Universitatea Dunrea de Jos, Galai

Facultatea de Istorie , Filozofie i Teologie

Specializarea: Sociologie

ETNOMETODOLOGIE HAROLD GARFINKEL

Referat la disciplina: Teorii sociologice contemporane

Profesor: Raria Mihail

Studenta: Dnil Elena
Anul I

Harold Garfinkel (n. 1917), fondatorul etnometodologiei, i-a nceput studiile

universitare n 1946 la Harvard, sub ndrumarea lui Talcott Parsons care organizase n
aceast universitate Departamentul de tiine Sociale, ce regrupa sociologia, psihologia
social i etnologia. n acelai timp, Garfinkel se iniia n fenomenologie, citindu-l pe
Alfred Schtz, astfel nct se consider uneori c cele dou surse, Parsons i Schtz, se
afl la originea etnometodologiei. Dup obinerea doctoratului la Harvard, n 1952,
Garfinkel va preda sociologie la Universitatea din Ohio pn n martie 1954, dat la care
gsete un post la universitatea californian din Los Angeles (UCLA), slujb pe care n-a
mai prsit-o pn la vrsta retragerii, n septembrie 1988.
Ca ultim curent important al secolului al XX-lea, etnometodologia a fost ilustrata
de Harold Garfinkel si de lucrarile de sociologie dramaturgica ale lui Erving Goffman.
Explicnd originile termenului, Garfinkel (1968) sugera ca "particula etno pare sa trimita,
ntr-un fel sau altul, la faptul ca cunoasterea de tipul simtului comun a societatii este
disponibila oricarui membru al acesteia ca o cunoastere a orice"1. De fapt, Grafinkel
urmareste analiza detaliata a metodelor folosite n viata cotidiana prin care oamenii si
explica activitatile, att pentru ei nsisi ct si pentru ceilalti. Scopul sau declarat este de
"cunoastere a modului cum activitatile obisnuite cuprind metode de a face analizabile
rational actiunile practice, cunoasterea comuna a structurilor sociale si gndirea
sociologica practica"
ETNOMETODOLOGE: Orientare sociologic iniiat de H. Garfinkel i A.
Cicourel (denumit i neopraxiologie sau sociologie cognitiv), care-i propune studiul
metodelor, al strategiilor pe baza crora membrii societii acioneaz i interacioneaz
n activitatea i relaiile lor cotidiene.
"Etno" parea sa se refere intr-un fel sau altul si la disponibilitatea cunoasterii
comune a societatii in calitatea sa de cunoastere comuna despre "orice".

1 Gordon Marshall Dictionar de sociologie Oxford, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2003, p. 222

H. Garfinkel, printele ei, i d acesteia, printre altele, definiia: Eu folosesc

termenul etnometodologie" pentru a m referi la investigarea proprietilor raionale ale
expresiilor indexicale i ale altor aciuni practice ca realizri contingente i n continu
devenire sau practici competent (abil) organizate ale vieii de zi cu zi" 2
Garfinkel va propune termenul de etnometodologie pentru tiina care studiaz
procedeele pe care membrii unei societi le utilizeaz pentru a produce i recunoate
lumea lor social ca lume familiar i ordonat. Etno sugereaz c un membru dispune
de cultura comun a societii sale, iar metodologia vizeaz punerea n practic a
metodelor obinuite de ctre acest membru. Astfel, etnometodologia este tiina
etnometodelor (a raionamentelor sociologice practice) i nu o nou metod de anchet
sociologic, aa cum ar putea da de neles aceast denumire (Lallement, 1998, 229).
Ideile centrale ale etnometodologiei sunt indexalitatea si reflexivitatea. Cea dinti
se refera la absenta, n rationalitatea comuna, a unei definitii clare a unui concept.
Experimentele consacrate de evidentiere a acestei lipse sunt ntrebarile repetate,
referitoare la orice enunt, de evidentiere a sensului enuntului respectiv : "ce ntelegi prin
aceasta?" sau "ce vrei sa spui cu asta?", repetate indiferent de raspunsul primit au ca
rezultat descumpanirea sau chiar ostilitatea oamenilor ale caror reguli de stabilire a
sensurilor sunt astfel puse la ndoiala; aceste interogari submineaza simtul realitati
sociale, punndu-i sa l reconstruiasca individual. se refera la "natura contextuala a
obiectelor si fenomenelor. Ceea ce inseamna ca in afara unui context suplimentar,
obiectele si fenomenele au intelesuri multiple si echivoce. Contextul consta din asemenea
elemente particulare ca: cine este cel care vorbeste (biografia lui); scopurile si intentiile
curente; relatiile actuale si potentiale dintre vorbitori si cel caruia el i se adreseaza.
Reflexivitatea se refera la crearea simtului de ordine n timpul proceselor
conversationale; a descrie o situatie nseamna, pentru etnometodologi, a o si crea. Prin
aceasta raportare metodologica (de reducere la absurd a conceptelor, inclusiv a celor
teoretice), etnometodologia se asaza mpotriva "sociologiei conventionale", care
2 Harold Garfinkel Studies in Ethnolomethodology, 1967

considera sensurile lucrurilor ca de-la-sine-ntelese, substantiale si neproblematice.

Dimpotriva, ea sustine ca sociologia nu trebuie sa faca altceva dect sa clasifice regulile
de interpretare prin intermediul carora se instutie un anumit simt al ordinii. Un exemplu
de astfel de procedura interpretativa care se cere studiata sociologic este, n opinia
etnometodologilor, evitarea problemei aflate n discutie ori regula tacita ca, n general,
ntr-un grup, numai o singura persoana vorbeste.
Ca principale metode utilizate de catre etnometodologi, in cercetare, amintim:
observatia participativa, interviul focalizat, chestionarul cu alegeri precodificate, metoda
demografica (repartizarile statistice ale populatiei pe anumite categorii relevante
sociologic)156 , analiza de continut, documentarea istorico-biografica, experimentul
sociologic, toate insa din punctul de vedere al ipotezei etnometodologiei.

BIBLIOGRAFIE:

Raria Mihail, Teorii socologice contemporane, Ed. Galai University Press , Galai ,
2009
Harold Garfinkel, Studies in Ethnolomethodology, 1967
Gordon Marshall, Dictionar de sociologie Oxford, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti,
2003
http://www.scribd.com