subclaviculare se desprind: artera vertebrală. care irigă toate ţesuturile şi organele corpului omenesc. urcă la nivelul gâtului până în dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid. Trunchiul celiac se împarte în trei ramuri — splenică. Ramurile terminale ale aortei 7 . Trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare. sigmoidul şi partea superioară a rectului. artera carotidă comună stângă şi artera subclaviculară stângă. cât şi peretele anterolateral al toracelui şi se continuă cu artera brahială care vascularizează braţul. Ramurile viscerale sunt arterele bronşice. La acest nivel există o mică dilataţie. Ramurile viscerale sunt: trunchiul celiac. artera mezenterică superioară. Cele patru vene pulmonare sfârşesc în atriul stâng. sângele încărcat cu CO2 este preluat de cele două vene cave care îl duc în atriul drept.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Circulaţia mică Circulaţia pulmonară începe în ventriculul drept. prin artera aortă care transportă sângele cu O2 şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe. duodenul. arterele testiculare. Sistemul aortic începe din ventriculul stâng cu aorta ascendentă. care duc sângele cu CO2 spre reţeaua capilară din jurul alveolelor. Circulaţia mare Circulaţia sistemică începe în ventriculul stâng. pericardice şi esofagiene. subîmpărţită în toracală şi abdominală. Ambele artere carotide comune. câte două pentru fiecare plămân. care intră în craniu prin gaura occipitală. La plica cotului. Artera axilară vascularizează atât pereţii axilei.

2. de la membrele superioare. gât. Venele superficiale. Vena cava inferioară. devenind arteră femurală. Vena cavă inferioară se formează prin unirea venei iliace comune stângi cu cea dreaptă. Vena iliacă externă continuă vena femurală care strânge sângele venos de la nivelul membrului inferior. Ele nu însoţesc arterele şi se varsă în venele profunde. Fiziologia aparatului cardio-vascular Aparatul cardiovascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism. Ea se formează din unirea a trei vene: mezenterică superioară. Sângele venos al membrelor superioare este colectat de două sisteme venoase. testicule. 8 . ajunsă în regiunea plantară. internă şi externă. artera tibială posterioară irigă faţa posterioară a gambei şi. subcutanate. ultima porţiune a rectului) şi organele genitale — uter. Vena cavă superioară.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Arterele iliace comune — stângă şi dreaptă —. din care se desprind arterele digitale dorsale. prostată. De fiecare parte. se împarte în cele două artere plantare. se disting vene superficiale şi vene profunde (cu aceleaşi caracteristici). se găsesc imediat sub piele şi se pot vedea cu ochiul liber prin transparenţă. de la peretele posterior al abdomenului (venele lombare). se împart fiecare în artere iliace externă şi internă. din care se desprind arterele digitale plantare. ajunse la articulaţia sacro-iliacă. respectiv ovare. iar prin fuzionarea acestora se formează vena cavă superioară. Prin aceasta se îndeplinesc două funcţii majore: 1. esofag. Vena cavă inferioară urcă la dreapta coloanei vertebrale. străbate diafragma şi se termină în atriul drept. de la rinichi. 0 venă aparte a marii circulaţii este vena portă. de la pereţii şi viscerele din bazin. Venele profunde poartă aceeaşi denumire cu arte-rele care le însoţesc. artera tibială anterioară irigă faţa anterioară a gambei şi laba piciorului şi se termină prin artera dorsală a piciorului. penis. cât şi de la ficat (venele hepatice). La nivelul lor se fac injecţii venoase. care se află în fosa poplitee (faţa posterioară a genunchiu-lui). prin sistemul azygos. care transportă spre ficat sânge încărcat cu substanţe nutritive rezultate în urma absorbţiei intestinale. unul profund şi unul superficial. Vena subclaviculară continuă vena axilară care strânge sângele venos de la nivelul membrelor superioare. Se continuă cu artera poplitee. Adună sângele venos de la membrele inferioare. Ca şi la membrul superior. iau naştere venele brahiocefalice stângă şi dreaptă. distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism. şi de la torace (spaţiile intercostale. bronhii. fiecare venă iliacă comună este formată prin unirea venei iliace externe cu vena iliacă internă. La rândul ei. Ea se împarte în două artere tibiale: 1. Strânge sângele venos de la creier. prin unirea venei jugulare interne cu vena subclaviculară. suprarenale. Artera iliacă internă are ramuri parietale pentru pereţii bazinului şi ramuri viscerale pentru organele din bazin (vezică urinară. cap. Sistemul venos Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de două vene mari: vena cavă superioară şi vena cavă inferioară. pericard şi diafragm). mezenterică inferioară şi splenică. care irigă coapsa. datorită coloraţiei albastre. Artera iliacă externă iese din bazin şi ajunge pe faţa anterioară a coapsei. vagin. vulvă. prin venele subclaviculare. Vena iliacă internă colectează sângele de la pereţii şi viscerele din bazin. prin venele jugulare interne.

Factorii determinanţi ai presiunii arteriale sunt: • Debitul cardiac. Cea mai mare rezistenţă se întâlneşte la nivelul arteriolelor. în timpul diastolei. Fiziologia circulaţiei sângelui Cu studiul circulaţiei sângelui se ocupă hemodinamica. capilare. la om. Prin aceste variaţii pasive ale calibrului vaselor mari. Este invers proporţională cu puterea a 4-a a razei vasului şi direct proporţională cu vâscozitatea sângelui şi lungimea vasului. Contractilitatea este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin contractarea / relaxarea muşchilor netezi din peretele lor. Tonusul musculaturii netede depinde de activitatea nervilor simpatici. Presiunea arterială variază proporţional cu acesta. Acest fapt permite un control fin al distribuţiei debitului cardiac către diferite organe şi ţesuturi. Circulaţia sângelui prin artere se apreciază măsurând presiunea arterială. de concentraţia locală a unor metaboliţi şi de activitatea unor mediatori.sângele circulă în vase sub o anumită presiune. este egal cu cel pompat de ventriculul drept în mica circulaţie. de presiunea arterială. Sângele se deplasează în circuit închis şi într-un singur sens. Aceasta se determină măsurând contrapresiunea necesară a fi aplicată la exteriorul arterei. în scăderi ale volumului LEC. Circulaţia arterială Arterele sunt vase prin care sângele iese din inimă şi au următoarele proprietăţi funcţionale: Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lăsa destinse când creşte presiunea sângelui şi de a reveni la calibrul iniţial când presiunea a scăzut la valori mai mici. în timp ce arterele reprezintă conductele de distribuţie. teritoriul vascular la nivelul căruia au loc schimburile de substanţe şi gaze. venule). 9 . • Elasticitatea contribuie la amortizarea tensiunii arteriale în sistolă şi la menţinerea ei în diastolă. cu atât rezistenţa pe care o opune curgerii sângelui este mai mare. Cu cât vasul este mai îngust şi mai lung. Datorită elasticităţii. Această energie este retro-cedată coloanei de sânge. metarteriole. Forţa motrice a acestui sistem este inima. pentru a egala presiunea sângelui din interior. volumul de sânge pompat de ventriculul stâng. În timpul sistolei ventriculare. se pro-duce transformarea ejecţiei sacadate a sângelui din inimă în curgere continuă a acestuia prin artere. presiunea sângelui se apreciază indirect. Scade cu vârsta. în artere este pompat un volum de 75 ml de sânge peste cel conţinut in aceste vase. care depăşeşte presiunea atmosferică cu 120 mm Hg în timpul sistolei ventriculare stângi (presiune arterială maximă sau sistolică) şi cu 80 mmHg în timpul diastolei (presiune arterială minimă sau diastolică). Viteza de curgere va fi invers proporţională cu suprafaţa de secţiune. rezervoarele de sânge. debitul sangvin şi rezistenţa la curgere a sângelui (rezistenţa periferică). • Volumul sanguin (volemia) variază concordant cu variaţia lichidelor extracelulare (LEC).ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III 2. Presiunea arterială . asigurând întoarcerea acestuia la inimă. într-un minut. venele. în marea circulaţie. Suprafaţa totală de secţiune a arborelui circulator creşte semnificativ pe măsură ce avansăm spre periferie. Are loc înmagazinarea unei părţi a energiei sistolice sub formă de energie elastică a pereţilor arteriali. • Rezistenta periferică reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin vase. scade şi volemia şi se produce o diminuare a presiunii arteriale (hipotensiune). în creşteri ale LEC. În practica medicală curentă. unda de şoc sistolică este amortizată. creşte volemia şi se produce o creştere a presiunii arteriale (hipertensiune). Deoarece mica şi marea circulaţie sunt dispuse în serie. colectarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi excretaţi. iar microcirculaţia (arteriole. prin măsurarea tensiunii arteriale.

în aortă viteza este de 500 mm/s.5 mm/s. de 0. bilateral. şi asigură în special controlul rapid al presiunii arteriale. intestin. sistemul nervos parasimpatic este important în reglarea funcţiilor cordului. scade pe măsură ce ne depărtăm de inimă. Debitul este direct proporţional cu presiunea şi invers proporţional cu rezistenţa: D = P/R. prin fibre simpatice vasoconstrictoare. Clasificare: în functie de etiologie se deosebesc: 10 . se află centrul vasomotor. Fibrele vasoconstrictoare sunt distribuite tuturor segmentelor aparatului circulator. ca. creşterea activităţii pompei cardiace. Nervii simpatici conţin un număr foarte mare de fibre vasoconstrictoare şi doar puţine fibre vasodilatatoare. Acest centru transmite impulsuri eferente prin măduva spinării şi. interpretate în raport cu vârsta. găsindu-se în număr mai mare în unele ţesuturi (rinichi. ca şi presiunea.M.S. deci de o mie de ori mai redusă. la aproape toate vasele sangvine. de aici. care prezintă o zonă vasoconstrictoare şi o zonă vasodilatatoare. CAPITOLUL II BOALA HIPERTENSIVĂ Definitie: Hipertensiunea arterială e un sindrom caracterizat prin creşterea presiunii sistolice şi a celei diastolice peste valorile normale. presiunea sângelui şi rezistenţa la curgere există relaţii matematice. iar pentru minimă 90 . redistribuţia sangvină în diverse teritorii ale organismului. Reglarea nervoasă a circulaţiei sangvine Sistemul nervos afectează în special funcţiile globale. În substanţa reticulată bulbară şi în treimea inferioară a punţii.95 mm Hg. Dupa O. Viteza sângelui în artere. Sistemul nervos controlează circulaţia exclusiv prin intermediul sistemului nervos vegetativ. sexul şi greutatea.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Între debitul circulant. splină şi piele). de exemplu. iar în capilare. se consideră valori normale pentru presiunea maximă 140 -160 mm Hg. Aceasta se datorează creşterii suprafeţei de secţiune a teritoriului capilar de o mie de ori faţă de cea a aortei. mai ales prin sistemul nervos simpatic.

reprezentând 80 . Aceasta se transforma în sânge într-o substanţă hipertensivă numita angiotensină. Hipertrofia ventriculului stang poate fi constatată clinic. E importantă precizarea etiologiei renale.feocromocitomul . de altă natură. cerebrale şi renale.hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secreţie excesivă de aldosteron). anevrisme). endocrine. stresantă şi ereditatea.ulterior apar leziuni organice care permanentizeaza hipertensiunea arterială. vergeturi. Bolile însoţite de hipertensiune arterială sunt: coarctaţia aortică. renala etc). în care valorile presiunii arteriale sunt crescute. procesul este functional vasoconstrictie . . sistemului hipofizo-suprarenal şi hiperreactivitatii vasculare.: • stadiul I . obezitate. cu un maximum de frecventa între 40 şi 50 de ani. deoarece unele forme sunt susceptibile de intervenţie chirurgicală (hipertensiunea reno-vasculara.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Hipertensiunea arterială esenţială. Se mai numeşte şi boala hipertensivă.95 mm Hg. care agravează tulburările. Se deosebesc hipertensiuni secundare renale. radiologie şi prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensivă). Este cea mai frecventă. pielonefritele etc). caracterizat prin semne de hipertrofie cardiovasculară. Tratamentul se adreseaza atât bolii de bază. cât şi hipertensiunii arteriale. De cauza cardiovasculara. datorat unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se caracterizează prin hipertensiune. în absenţa unei cauze organice. tromboze. Presiunea arterială poate creste fie prin marirea debitului. fie prin creşterea rezistentei. • stadiul al II-lea. în care este dovedită cauza.S. Incidenţa este mai mare la femeie. la fel ca şi viaţa încordată.o tumoare localizată în medulara glandei suprarenale. În evoluţia hipertensiunii arteriale. prin electrocardiografie. caracterizat prin apariţia complicaţiilor cardiace. hipertensiunile din bolile parenchimului renal (glomerulonefrita acută şi cronică. caracterizat prin depăşirea valorilor normale de 140 -160/90 . Ereditatea ar juca un rol foarte 11 . Din acest grup fac parte: . De cauza endocrina. În ceea ce priveste factorii care realizeaza vasoconstrictia arterială.M. dar formele mai grave apar la barbaţi. unele pielonefrite). . Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai raspandite boli. Cele mai multe hipertensiuni au la baza creşterea rezistentei periferice (hipertensiunea esenţială. Hipertensiunea arterială esenţială: prin care se înţelege orice sindrom clinic hipertensiv. Tratamentul este chirurgical.sindrom Cushing. graviditatea agravează o hipertensiune arterială preexistenta. • stadiul al IlI-lea. leziunile renale din diabet. în cursul primei sarcini poate apărea o hipertensiune reversibilă. Hipertensiuni arteriale simptomatice: De cauza renala.90% din totalul hipertensiunilor. embolii]. Tratamentul este chirurgical. şi apare de obicei după 30 de ani. Menopauza şi obezitatea sunt factori favorizanţi. în care nu se poate evidenţia o cauză organică şi hipertensiunea arterială secundară sau simptomatică. . datorate descărcării în circulaţie de catecolamine (adrenalina şi noradrenalina). recidivând eventual cu fiecare nouă sarcină. rolul principal este detinut de o enzimă care ia naştere în rinichiul ischemic (cu circulaţia insuficientă) şi care se numeste renină. blocul complet. coronariene. În apariţia hipertensiunii renale. insuficienţa aortică şi ateroscleroza. hirsutism şi creşterea eliminarii urinare a 17cetosteroizilor.hipertensiuni endocrine mai apar in hipertiroidism şi în cursul sarcinii. caracterizată prin crize paroxistice de hipertensiune. alteori. Initial. neurogene şi cardiovasculare. după mai mulţi ani de evoluţie apar leziuni organice de ateroscleroză. se acordă un rol important sistemului nervos central. în funcţie de evoluţie se acceptă astăzi clasificarea propusă de O. Din acest grup fac parte hipertensiunile reno-vasculare [anomalii congenitale ale vaselor renale (stenoze.

antiinflamatorii nesteroide determină o creştere proporţională a cazurilor de HTA. prin descărcarea de catecolamine.corticosteroizi. . . . descendenţii fac boala în procentaj de 70 %. după unele infecţii. 6) Factori Endocrini . dar permanente sau puternice. 8) HTA De Sarcină 12 . datorită creşterii rezistenţei periferice prin patul vascular suplimentar din ţesutul adipos.stresul psiho-social: incidenţa HTA ESENŢIALĂ este mai crescută: ▪ la subiecţii expuşi stresului. Se pare că şi alimentaţia bogata în sare ar juca un rol. ETIOPATOGENIE 1) Ereditatea . . se cunoaşte rolul unor hormoni elaboraţi de glanda supra-renală.nivelul TA este scăzut la populaţia care consumă sare sub 5 g/zi. la rudele de gradul I se consideră că atunci când: ▪ unul din părinţi este hipertensiv descendenţii fac boala în procentaj de 50 %. ▪ ambii părinţi sunt hipertensivi. 5) Factori Medicamentoşi Consumul cronic al anumitor medicamente: . afecţiunea întalnindu-se în proporţie de 20 .intră în discuţie întrucât se constată frecvent hipertensiunea instalată la menopauză. .TA creşte mai frecvent şi la o vârstă mai tânără a căror ingestie de NaCl depăşeşte 20 g/zi datorită anumitor obiceiuri culinare.80% (după diferite statistici) în antecedentele familiale ale bolnavilor. a căror stimulare (în condiţii normale) determină TA şi produc o inhibiţie reflexă a impulsului simpatic.încordările psiho-emoţionale mici.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III important. . se instalează HTA (s-a evidenţiat HTA după angine streptococcice).de asemenea. care ar sta la baza vasoconstricţiei arteriale. Aportul crescut de sare determină scăderea activităţii receptorilor alfa-adrenergici vasculari.afecţiunea se întâlneşte în proporţie de 20 – 80 % în antecedentele familiale ale bolnavilor.anticoncepţionale orale. între care amintim: cotecolaminele (substanţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor.factorul genetic explică existenţa familiilor de hipertensivi. 3) Aportul Crescut De Sare . .profesiunile generatoare de astfel de stări.oboseală psiho-fizică: ca urmare a unei activităţi iraţionale şi odihnă insuficientă determină o stare de neadaptare a organismului la incitaţiile mediului extern. ▪ în mediul urban faţă de cel rural. 7) Factori Infecţioşi Cercetări numeroase au subliniat că. Ceea ce se transmite ar consta într-o tulburare a metabolismului catecolaminelor (adrenalina şi noradrenalina). 4) Supraalimentaţia Regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exogenă care frecvent se însoţeşte de HTA. . 2) Factori Ai Sistemului Nervos Intervin prin condiţionarea reactivităţii organismului la stimuli din mediul extern: .

purtând denumirea de ortopnee sau dispnee de decubit. fenomen care măreşte efortul respirator şi duce la apariţia dispneei. .afectează aproximativ 3 % din femeile gravide.diplopie. . suprasolicitarea intelectuală • ameţeli: . insuficienţa cardiacă stângă se manifestă sub formă de dispnee de efort.în legătură mai ales cu schimbarea bruscă a poziţiei: trecerea de la cito la orto-statism.“muşte zburătoare”. .cu caracter pulsatil. . • tulburări auditive: . . .ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III HTA din timpul sarcinii: . brusc. Dispneea cardiacă se caracterizează prin respiraţii frecvente (polipnee) şi superficiale. dar cu repetare la noi sarcini. cu senzaţia de sufocare. la fel ca şi produsul de concepţie. . 13 . la câteva ore după culcare. .femeile cu HTA ESENŢIALĂ au un risc crescut de mortalitate perinatală. .pocnituri. .globi strălucitori. Apare de obicei în insuficienţa cardiacă stângă care este provocată de HTA: incapacitatea inimii stângi de a evacua întreaga cantitate de sânge primită de la inima dreaptă. • tulburări vizuale: .dispare complet postpartum. Cu timpul dispneea apare şi în repaus. . . drept consecinţă apare staza în circulaţia pulmonară.constituie o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate cardio-vasculară.vedere înceţoşată. . Dispneea paroxistică (sau astmul cardiac) este o formă de dispnee care apare în accese şi survine de obicei noaptea. mai exact în decubit. o varietate de dispnee de efort este dispneea vesperală.riscul maxim îl au pacientele cu TA diastolică mai mare de 109 mm Hg cărora de altfel.bolnavii relatează că cefaleea este favorizată de: ingestia de alcool. La început. • tulburări cardiace: • dispneea este dificultatea de a respira şi se caracterizează prin sete de aer şi senzaţie de sufocare.cecitate trecătoare (uneori).senzaţie de ploaie. . sarcina le este contraindicată. SIMPTOMATOLOGIE Exceptând cazurile cu evoluţie asimptomatică acuzele bolnavilor hipertensivi constau din: • cefalee occipitală (fronto-parietală): .HTA apare după a 24 – a săptămână de evoluţie a sarcinii.cedează peste zi sau la antinevralgice. .5 g/zi). .însoţită sau precedată de tulburări vizuale sau digestive.puncte negre sau luminoase în câmpul vizual.cu caracter matinal.e însoţită adesea de edem şi proteimeie (obişnuit sub 2. .proporţională cu valori tensionale. tuse şi nelinişte.de intensitate variabilă. care se accentuează spre seară. .

excepţional deasupra genunchiului.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III O formă specială de dispnee este respiraţia CHEYNE-STOKES: caracterizată prin alternanţe de apnee (10 . hipertensiunea arterială este depistată în acest stadiu. ▪ cu sediul în gambă. • oboseală fizică şi intelectuală. supărătoare. .durerea precordială. .palpitaţiile: sunt bătăi ale inimii resimţite la bolnav ca senzaţii neplăcute. ▪ frig sau hiperestezie. • insomnii. Cel mai cunoscut este testul presor la rece. Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstricţia arterială şi creşterea conţinutului peretelui arteriolar în apă şi sare. Stadiul de hipertensiune permanentă: în peste 90% din cazuri. . cresc cu peste 40 mm Hg. trebuie precizată natura lor: dacă apar izolat sau în accese. Dupa manifestari se deosebesc: Forma benignă. ▪ are caracter de crampă. în special la mers. Dacă un bolnav acuză palpitaţii. alternând cu perioade normale. care este pozitiv când. CAPITOLUL III TABLOU CLINIC Clasic.claudicaţie intermitentă ▪ este durerea care apare la efort.oboseala la mers: cârcei şi mai ales parestezii fie cu caracter de: ▪ arsură sau amorţeală.12") şi polipnee. introducând mâna în apă la 4°. care evoluează progresiv şi se caracterizează prin: 14 . dacă durează puţin sau un timp mai îndelungat. • iritabilitate. caracterizat prin perioade de hipertensiune.A. Mai târziu apar leziuni organice şi ateroscleroza. fără alte semne clinice. sub forma unor lovituri repetate în regiunea precordială. ▪ calmată prin repaus. se deosebesc trei stadii: Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendenţei ereditare hipertensive. valorile T. comparativ cu normalul. apariţiei unor puseuri tensionale trecătoare şi a unor teste care stabilesc creşterea anormala a presiunii arteriale. dacă sunt regulate sau neregulate : • anxietate. Stadiul de hipertensiune intermitentă . • vîjâieli în urechi. care grabesc evoluţia şi întunecă prognosticul prin complicaţii. Simptome funcţionale: .

În ultimul stadiu al formei benigne care se instalează dupa multi ani de evoluţie . la trezire. mese. electrocardiografia. puls bine batut. cefalee cu caracter pulsatil.semne care apar la examenul arterelor. ameţeli. hemoragii retiniene etc). Forma maligna are o evoluţie rapidă şi o mortalitate ridicată. . modificări de caracter.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III . în special cea diastolică depăşind 130 mm Hg. slăbire. vedere încetoşată). oboseală. în special insuficienţa renală (progresivă şi ireductibilă). . TA trebuie masurată la humerala. metroragii. bilateral (pentru a surprinde o eventuală asimetrie tensională). tulburările de vedere şi tulburările trecătoare de constienţă şi de limbaj sunt cele mai frecvente tulburări funcţionale. astenie. uneori hematemeze.semne de fragilitate capilară. CAPITOLUL IV INVESTIGATII Probe clinice: Tensiunea arterială Tensiunea arterială este forţa cu care sângele circulant apasă asupra pereţilor arteriali. comune tuturor formelor de hipertensiune. Valorile tensionale sunt mari. complicaţii cerebrale sau renale. efort muscular. În general există variaţii ale TA în funcţie de vârsta.M. apnee. Poate fi malignă de la început sau se poate maligniza pe parcurs. paloare. culcat timp de 10 – 30 minute. Se deosebesc o tensiune arterială maximă sau sistolică care corespunde sistolei ventriculare şi o tensiune minimă sau diastolică care corespunde sfarşitului diastolei. respectand aceeaşi oră de înregistrare şi utilizându-se acelaşi aparat. excitaţii psihice. cardiopatie ischemică. tulburări de memorie şi concentrare. ameteală.examenul inimii relevă subiectiv palpitatii. sarcini.apar complicatii: insuficienţa cardiacă stângă sau totală.furnicături la nivelul extremităţilor. de obicei dimineaţa. insomnie. . . iar obiectiv. tuse. Corect. Pentru evitarea factorilor care influenţează aceasta se ia cand bolnavul e in repaos fizic şi psihic. .radiologia. ameţeli. diverse manifestări hemoragice (epistaxis. complicaţiile apar de timpuriu. în clinostatism 15 . dureri precordiale. sex. Valorile normale sunt considerate astăzi pentru maximă 140 – 160 mmHg. semne de mărire a inimii stângi (hipertrofie şi digitatie). senzaţia de „deget mort". artere sinuoase şi rigide. Starea generală este alterată rapid (astenie. frecvent tulburari de vedere („muste zburatoare". diferite grade de dispnee.semne cerebrale: cefalee occipitală. greutatea corporala. fundul de ochi este grav şi precoce alterat. efectuându-se mai multe înregistrări şi notându-se cea mai mică valoare.S.). rezistente la Tratament. fundul de ochi şi probele functionale renale apreciaza gradul de evolutivitate al hipertensiunii arteriale. cefalee intensă). iar pentru minimă 90 – 95 mmHg (Comitetul de experti al O. pozitie.

5. Aritmia poate fi intermitentă când pe un fond de ritm regulat intervin unele neregularităţi izolate (exemplu extrasistole). sau la nivelul unei artere periferice (sfigmograma periferică). 3. brahială.Viteza indică rapiditatea cu care apare şi dispare unda pulsatilă arterială. 2. cu rare excepţii este egală cu frecvenţa contracţiilor cardiace. slab perceptibil.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III sau în poziţie şezândă. sau în mod obiectiv prin analiza sfigmogramei. iar scăderea. urmărind dacă unda de puls are în cele două puncte aceaşi amplitudine şi survine simultan. greu comprimabil şi un puls moale (puls mollis). fiind cuprinsă între 60-90/min. iar modificarea intervalului caracterizează un puls neregulat (puls iregularis) sau aritmic.completat cu determinarea presiunii centrale a retinei. uşor depresibil. iar uneori şi la membrele pelviene (indispensabil în unele forme de hipertensiune) Pulsul este o expansiune ritmică sincronă cu bătăile inimii şi se percepe când se comprimă o arteră pe un plan rezistent. care izbeşte cu forţă degetul şi un puls mic (puls parvus). este obligatoriu de efectuat oricărui bolnav hipertensiv. Aspectele morfologice ale sfigmogramei centrale sunt descrise la capitolul referitor la explorările mecanocardiografice cardiovasculare. Pentru a fi înregistrate este necesară amplificarea lor cu aparate foarte sensibile. Electrocardiografia Este o metodă de investigatie care se ocupă cu studiul fenomenelor bioelectrice pe care le produce inima în cursul activităţii sale. poplitee. Se realizează prin palparea diferitelor artere accesibile: cardotidă. în acest sens se vorbeşte de simetria şi sincronismul undei de puls. 4. un interval constant caracterizează un puls regulat (puls regularis) sau ritmic. femurală. a căror rezistenţă le reduce şi mai mult voltajul. Semiologia pulsului distinge cinci calităţi fundamentale: 1. tibială posterioară. Pulsul tardus este un un puls care se palpează un timp mai îndelungat. bradicardie (puls rarus).) pot fi 4 stadii : stadiul I: ▪ scleroza incipientă. deoarece distensia arterei se face cu întârziere . Examenul fundului de ochi. Palparea pulsului radial trebuie făcută în acelaşi timp la ambele artere radiale.Amplitudinea se referă la mărimea undei de puls. Creşterea frecvenţei se numeşte tahicardie (puls frequentus). Se distinge astfel un puls amplu (puls magnus). După examenul fundului de ochi (F. Captarea curenţilor se face cu doi electrozi plasati în două puncte diferite ale inimii sau chiar la distanţă de inimă. Din acest punct de vedere se distinge un puls dur (puls durus). pedioasă. în ortostatism.Frecvenţa se apreciază numărând pulsaţiile timp de un minut. 16 .Tensiunea se apreciază după forţa necesară pentru a comprima artera şi a obţine dispariţia pulsului. radială.O. traseul obţinut poartă numele de sfigmogramă. Calităţile pulsului arterial Se apreciază în mod subiectiv prin palpare. Înregistrarea se poate face la nivelul unei artere apropiate de inimă (sfigmograma centrală).Ritmul se referă la intervalul dintre două pulsaţii succesive. Inregistrarea grafică a pulsului arterial Se realizează cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie fotoelectrică. Pulsul celer este considerat atunci când unda pulsatilă apare şi dispare cu rapiditate. Curenţii electrici produşi de inimă sunt de o intensitate foarte slabă şi se transmit la suprafaţa tegumentelor prin tesuturi. sau absolută (exemplu fibrilaţia atrială). În practica medicală se apreciază de regulă pulsul radial.

▪ modificări sclerotice şi spastice ale arteriolelor. nivelul activitatii fizice.A. Fonocardiografia este o metodă care înregistrează grafic zgomotele şi suflurile produse de inimă. introducand mana in apa la 4°.evidentierea simptomelor si semnelor de afectare a organelor tinta. Fonocardiograma j normala prezinta grupuri de vibraţii care reprezintă zgomotele 1 şi 2. Alte metode grafice. colesterolul. Se poate înregistra şi pulsul carotidian. Se înregistreazâ de obicei simultan cu electrocardiograma.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III ▪ îngustarea arteriolelor retiniene. în special a celui radial. uneori chiar şi zgomotele 3 şi 4.evidentierea factorilor de risc modificabili (excesul ponderal. steroide. . 17 . CAPITOLUL V Diagnostic DIAGNOSTICUL POZITIV – se pune pe examenul clinic. întâlnite în stadiul III. preparate antiinflamatorii nesteroidiene. . Anamneza se axeaza pe: . stadiul IV: edem papilar combinat cu modificări ale F. Vectocardiografia este o metoda grafică derivată din ECG. Stigmografia constă în înscrierea grafică a pulsului arterial. care este pozitiv când. de boli cardiovasculare. stadiul II: ▪ arterioscleroză moderată. consumul de alcool si fumatul). ccrebrovasculare. Testul presor la rece. ţinând seama de apariţia bruscă a simptomelor şi cauza provocatoare. în care anamneza joacă un rol important. valorile T. cresc cu peste 40 mm Hg. .O. stresorii psihosociali. consumul salin. cu ajutorul unui microfon aşezat pe diferitele focare de auscul-tatie.evidentierea antecedentelor eredocolaterale de HTA. diabet zaharat. care dă o reprezentare spaţială a activităţii electrice a inimii.determinarea consumului de medicamente ce pot influenta TA (contraceptive orale. antidepresante sau inhibitori ai MAO). • semnul încrucişării arterio-venoase (SALUS – GUNN).evidentierea simptomelor sugestive pentru HTA secundara. . decongestante nazale. • îngustare generală sau circumscrisă a arteriolelor stadiul III: retinită angiospastică caracterizată prin: ▪ exudate şi hemoragii. Flebograţia înregistrează pulsaţiile venei jugulare. • accentuarea reflexelor arteriale. ▪ venule uşor dilatate (lărgite).

Folosirea contraceptivelor orale. . .Hipertiroidism.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III DIAGNOSTIC DIFERENTIAL Diagnosticul diferential se face între HTA esentiala. insuficienţa cardiacă şi insuficienţa renală.benignă sau malignă . în hipertensiunea benignă complicaţiile se datorează aterosclerozei. Indiferent de etiologie. . cele trei stadii din clasificarea propusă de O.Sindromul Cushing. În hipertensiunea malignă domină degradarea arteriolară. Aici se întalnesc frecvent encefalopatia hipertensivă.Afectiuni rcnovasculare. Complicatiile depind de forma clinică . in sfarsit. pseudo-hipertensiunea arteriala si formele secundare de HTA în: .S.Afectiuni ale parenchimului renal. 18 . poate fi benignă sau malignă şi parcurge.Coarctatia de aorta.Insuficienta valvei aortice. evoluţia este foarte rapidă. Prognosticul depinde de forma clinică . Sub influenţa unui tratament corect şi precoce pot apărea remisiuni importante. de apariţia complicaţiilor. CAPITOLUL VI EVOLUTIE ŞI COMPLICATII În forma benignă. de nivelul tensiunii diastolice şi bazale.benignă sau malignă. pănă la scleroză cu insuficienţă renală). fiind mai rezervat în stadiul al doilea şi mai ales în al treilea. fiecare formă de hipertensiune arterială. În forma malignă. Moartea se datorează îndeosebi complicaţiilor cardiace. . de respectarea Tratamentului.3 ani. Astfel.Feocromocitom. în evoluţia sa. boala durează ani sau chiar zeci de ani. infarct miocardic. de vârsta (tinerii fac forme mai grave). de la alterări funcţionale. În stadiul al III-lea apar complicatii: la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienţă ventriculară stangă acută şi cronică. prognosticul s-a îmbunătăţit.M. Sub influenţa Tratamentului actual. la nivelul circulaţiei cerebrale (encefalopatie hipertensivă. tromboze şi hemoragii cerebrale). etapele bolii fiind parcurse în 1 .Aldosteronism primar. hemoragia cerebrală. . insuficienţă cardiacă globală. . la nivelul rinichiului (tulburări variate. . Prognosticul este favorabil în primul stadiu de boală. cerebrale şi renale. cele mai frecvente fiind tromboza cerebrală şi infarctul miocardic. . cea mai obişnuită. în raport cu caracterul său evolutiv.de ereditate. anevrism disecant). de modul de viaţă recomandat şi.

A. . • probelor biologice. 19 . .dieta va fi saracă în colesterol şi în grăsimi saturate.sedativele şi tranchilizantele sunt de multe ori necesare. de 2 ori pe an.drogurile hipotensive vor fi administrate la început în cantităţi mai mici şi mărite apoi progresiv. . la vârstnici cu HTA sistolică în jur de 180 mm Hg. pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale. toată viaţa.repausul nu trebuie să fie absolut. coronariene şi periferice (niciodată nu se va începe cu doze mari.trebuie ţinut seama de ateroscleroza asociată. igieno-dietetic. combaterea anxietăţii şi evitarea situaţiilor conflictuale.Tratamentul trebuie să fie complex. . mersul pe jos şi gimnastica medicală fac parte din tratament. . . igieno-dietetic.deoarece multe hipertensiuni sunt consecinţa sau sunt asociate aterosclerozei. . Exerciţiile fizice. sedative. . diabetul zaharat. regimul şi Tratamentul vor fi adaptate acesteia din urmă. . Ecxerciţiile fizice. . hiperlipoproteinemiile etc. 2. Efortul fizic va fi dozat şi adaptat posibilităţilor bolnavului. în HTA care cedează la: repaus.mai înainte de a folosi medicaţia antihipertensivă se va urmări pacientul timp de 3 luni.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea valorilor tensionale. . Este bine ca drogurile hipotensive să fie asociate şi la începutul Tratamentului asocierea să cuprindă un hipotensiv cu un diuretic tiazidic.explorarea trebuie bine facută deoarece sunt hipertensiuni care beneficiază de Tratament chirurgical (hipertensiunile reno-vasculare). .repausul nu trebuie să fie absolut.au o mare importanţă mijloacele psihoterapice. CAPITOLUL VII TRATAMENT Tratamentul HTA trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea valorilor tensionale.hipertensiune arterială este foarte frecventa. Se vor combate obezitatea. . .tratarea cauzei.tratamentul trebuie să fie complex.medicaţia nu va fi administrată: 1.tratamentul se consideră eficace. .este bine ca Tratamentul să fie şi vasodilatator coronarian. .când necesitatea medicaţiei se impune. guta.tratamentul HTA va fi continuu. deoarece asociaţia cardiopatie ischemică . El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări: . cu antihipertensive în doză de întreţinere . medicamentos. regim hiposodat. mersul pe jos şi gimnastica medicală. brutale).controlul: • TA se va efectua la 2 – 3 ani. de aici (mai ales la varstnici) decurgând prudenţa. fac parte din Tratament. până la normalizarea tensiunii arteriale. alegerea medicamentului va ţine seama de: stadiul bolii şi de particularităţile cazului. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări: . nu de spital. când la adult TA diastolică scade sub 95 mm Hg. . nu de spital. . medicamentos etc.Tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în conditii de ambulator.tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în condiţii de ambulator. TRATAMENT PREVENTIV .

Acesta va fi adaptat în funcţie de starea clinică. alfa-metildopa şi reserpina. sedative şi hipnotice (barbiturice. cu acţiune asupra peretului vascular. lisinopril (inhibitor al enzimei de conversie a angiotensiei I in angiotensiva II). 4. de aceea regimul va fi: 1. tranchilizante).Cu acţiune asupra sistemului nervos central: clonidina.Cu acţiune asupra volumului sanguin: diureticele. postganglionare sau terminaţiilor nervoase: guanetidina. Ultimele două acţionează şi asupra sistemului nervos central. Tratamentul hipotensiv este complex. fructe. . zahăr. oscilează intre 90/70 şi 130/90 mm Hg în ortostatism şi nu depăsesc 170/110 . cu scopul de a preveni ATS.se interzice fumatul. clordelazin. . Regimul alimentar trebuie să combată supraponderea şi dislipidemiile.normoprotidic.dieta hiposodată (sub 3 g sare / zi) se va intercala cu zile de regim KEMPNER: orez.hipoglicidic.combaterea stresului la nevoie cu: tranchilizante – MEPROBAMAT.blocante ale receptorilor beta adrenergici (propranololul şi celelalte).Cu acţiune asupra fibrelor nervoase simpatice. .Vasodilatatoare. cu reducerea mai accentuată a grăsimilor de origine animală. nifedipina.vor fi cultivate preocupările care produc relaxarea: plimbări. .condiţia esenţială a eficacităţii regimului alimentar este menţinerea sa pe tot restul vieţii.Antagonisti ai sistemului renina . minoxidilul. . este mai uşor de acceptat. cuprinde numeroase droguri cu diferite moduri de acţiune. 2. muzică. .ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III . lectură. hipotensoarele pot fi clasificate astfel: . . . dar este greu de suportat. captopril.hipocaloric. B.blocante ale receptorilor alfa adrenergici (prazosin. deoarece reducerea sării duce la scăderea nevoilor de apă şi a setei.A. diureticele (care acţionează reducând volumul sanguin).regimul desodat relativ (2 – 5 g sare / zi). blocând transmiterea adrenergică: . . fentolamină). regimul va fi hipo. reserpina şi alfa-metildopa.sau desodat: 5. . 3. . Tratamentul vizează normalizarea valorilor tensionale.angiotensina. fără relaţie cu terminaţiile nervoase: hidralazina. . În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune.A. Indiferent de bolile asociate.restricţia de lichide nu este necesară. DIAZEPAM – sedative: FENOBARBITAL. se aplică în formele foarte severe. nitroprusiatul de sodiu şi diazoxidul. Dintre aceştia saralazina (antagonist al angiotensinei II) şi enalapril. în cazul hipertensiunii cu insuficienta renala sau cu tulburari de irigatie cerebrala sau coronariana. Hydergine (Reder-gin). .blocantele receptorilor alfa şi beta adrenergici (labetololul .hipolipidic.nu se consumă cafea şi alcool decât în cantităţi foarte mici. O atenţie deosebită trebuie acordată scăderii T. 6. TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC Regimul va fi echilibrat şi suficient urmărindu-se menţinerea unei greutăţi normale. Bromoval. Efectul este atins dacă T. verapamilul.Hipotensoare cu acţiune pe receptorii simpatici. Cele mai folosite antihipertensive sunt blocantele de calciu şi inhibitorii enzimei de conversie. teatru. 20 . mm Hg în decubit.Cu acţiune asupra ganglionilor autonomi simpatici: trimetafan. Tratamentul medicamentos foloseste numeroşi agenţi hipotensivi.Tenormin).

amlodipina (Norvasc etc). 2. Corinfar retard etc). excitabilitatea. nicardipina. diuretice puternice (de ansa): furosemid (Furosemid. nebivolol (Nebilet etc). manifestări digestive: greaţă. lisinopril etc. Diuretice: 1. diminuează travaliul cardiac şi consumul de oxigen. retenţie azotată. scad conducerea la nivelul nodului atrioventricular. Substante actionand pe sistemul renina-angiotensina: 1. nimodipina. amilorid).ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Profilaxia hipertensiunii arteriale urmareste educarea în vederea unui comportament adecvat de viaţă. Din medicaţia hipotensoare disponibilă în prezent. 2. Renitec. patru grupe de medicamente sunt utilizate mai frecvent: betablocantele. III. valsartan (Diovan). nisoldipina. proteinurie.Crizele hipertensive sunt situaţii clinice în care creşterea adeseori subită a TA diastolice la valori de 120 – 140 mm Hg sau mai ridicate necesită măsuri terapeutice prompte de coborâre a valorilor tensionale la un nivel optim. selective): metoprolol (Bloxan etc). Blocante ale canalelor de calciu: produc vasodilatatie coronară cu creşterea debitului sanguin coronar. betablocante selective (P. au acţiune antiaritmică. O clasificare clinică a blocantelor canalelor de calciu poate fi: 1. cresc circulaţia cerebrală. II. Ednyt etc). blocante ale canalelor de calciu cu efecte principale vasculare: nifedipina (Adalat. 2. talinolol (Cordanum etc). IV. 2. atenolol (Vascoten etc). diminuează rezistenta periferică şi tensiunea arterială. blocante ale canalelor de calciu cu efecte principale cardiace: verapamil (Cordamil. inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE): captopril (Capoten. scad frecvenţa cardiacă. acid etacrinic 3. chiar orientarea profesională a descendenţilor din părinţi hipertensivi. diuretice de intensitate medie . Foarte importantă este şi profilaxia complicatiilor. enalapril (ENAP. propranolol. Cardil etc). diuretice care economisesc potasiul: antagonisti ai aldosteronului (spironolactona. capabil să asigure controlul simptomelor hipertensiunii. manifestări renale: oligurie. diltiazem (Diacordin. antianginoasă şi antihipertensivă. vărsături. 21 - . betablocante neselective: oxiprenoloi (Trasicor etc). antagonisti ai receptorilor de angiotensina II: losartan (Cozaar). Se subimpart in: 1. exudate sau edem papilar. cardiomegalie. Lasix etc). realizabilă prin asigurarea cooperării bolnavului şi prin recomandări ferme şi judicioase. deci a persoanelor susceptibile de a face boala. Au efect inotrop negativ. triamteren. Betablocantele scad forţa de contracţie a cordului.tiazide: hidroclorotiazida (Nefrix). Manifestările clinice frecvent întâlnite în crizele hipertensive sunt: creşterea TA arteriale la valori mai mari de 120 mm Hg. fundul de ochi cu: hemoragii. a bolnavilor în stadiul prehipertensiv. manifestări cardiace: insuficienţă ventriculară stângă acută. fenomene neurologice. . substante actionand pe sistemul reninaangiotensina şi diureticele. blocantele canalelor de calciu. Isoptin etc). Farcopril etc). TRATAMENTUL URGENŢELOR HIPERTENSIVE .sulfonamide: clortalidona (Hygroton). I. felodipina (Plendil). pindolol (Visken etc).

din cauză că prezenţa manifestărilor clinice severe şi a leziunilor majore ale organelor “ţintă” sugerează sau favorizează o ameninţare a integrităţii acestor organe. zonele din care trebuie ieşit cât mai repede sunt:  250 mm Hg pentru maximă. se repetă asociaţia după ½ oră.  130 – 150 mm Hg pentru minimă În funcţie de gravitate şi de prognostic.  supraveghere foarte atentă şi continuă a bolnavului. în maximum o oră. .apar la pacienţii fără leziuni importante ale organelor “ţintă”. b) urgenţe de gradul II. S-au obţinut constant rezultate remarcabile în tratamentul puseurilor de HTA.î.dacă HTA nu cedează semnificativ.uneori ele sunt datorate întreruperii brusce a tratamentului. iminenţă de edem cerebral: se asociază SULFAT DE MAGNEZIU i. în seringi separate (precipită în caz de amestec). . cifrele TA trebuie urgent coborâte. . hemoragia cerebrală. foarte rar a fost nevoie de a doua fiolă de Runervil. epistaxisul masiv. în următoarea ½ oră la: RUNERVIL – 1 fiolă i. Acest grup cuprinde: encefalopatia hipertensivă.dacă există ameninţare de: EPA: se asociază LANATOSID C. Măsurile care se impun în acest scop sunt:  spitalizare imediată.se produc mai frecvent la pacienţii cu HTA esenţială ignorată sau neglijată terapeutic. .în caz de răspuns nesatisfăcător.sunt mai frecvente şi au un tablou clinic mai puţin sever.  măsurarea frecventă a TA. b) URGENŢELE HIPERTENSIVE de GRADUL II .v.FUROSEMID 1 fiolă şi PAPAVERINĂ 1 fiolă i. cu antihipertensive orale capabile să aducă sub control valorile TA în 24 – 48 de ore.v. hipertensiunea arşilor.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Crizele hipertensive . se recurge. .mai rar ele apar din cauza unei hipertensiuni severe. . edem pulmonar acut. în vederea modificărilor terapeutice. anevrism aortic disecant. După ce puseul hipertensiv s-a remis se trece la tratamentul obişnuit al unei HTA. în cadrul crizelor hipertensive se delimitează : a) urgenţe majore sau de gradul I. asociind din primul moment : . .solicită o terapie mai puţin agresivă.. a) URGENŢELE HIPERTENSIVE MAJORE sau de GRADUL I : sunt relativ rare şi se definesc prin necesitatea de reducere prin tratament parenteral TA la valori acceptabile. .cuprind: HTA severă.v.  administrare parenterală de droguri antihipertensive.crizele hipertensive reprezintă o urgenţă a. insuficienţa ventriculară stângă acută. . 22 ..

efectuarea zilnică a masajului gambelor şi picioarelor. Dar pentru a-şi îndeplini menirea. faptul că multe boli cardiovasculare reprezintă urgenţe medicale. hipertensiune arterială. care. dacă reţinem. medicaţie etc. aceşti bolnavi sunt incapabili să se ocupe singuri de dânşii. colaps vascular. aproape în toate aceste categorii de afecţiuni. transportul. diferitele tehnici de îngrijire a bolnavului. El trebuie să asigure repausul fizic şi psihic al bolnavului. Asistentul medical este obligat să noteze toate datele referitoare la puls. chemările la telefon. dietă. La fel de important este şi repausul psihic. nu trebuie să se multumeasca să cunoască şi să aplice.A. trebuie să cunoască 23 . Nu trebuie însă să uite dezavantajele repausului îndelungat la pat. Vizitatorii numeroşi. ci trebuie să cunoască noţiuni teoretice.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III CAPITOLUL VIII ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL Asistentul medical detine o poziţie foarte importantă în îngrijirea acestor categorii de bolnavi. pentru prevenirea trombozelor. puseuri de hipertensiune. Regimul fără lichide. edeme. urina. În bolile cardiovasculare dieta reprezintă adesea un factor esential. se poate întelege mai bine rolul său. schimbarea lenjeriei. interpretarea acestuia şi. de asemenea. T. discuţiile cu voce tare. El trebuie să cunoască indicaţiile şi contraindicaţiile unor medicamente (digitala. infarct miocardic etc). chinidina etc). Toaleta zilnică a bolnavilor îi revine. fapt pentru care este necesar să se recomande alegerea poziţiei şezânde sau semişezânde. În sfârşit. chiar intervenţia in situaţiile în care viaţa bolnavului depinde de cunoştinţele sale. Adeseori. ca şi neîntelegerile familiale sau profesionale sunt tot atâtea cauze care pot frâna evoluţia favorabilă. hiposodat. care să-i permită depistarea unui semn precoce. edem pulmnar etc). asistentul medical trebuie să ştie că eforturile mari de defecaţie pot fi fatale într-un infarct miocardic. este indispensabil. Justificarea rolului acestuia rezida în caracterul unor boli cardiovasculare (insuficienţă cardiacă. cardiopatii ischemice. uneori hipoazotat poate fi adeseori mai util într-o hipertensiune sau o insuficienţă cardiacă decât multe medicamente. În sfârşit. Nu trebuie să uite că unui bolnav cu insuficienta cardiacă avansată îi este interzis efortul de toaletă zilnică. ca şi a complicaţiilor. Iată de ce asistentul medical este dator să le asigure şi să urmareasca poziţia corectă în pat. deci o supraveghere continuă. Pe aceeaşi linie se situeaza şi frecvenţa accidentelor din bolile cardiovasculare (sincope.. care reclamă o spitalizare îndelungată. stop cardiac). tulburări de ritm. chiar perfect. lui. Asigurarea tranzitului intestinal este capitală pentru acesti bolnavi. dacă este nevoie.

Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie . pentru a împiedica intrarea în stadiul decompensat.Nevoia de a fi curat . 2.Nevoia de a dormi şi a se odihni .Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în condiţii normale . 5. culturale si spirituale ale individului. El are necesităţi fundamentale cu manifestări psihice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine. Să cunoască semnele socului compensat şi măsurile de profilaxie.Nevoia de a se alimenta şi hidrata .ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III şi primele îngrijiri care urmează să fie acordate în unele urgenţe cardiovasculare.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură . formând un tot indivizibil. 6. Să cunoască primele îngrijiri care trebuie acordate într-o lipotimie sau sincopă. măsurile de reanimare necesare (respiraţia „gură-la-gură" sau „gură-la-nas" etc). 3.Nevoia de a elimina . 8. 4. 24 . Cele 14 nevoi fundamentele sunt : 1. îngrijit.Nevoia de a se îmbrăca si dezbrăca . de a proteja tegumentele şi mucoasele . 7. CAPITOLUL IX NEVOILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI SĂNĂTOS ŞI BOLNAV DUPĂ MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON “Individul este o entitate bio-psiho-socială. El tinde spre autonomie în satisfacerea necesităţilor sale”. cu componentele bio-psiho-sociale. Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale.

ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III 9. 13. 11.Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea. 10.Nevoia de a se recrea. 12. 25 .Nevoia de a se realiza.Nevoia de a comunica. de a practica religia.Nevoia de a evita pericolele. 14.Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->