Plumb

de George Bacovia

Poet si prozator, George Bacovia isi desfasoara activitatea literara in perioada interbelica si
postbelica. Debuteaza in 1916 cu vol Plumb dupa care urmeaza Scantei galbene, Cu voi,
Comedii in fond, Stante burgheze. Despre poezia so semnificatia lui George Bacovia in
literature romana, Nicolae Manolescu afirma: Simbolist prin formatie, Bacovia isi depaseste
epoca apartinand poeziei moderne ca unul dintre marii precursori. Prin poezia lui, George
Bacovia face cu adevarat deschiderea catre modernism. In poezia romaneasca simbolul,
sugestia, corespondentele, muzica, culoarea, iesirea din canoanele versului traditionalist sunt
trasaturi ce definesc poezia lui G.B.
Eugen Lovinescu il defineste ca fiind unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu si in
acelasi timp defineste universul poetic bacovian afirmand ca atmosfera este deprimanta ...
de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori congrenati, limitat intr-un peisaj de mahala de oras
provincial, intre cimitir si abator... atmosfera de plumb in care pluteste obsesia mortii si a
neantului. Asadar universul bacovian este unul al toamnelor desolante, al iernilor ce dau
sentimentul de sfarsit de lume, al caldurilor toride, cadrul este unul al orasului provincial,
temele si motivele poeziei sale ca de exemplu toamna, somnul, plansul, frigul, etc. devin
adevarate personaje. Gama de culori este restransa la cateva motive tipic simboliste pentru
ca exprima stari ale eului liric ca uratul, monotonia, etc. iar muzica este una grava, stridenta.
Instrumentele preferate fiind vioara, pianul sau urletul vantului, ropotul ploii si altele.
Poezia Plumb apare in 1916 in volumul cu titlu omonim, vol ce poate fi socotit ca o aderenta a
poetului la simbolism prin limbaj, motive, prin constiinta eului si prin deschiderea care o face
spre expresionism. Fara ca poezia lui Bacovia sa contina manifeste literare propriu-zise, prin
intregul ei context, poezia Plumb poate fi socotita o arta poetica.
La Bacovia poezia inceteaza sa reprezinte lumea de obiecte pentru ca poetul dezvaluie o
realitate care isi are geneza in procesele sale sufletesti, poezia fiind o proiectie a starilor sale
de spirit. In cazul celor 2 catrene ale poeziei Plumb se creeaza ridicarea acestei stari ciudate,
bizare. Aceasta atitudine a eului liric a carui existenta se transfera in textul poetic tradeaza
maniera expresionista. Poetul transforma totul in muzica si culoare.
In ceea ce priveste structura, cele 2 strofe corespund celor 2 planuri ale realitatii, una
exterioara: cimitirul, cavoul si o realitate interioara, adica sentimentul iubirii invocat cu
disperare in aceasta atmosfera funebra si tulburatoare. Toata atmosfera poeziei este una
tulburatoare pentru ca moartea este la nivel semantic reprezentata prin sicrie, cavou, coroane
care scartaie la care se adauga cuvinte cheie plumb, repetat obsesiv, folosit in poezie de
cate 3 ori in fiecare strofa. Substantivul plumb insotit de prepozitia de are o asezare
simetrica in text ca determinant sicrie de plumb, coroanele de plumb, flori de plumb.
Asezarea substantivului plumb pe parcursul discursului liric intareste senzatia de atmosfera
apasatoare, totul pare in impietrire pentru ca apoi sensul metaforei simbol sa se dezvaluie
cand poetul invoca amorul de plumb in versul Dormea intors amorul meu de plumb.
Cuvantul intors cu dubla raportare la verbul dormea su substantivul amorul, realizeaza
misterul poeziei si aminteste de semnificatia lui in poezia lui Blaga unde intoarcerea catre
apus semnifica neantul, moartea. Tot la Blaga in poezia Paradis in destramare este prezenta
imaginea zborului cazut in jos, iar in Plumb exista o imagine asemanatoare in ultimul vers
Si-i atarnau aripile de plumb. Este zborul in jos, o cadere sumbra si grea din care nici ecoul
nu se mai poate ridica.
La nivel sintactic, exista simetrie in constructia poeziei prin folosirea ritmului iambic, prin care
se asigura o tonalitate grava, sustinuta si de folosirea verbelor ca la imprefect dormeam,
stam dar si prin cuvinte in care regasesc tonuri inchise vestmant, vanat sau altele
stridente scartaiau, frig.
Nefiind propriu-zis o arta poetica, poezia este reprezentanta pentru tot ceea ce inseamna
lirismul Bacovian, prin aceasta poezie dupa cum afirma criticul N. Manolescu Se face primul
pas catre deschiderea spre expresionism, Bacovia fiind prin tot ceea ce a creat urmatorul
mare poet dupa Eminescu.