LP 2 FIZIOLOGIE MEDICINA GENERALA ANUL II TRIM 1

Determinarea densitatii sangelui si a plasmei - metoda Van Slyke

Densitatea sangelui este data de:

elementele figurate (hematii, leucocite, plachete sanguine)

substantele organice (proteine)
substante minerale suspendate/dizolvate in plasma.

Variatiile densitatii sangelui si a plasmei sunt dependente de:

numarul elementelor figurate (hematocrit)

concentratia hemoglobinei
proteinemie.

Nomograma - determinarea simultana a densitatii sangelui si plasmei, se poate afla si

concentratia proteinelor, a Hb si Ht.
Principiu:
Se lasa sa cada o picatura de sange intr-o solutie de sulfat de cupru (CuSO4). La
suprafata ei se formeaza un strat de proteinat de cupru care, pentru scurt timp,
impiedica schimbul de lichid intre solutia de CuSO4 si interiorul picaturii.
Se pot intalni 3 situatii:
-

pictura de snge se ridic la suprafaa lichidului, ceea ce nseamn c densitatea

picturii e mai mic dect densitatea soluiei;
pictura de snge coboar spre partea inferioar a flaconului, fiind, deci, cu
densitate mai mare dect a soluiei din flacon;
pictura de snge plutete n interiorul soluiei timp de cteva secunde pn la
1/2min., deci densitatea sngelui este aceeai cu densitatea soluiei din flaconul
respectiv.

Densitatea sangelui este egala cu densitatea solutie de CuSO4 in care picatura

ramane in echilibru stabil.
Material necesar
centrifuga si eprubete pentru centrifuga
pipete gradate
pipete picuratoare
heparina sau amestec anticoagulat Wintrobe (oxalat de amoniu 1,2g + oxalat de
potasiu 0,8g + apa distilata 100ml)
solutie de CuSO4 cu densitate cunoscuta intre 1016 si 1072.

!! Prepararea solutiei de CuSO4 cu densitate cunoscuta:

1. se prepara o solutie de CuSO4 cu densitate 1100 (solutie de baza) (5g CuSO4 +
170g H2O + 1000ml apa distilata)
2. din solutia de baza se prepara o serie de solutii cu densitate cunoscuta, pipetand
cantitatile indicate in tabelul de mai jos si aducand volumul la 100 ml cu apa
distilata.
Densitate

1016
1020
1024
1028
1032

Sol CuSO4
cu densit
1100 (ml)
15,14
19,22
23,16
27,12
31,20

Densitate

1036
1040
1044
1048
1052

Sol CuSO4
cu densit
1100 (ml)
35
39
43
47
51

Densitate

1056
1060
1064
1070

Sol CuSO4
cu densit
1100 (ml)
55
59
63
69

Metoda de lucru
1. se recolteaza sange pe heparina
2. o parte din sange se centrifugheaza si se separa de plasma
3. cu o pipeta Pasteur, de la inaltimea de 1 cm, se lasa sa cada cate o picatura de
sange in solutiile de CuSO4 cu densitate apropiata de cea normal si se stabileste
densitatea sangelui.
4. se procedeaza identic si cu plasma si i se determina densitatea
5. se calculeaza apoi concentratia proteinelor dupa formula
proteine g% = K (S-A) unde K = o constanta egala cu 364
S = densitatea plasmei
A = densitatea plasmei deproteinizate.
6. cu ajutorul nomogramei de mai jos se citeste hematocritul si concentratia Hb la
intersectia dreptei ce uneste valorile densitatii sangelui si a plasmei cu linia
oblica.

Fig. 1 Nomograma Van Slyke

Interpretare

In conditii fiziologice, densitatea sangelui variaza la barbati intre 1057-1067 si la

femei intre 1051-1061
Densitatea plasmei este de 1027, cu limite intre 1024-1030.
Variaiile densitii plasmei
-

Creteri fiziologice:
la altitudine, prin splenocontracie, crete numrul de eritrocite;
n efort, prin acelai mecanism;
n deshidratri, prin transpiraie.
Creteri patologice:
deshidratri - prin diaree, vom, arsuri - se pierde ap;
poliglobulii primare sau secundare;
oc - n care se produce o concentrare a eritrocitelor, ca urmare a creterii
permeabilitii capilare i trecerii lichidului circulant n interstiii.
Scderi fiziologice:
la gravide, prin creterea fraciunii plasmatice, ca urmare a atragerii apei n
vas, sub aciunea progesteronului i a estrogenilor;
ingerare masiv de lichide.
Scderi patologice:
anemii;
posthemoragie, la cteva ore de la producerea acesteia, cnd lichidul
interstiial este atras n vase, pentru compensarea pierderii de volum i
meninerea presiunii arteriale.

Importanta metodei
Determinarea densitatii sangelui integral si a plasmei permite aprecierea rapida,
prin nomograme, a hematocritului, a cantitatii de Hb si a concentratiei proteinelor
plasmatice.
Aceasta metoda permite diagnosticul rapid al socului postoperator, al celui
determinat de arsuri intinse si al socului posthemoragic. De asemenea, permite
diagnosticul diferential intre soc (hemoconcentratie) si hemoragia posttraumatica sau
postoperatorie.
Determinarea vascozitatii sangelui
Vascozitatea sangelui este un element al rezistentei intravasculare la curgerea
sangelui, deoarece sangele are in conditii fiziologice un regim de curgere neturbulent.
Factori de care depinde vascozitatea sangelui:

plasmatici: proteine plasmatice cu greutate moleculara mare, fibrinogen (in

afibrinogenemii, vascozitatea scade foarte mult);

eritrocitari: hematocritul (vascozitatea variaza direct proportional cu Ht).

Fig. 2 Dependenta vascozitatii relative a sangelui de valoarea hematocritului

Alti factori care influenteaza vascozitatea sangelui:
temperatura (temperatura - vascozitate , temperatura - vascozitate );
viteza de curgere a sangelui (viteza - vascozitate , viteza - vascozitate ).
Valori normale
Vascozitatea sangelui poate fi exprimata in :

valoare absoluta
valoare relativa (de 3 ori mai mare in raport cu apa).

Vascozitatea sanguina = 3-4 centipoise

Variatiile patologice ale vascozitatii sangelui
In conditii de hipervascozitate a sangelui, scade mult viteza de curgere a
sangelui in microcirculatia hepatica, cerebrala, hepato-splenica si exista tendinta de
agregare intraarteriolara a hematiilor, ceea ce duce la ischemie si staza in teritoriile
respective.
Hipervascozitatea sangelui prin cresterea Ht este intalnita in policitemia vera.
Hipervascozitatea sangelui prin cresterea cresterea agregarii eritrocitare apare in:

arsuri;
intoxicatii;
embolii grasoase;
transfuzii masive de sange.

Hipervascozitatea sangelui prin scaderea temperaturii ambiante apare in hipotermii

spontane sau provocate.
Hipervascozitatea sangelui prin scaderea deformabilitatii eritrocitare se intilneste in
diferite hemoglobinopatii si alterari ale metabolismului eritrocitar.
Hipoviscozitatea sangelui se intalneste in anemii, hemodilutii, hipoproteinemii,
hipertermii.

Determinarea presiunii osmotice a sangelui

Presiunea osmotica este forta ce se opune osmozei apei printr-o membrana
semipermeabila si este direct proportionala cu numarul particulelor dizolvate in solutie

Valori normale
Presiunea osmotica a sangelui este egala cu 280-290 mOsm/l. De asemenea, ea
este egala cu presiunea osmotica a unei solutii de NaCl 0,9g% sau a unei solutii de
glucoza 5 %.
Determinantii presiunii osmotice a sangelui:

anionii si cationii plasmei;

moleculele neionizate, nedisociate;
proteinele plasmatice (albumine si globuline).

Presiunea osmotica a singelui = Presiunea osmotica a plasmei = Presiunea osmotica

eritrocitara.
Presiunea coloid-osmotica sau oncotica se datoreaza proteinelor plasmatice, in
principal albuminelor.

Influenta presiunii osmotice asupra volumului eritrocitar

Datorita permeabilitatii selective a membranei eritrocitare, suspendarea eritrocitelor in

solutii de clorura de sodiu hipo- si hipertonice modifica volumul celulelor. Schimbarile de
volum ale eritrocitelor pot fi evidentiate prin masurarea hematocritului.
Material necesar
sange proaspat recoltat pe un anticoagulant;
solutii de NaCl 0,46g% (160mOsmoli), 0,64g% (220mOsmoli), 0,93g%
(320mOsmoli) si 1,87g% (640mOsmoli);
eprubete;
pipete de 1 ml;
tuburi de hematocrit;
centrifuga.
Tehnica
Intr-o serie de 4 eprubete se introduce cate 1 ml solutie clorura de sodiu 0,46,
0,64, 0,93 si 1,87g% peste care se adauga cate 1 ml de sange integral si se agita usor
pentru omogenizarea suspensiei.
Din fiecare eprubeta se preia cate o proba intr-un tub de hematocrit. In al cincilea
tub de hematocrit se aspira sange integral. Tuburile se centrifugheaza timp de 5 min la
4000g sau 30 min la 1200-1300g.
Prin masurarea inaltimii coloanei de eritrocite raportata la inaltimea coloanei de
lichid se obtine hematocritul.
Interpretare
Celulele plasate intr-un mediu hipotonic isi maresc volumul atragand apa in
interior. Intr-un mediu hipertonic, celulele se sbarcesc din cauza ca apa trece in mediul
de suspensie. Solutia de NaCl 0,9% (ser fiziologic) este izotona si nu modifica forma
sau volumul celulelor.Schimbarile suferite de eritrocite in mediile cu diferite presiuni
osmotice pot fi sesizate prin masurarea hematocritului.

Fig. 3 Efectul solutiilor izotonice (A), hipertonice (B) si hipotonice (C) asupra volumului celular