Piesa lui Marin Sorescu, Iona , publicata n anul 1968, face parte alaturi de Paraclis erul si Matca dintr-o

trilogie dramatica, intitulata Setea muntelui de sare . mpartita n patru tablouri piesa are n prim-plan un personaj simbolic pentru experie ntele fundamentale ale omului- pescarul Iona. Marin Sorescu valorifica, ntr-o forma parodica nsa, mitul biblic al pescarului nghi tit de peste. Pescarul lui Sorescu este un mucalit care poarta cu sine un acvari u cu ctiva pestisori care au mai fost prinsi o data . Iona se afla la inceputul pies ei, fara sa stie, n gura unui peste urias si ncearca, fara noroc, sa prinda peste. El vorbeste singur, dedublndu-se, piesa fiind de la nceput pna la sfrsit un monolog pe care scriitorul l justifica n deschidere: Ca orice om foarte singur, Iona vorbe ste tare cu sine nsusi, si pune ntrebari si-si raspunde, se comporta, tot timpul, c a si cnd n scena ar fi doua personaje . La sfrsitul primului tablou, Iona este nghitit de chit, fapt ce echivaleaza cu intriga. Ceea ce urmeaza are, la nivelul constr uctiei, un caracter repetitiv. Constatnd ca a fost nghitit, Iona ncearca sa se elib ereze: spinteca burta pestelui, dar, dupa un scurt moment cnd are impresia ca a i esit la lumina, consatata ca se afla n alt peste, mai mare dect cel de dinainte. I n cele din urma, Iona se sinucide spunnd razbim noi cumva la lumina . Piesa este con struita intr-o forma aproape muzicala, dupa modelul temei cu variatiuni. Cu toate ca se afla intr-o situatie limita, personajul se comporta jucaus, ironi c, pare un om liber. Principala forma de libertate a lui Iona este, nsa, vorbitul : Fac ce vreau.Vorbesc. Replicile lui sunt uneori prozaice, alteori absurde sau ir onice si din cnd in cnd mici poeme in proza. Eroul si creeaza iluzii, planuri de vi itor in speranta de a uita prezentul.Cu toate acestea constiinta limitei este ap asatoare. In ultimul tablou Iona observa ca orizontul nu este dect un sir nesfrsit de burti de peste, prin urmare ca este nchis intr-un spatiu absurd. S-a afirmat ca piesa, prin aceasta consistenta a spatiului inchis, se apropie de literatura ex istentialista (Cu usile nchise J.P.Sartre) sau de literatura absurdului (Cntareata cheala - Eugen Ionescu). Totusi am putea spune ca viziunea lui M Sorescu este u na mai senina, ultima replica a lui Iona avnd o nuanta evident optimista. Eugen S imion spune ca sinuciderea lui Iona este un gest simbolic: un nou capat de drum s i nu un sfrsit, o tentativa noua a individului de a-si lua n stapnire destinul si d e a-si nfrnge conditia . Prin constructia sa, Iona intra n categoria personajelor simbolice care exprima o umanitate generica. In teatrul contemporan apare cu predilcectie acest fel de p ersonaj si mai putin tipurile sociale si morale din dramaturgia anterioara. Pesc arul Iona, captiv inauntrul monstrului marin, este un simbol al omului care se c onfrunta cu limita de orice fel. Autorul isi intituleaza piesa Tragedie in patru tablouri subliniind n felul acesta preluarea unei teme vechi n teatru: tema destinu lui. Din acest punct de vedere textul lui Marin Sorescu apartine unei directii i mportante n teatrul secolului al XX-lea care prelucreaza mituri antice sau mediev ale. Asemenea texte insa prezinta conditia omului modern prin motive ca singurat atea, absurdul, criza existentiala, neputinta comunicarii si n felul acesta se in departeaza de spiritul tragediei antice. Iona este un monolog desfasurat sub forma unui dialog, pentru ca eroul se dedublea za. Totusi in scena mai apar doua personaje: Pescarul I si Pescarul II figuranti fara vrsta.Teatrul secolului XX recurge la un asemenea procedeu, mai ales teatru l absurdului. Cei doi pescari traverseaza scena in tablourile III si IV ,ducnd cte o brna n spate, fara sa rosteasca nici un cuvnt. Imaginea lor este, de asemenea ,u na simbolica , ei fiind reprezentarea celorlalti cu care Iona nu mai poate comunic a. Dintr-un alt punct de vedere, Pescarul I si Pescarul II sunt omul de rnd care duc e o viata obisnuita, cu bunele si cu relele ei. Sunt omul care nu-si pune intreb ari si nu cauta raspunsuri, lasnd viata sa curga catre o finalitate necunoscuta.. Prin mediocritatea lor sunt martori pasivi, sau nici macar att ai adevaratei vie ti care trece pe lnga ei. Intr-o oarecare masura ei pot fi comparati cu Sisif pri n brna pe care o cara in spate, dar, spre deosebire de acesta, ei nu ncearca sa de monstreze nimic, nici lor, nici celor din jur. Povara lor nu li se pare asa de g rea si sunt mpacati cu ea, n timp ce Sisif i sfideaza pe zei de fiecare data cnd aju nge in vrful muntelui si si dovedeste lui ca poate. La aparitia lor n scena, n tabloul al III-lea, Iona i intmpina vesel, iar exclamatia

lui este amuzanta: Patru! Suntem patru. ,, le pune ntrebari, crede ca se va simti m ai bine acum, pentru ca are cu cine sa vorbeasca. Indicatiile scenice ( curios, rznd , rde si mai tare ) subliniaza dorinta de comunicare a eroului; pescarii nsa nu-i ra spund. Totusi, n finalul secventei, cnd Iona i asigura ca va gasi o solutie pentru toata lumea, pescarii dau din cap ca sunt linistiti . Este singura reactie a lor, p utin bizara daca stam sa ne gndim la faptul ca sunt doar ni?te umbre, figuri abse nte ale oamenilor pe care Iona i-a pierdut. In ultimul tablou aparitia lor este descrisa n termeni asemanatori, dar reactia lui Iona este mai temperata, chiar ir onica: constata ca lumea e prea mica si ca ntlnim la fiecare pas numai umbre . Desi s unt personaje de fundal, Pescarul I si Pescarul II subliniaza, mai mult dect alte imagini ale piesei, singuratatea lui Iona. In ncercarea de a scapa din burta pestelui Iona a mers pe un drum al autocunoaste rii. In tabloul al III-lea moara de vnt ne duce cu gndul la un Don Quijote care ar e nevoie de iluzii si de sperante pentru a merge mai departe, dar asta pna ntr-un punct, deoarece pescarul nostru devine, n cele din urma, constient de absurditate a situatiei lui. Chiar si n mijlocul unei multimi am fost intotdeauna singur (E.Hem ingway); este soarta lui Iona si a celor ca el. Dupa parerea mea, n aceste condit ii de limitare si singuratate Iona nu a putut dect sa aleaga ntre a deveni un Pesca rul III , renuntnd astfel la o lupta zadarnica si acceptndu-si soarta, pe de o parte , si de a cauta un nou nceput prin sinucidere, pe de alta parte.