Autofinantarea se bazeaza deci exclusiv pe posibilitatile proprii ale firmei, avand ca surse principale amortizarea capitalului fix si partea

nedistribuita din profit care este pusa in rezerva si constituie sursa de finantare a formarii capitalului. Capacitatea de autofinanare este determinat de mrimea amortizrii i provizioane. Practic, capitalul intern rezultat din autofinanare este redus, cu toate c att amortizarea ct i provizioanele sunt cheltuieli asupra crora nu se aplic plata impozitului pe venit Astfel, amortizarea constituie recuperarea treptat prin cifra de afaceri a capitalului alocat n mijloace fixe. n funcie de sursa de provenien, capitalul iniial este remunerat prin dividende (capital social) sau prin dobnzi (capital mprumutat). Profitul net, dup deducerea impozitului pe profit, rmne o surs gratuit de finanare pn la ncorporarea n capitalul social a acestor rezerve. Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezinta micsorarea valorii unui element de activ ca urmare a deprecierii prin folosirea lui de catre intreprindere intr-un anumit interval de timp, invechirii, concurentei, schimbarii tehnicii sau a altor cause. Amortizarea se deduce din valoarea de intrare a bunului pentru a calcula valoarea neta contabila. Din punct de vedere economic, diminuarea valorii unui element de active, rezultand din depreciere, solicita pregatirea si inlocuirea acestuia cu unul nou. Ca urmare, achizitia si utilizarea imobilizarilor reprezinta o cheltuiala si un element al costului suportat de intreprindere, de aici, necesitatea constituirii fondurilor necesare reinnoirii imobilizarilor amortizabile, la sfarsitul vietii acestora prin veniturile viitoare, fara a recurge la capitaluri proprii sau la contractarea de datorii. Din punct de vedere financiar, amortizarea este o sursa de autofinantare a capitalului imobilizat care se constituie, chiar si in cazul in care intreprinderea nu realizeaza profit, prin prelevarea asupra rezultatului. Amortizarea este,deci, o componenta esentiala a capacitatii de autofinantare (CAF). Valoarea amortizabila a unui element de imobilizari corporale trebuie alocata in mod sistematic pe parcursul duratei de viata utila a activului. Metoda de amortizare folosita trebuie sa reflecte modul in care beneficiile economice aduse de aceste active sunt consumate de catre intreprindere. Prin urmare, firmele care aplica Standardele Internationale de Raportare Financiara vor inregistra in contabilitatedoar amortizarea contabila, calculate avand la baza rationamente economice,si nu amortizarea fiscala, determinate potrivit reglemntarilor fiscale in vigoare. Durata amortizarii unei imobilizari corespunde, in principiu, duratei sale de utilizare exprimata in ani. Aceasta se stabileste in functie de conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea fiecare intreprindere si de regimul de lucru (numarul de schimburi), pe categorii de bunuri.