Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BIOCHIMIE HORTICOLĂ
CONF. DR. LILIANA BĂDULESCU
TEMA PROPUSĂ:
METABOLISMUL PLANTELOR
STUDENT
MIHAI GALAFTION
1
INTRODUCERE
Studiul metabolismului la organismele vii este relevant din perspectiva faptului că,
pe de o parte, acesta este implicat în mod direct și esențial în menținerea vieții acestora,
iar pe de altă parte, întrucât metabolismul este cel care produce toate acele substanțe care
nu sunt indisolubile pentru însăși existența organismelor, dar care conturează forma,
mirosul, gustul și coloritul acestora; cu alte cuvinte, conturează viața organismelor din
jurul nostru așa cum o știm noi cu propriile simțuri.
I. DEFINIȚIE
Celulel sunt într-un continuu contact cu mediul ambiant, iar acest contact conduce
la schimbări permanente la structura acesteia, fie în ceea ce privește structura sa chimică
sau fizică. Aceste schimbări sunt definite și conturate de metabolism.
Metabolismul reprezintă toate reacțiile de schimb de substanțe, energie și
informație care au loc între celula vegetală și mediul înconjurător, precum și ansamblul
transformărilor care au loc în celula vie.
Metabolismul este un proces complex, ce implică schimbru de materii și energii,
care include două procese simultane dar opuse: anabolismul și catabolismul.
Anabolismul reprezintă totalitatea reacțiilor de biosinteză a substanțelor
organismului; acesta nu se poate realiza decât cu un consum corespunzător de energie.
Acesta are rolul de reînnoire permanentă a structurilor celulare sau sintetizează
substanțele active (enzime, hormoni) asigurând astfel creșterea și înmulțirea celulelor.
Catabolismul presupune toate reacțiile de biodegradare a substanțelor de
rezervă, cu producere de energie. Așadar, reacțiile catabolice generează energie, care se
elibereaza treptat în etape succesive, o parte transformându-se în caldura, iar o alta se
înmagazinează sub forma compușilor fosfat-macro-energetici de tip A.T.P.
Așa cum se poate observa din definițiile procesului de anabolism și catabolism, practic
cele două conduc la dezvoltarea plantei, astfel că raportul dintre cele cele două laturi ale
metabolismului se modifică în decursul ontogenezei.
IV. ENZIMELE
Enzimele sunt biocatalizatori ai reacțiilor biochimice care au loc în plante, acestea
fiind alcătuite dintr-o grupare proteică (apoenzima) care determină specificitatea de
acțiune și un cofactor enzimatic alcătuit dintr-o grupare prostetică, ioni sau coenzime
(vitamine, ex. B1, citocromi etc.).
Apoenzima reprezintă o micromoleculă proteică a enzimei, sensibilă la temperaturi
ridicate, cu activitate catalitică. În structura sa se află situsul catalitic (zona distinctă în
care se leagă specifici substratul de reacție) și situsul alloseric (în cazul enzimelor
reglatoare, în care se leagă efectorul alloseteric – ihibator sau activator).
Enzimele catalizează reacțiile biochimice din celule, caracteristice pentru procesele
anabolice sau catabolice. Aceste reacții se desfășoară în diferite compartimente celulare și
care urmare se poate vorbi de o distribuție a enzimelor în celule. Astfel, enzimele
implicate în procesul de fotosinteză se găsesc în cloroplaste, cele ale ciclului Kerbs în
mitocondrii, enzimele ciclului glicolitic în citoplasmă etc. Numărul enzimelor în plate este
mare, iar unele sunt considerate de către cercetătorii biochimici ca esențiale. Cu titlu de
exemplu: Ribulozo-1,5-difosfat carboxilaza-oxigenaza (cunoscută și sub denumirea
RUBISCO), Fosfofructokinaza, Fenilalaninamoniuliaza (PAL), Fosfolipaza, Enzimele
pectice, Clorofilazele, Polifenoloxidazele, Ribonucleaza, α și β Amilaza, Ascorbatoxidaza,
Superoxiddismutaza (SOD), Catalaza, Aminociclopropancarboxilaza (ACC-sintaza),
Malatdehidrogenaza și piruvatdehidrogenaza, ș.a..
5
V. METABOLISMUL GLUCIDIC
1. Biosinteza glucidelor
Glucidele sunt primii compuși organici sintetizați de către plantele verzi autotrofe
pornind de la substanțe anorganice – CO2, H2O și substanțe minerale – în timpul fazei
enzimatice a procesului de fotosinteză. Această fază, denumită și ciclul Calvin, se
desfășoară în stroma clorplastului, utilizează cele două substanțe bogate în energie
produse în faza de lumină (ATP și NADH+H+) pentru fixarea CO2 de către enzima
RUBISCO și ulterior pentru biosinteza trozelor, primii compuși organici biosintetizați.
Ciclul Calvin se desfășoară în stroma cloroplastelor, în trei etape distincte, catalizate de
enzime specifice, prima dintre ele fiind RUBISCO.
Etapele ciclului Calvin sunt: 1. Fixarea CO2 de către ribulozo 1,5 difosfat în
prezența RUBISCO; 2. Reducerea acidului 3-fosfogliceric, produsul primar al
fotosintezei, până la aldehida 3-fosfoglicerică, în prezența ATP-ului și NADH+H+ și a
enzimelor glicerofosfat-kinaza și fosfoglicerilaldehid-3-dehidrogenaza; 3. Regenerarea
ribulozo-1,5-difosfatului.
2. Biodegradarea glucidelor
Poliglucidele de rezervă din legume și fructe, de exemplu zaharoza, amidonul, se
descompun prin degradere hidrolitică și fosforolitică în monoglucide care sunt utilizate în
procesul de glicoliză. În această etapă rezultă o parte din energia necesară desfășurării
proceselor celulare vitale. Poliglucidele de constituție (celuloza) din legume și fructe nu
prezintă un proces de degradare evidentă, conținutul acestora rămânând relativ constant.
6
Biosinteza acizilor grași, în principal a acizilor palmitic și oleic, este un proces care
înmagazinează o cantitate mare de energie. Pentru fiecare unitate de acetat convertită în
acizi grași, se consumă 2 moli de NADPH+H+ și 1 mol de ATP.
Gradul de saturare a lipidelor biosintetizate este dependent de temperatură. La
temperaturi coborâte se biosintetizează mai mulți acizi grași nesaturați, iar la temperaturi
ridicate mai mulți acizi grași saturați. Acest proces de sinteză a acizilor grași nesaturați la
temperaturi coborâte contribuie la creșterea rezistenței plantelor la ger datorită
posibilității acestora de a-și modifica faza de la sol la ger, care se desfășoară la
temperaturi mai coborâte.
În cazul semințelor oleaginoase, lipidele de rezervă sunt utilizate în procesul de
gluconeogeneză în care se biosintetizează glucidele necesare pentru procesul de creștere.
2. Biodegradarea lipidelor
Lipidele de rezervă, depozitate în sferozomi, sunt descompuse în prezența lipazelor
în glicerol și acizi grași. Aceste substanțe străbat membrana organului ajungând în
citoplasmă unde are loc etapa a două de biodegradare.
Glicerolul rezultat din descompunerea lipidelor poate fi fosforilat în citoplasmă, de unde
migrează în cloroplaste, unde întră în ciclul fotosintetic.
Biodegradarea acizilor grași are loc în glioxozomi și numai într-o mică măsură în
peroxizomi și mitocondrii. Acest proces se realizează prin β-oxidare, care se desfășoară
sub forma unei spirale, fiecare spiră corespunzând cu formarea unui acid gras cu 2 atomi
de cardon mai puțin și cu eliberarea unei molecule de acetil CoA (CH3-CO-S-CoA).
7
Din fosfoglicerat se biosintetizează glicina, serina și cisteina, în peroxizomi,
mitocondrii și cloroplaste;
Din fosfoenolpiruvat se biosintetizează triptofanul, fenilalanina și tirozina, în
cloroplaste;
Din oxalacetat se biosintetizează acidul aspartic, lizina, homoserina, metionina și
treonina, proces ce se desfășoară în plastide, necesitând un consum mare de
energie;
Din ribulozo-5-fosfat se formează histidina.
Aminoacizii dintr-o serie se pot transforma unii în alții, prin procesul de
interconversie, proces care are loc în citoplasmă.
2. Biosinteza proteinelor
Aminoacizii sunt utilizați pentru biosinteza proteinelor în procesul de translație a
informației genetice.
Genele sunt purtătoarele fiecărei informații genetice a fiecărui caracter ereditar.
Fiecare genă reprezintă un fragment de ADN în care informația genetică este codificată
printr-o secvență caracteristică de nucletide. O mutație la nivelul unei gene se traduce
printr-o proteină modificată, a cărei activitate biologică este alterată sau dispara. Această
mutație poate fi unori favorabilă, conferind organismului un caracter benefic, evoluții
speciilor de altfel având la bază tocmai selecția naturală a mutațiilor favorabile.
Biosinteza proteinelor are la bază transferul de informație de la ADN la proteină
prin intermediul ARN și a codului genetic constrituit din codoni. Un codon reprezintă o
succesiune de 3 nucleotide care codifică un aminoacid. În biosinteza unei proteine,
aminoacizii se succed exact în ordinea în care se succed codonii ARNm. Există 64 de
codoni, din care doar 61 codifică cei 20 de aminoacizi, iar 3 sunt codoni non-sens, care
indică sfârșitul mesajului, al informației genetice și prin urmare a biosintezei proteinei.
Codul geneic este universal, de la virusuri și bacterii, până la plante și animale
superioare, inclusiv om, iar mecanismul condificării se realizează prin transcripție și
translație.
Prin transcripție are loc biosinteza ARNm pe baza informației din ADN prin
transcrierea exactă a succesiunii de codoni ai genei în macromolecula acestuia. Biosinteza
proteinelor, respectiv asamblarea aminoacizilor în lanțul polipeptide se realizează în
ordinea dictată de ARNm, în procesul de translație.
Etapele biosintezei proteinelor sunt: 1. Activarea aminoacizilor; 2. Inițierea
biosintezei lanțului polipeptidic; 3. Elongația lanțului peptidic; 4. Încetarea biosintezei
proteice.
8
3. Biodegradarea proteinelor
Proteinele de rezervă, depozitate în veziculele proteice, sunt descompuse în prezența
proteazelor în aminoacizii corespunzători. Proteazele sunt biosintetizate în reticulul
endoplasmatic rugos și sunt transportate de veziculele derivate din acest organit până la
proteinozomii, transportul prin membranele veziculelor proteice realizându-se prin
pinocitoză.
Aminoacizii rezultați din biodegradarea proteinelor, străbat membrana veziculei
proteice și ajung în citoplasmă unde sunt dezaminați. Rezultă amoniac, care poate fi
utilizat pentru biosinteza unor noi aminoacizi, și cetoacizi care pot pătrunde în
mitocondrii unde sunt biodegradați prin ciclul krebs.
Utilizarea proteinelor ca substrat energetic are o importanță redusă în cazul
plantelor. În general, aminoacizii rezultați din biodegradarea substanțelor proteice sunt
folosiți pentru sinteza unor proteine noi, active sau de structură, care sunt necesare
plantelor în etapa respectivă. Acest proces de reînnoire a proteinelor se desfășoară pe
toată durata de viață a plantelor și constituie una dintre căile de adaptare a
metabolismului la condițiile mediului ambiant.
9
intermembranal în matricea mitocondrială conform gradientului de concentranție prin
ATP-sinteză generează ATP-ul.
10
Desfășurarea procesului de biodegradare anaerobă a glucidelor de rezervă din
organele plantelor menținute în atemosferă cu conținutul scăzut de oxigen și ridicat de
CO2, care generează condiții de anaerobioză parțială sau totală, asigură supraviețuirea
acestora o perioadă scurtă de timp, prin utilizarea cantităților reduse de energie
biochimică rezultată din aceste procese.
BIBLIOGRAFIE
Conf. Dr. Liliana Bădulescu, Biochimie Horticolă, curs ID – Universitatea de științe
agronomice și Medicină veterinară Bucuresti, Facultatea de Horticultură, pp. 99-134.
11