APLICAREA MĂSURILOR DE BIOSECURITATE ÎNTR-O UNITATE DE BOVINE

1
 CUPRINS
Partea I Consideraţii generale...................................................................................................5
Capitolul 1 CONCEPTUL DE BIOSECURITATE................................................................5
1.1 Principii generale de biosecuritate..............................................................................5
1.2. Izolarea exploataţiilor zootehnice...............................................................................6
1.2.1 Distanţele de protecţie sanitară.................................................................................6
1.3. Controlul circulaţiei.....................................................................................................9
1.4. Sanitaţia exploataţiilor zootehnice.............................................................................11
Capitolul 2 MĂSURILE GENERALE DE BIOSECURITATE.....12
2.1. Prezentarea fermelor..............................................................................................................12
2.1.1 Decontaminarea........................................................................................................14
2.1.2 Dezinsecţia...............................................................................................................18
2.1.3. Clasificarea dezinsecţiei..........................................................................................18
2.1.4. Deratizarea...............................................................................................................23
2.2. Valorificarea, neutralizarea şi distrugerea cadavrelor, deşeurilor şi confiscatelor de origine
animală..........................................................................................................................................28
2.2.1. Eliminarea cadavrelor şi altor subproduse necomestibile de origine animală........28
2.2.2. Cerinţe de igienă pentru colectarea şi transportul subproduselor de la animale şi a
produselor prelucrate....................................................................................................................30
2.2.3. Eliminarea prin îngropare şi distrugere a subproduselor de la animale .................30
2.2.4. Puţuri seci...............................................................................................................30
2.2.5. Platforme şi instalaţii pentru colectarea, depozitarea şi livrarea cadavrelor...........31
2.2.6 Eliminarea subproduselor de la animale prin ardere................................................31
Capitolul 3 PRINCIPII DE BIOSECURITATE SPECIFICE PENTRU EXPLOATAŢIA
DE BOVINE................................................................................................................................32
3.1. Instruirea îngrijitorilor...........................................................................................................33
3.2 Inspecţia animalelor...............................................................................................................33
3.3 Supravegherea stării de sănătate a bovinelor..........................................................................35
Partea a II-a Contribuţii proprii................................................................................................42
Capitolul 4 CERCETĂRI PROPRII..........................................................................................42
4.1 Scopul lucrării.........................................................................................................................42
4.2. Prezentarea fermei S.C. PANIFCOM S.R.L..........................................................................43
4.3. Prezentarea fermei EUROFERMA ZOOTEHNICĂ 20 DE CAPETE..................................50
4.4. Reguli de biosecuritate în unitatea S.C. PANIFCOM S.R.L...............................................54

2
 4.4.1. Proceduri pentru administrarea mortalităţilor.........................................................57
4.4.2. Proceduri pentru supravegherea şi menţinerea stării de sănătate şi a bunăstarii
animalelor......................................................................................................................................58
CONCLUZII................................................................................................................................59
ANEXE.........................................................................................................................................60
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................64

CAPITOLUL 1.
CONCEPTUL DE BIOSECURITATE

1.1 Principii generale de biosecuritate

Pentru a fi în măsură să înţelegem conceptul de biosecuritate, trebuie să studiem
provenienţa cuvîntului de igienă. Numele de igienă provine de la zeiţa Hygieia, din mitologia
greacă, divinitate socotită ca ocrotitoarea sănătăţii. Primele măsuri de igienă au fost cunoscute
din vremuri străvechi, cu 4000-5000 de ani î.e.n, la hinduşi, evrei, egipteni etc., aplicate sub
supravegherea atentă a preoţilor. Odată cu întemeierea unui nou stat în mileniul al III-lea î.e.n, o
atenţie centrală se va acorda drepturilor şi obligaţiilor celor care se ocupau de îngrijirea şi
tratarea animalelor.
Conceptul de biosecuritate este relativ nou şi încă nu s-a definit în dicţionare, dar el este
prezent în cărţile de specialitate şi pe Internet.
Biosecuritatea reprezintă o sumă de măsuri organizatorice şi tehnice, ce trebuie aplicate
într-o unitate zootehnică în vederea prevenirii introducerii, persistenţei şi răspândirii de agenţi
patogeni, astfel încât să fie prevenită apariţia bolilor transmisibile.
Acest concept de biosecuritate ne oferă garanţia de calitate a producţiei zootehnice, o
bunăstare a animalelor, în special o salubritate a produselor alimentare de origine animală şi în
mod deosebit a protecţiei sănătăţii publice de agenţi patogeni zoonotici, transmisibili la om.
În cadrul conceptului de biosecuritate stă la bază igiena animalelor domestice,
preocupându-se de menţinerea stării de sănătate şi urmăreşte în permanenţă să promoveze o
productivitate superioară. O aplicare corectă a măsurilor menite să păstreze integritatea
funcţională a organismului animal, trebuie să ducă în final la prevenirea apariţiei bolilor, la
reducerea morbidităţii, a pierderilor şi la o bunăstare animală.

3
 Ignorarea acestor măsuri duc la creşterea costurilor de producţie, ca urmare a
subproductivităţii şi a cheltuielilor cu combaterea bolilor.
Astfel, biosecuritatea are ca fundament trei principii de bază:
 Izolarea exploataţiilor zootehnice
 Controlul circulaţiei
 Sanitaţia exploataţiilor zootehnice

1.2 Izolarea exploataţiilor zootehnice

Amenajarea exploataţiilor zootehnice trebuie amplasată în regiunile care sunt favorizabile
procesului de producţie din punct de vedere economic şi climatic. De asemenea se vor lua în
calcul respectarea tuturor principiilor financiare, dar şi a celor zootehnice şi sanitar-veterinare.
Alegerea locului presupune respectarea unor condiţii, precum:
 Suprafaţa destinată complexului zootehnic să fie suficient de mare pentru
amplasarea construcţiilor şi anexelor, cu posibilitate de extindere pe viitor.
 Se vor evita terenurile plane ce pot complica evacuarea dejecţiilor şi încadrarea
exploataţiei agro-zootehnice în văile strâmte, neînsorite, din apropierea bălţilor, mediu favorizant
insectelor transmiţătoare de boli şi generatoare de disconfort.
 Terenul ales trebui să fie cu cel puţin 0,5 m deasupra nivelului maxim posibil al
apelor în cursul inundaţiilor.
 Posibilitatea de deplasare a muncitorilor de la locuinţe spre locul de muncă nu va
fi mai mare de 30 de minute.
 Aprovizionarea cu apă potabilă să fie suficientă pentru satisfacerea tuturor
cerinţelor.
 Distanţa faţă de sursa energetică să fie cât mai apropiată de unitatea agro-
zootehnică, dar reţelele de înaltă tensiune să nu tranverseze perimetrul fermei.
Izolarea în spaţiu a exploataţiei zootehnice se va realiza în special după distanţa faţă de
localităţi, cu scopul de a preveni difuzarea bolilor infecto-contagioase şi poluarea mediului
înconjurător.

1.2.1 Distanţele de protecţie sanitară

Distanţele de protecţie sanitară sunt sintetizate astfel:
 Distanţa faţă de drumuri trebuie să asigure o zonă de protecţie ce va preveni
contractarea unor boli, ce ar putea fi transmise prin mijloacele de transport şi praf. Normativul
sanitar veterinar privind amplasarea, proiectarea şi sistematizarea obiectivelor zootehnice şi de

4
industrie alimentară, aprobat prin Ordinul nr. 76 / 1979 al Ministerului Agriculturii şi Industriei
Alimentare, prevede ca perimetrul fermei de animale să nu fie mai aproape de:
 22 m de la drumurile naţionale, europene şi liniile de cale ferată;
 20 m de la şoselele judeţene;
 18 m de la drumurile comunale.

 Distanţele recomandate dintre diferitele unităţi zootehnice pentru asigurarea

prevenirii difuzării bolilor prin curenţii de aer şi insectelor purtătoare sunt:
 100 m - între fermele avicole cu pui de carne;
 50 m – între staţia de incubaţie şi diferite ferme avicole;
 50 m – între fermele avicole cu păsări adulte şi fermele avicole cu tineret;
 500 m – între fermele (sectoarele) de păsări cu linii pure şi cele cu bunici;
 1500 m – între fermele avicole şi abatorul de păsări;
 100 – 200 m – între unităţile cu animale de blană şi celelalte unităţi
zootehnice;
 1500 m – între fermele de porci/păsări de reproducţie şi celelalte ferme
zootehnice.
 Distanţele faţă de unităţile industriale şi faţă de locurile publice de odihnă se
stabilesc în baza prevederilor Legii de protecţie a mediului nr. 137/1995 şi a Ordinului
ministrului Pădurilor şi protecţiei mediului nr. 125/1996. Obţinerea autorizaţiei de mediu se va
elibera doar după efectuarea unui studiu de impact asupra mediului.
 Distanţele de protecţie sanitară între zonele locuite şi construcţiile zootehnice se
stabilesc pe baza studiilor de impact asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului înconjurător,
luându-se în considerare Normele de igienă recomandările privind mediul de viaţă al populaţiei,
aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 536 din 1997. Distanţele minime de protecţie
sanitară recomandate între zonele protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort, sunt
următoarele:
 Ferme de cabaline: 100 m
 Ferme de îngrăşătorii de taurine, până la 500 de capete: 200 m
 Ferme şi îngrăşătorii de taurine, peste 500 de capete: 500 m
 Ferme de păsări, până la 5.000 de capete: 500 m
 Ferme de păsări cu peste 5.000 de capete şi complexe avicole industriale:
1.000 m
 Ferme de ovine: 100 m
 Ferme de porci, până la 2.000 de capete: 500 m

5
  Ferme de porci între 2.000- 10.000 de capete: 1.000 m
 Complexe de porci cu peste 10.000 de capete: 1.500 m
 Spitale veterinare: 30 m
 Grajduri de izolare şi carantină pentru animale: 100 m
 Abatoare, târguri de vite şi baze de recepţie a animalelor: 500 m
 Depozite pentru colectarea şi păstrarea produselor de origine animală: 300 m
 Platforme sau locuri pentru depozitarea gunoiului de grajd, în funcţie de
mărimea exploataţiilor agro-zootehnice deservite: 500 m
 Platforme pentru depozitarea gunoiului porcin: 1.000 m
 Staţii de eupurare a apelor reziduale de la fermele de porcine, sub 10.000 de
capete: 1.000 m
 Cimitire de animale, crematorii: 200 m
 Depozite controlate de reziduri solide: 1.000 m
 Camere de tratare biotermică a gunoaielor: 100 m.
Luând în calcul că obiectivele zootehnice generează mirosuri, gaze nocive, pulberi şi
microorganisme, asigurarea acestor distanţe între exploataţiile zootehnice şi centrele locuite este
necesară. Legea prevede că aceste distanţe pot fi modificate prin studii de impact avizate de
institutele de specialitate.
În practică, Consiliile judeţene cuprind aceste dispoziţii în planuri urbanistice zonale.
Adăposturile pentru creşterea animalelor în curţile persoanelor particulare (de cel mult
5 capete porcine şi 5 capete bovine) se amplasează la cel puţin 10 m de cea mai apropiată
locuinţă învecinată şi se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort
vecinilor.
 Distanţa dintre construcţii în cazul unităţilor de interes agro-zootehnic se
stabileşte în funcţie de cerinţele igienice, de asigurare a iluminării naturale şi de pază contra
incendiilor. Cerinţele igienice sunt necesare în prevenirea transmiterii bolilor prin intermediul
sistemelor de ventilaţie, astfel asigurând un aer curat, neviciat. Între adăposturile cu parter şi etaj
se va asigura o distanţă minimă de 10 m şi 6 m în cazul adăposturilor – parter fără padocuri,
distanţe aplicate doar dacă gurile de ventilaţie sunt executate corect şi amplasate corespunzător.
Pentru asigurarea iluminării naturale a adăpostuilor distanţa dintre acestea trebuie să fie cel puţin
egală cu de două ori înălţimea adăpostuilor (obstacolelor).
Normele de prevenire şi de stingere a incendiilor prevăd asigurarea distanţelor în raport
cu gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor.
Acestea variază în funcţie de materialele folosite în construcţia adăposturilor, precum:
 10 m pentru adăposturile confecţionate din materiale rezistente la foc

6
  12 – 20 m pentru adăposturile din materiale semi-rezistente la foc, semi-
combustibile, combustibile şi inflamabile.

1.3 Controlul circulaţiei

Controlul circulaţiei în unităţile agro-zootehnice reprezintă principalul mod de a combate
infestarea acestora cu germeni patogeni ce pot duce la un impact negativ, astfel încât circulaţia
oamenilor, a animalelor, a vehicuelor, a materialelor etc., va fi atent supravegheată.
Intrarea personalului în fermă se va face printr-un filtru sanitar prevăzut cu trei încăperi
(camera pentru echipamente de stradă, camera cu duş, camera pentru echipamentul de fermă).
Filtrul sanitar trebuie să fie dotat cu materiale de protecţie (cizme, salopete, halate, bonete etc.),
cu săpun, substanţe dezinfectante, prosoape, aparat pentru pulverizat lichide etc. Săptămânal (sau
ori de câte ori este nevoie) echipamentul va fi spălat şi dezinfectat prin metode adecvate.
Dulapurile pentru echipamentul de protecţie şi de lucru vor fi prevăzute cu orificii, care să
însumeze 200-300 cm2 la fiecare uşă, fapt ce uşurează dezinfecţiile prin aerosoli de formol. În
fermele mari, cu personal numeros, se construiesc vestiare-filtru mai mari, cu două linii de
circulaţie separate, pentru bărbaţi şi pentru femei. La intrarea şi ieşirea din încăperile destinate
schimbării îmbrăcămintei de stradă şi a încălţămintei cu echipamentul de fermă, vor fi amplasate
tăviţe dezinfectoare. Asemenea la intrarea în adăpost se va amenaja un sistem de spălare şi
dezinfecţie a mâinilor îngrijitorilor, iar pentru dezinfecţia încălţămintei o tăviţă dezinfectoare.
Personalul de serviciu (mecanici, electriceni, fochişti, tractorişti), chiar dacă nu intră în
contact cu animalele, vor respecta programul de spălare şi dezinfecţie ca şi personalul din fermă
(duş şi schimb de haine pentru persoane, dezinfecţie cu formalin pentru echipament).
Adăposturile pentru cabalinele de muncă se recomandă să fie amplasate aproape de
intrarea în fermă. În acest mod se evită transversarea incintei la fiecare intrare şi ieşire a cailor şi
a căruţelor.
În fermele zootehnice de tip intensiv, cu o singură specie de animale, se constituie, de
regulă, sectoare funcţionale, pe categorii de vârstă sau de producţie, care trebuie separate prin
gard prevăzut cu loc de trecere şi cu dezinfector. Astfel, sectoarele din adăposturi vor fi
amplasate încât circulaţia animalelor în cadrul fluxului tehnologic să se facă fără intersectarea
fluxului. Capacitatea acestora trebuie să fie pefect corelată, aşa încât să se asigure posibilitatea
aplicării principiului igienic totul plin – totul gol (all in – all out).

7
 Rampele de livrare a materialelor şi a produselor de origine animală, depozitul de furaje
concentrate, trebuie să fie amplasate la marginea zonei de producţie, având porţile de acces în
gardul de protecţie, astfel ca introducerea în această zonă a furajelor şi a produselor animaliere să
se facă prin tranzitarea numai în aceste spaţii, fără ca mijloacele de transport din exteriorul
fermei să intre în zona de producţie sau mijloacele de transport din interior să iasă în afara
acestei zone.
Accesul persoanelor străine în fermă va fi interzis. În fermele avicole, în mod deosebit
este interzis accesul persoanelor care deţin păsări sau vin în contact cu acestea. Restricţia
priveşte în egală măsură rudele, prietenii, tehnicenii veterinari etc.
Aprobarea vizitei trebuie să fie temeinic motivată şi de măsuri severe de protecţie: duş,
echipament de protecţie, decontaminarea cizmelor şi a mâinilor etc. Adesea se folosesc
echipamente de culori diferite pentru diferite categorii de angajaţi.
Modul de circulaţie al angajaţilor este conceput, astfel încât să minimalizeze posibilitatea
contaminării încrucişate.

1.4 Sanitaţia exploataţiilor zootehnice

Sanitaţia exploataţiilor zootehnice depinde de calitatea cu care se execută operaţiunile de
decontaminare, dezinsecţie şi deratizare specifice, precum şi distrugerea cadavrelor, în acest mod
se va preveni contaminarea mediului din ferme.

CAPITOLUL 2
MĂSURILE GENERALE DE BIOSECURITATE

2.1 Prezentarea fermelor

In vederea cercetarii, s-au selectat doua ferme zootehnice, principalul criteriu de selectie
a fost cel al numarului de animale din unitate.
SC Panifcom SRL Iaşi, este o ferma cu un efectiv de aproximativ 600 capete bovine din
Holstein-Friză, si a fost înfiinţată în anul 2008 şi are ca obiect de activitate creşterea vacilor de
lapte, care se desfăşoară într-o unitate reconstruită şi modernizată în conformitate cu cele mai
bune tehnici în domeniu din Europa. Ca amplasament ea se gaseste in satul Broşteni, comuna
Vlădeni din judetul Iaşi.
Cea de-a doua unitate, Euroferma zootehnică 20 de capete amplasată în Comuna
Golăeşti, Sat Golăeşţi, Loc. Iaşi, a luat naştere în anul 2008 cu ajutorul fondurilor Sapard si a

8
investitilor proprii. Euroferma zootehnica detine in prezent un efectiv de 70 capete din Holstein-
Friză si Bălţată Românească.
Măsurile de biosecuritate sunt sintetizate în funcţie de fiecare fermă în parte şi au strânsă
legătură cu specia, categoria de animale, tehnologia de creştere şi alte condiţii stabilite.
Administrarea eficientă a unei unităţi zootehnice necesită elaborarea acestor norme de
biosecuritate generală, precum:
 Delimitarea zonelor distincte funcţional în:
a) Zona administrativă-gospodărească
b) Zona de producţie
a. Zona administrativă acoperă doar construcţiile sub aspect auxiliar, precum: birourile,
parcul de autovehicule, staţia de dezinfecţie a maşinilor, cantina.
b. Zona de producţie este destinată adăposturilor pentru animale, anexele pentru
depozitarea furajelor, magazia pentru produsele de origine animală, bascula pentru cântărirea
animalelor, centrala termică şi alte obiective cu caracter de exploatare a animalelor.
Împrejmuirea zonei de producţie se va realiza cu ajutorul unui gard, cu o înălţime de 1,5-
1,8 m, pentru limitarea sau chiar excluderea contactului dintre personalul celor două zone dar
mai ales difuzarea de materiale, substanţe ce ar putea contamina întreaga zonă de producţie.
Delimitarea zonei de producţie se va realiza în funcţie de caz, pe categorii de vârsta sau
sectoare pe specii şi producţie. În unităţile zootehnice mixte, cu diverse specii de animale,
sectoarele se pot forma pe specii despărţindu-se prin garduri şi plantaţii de pomi, sub forma unei
perdele de protecţie. Doar în cazul fermelor mixte de mici dimensiuni, cu un număr mai mic de
animale şi de adăposturi, despărţirea acestora prin garduri nu se practică.
În cadrul acestei zone este necesar să se prezinte o singură intrare (excepţie făcând
fermele de taurine, care au două), astfel încât circulaţia oamenilor, a animalelor, a vehiculelor, a
materialelor etc. , să poată fi strict supravegheată. Pentru autovehicule, pe drumul de acces al
acestora, se recomandă amenajarea unui dezinfector rutier, în care se pune soluţie dezinfectantă.
Acestea vor trece prin dezinfector, astfel încât întreaga circuferinţă a roţilor să fie
umectată cu soluţia dezinfectantă. Alături se va amplasa o pompă carosabilă, sau un alt tip de
aparat de dezinfecţie, cu care se pulverizează, când este necesar, caroseria autovehiculelor şi a
altor obiecte ce se introduc în zonă de producţie.
Necesar pentru fermele mari este prezenţa unui minimum de obiective sanitare veterinare:
un punct sanitar veterinar, în care se vor depozita medicamentele, produsele biologice şi
instrumentarul necesar, fie un pavilion sanitar veterinar, amenajat corespunzător cu specificul
fermei (staţionar, farmacie, depozit pentru pesticide, punct de tăiere de necesitate, dulapuri

9
frigorifice, sală de autopsie, containere pentru depozitarea confiscatelor, crematoriu etc.) Aceste
obiective trebuie amplasate în incinta zonei de producţie, dar la perifiria acesteia.
 Împrejmuirea zonei de producţie cu gard;
 Stabilirea distanţei dintre construcţii în raport cu cerinţele igienice şi de pază contra
incendiilor;
 Interzicerea accesului personalelor străine în fermă;
 Amplasarea unei construcţii destinante filtrului sanitar veterinar şi vestiar pentru
personal;
 Instalarea carantinei profilatice pentru animalele noi aduse în fermele care nu aplică
principiul circuitului închis, cu ajutorul amenajării adăposturilor de carantină. Înainte de
intrarea animalelor în carantină, acestea vor fi riguros dezinfectate şi deratizate.
Carantina profilactică va începe cu identificarea şi individualizarea animalelor (crotaliere,
tatuare etc.), verificarea documentelor sanitare ce însoţesc animalele, examenul clinic minuţios,
stabilindu-se programul acţiunilor sanitare veterinare ce se vor efectua pe întreaga perioadă de
carantină.
Conform instrucţiunilor de aplicare a Legii sanitare veterinare, carantina profilactică are o
durată de 60 de zile, timp în care se vor efectua examene clinice zilnice şi unele examene de
laborator.
Nu se recomandă a se efectua teste de depistare a bolilor şi operaţiuni imunoprofilactice
în primele 10 zile, excepţie făcând unele situaţii deosebite. Doar după această perioadă se vor
executa examene serologice, alergice, parazitologice, micologice etc., în raport cu specia animală
şi bolile suspicionate.
Ridicarea măsurilor de carantină profilactică se va face de către autoritatea veterinară
care a examinat animalele la intrarea în carantină.
Se vor lua măsuri pentru izolarea animalelor bolnave şi suspecte, a celor moarte sau tăiate
de urgenţă şi interzicerea folosirii, vânzării sau distribuirii produselor de origine animală
provenite de la aceste animale, precum şi scoaterii din fermă a furajelor, gunoiul şi a altor
materiale.
Asigurarea tuturor facilităţilor utilate pentru executarea necropsiilor şi pentru depozitarea
cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii, până la preluarea acestora de
către firma specializată, cu care s-a încheiat un contract.
 Scoaterea şi depozitarea dejecţiilor, a gunoiului, astfel încât să nu constituie surse de
transmitere a bolilor;
 Aplicarea măsurilor de decontaminare, dezinsecţie şi deratizare specifice.

10
 Decontaminarea, Dezinsecţia, Deratizarea
În complexulul măsurilor de biosecuritate a animalelor, un loc deosebit îl ocupă acţiunile
de decontaminare, dezinsecţie şi deratizare. Acţiuni care se impun pentru prevenire şi combatere
a microorganismelor şi paraziţilor care pot determina la om sau animale boli transmisibile sau
disconfort. Microorganismele, indiferent de gruparea taxonomica de care aparţin, sunt răspândite
peste tot, fiind întâlnite în aer, apă, sol, alimente, furaje, obiecte de inventar etc.
Fiecare metodă în parte este precis reglementată, obligatorie pentru toate complexele
zootehnice şi se execută în mai multe etape şi operaţiuni ce se derulează într-o anumită
succesiune.

2.1.1 Decontaminarea
Prezenţa microorganismelor pe elementele mediului ambiant sau pe ţesuturi ale
organismului poartă numele de contaminare.
Decontaminarea are în alcătuire ansamblul măsurilor prin care se realizează distrugerea,
neutralizare sau îndepărtarea din mediul extern, ce provoacă infecţii la om şi animale. Ea este
principalul mijloc de prevenire, combatere şi eradicare a bolilor infecţioase şi parazitare.
Ca primă funcţie a decontaminării menţionăm capacitatea ei de a anula proprietăţile
infectante a agenţilor infecţioşi şi parazitari.
Decontaminarea microbiană nu este echivalentă cu sterilizarea deoarece, prin sterilizare
se asigură distrugerea în totalitate a formelor microscopice de viaţă.
Gama de substanţe chimice ce se folosesc în decontaminare este foarte extinsă, dar foarte
puţine dintre acestea îndeplinesc condiţiile unui bun decontaminant şi anume:
 Spectru de acţiune care să cuprindă toate formele de existenţă ale microorganismelor;
 Efect rapid şi total;
 Toxicitate redusă pentru om şi animale;
 Difuzabilitate rapidă şi pernetrabilitate mare;
 Miros agreabil şi cu uşurinţă în manevrare.
Decontaminarea poate fi, în funcţie de scopul urmărit şi momentul aplicării de două
tipuri:
A. Preventivă
Decontaminarea preventivă are rolul de a evita apariţia bolilor transmisibile la om şi la
animale. Periodic, la intervale bine stabilite se vor decontamina adăposturile de animale,
padocurile, utilajele, obiectele de inventar, mijloacele de transport etc.
Pentru a se preveni formarea pragului infecţios este obligatorie utilizarea permanentă a
dezinfectoarelor fixe amplasate la intrarea în fermă, ca o măsură de decontaminare profilactică.

11
 Numărul acestor acţiuni de decontaminare depinde de fluxul tehnologic şi situaţia
epizootologică din zonă. Unităţile ce practică sistemul de creştere extensiv vor aplica
decontaminarea profilactică de două ori pe an: primăvara după ce animalele au fost scoase la
păşunat şi toamna înainte de întoarcerea lor în stabulaţie.
Exploataţiile de tip intensiv, subordonate principiului totul plin-totul gol, vor aplica la
sfârşitul fiecărui ciclu de creştere, după depopulare.
Spitalele, clinicile şi dispensarele veterinare, fabricile de prelucrare a produselor de
origine animală şi a celor de făinuri proteice, vor fi supuse zilnic decontaminării profilactice.
Dacă decontaminarea se efectuează numai pe suprafeţe iar aerul va rămâne
nedecontaminat, se recomandă asigurarea unui repaus sanitar al adăpostului, de două săptămâni.
B. De necesitate
Decontaminarea de necesitate este necesară în cazul când unitatea se confruntă cu cazuri
de boli infecţioase şi parazitare, în stadii incipiente sau de evoluţie a focarului. Ea are rolul de a
preveni,combate şi de a limita difuzarea agenţilor patogeni în întregul complex zootehnic.
Decontaminarea de necesitate include:
 Decontaminare curentă şi
 Decontaminare finală
Decontaminarea curentă se utilizează pentru distrugerea germenilor patogeni eliminaţi de
animalele infectate şi din afara focarului. Acţiunea este continuă, ea fiind aplicată zilnic sau de
câte ori e necesar pe zi, are un caracter riguros, înăsprită în majoritatea cazurilor şi generală
(animale, dejecţii, persoane, echipament, unelte, adăposturi etc).
Decontaminarea finală se excută doar la finalizarea proceselor de stingere a focarului şi
înaintea ridicării stării de carantină. Măsură ce se va aplica după o deratizare riguroasă şi
dezinsecţie atunci când este necesar.
Tehnica decontaminării cuprinde următoarele operaţiuni:
 Curăţirea mecanică
 Curăţenia sanitară
 Decontaminarea propriu-zisă
Curăţenia mecanică reprezintă evacuarea tututor materialelor solide, dejecţilor lichide,
resturilor de furaje şi aşternut etc., care ar putea fi contaminate.
Curăţenia sanitară reprezintă înlăturarea tuturor impurităţilor de pe toate suprafeţele
şi obiectele supuse decontaminării, printr-o spălare exigentă cu apă rece, apă caldă sub presiune,
dar detergenţi. Prin această etapă se curăţă doar un procent de 30-60 % dintre germenii patogeni
şi parazitari.

12
 Decontaminarea propriu-zisă se referă la mijloacele prin care se aplică acest procedeu.
Eficienţa acestei aplicaţii depinde de o serie de factori, precum:
o Rigurozitatea cu care s-a curăţat mecanic şi sanitar,
o Mijlocul de decomtaminare ales,
o Cantitatea şi concentraţia folosite,
o Modalitatea de aplicare,
o Timpul de contact.
Ordinea operaţiunilor de decomtaminare se desfăşoară astfel:
 Se vor scoate din funcţionalitate instalaţiile electrice, pentru a se evita eventualele
accidente prin electrocutare şi incendiu;
 Aplicarea substanţei decontaminante slabe prin umectarea tuturor suprafeţelor
interioare şi a utilajelor, ustensilelor din adăpost;
 Demontarea tuturor părţilor ce se pot detaşa din adăpost şi depozitarea lor într-un
loc amenajat special, unde vor fi supuse curăţirii şi decontaminării;
 Strângerea gunoiului şi transportarea acestuia la platformă sau incinerarea lui;
 Aspirarea prafului;
 Spălarea suprafeţelor decontaminabile, cu ajutorul unui jet de apă sub presiune;
 Efectuarea reparaţiilor necesare reluării procesului de producţie în conformitate
cu tehnologia de creştere şi cu prevederile programului sanitar-veterinar;
 Refacere curăţenie mecanică;
 Remontarea părţilor detaşabile;
 Aplicarea mijlocului de decontaminare cel mai eficient.
Pentru decontaminare se pot folosi o serie de mijloace mecanice, fizice sau chimice.
 Mijloace chimice – se utilizează curăţenia mecanică, operaţiune de îndepărtare a
materiilor organice sau de altă natură; prin această tehnică numărul de total
germeni poate fi redus cu aproximativ 60 %.
 Mijloace fizice – în decontaminare sunt folosite: lumina solară, căldura, frigul,
ultrasunetele şi radiaţiile (ultraviolete, ionizante, ultrasunete).
 Mijloace chimice – utilizate pe scară largă în zootehnie şi industria alimentară;
Produse utilizate în vederea decontaminării:
- Clorul şi compuşii lui
- Soda caustică
- Acidul sulfuric
- Varul
- Atlantolul 9/4

13
 - Oocide
- Formolul
- Soda calcinată
- Bromura de cetilpiridium
- Virconul
- Long life 250S
- Catiorom
- Iodoforii
- Sanajodul
- Qautersanul
- Alcafoam

2.1.2 Dezinsecţia
Dezinsecţia reprezintă asamblul de măsuri şi mijloace prin care se urmăreşte distrugerea
insectelor şi acarienilor care vehiculează şi transmit boli infecto-contagioase şi parazitare la om
cât şi la animale.
Acţiunile de dezinsecţie sunt reglementate prin Normele şi măsurile sanitare veterinare
elaborate în baza Legii sanitare veterinare prin Programul acţiunilor strategice de supraveghere,
profilaxie şi combatere a bolilor de animale , de prevenire a bolilor transmisibile de la animale la
om şi de protecţie a mediului. Conform acestui ultim act normativ , dezinsecţia este o acţiune
obligatorie de a cărei execuţie răspund proprietarii animalelor.
Se face permanent în funcţie de intensitatea invaziilor, prin formaţii proprii sau prin
unităţi specializate , pe bază de contract economic.
Dacă nu s-ar face această dezinsecţie , insectele şi acarienii pot produce pagube prin
distrugerea / degradarea produselor de origine animală sau prin crearea unor condiţii improprii
finalizării lor.
Datorită capacităţii lor de adaptare , acestea se pot întalni în cele mai diferite locuri:
adăposturi, magazii, depozite agroalimentare, grupuri sociale etc. Unele dintre ele sunt : muştele,
păduchii, puricii, ploşniţele , căpuşe, ţânţari. Ele pot irita animalele, le tulbură liniştea în grajd
sau pe păşune , sug sângele, pot provoca anemie mortală (la puii de găină) sau mai rău le
afectează starea de sănătate , prin trecere de la un cadavru la animal sau de la animal la animal ,
pot transporta viruşi, bacteria, ouă de paraziţi intestinali, protozoare. La rândul lor, acestea se
împart în vectori, active fiind cei ce transmit bolile prin înţepare şi vectori pasivi sunt cei ce
transmit bolile datorită agenţilor patogeni, pe care îi poartă dintr-un loc în altul , pe corpul sau pe
tubul lor digestiv.

14
 Realizarea aceste acţiuni este greoaie datorită numărului mare de specii sau de indivizi, a
capacităţii mari de înmulţire, mobilitate mare, a adaptării lor la diferite condiţii de mediu
provocând astfel probleme deosebite din punct de vedere tehnic, organizatoric şi financiar.

2.1.3. Clasificarea dezinsecţiei

Eficienţa dezinsecţiei este condiţionată de gradul de cunoaştere a biologiei specie care se
combate, de extinderea zonei în care se execută acţiunea şi de modul de alegere a produsului
(substanţei active).
Dezinsecţia se împarte după:
 Extindere
1. locală
2. generală
 scopul aplicarii măsurilor
1) profilactică – cuprinde ansamblul de măsuri şi mijloace de prevenire şi de
combaterea insectelor şi acarienilor în adăposturi sau pe păşuni. Aceste măsuri se fac 2 ori/an sau
în perioadele de vid sanitar după depopulare a adăposturilor.
2) de necesitate – vizează distrugerea permanentă a insectelor în toate obiectivele
din exploataţiile zootehnice, de pe corpul animalelor şi pe păşuni.

Clasificarea mijloacelor de dezinsecţie

Mijloacele de dezinsecţie se împart în:
 mijloace nespecifice – se aplică permanent şi vizează reducerea de hrană, a
locurilor de depunere a ouălelor şi dezvoltare a larvelor, prin menţinerea unei igiene optime a
adăposturilor, punctelor de tăiere, lăptării, magazii, grupuri sanitare, bucătării furajere etc.
 mijloace specific – reprezintă aplicarea dezinsecţiei în toate obiectivele din
exploataţii.
 Mecanice – vizează mijloacele igienice de reducere a sursei de hrană şi de
înmulţire, montarea plaselor de sârmă sau material plastic la ferestre şi uşi pentru evitarea
invaziilor şi folosirea capcanelor şi a benzilor adezive.
 Fizice – sunt caracterizate printr-o extindere redusă, temperatură ridicată :
1) Ardere - se aplică doar obiectelor de mică valoare: bucăţi de lemn, reziduuri
zootehnice
2) Fierbere – se face timp de 15 minute pentru echipamentul de protective, paturi
3) Opărirea cu apă clocotită – se face pentru distrugerea căpuşelor , păduchilor din
adăposturi, pentru dezinsecţia obiectelor din pânză

15
 4) Aerul supraincalzit - pentru dezinsecţizarea păturilor, împletiturilor din pânză,
îmbracaminte, material care nu se deteriorează la temperaturi ridicate
5) Flambarea – se aplică pentru distrugerea insectelor, acarienilor şi ouăle acestora.
Se foloseşte în adăposturile de păsări, cuşti de iepuri invadate de păduchi, căpuşe. Se realizează
cu ajutorul lămpilor de benzină, petrol sau cu ajutorul generatorului de flăcări Swing – fog
 Chimice - sunt cel mai frecvent utilizate şi constau în utilizarea unor substanţe
chimice, denumite insecticide. Eficienţa acestora este dată de: stabilitatea insecticidului folosit,
natura substratului pe care se aplică substanţa, corectitudinea operatorului şi respectarea
condiţiilor de lucru. Forma de prezentare a acestor substanţe poate fi : lichidă, solidă, aerosoli
sau gaze.
Din punct de vedere chimic, insecticidele pot fi: organice şi anorganice. După modul de
pătrundere în organismul insectei, pot fi: de contact sau respiratorii.
După forma asupra cărei acţionează, pot fi: acaricide, larvicide, ovocide. Pentru a folosi
aceste substanţe trebuie respectate următoarele condiţii: să nu fie toxice pentru om şi animale, să-
şi menţină proprietăţile de contact cu factorii din mediul extern, să nu aibă mirosuri placate, să
fie ieftine şi să se aplice cu uşurinţă. Insecticidele se împart în:

1) Insecticide de contact
a) Insecticide de sinteză– reprezentate de o serie de compuşi chimici. Aceştia pot fi:
organo-fosforice – au acţiune de şoc, nu sunt remanente, nu distrug ouăle de paraziţi şi sunt
toxice pentru om şi animal (D.D.T.P.,CLOROFOS,MALATION,FOROTOX), organo- clorurate
– sunt solubile numai în solvent organic, au efect remanent şi nu distrug ouăle de paraziţi
(D.D.T.,H.C.H.ALDRIN,TOXAFEN, DIELDRIN), carbamati – au acţiune de şoc sistematică
asupra insectelor şi acarienilor.
b) Insecticide de origine vegetală– combat insecticidele, acarienii şi ectoparaziţii
(Nicotina, Anabazina, Piretroidele, Rotenoidele)
2) Insecticide anorganice– sunt toxice pentru om şi animale. Se utilizează pentru
combaterea dăunătorilor plantelor, dezinsecţia mijloacelor de transport, localuri publice etc.
3) Insecticide în stare gazoasă– acţionează pe cale respiratorie, sunt toxice pentru
om şi animale şi sunt utilizate doar în încaperi/ adăposturi etanşeizate.
 Biologice– sunt inofensive pentru om şi animal şi se aplică pe suprafeţe mari de
teren.

Forme de administrare a insecticidelor

16
 Insecticidele, indiferent de component, se prezintă sub formă de pulberi, emulsii,
fumegaţii, soluţii.
Pulberile sunt amestecuri de substanţe active pe suport de talc sau cenuşă. Se aplică prin
pulverizare pe echipamente de protectie, diverse obiecte sau pentru formarea de baraje
protectoare împotriva insectelor şi distrugerea lor de pe corpul animalului.
Soluţiile se prepară cu ajutorul solvenţilor organici, se dispersează sub formă de picături
fine cu ajutorul unor aparate.
Fumegaţiile permit răspândirea insecticidului sub forma unor particule foarte fine. Se
utilizează benzi impregnante cu insecticide organo-clorate şi organo-fosforate, la care se adaugă
o substanţă chimică şi se arde lent.

Dezinsecţia în fermele zootehnice

Eficienţa acestei măsuri de dezinsecţie depinde de: igiena corespunzatoare prin:
strângerea şi depozitarea controlată a gunoiului de grajd, amenajarea şi întreţinerea spaţiilor
verzi, asanarea bălţilor, îndepărtarea apelor reziduale şi a apelor stagnate de pe teren şi sanţurilor
drumurilor de acces, controlul sistematic al animalelor şi aplicarea tratamentelor.
Dezinsecţia se face de 2 ori pe an sau când se impune în funcţie de invazia insectelor.

Dezinsecţia adăposturilor pentru animale

Dezinsecţia se face după ce animalele au fost scoase din adăposturi, cuşti, padocuri sau
păşuni.
Etape de urmat:
 Se deconectează instalaţia electrică
 Se efectuează curăţirea mecanică
 Se spală toate suprafeţele cu jet de apă sub presiune
 Rigolele şi canalele de scurgere se desfundă şi se spală cu apă sub jet cu presiune
 Fosele colectoare se vidanjează
Dezinsecţia propriu zisă se face cu echipe special ce sunt instruite pentru modul de lucru
şi regulile de protecţia muncii.
În adăposturile pentru bovine şi porcine avem de parcurs următoarele etape:
 Evacuarea gunoiului şi resturilor furajere
 Depozitarea pe platforma de gunoi
 Vidarea foselor colectoare

17
  Spălarea şi decontaminarea sistemelor de colectare
Pentru dezinsecţia în adăposturi pentru animale se foloseşte : Detox -25, Lindatox,
Colorofos, Forotox, Neguvon.

Dezinfecţia în lăptarii si punctele de colectare, livrare şi prelucrare a laptelui constă

în:
 Curăţirea permanentă
 Văruirea încaperilor
 Montarea plaselor de sârmă la fereastră
 Acoperirea instalaţiilor de răcire a laptelui, vaselor de depozitare
 Folosirea de momeli umede

Dezinsecţia locuinţelor aferente se face pentru menţinerea condiţiilor de igienă din

aceste încaperi, evitându-se eventualele treceri ale insectelor în adăposturi, se distrug muştele,
ţânţarii, puricii prin pulverizare la uşi şi ferestre.

A) Măsuri de prevenire, combatere a invaziilor insectelor şi acarienilor

Aceste măsuri de combatere şi de prevenire se referă la: eliminarea permanentă şi
completă a materiilor organice, a dejecţiilor din adăposturi şi din incintele exploataţiilor
zootehnice, utilizarea unor containere cu capac pentru recoltarea avortonilor, placentelor, resturi
menajere.
Combaterea raţională a insectelor şi acarienilor trebuie să aibă în vedere : expertizarea
zonei de lucru pentru a stabili specia de insecte si acarieni dăunătoare, gradul de infestare,
obiectivele şi suprafeţele ce vor fi supuse dezinsecţiei, metoda de dezinsecţie, insecticidal şi
necesarul din acesta, pregătirea zone ce urmează a fi tratată, prin igienizarea spaţiilor, evacuarea
animalelor, instruirea personalului asupra măsurilor de prevenire a intoxicaţiilor, efectuarea
dezinsecţiei, controlul eficacităţii lucrării, aerisirea adăposturilor , spălarea frontului de adăpare
şi furaje etc.

B) Măsuri de protecţia muncii în lucrările de decontaminare microbiană ,

dezinsecţie şi deratizare
Se va face protecţia muncii personalului operator şi al unităţii zootehnice prin:
respectarea tehnicii de lucru, folosirea echipamentului de protecţie, respectarea timpului de lucru
în mediul toxic, executarea gazărilor numai în prezenţa personalului medical dotat cu

18
autosalvare. Apoi se va face instruirea personalului exploataţiilor zootehnice şi animalelor
despre acţiunea de combatere microbiana, dezinsecţie, deratizare, aplicarea unor substanţe
nocive. Se va supraveghea prin paznici bine instruiţi obiectivele supuse dezinsecţiei, se va
executa apoi aerisirea spaţiilor înainte de introducerea animalelor în adăposturi făcandu-se doar
cu avizul medicului veterinar.
În caz de accident se va acorda primul ajutor şi apoi se va asigura transportul de urgent la
spital a celor accidentaţi. Aceste măsuri de prin ajutor se referă printe altele, după caz, la
scoaterea la aer curat, dezbrăcarea de hainele contaminate, provocarea vomei, administrarea de
purgative, spălături stomacale, spălarea tegumentelor, administrarea de antidote etc.

2.1.4. Deratizarea
Cuprinde un complex de măsuri care, aplicate judicios, urmăreşte distrugerea tutror
rozătoarelor dăunătoare.
Combaterea rozătoarelor (au caracteristici ecologice şi biologice specifice) se realizează
prin mijloace:
- distructive directe (au ca efect exterminarea rozătoarelor);
- preventive (împiedică înmulţirea rozătoarelor prin crearea unor condiţii
nefavorabile de viaţă).
Mijloacele distructive directe sunt după modul de acţiune a acestora: mecnaice, chimice,
biologice.
Mijloacele mecanice sunt reprezentate de curse, capcane, vîrşe, gropi, cilindri capcană,
care au rolul de a prinde şi omorâ rozătoarele, sau de ale captura. Au eficienţă redusă; se
utilizează doar atunci când numărul şobolanilor şi şoarecilor este mare.
Mijloacele chimice sunt denumite şi raticide/rodenticide. Sunt substanţele ce acţionează
pe cale digestivă/respiratorie, cu efectul toxic este determinat de însuşirile specifice substanţei,
capacitatea de absorbţie, timpul de eliminare din organism. Substanţele chimice pot fi lichide,
solide sau gazoase.sunt reprezentate de substanţe rodeuticide anorganice şi organice care la
rândul lor sunt vegetale şi de sinteză.
1. Rodenticide anorganice – sunt toxice pentru om şi animale
Fosfura de Zn (Zn3(PO)2III
- pulbere cenuşie-negricioasă, insolubilă în H2O
- în mediul acid din stomac se descompune în H2 fosforat
- moarte prin edem pulmonar şi colaps circulator
- doza letală 75-150 mg/kg copr şobolan şi 150-200 mg/kg corp şoarece
În amestec cu talc/momeli sub formă de pulbere 5-10%. Se prepară din:

19
 - suport alimentar 3 kg
- fosfură de zinc 60 g
- ulei comestibil 300 ml
- codiment (ananas, scorţişoară etc) 30 g
În ulei se introduc componentele ce duc la obţinerea unor momeli ce se răspândesc la
întâmplare prin locurile frecventate de rozătoare.

Carbonat de bariu (BaCO3)

- pulbere albă insipidă, inodoră, insolubilă în apă;
- în contact cu HCl sin sucul gastric formează BaCl2 foarte toxică pentru animal;
- acţionează asupra sistemului nervos provocând paralizii; doza letală este de 0,6-1
g/kg greutate vie;
- se foloseşte în momeli, sub formă de pulberi, în amestec cu talc/caolin.

Sulfura de thaliu (ThS)

- pulbere cristalină albă;
- insipidă, inodoră, solubilă în apă caldă;
- acţionează asupra sistemului nervos şi afectează glanda endocrină
- doza letală 50-70 mg/kg greutate vie şobolan şi 50 mg/kg greutate vie şoareci;
- preparatul comercial “Zelio” conţine 1-3% substanţă toxică;
- soluţia concentrată pentru îmbibarea boabelor de cereale şi se colorează cu
fuxină/eozină în roşu sau violet.

Anhidrida arsenioasă (şoricioaica)

- pătrunde în organism pe cale digestivă/respiratorie/cutanată;
- provoacă paralizie;
- doza toxică este de 50-100 mg/kg greutate vie şobolan;
- momenli cu o concentraţie de 5-8% din ulei/untură/brânză de
vaci/codimente/preparate din carne pui.

Fluoruri şi fluorosilicaţi

- se utilizează sub formă de pulberi cu talc, în concentraţii de 10-30% momeli alimentare.

Rodenticide organice de origine vegetală

20
 specii de plante ce conţin principii activi toxici foarte activi:
- ceapa de mare (Scilla maritima) conţine glucoziz toxici (scillarenul, scillitoxina)
ce acţionează asupra S.N.C., centrii respiratori, centri vasomotori. Doza letală 0,5 g/kg corp
şobolan. Se utilizează în momeli în care se încorporează aceşti principii toxici
- strychnus nux vomica (stricnina) este o pulbere cristalină cu gust acrişor; doza
letală este de 2 mg/kg corp şoareci şi 5 mg/kg corp la şobolani; se utilizează în momeli.

Rodenticide organice de sinteză

Au o largă răspândire şi utilizare cu o electivitate deosebită pentru rozătoare.
WARFARINA este derivat al hidroxicumarinei. O pulbere alb-gălbuie, amorfă şi solubilă
în apă. Are acţiune anticoagulantă pentru homeoterme, determină hemoragii interneDoza letală
este de 60 mg/kg corp şobolani şi se obţine printr-un consum de 3-4 zile consecutiv astfel încât
este un toxic cumulativ.
Se utilizează în momeli alimentare, în concentraţie de 0,5-1%. Se utilizează sub formă de
soluţie 0,5% pentru împregnarea boabelor de cereale. Se găsesc şi produse comerciale precum:
Rozitox, Rozitan, Ratitox. Se livrează şi în amestec cu pudra talc producând Warfarat pentu
prăfuire.
Produşi din import ce conţin derivaţi ai hidroxicumarinei: Racumin-57, Zoocumarin,
Brumolin.

ANTU (-Naftil-Tio-Ureea)
Este o pulbere de culoare cenuşie/cafeniu-murdar; conţine 60-70% substanţă activă; are
acţiune toxică selectivă pentru şobolanii adulţi (tineretul este mai rezistent).
Produsele comercializate : Antran 80% substanţă activă; Deratan 40/80% substanţă
activă.
Pulberile se aplică în jurul orificiilor, galeriilor, locurilor de trecerea şobolanilor, sub
formă de benzi late de 20-30 cm. Substanţa toxică este ingerată când animalele îşi fac toaleta.
Moartea survine în 10-27 ore prin edem pulmonar; momeli se folosewc mai puţin deoarece
conţin 1-3% substanţă activă.

Monoclorhidrina glicerinei
Este un lichid uleios, gălbui, cu gust dulceag. Doza letală este de 0,15 g/kg corp şobolan.
Se foloseşte sub formă de soluţie apoasă 20% pentru prepararea momelilor. Produsul comercial
este denumit Deratim.

21
 Mijloace biologice de combatere a rozătoarelor
Se utilizează agenţi microbieni care produc infecţii mortale. Se utilizează culturi
bacteriene pe scară redusă pentru că sunt toxice pentru om şi animale. Factorii biologici utili în
lupta împotriva rozătoarelor sunt duşmanii naturali ai acestora (mamifere/reptile.păsări).

II. Mijloace preventive de combatere a rozătoarelor

Au ca principal obiectiv crearea unor condiţii neprielnice rozătoarelor care să
limiteze/anuleze înmulţirea respectiv răspândirea.
Acţiuni:
- menţinerea unei curăţenii perfecte în fermele agrozootehnice (înlăturarea
gunoiului şi a resturilor furajere);
- întreţinerea şi repararea periodică a magaziilor.adăposturilor, încăperilor, pentru a
împiedica accesul rozătoarelor în interior;
- realizarea morţii prin înfometare/inaniţie;
- astuparea orificilor/galeriilor din adăposturi/magazii.padocuri.parcuri de furaje
prin umplerea cu sticlă pisată şi mortar din ciment;
- înlăturarea posibilităţilor de pătrundere a rozătoarelor în adăposturi prin instalarea
unor grătare metalice la gurile de ventilaţie/canalizare şi aplicarea unor plase de sârmă groasă pe
partea externă a pereţilor până la 0,5 m înălţime de la sub nivelul solului şi 0,5 m adâncime sub
nivelul solului.

Combaterea rozătoarelor în fermele zootehnice

- Aplicarea măsurilor de deratizare simultan în toate obiectivele din fermă (magazii,
adăposturi, parc de furaje.
- Respectarea unui orar trimestrial/semestrial pentru realizarea deratizării.
- Folosirea unor substanţe eficace prin asigurarea dozei letale (acestea exclud
operaţiile fenomenului de rezistenţă).
- Strângerea zilnică a cadavrelor de rozătoare şi distrugerea prin incinerare sau
îngropare.

Tehnica deratizării
- se scot animalele din adăpost pentru a evita îmbolnăvirea prin intoxicare;
- se aplică substanţe deratizante fără a efectua curăţenia mecanică;

22
 - se depistează orificile galerii şi se pun în jurul lor benzi late de 20-30 cm cu
pulbere ANTU/OXICUMARIN|;
- se răspândesc momeli în locurile circulate de rozătoare;
- prin utilizarea de momeli alimentare (slănină, carne tocată cu mărar şi codimente,
brânză, şuncă afumată, mezeluri, pâine cu ulei+usturoi, peşte) ce se omogenizează foarte bine cu
substanţe toxice (Ba, CO3, Th, S, Zn3(PO4) - fosfură de Zn, ANTU, Warfarină);
- se utilizează pentru pregătirea momelilor, linguri de lemn/metal inoxidabil;
- se folosesc fragmente de cca. 5 g/şobolani şi 2 g/şoareci;
- dacă deratizarea se face prin gazare se utilizează tablete de Phostoxin şi Delicia
PH3 care se introduc în galerii care apoi se astupă ;
- cadavrele se distrug prin incinerare şi se aruncă la puţul sec;
- după ce s-au aplicat substanţele deratizante, adăpostul se închide şi se scrie în
locurile vizibile “Pericol de moarte”.

Dacă animalele nu se evacuaează din adăpost, momelile şi pulberile toxice se aplică în

locurile circulate de rozătoare şi unde nu au acces animalele (parcul de furaje, depozite de
concentrate, grinzile de susţinere a acoperişului, pervazul ferestrelor etc.)
Cadavrele de rozătoare se adună şi se distrug. Pentru a preveni îmbolnăvirile (intoxicaţii)
se vor respecta urmatoarele etape:
- se utilizează echipe speciale de lucrător;
- se manipulează substanţe toxice utilizând măşti de tifon/vată;
- se va evita consumul de alimente/lichide ş.a. substanţe în timpul lucrului;
- la încheierea lucrului se va proceda la spălarea mâinilor cu apă şi săpun,
dezinfecţia mâinilor şi a echipamentului;
- se interzice accesul animalelor (oamenilor în spaţiile deratizate pe toată perioada);
- materialele utilizate pentru transportul/manevrarea/răspândirea substanţelor
deratizarea vor fi distruse prin ardere sau îngropare.

Metode de identificare a substanţelor rodenticide

1. Identificarea derivaţilor oxicumarină
(Warfarină, Warfarat, Ratitox, Rozitan etc) prin metoda Meltzer
- proba suspectă se tratează cu alcool etilic timp de 60 minute;
- se filtrează;
- lichidul filtrat se evaporă pe o baie de apă;

23
 - după răcire, reziduul se tratează cu 3 ml HNO 3 fumans care în prealabil este
încălzit 3 minute în baia de apă care fierbe;
- după răcire, amestecul se toarnă într-o pâlnie de separare ce conţin 10 ml apă
distilată;
- se adaugă 3 ml benzen şi se agită;
- după separarea benzenului, reziduul este turnat într-o eprubetă uscată peste care se
adaugă 4 ml NaOH şi se agită;
- prezenţa coloraţiei galben spre brun arată existenţa derivaţilor cumarinici, iar
coloraţie roşu intens arată existenţa cumarolului.
- Prin această metodă se poate evidenţia 10 mg cumaril şi 20 mg Warfarină.

2. Identificarea derivaţilor -Naftil-Tio-Ureici

(ANTU, ANTAN, DERATAN, DERATOX, ANTIRAX)
Metoda cu acid acetic
- se introduc în eprubetă 3-4 ml/mg din proba suspectă;
- se adaugă 1 ml acid acetic + picături de apă de Br până la coloraţia galbenă;
- se alcalinizează cu soluţie de NaOH 20%;
- apare o coloraţie violetă care arată existenţa -Naftil-Tio-Ureei
Metoda cu molibdat de amoniu
- 30-40 g din proba de analizat se tratează cu alcool într-un pahar Berzelius;
- în alcoolul decantat se adaugă câteva picături de molibdat de amoniu şi 1-2
picături de acid sulfuric concentrat;
- dacă apare o coloraţie albastru-violet proba este pozitivă (indica existenţa ANTU)
Măsuri şi tehnici de evidenţiere a insecticidelor
Identificarea substanţelor organo-clorurate se face prin :
 Metoda colorimetrică cu reactivul Kantridrol –Piridina
 Metoda Kontz
 Metoda microcristaloscopiei
Identificarea substanţelor organo – fosforate se face prin tehnica Jackimovici.

2.2. Valorificarea, neutralizarea şi distrugerea cadavrelor, deşeurilor şi

confiscatelor de origine animală.

24
2.2.1. Eliminarea cadavrelor şi altor subproduse necomestibile de origine animală
Dacă în urmă cu un deceniu, la sfârşitul mileniului doi, tratarea clasică a problemei
inactivării cadavrelor şi a altor subproduse organice de origine animală nu se punea în discuţie,
în prezent această problemă este foarte controversată. In acest sens este acceptată noţiunea de
eliminare a cadavrelor şi altor subproduse de origine animală care cuprinde şi valorificarea,
neutralizarea şi distrugerea acestora, dar şi alte metode. Eliminarea cadavrelor şi a altor
subproduse necomestibile de origine animală prezintă o importanţă deosebită, pe de o parte din
punct de vedere economic, iar pe de altă parte sub raportul prevenirii şi combaterii bolilor
transmisibile şi a poluării mediului. Cadavrele şi alte subproduse de origine animală
necomestibile reprezintă un risc epidemiologie, direct şi indirect.
Riscul direct se înregistrează în cazul în care cadavrele provin la animale bolnave de boli
transmisibile.
Riscul indirect se înregistrează în situaţia în care cadavrele provin de la animale moarte
din alte cauze decât produse de noxe animate deoarece constituie suport nutritiv, pentru
dezvoltarea celor mai importanţi vectori (insectele şi rozătoarele).
De asemenea, cadavrele şi celelalte materii organice de origine animală, constituie surse
de poluare a factorilor naturali de mediu, prin compoziţia şi produşii odoranţi rezultaţi din
descompunerea lor. Fenomenele negative arătate se pot evita prin organizarea raţională a
colectării, evacuării, conservării, transportului şi prelucrării operative a acestor materii organice,
care în anumite condiţii, prevăzute prin acte normative aşa cum este ordinul MAPAM nr.
723/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileşte reguli de sănătate cu privire
la subprodusele de la animale, ce nu sunt destinate consumului uman, pot reprezenta importante
surse pentru producerea de făinuri proteice. De asemenea se pot prelucra pentru obţinerea de
grăsimi industriale, coarne, păr etc. Operativitatea prelucrării condiţionează calitatea făinurilor
proteice, a subproduselor arătate, deci eficienţa economică a prelucrării acestora.
Apariţia şi apoi evoluţia encefalopatiei spongiforme bovine (BSE), a schimbat radical
concepţia privind folosirea făinurilor proteice de origine animală cu excepţia celei de peşte.
În acest context, aspectul epidemiologie a ecarisării teritoriului a trecut pe primul loc, importanţa
economică fiind o consecinţă a controlului bolilor.
Legislaţia sanitară veterinară românească prevede obligativitatea eliminării cadavrelor şi
a materiilor organice de origine animală prin transformare în făinuri proteice şi grăsimi
industriale, dar nu exclude neutralizarea în cimitirele de animale şi puţurile seci (trebuie să existe
în fiecare comună) şi distrugerea prin incinerare şi coincinerare când situaţia epidemiologică o
impune. În baza normelor sanitare veterinare, exploataţiile zootehnice sunt obligate să

25
construiască sau să amenajeze, cu avizul organelor sanitare veterinare, spaţii sau locuri speciale
pentru colectarea, depozitarea şi livrarea cadavrelor şi a altor materii organice de origine animală
la organizaţiile acreditate de autoritatea veterinară competentă, precum şi locuri de îngropare sau
de ardere, în situaţia în care acestea nu sunt preluate pentru prelucrarea sau când raţiuni sanitare
veterinare impun această soluţie.
Transportul cadavrelor şi a altor materii de origine animală trebuie să se facă cu mijloace
de transport etanşe, special carosate şi autorizate anual de direcţiile sanitare veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor. In situaţii speciale, cadavrele se pot transporta şi cu alte autovehicule, cu
menţiunea că acestea vor fi etanşate cu folii de piolietilenă, pe care se vor pune paie, rumeguş
sau nisip îmbibat cu soluţii microbicide. La destinaţie aceste materiale vor fi incinerate sau
îngropate.

2.2.2. Cerinţe de igienă pentru colectarea şi transportul subproduselor de la

animale şi a produselor prelucrate

Subprodusele de la animale se identifică pentru a se putea asigura colectarea, depozitarea

şi transportul separat.
Produsele prelucrate se identifică pentru a putea fi depozitate şi transportate separat.
Identificarea se face printr-o etichetă pe care se scrie: numai pentru colectare şi procesare
în cazul materiilor din categoria I-a şi a produselor prelucrate obţinute din acestea; a nu se utiliza
pentru consum uman în cazul materiilor din categoria a III-a şi a nu se utiliza în consum animal
pentru materiile din categoria a II-a, cu excepţia dejecţiilor şi conţinutului tractusului digestiv, şi
a produselor prelucrate obţinute din acestea.
Documentele comerciale şi sanitare veterinare se păstrează cel puţin doi ani. Transportul
de subproduse de categoria I şi II trebuie să aibă loc în condiţii de temperatură, care să evite
riscul pentru sănătatea omului, iar a celor de categoria a III-a se face în condiţii de refrigerare sau
congelare.

2.2.3. Eliminarea prin îngropare şi distrugere a subproduselor de la animale

Cadavrele şi alte subproduse ce nu sunt destinate consumului uman care nu pot fi
colectate pentru prelucrare industrială vor fi obligatoriu neutralizate sau distruse.
Neutralizarea se realizează prin îngropare în cimitire de animale, în gropi amplasate în
vecinătatea unităţilor zootehnice sau prin introducerea în puţuri seci.
Distrugerea în afara întreprinderilor de incinerare sau coincinerare se poate realiza prin
ardere în crematorii, gropi şi şanţuri.

26
 2.2.4. Puţuri seci
Puţurile seci sunt construcţii destinate neutralizării cadavrelor şi altor materii de origine
organică, care se amplasează în aceleaşi condiţii ca şi cimitirele de animale, cu deosebirea că apa
freatică trebuie să fie la minimum 10 m adâncime. Acestea au un diametru de 2-3 m şi o
adâncime de 8-9 m. Pereţii şi pardoselile puţurilor seci trebuie să fie impermeabile, construite
din diferite materiale (piatră, cărămidă arsă, prefabricate, chesoane din beton armat etc). Pentru
evitarea scurgerii apei meteorice în puţurile seci pereţii acestora depăşesc nivelul terenului cu 50-
80 cm, iar deasupra lor sunt amplasate acoperişuri în două ape. La partea superioară, puţurile
sunt prevăzute cu o placă din beton (pantă de scurgere spre interior), care are central o
deschidere cu capac pentru preluarea lichidelor şi introducerea cadavrelor. După fiecare
încărcare capacul se închide.
Necropsierea cadavrelor, când acest fapt este permis din punct de vedere sanitar veterinar,
se face pe placa de beton care acoperă puţul.
Puţurile seci prezintă o serie de dezavantaje aşa cum ar fi: costul ridicat al construcţiei,
riscul potenţial al transmiterii unor boli infectocontagioase, în cazul folosirii masei organice
descompuse ca îngrăşământ.
.

2.2.5. Platforme şi instalaţii pentru colectarea, depozitarea şi livrarea cadavrelor

Conform prevederilor actelor normative sanitare veterinare, exploataţiile zootehnice sunt

obligate să-şi asigure containere, platforme betonate, mijloace şi instalaţii speciale, pentru
colectarea, depozitarea şi livrarea cadavrelor.
Platforma betonată se amplasează la marginea unităţii, în imediata apropiere a
împrejmuirii, iar instalaţiile de depozitare la nivelul acesteia, de asemenea manieră încât
descărcarea să se facă direct în vehiculul beneficiarului.
Cadavrele păsărilor se colectează în containere etanşe, care după golire se supun unor
severe acţiuni de decontaminare microbienă. La locul de colectare al cadavrelor se amenajează
spaţii adecvate pentru efectuarea necropsiilor. După necropsierea cadavrelor se procedează, după
caz, la livrarea pentru incinerare. Livrarea cadavrelor se face sub controlul medicului veterinar,
care are obligaţia de a verifica şi gradul de etanşare a mijlocului de transport, precum şi
efectuarea decontaminării microbiene la terminarea operaţiunii de încărcare. De asemenea,
acesta va elibera certificatul sanitar veterinar de transport. După terminarea livrării, platforma şi
instalaţiile se supun acţiunilor de decontaminare microbienă şi dezinsecţie, după caz.

27
 2.2.6 Eliminarea subproduselor de la animale prin ardere
Arderea este o metodă frecvent folosită pentru distrugerea cadavrelor şi subproduselor de
la animale ce nu sunt destinate consumului uman. Aceasta se poate realiza în gropi, şanţuri şi
crematorii, incineratoare şi coincineratoare.
Incinerarea în gropi şi şanţuri se practică în special în cazul restricţiilor sanitare
veterinare de transport a cadavrelor şi a imposibilităţii preluării acestora pentru prelucrarea
industrială.
Gropile şi şanţurile (se sapă în cruce) trebuie să aibă suprafaţa şi adâncimea suficient de
mare pentru ca să cuprindă între malurile sale cadavrele suspendate pe şine de metal şi cantitatea
de lemn necesară (2,5m3/animal mare) pentru ardere.
După suspendare, cadavrele sunt supuse operaţiunii de deschidere a marilor cavităţi şi
sunt stropite cu petrol sau motorină (8-10 l/animal), după care li se dă foc.
Arderea în gropi şi şanţuri prezintă o serie de dezavantaje aşa cum ar fi: consumul
suplimentar de forţă de muncă necesar pentru îngroparea resturilor, folosirea unor însemnate
cantităţi de combustibil; riscul potenţial al difuzării unor boli transmisibile în anumite situaţii
(ardere incompletă); poluarea atmosferei.
Crematoriile sunt construcţii speciale formate dintr-un cuptor cu injector, având pereţii
căptuşiţi cu cărămizi refractare, planşeul din grătar metalic, iar uşile cu orificii pentru admisia
aerului. Pentru asigurarea exhaustării gazelor de ardere, crematoriile au coşuri, a căror înălţime
este proporţională cu capacitatea acestora. Cel mai' frecvent se folosesc pentru realizarea arderii
cadavrelor combustibilii lichizi şi gazoşi şi mai rar cei solizi.
Incinerarea sau coincinerarea reprezintă metoda cea mai sigură pentru eliminarea
subproduselor de la animale care nu sunt destinate consumului uman, pentru sănătatea
animalelor, sănătatea publică şi protecţia mediului. Aceste metode deosebit de eficiente sunt greu
accesibile pentru moment în ţara noastră, datorită preţurilor foarte ridicate.

CAPITOLUL 3
PRINCIPII DE BIOSECURITATE SPECIFICE PENTRU EXPLOATAŢIA DE BOVINE

Aceste princiipii sunt menite să îmbunătăţească standardele de bunăstare ale bovinelor.

Ele nu reprezintă o listă completă şi nu sunt menite să înlocuiască părerea experţilor, cum ar fi
cea a medicilor veterinari care consultă animalele.

28
 În general, cu cât este mai mare dimensiunea sau productivitatea unei ferme, cu atât este
nevoie ca personalul să fie mai competent şi să aibă mai multă grijă pentru a preveni apariţia
problemelor de bunăstare. Nu trebuie să se facă nici o modificare a modului de întreţinere a
animalelor, a echipamentului sau a modului de producţie până când nu se iau în calcul posibilele
efecte asupra bunăstării animalelor.

3.1 Instruirea îngrijitorilor

Legislaţia de protecţia animalelor se aplică atât proprietarilor, cât şi oricăror altor persoane care
îngrijesc bovinele.
Managerii fermei trebuie să se asigure că personalul care îngrijeşte animalele este în
număr suficient şi cunoaşte cerinţele de bunăstare ale bovinelor. Îngrijitorii pot influenţa cel mai
mult bunăstarea animalelor şi de aceea trebuie să li se asigure o instruire adecvată, atât practică,
cât şi teoretică. Îngrijitorii din fermele de bovine trebuie să stăpânească următoarele operaţiuni:

Manevrarea animalelor
Identificarea animalelor prin aplicarea de crotalii auriculare
Prevenirea şi tratarea cazurilor de şchiopături usoare
Administrarea medicamentelor
Acordarea primului ajutor pentru bovinele rănite sau bolnave
Ecornare
Mulgere

Este deosebit de important ca îngrijitorii să poată acorda ajutor vacilor care fată.
Îngrijitorii care se ocupă de igiena copitelor trebuie să primească o instruire adecvată. Viţeii
trebuie să vină în contact direct cu îngrijitorii în mod periodic, pentru ca, în cazul în care vor fi
ulterior duşi pe păşune, să poată fi manipulaţi cu uşurinţă. Grupurile de animale nu trebuie
amestecate, în special dacă unele dintre animale nu au fost ecornate.

3.2 Inspecţia animalelor

Animalele din sistemele intensive de creştere trebuie să fie inspectate amănunţit
cel puţin o dată pe zi. Toţi îngrijitorii trebuie să fie familiari cu comportamentul normal al
bovinelor şi să observe semnele de boală sau de stres. Aceste semne includ:

 Nelinişte

29
Separare de grup
Comportament anormal
Scăderea greutăţii corporale
Pierderea apetitului
Scăderea bruscă a apetitului
Scăderea bruscă a producţiei de lapte
Constipaţie
Diaree
Lipsa rumegării
Scurgeri din nări sau din ochi
Hipersalivaţie
Tuse persistentă
Respiraţie neregulată sau accelerată
Odihnă în poziţii anormale
Articulaţii inflamate
Şchiopătură
Mastită
Manevrarea bovinelor

Bovinele trebuie să fie lăsate să se deplaseze în propriul lor ritm, fără a fi grăbite de
îngrijitori, câini sau vehicule. Trebuie tratate cu blândeţe, în special în zonele alunecoase sau
lângă colŃuri. Îngrijitorii nu trebuie să strige la animale, să le ameninţe sau să le lovească. Dacă
se folosesc beţe pentru ghidarea animalelor, acestea nu trebuie să fie ascuţite. Folosirea
bastoanelor electrice în cazul bovinelor adulte trebuie evitată cât mai mult posibil. Suprafaţa pe
care se mişcă bovinele trebuie inspectată pentru ca animalele să nu se rănească în timpul
deplasării. Suprafeţele din ciment nu trebuie să fie alunecoase. Pentru manevrarea animalelor se
pot folosi boxe de contenţie, porti mobile şi culoare special amenajate. Aceste culoare ar trebui
să fie curbe, nu cu unghiuri drepte.

Transportul bovinelor în afara fermei

Animalele nu trebuie să fie suspendate prin mijloace mecanice, nici ridicate de coarne, de
cap, de picioare sau de coadă. Nici o persoană nu trebuie să folosească forţă excesivă pentru a
controla animalele. Pentru încărcarea şi descărcarea animalelor, îngrijitorii trebuie să cunoască
următoarele principii:

30
 Folosirea câmpurilor vizuale (bovinele au un câmp vizual larg, dar au o zonă
oarbă în spatele lor) şi a zonelor de retragere
Folosirea zonelor luminoase (bovinele preferă să se deplaseze de la lumină spre
întuneric).

Marcarea bovinelor

Legea impune aplicarea de crotalii auriculare tuturor bovinelor, de către o persoană

competentă, pentru ca animalul să nu sufere inutil. La aplicarea crotaliilor trebuie să se respecte
regulile de igienă. Crotaliile trebuie poziţionate corect, evitându-se vasele mari de sânge şi
marginile cartilajului. Dacă se folosesc benzi sau lanţuri poziţionate în jurul gâtului, acestea
trebuie poziţionate în asa fel încât să nu rănească animalul. Dacă se folosesc vopseluri pentru
marcarea temporară, acestea trebuie să fie netoxice.

3.3 Supravegherea stării de sănătate a bovinelor

Printre măsurile necesare pentru menţinerea stării de sănătate a animalelor se numără şi
igiena adăposturilor, management-ul corect, ventilaţia eficientă si vaccinarea pentru anumite
boli.
În anumite zone geografice în care există deficienţe în anumite minerale, trebuie să se
suplimenteze dieta animalelor cu elementele necesare. Bovinele trebuie să primească supliment
de magneziu la începutul primăverii sau în momentul înţărcării.

Controlul mastitelor din sezonul cald include următoarele măsuri:

 Stoparea mulsului
 Aplicarea de „dopuri mamare”
 Controlul muştelor, în special din iulie până în septembrie, prin folosirea de
crotalii auriculare impregnate cu insecticide sau de soluţii pour-on sau spray-uri
cu insecticide
 Evitarea păşunilor cu populaţii mari de muscide, cum ar fi cele aflate în
apropierea apelor curgătoare

Aprecierea stării de întreţinere a bovinelor

31
 Această procedură trebuie aplicată în special în anumite momente, cum ar fi înţărcarea,
fătarea, începutul şi momentul de vârf al lactaţiei.
Dieta animalelor trebuie ajustată în funcţie de starea lor de întreţinere.

Biosecuritatea

Biosecuritatea se referă la reducerea riscului de apariţie şi diseminare a anumitor boli

şi se poate realiza printr-un bun management, o bună igienă, reducerea stresului şi
programe eficace de deparazitare şi de vaccinare.
Transportul bovinelor reprezintă un risc pentru transmiterea de boli infecţioase. De
aceea, bovinele trebuie transportate numai în vehicule care au fost curăţate şi dezinfectate.
riguros. La cumpărarea unui animal trebuie obţinute informaţii exacte în privinţa
vaccinărilor şi deparazitărilor care s-au efectuat.
În ferme trebuie să existe o zonă de carantină în care animalele pot fi izolate şi
observate înainte de a intra în contact cu alte animale.

Şchiopăturile

Schiopătura la animale este un semn de disconfort şi o manifestare a durerii la nivelul

membrului respectiv. Acest fenomen afectează atât bunăstarea animalului, cât şi nivelul
producţiei. De aceea, bovinele cu schiopături grave nu trebuie să fie cazate pe pardoseli
de ciment, ci pe aşternut. Dacă un procent mare din totalul efectivelor de vaci manifestă
şchipături severe, aceasta poate reprezenta un indicator al bunăstării precare la nivelul
fermei.
Vacile care şchioapătă trebuie să fie consultate de către un veterinar, iar dacă
şchiopătura nu poate fi tratată este preferabil ca animalul să fie sacrificat decât să sufere
în continuare. Dacă transportul animalului la abator i-ar cauza acestuia mai multă durere,
atunci este de preferat să se facă sacrificarea în interiorul fermei. De asemenea, vacile
care nu pot sta în picioare fără ajutor sau care nu pot face sprijin pe toate patru membrele
în staţiune sau în mers, nu trebuie să fie transportate în afara fermei.

32
Paraziţii externi si interni

Infestaţiile cu paraziţi trebuie controlate prin deparazitări periodice, după sfatul

veterinarului. Programele de deparazitare trebuie adaptate pentru fermele organice.

Instrumentarul pentru tratamente şi vaccinări

Instrumentarul folosit pentru tratamente si vaccinări trebuie să fie curăţat şi
dezinfectat.
Pentru injecţii trebuie folosite seringi şi ace sterile, pentru a evita abcesele.
Toate acele trebuie colectate în cutii. Îngrijitorii trebuie fie instruiţi în privinţa
administrării de tratamente per os sau injectabil.

Animale bolnave

Animalele bolnave trebuie să primească îngrijire imediată şi, dacă este nevoie, să fie
izolate în adăposturi speciale, amenajate cu aşternut uscat.
Trebuie exclusă posibilitatea ca animalul să sufere de o boală infecţioasă declarabilă.
Animalele bolnave izolate trebuie inspectate în mod periodic. Trebuie să li se ofere
apă la discreţie şi hrana necesară. Vacile trebuie mulse dacă este cazul.
Dacă un animal aflat în stare gravă nu răspund ela tratament, acesta trebuie sacrificat
în fermă prin mijloace care să-i provoace cât mai puţină suferinţă. Animalele care suferă
de boli incurabile, cum ar fi bola mucoaselor, care au fost otrăvite sau au dureri cronice,
trebuie să fie sacrificate.
Când o vacă este incapabilă să se ridice, perioada de boală poate fi scurtată dacă se
acordă îngrijiri adecvate. Zona în care vaca stă culcată trebuie să fie acoperită cu aşternut
uscat. Vaca trebuie să primească apă şi hrană la discreţie. Trebuie să fie întoarsă de pe o
parte pe alta în mod frecvent, pentru a preveni rănile decubitale. Nu trebuie să se încerce
ridicarea animalului înainte ca acesta să fie consultat de către medicul veterinar, deoarece
mişcarea ar putea agrava suferinţa animalului.
Nici un animal nu va fi transportat dacă nu este apt pentru călătoria respectivă, dacă
nu s-au luat măsuri pentru îngrijirea sa în timpul călătoriei şi la destinatie, precum si
dacă transportul i-ar putea cauza suferinţă. Se consideră că un animal este inapt pentru
o călătorie dacă este bolnav, rănit, infirm sau epuizat, dacă este posibil să fete în timpul
călătoriei, dacă a fătat în cele 48 de ore anterioare călătoriei sau dacă este nou-născut cu

33
buricul nevindecat.
Un animal inapt de a călători nu poate fi transportat decât dacă este dus la un
veterinar pentru tratament sau la cel mai apropiat abator pentru a fi sacrificat, dar şi în
aceste situaţii numai dacă transportul nu cauzează suferinţă animalului.
În situaţii de urgenţă poate fi necesară sacrificarea imediată a animalului aflat în
suferinţă. Este preferabil ca animalul să fie sacrificat de către o persoană special instruită
şi în orice caz trebuie ca sacrificarea să se facă cu minim de suferinţă.
În situaţii care nu sunt urgenţe, dar care impun sacrificarea animalelor în fermă,
aceasta trebuie făcută numai de către persoane special instruite şi prin metode admise.
Aceste metode includ:
 Asomarea prin folosirea unui pistol cu bolt captiv sau a unui asomator
electric, după care se poate face jugularea animalului.
 Împuşcarea, caz în care animalul trebuie omorât cu un singur glonţ în cap.
Trebuie să existe registre privind toate tratamentele administrate animalelor, precum
şi toate cazurile de mortalităţi.

Hrănirea şi adăparea

Animalele trebuie să primească hrană în conformitate cu cerinţele lor fiziologice,

în funcţie de vârstă şi de specie şi în cantitate suficientă pentru a le menţine o stare de
întretinere bună.
Toate animalele trebuie să aibă acces la hrană la intervale care să fie în
conformitate cu cerinţele fiziologice ale speciei lor, în afara faptului în care un medic
veterinar recomandă altceva.
Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursă de apă şi să primească suficientă
apă zilnic pentru a-şi asigura necesarul de fluide.
Trebuie urmărit ca furajele de volum pentru bovine să existe în cantitate
suficientă, iar suplimentele nutritive să nu se administreze în exces. Orice schimbare în
dietă trebuie făcută în mod treptat. Trebuie să existe suficient furaj de volum pentru a
reduce riscul împăştării sau al laminitelor.
Vasele pentru apă trebuie amplasate în zone în care să fie ferite de murdărire, în
care există un risc scăzut ca apa să îngheţe în anotimpul rece, şi într-un spaţiu suficient de
larg pentru ca mai multe bovine să se poată adăpa confortabil la un moment dat. Aceste
vase trebuie curăţate zilnic şi verificate pentru fisuri. Adăpătorile automate trebuie de
asemenea verificate zilnic.

34
 Pentru bovinele aflate la păşunat, trebuie să existe adăpători de dimensiuni mai
mari, în număr suficient, amplasate în zone nealunecoase şi neaccidentate.

Cazarea bovinelor

Standardele privind bunăstarea animalelor trebuie luate în considerare atunci când se

construiesc noi cladiri sau se modifică unele clădiri deja existente.
În unele sisteme de creştere intensive există clădiri specializate şi echipamente mecanice
şi electrice complexe, care necesită un nivel crescut de pregătire tehnică a personalului pentru a
asigura respectarea standardelor de bunăstare a bovinelor. Bovinele aflate în stabulatie
permanentă au nevoie de atenţie specială. Cu cât spaţiul în care sunt cazate animalele este mai
limitat, cu atât animalele au mai putin posibilitatea de a evita situaţiile care nu le sunt favorabile.
Suprafeţele interioare ale adăposturilor pentru bovine trebuie construite din materiale care
să poată fi usor curăţate şi dezinfectate, sau să se poată înlocui uşor atunci când este necesar.
Aceste suprafeţe nu trebuie să aibă margini ascuţite sau deformări care ar putea provoca răni
animalelor. Întreţinerea pardoselii este de maximă importanţă. Zona în care se culcă bovinele
trebuie menţinută curată şi uscată, iar zona în care urinează şi defecă trebuie drenată în mod
eficient.
Pardoselile din ciment, în special atunci când sunt prost întreţinute, pot cauza probleme
grave, cum ar fi şchiopături sau leziuni la nivelul membrelor. În aceste cazuri, animalele trebuie
să fie consultate de către un veterinar. Panta pardoselii nu trebui sa fie mai mare de 10%,
deoarece ar putea provoca probleme la nivelul membrelor, alunecări şi căzături.
Podelele cu stinghii trebuie să nu fie alunecoase, iar spaţiul dintre stinghii să nu permită
rănirea animalelor. Podelele trebuie menţinute curate. Pe suprafeţele la care au acces bovinele nu
trebuie să se aplice vopseluri sau alte substanţe chimice care pot fi toxice pentru animale.
Indiferent de durata perioadei pentru care sunt cazate bovinele, ele trebuie să aibă
posibilitatea de a se mişca şi de a interacţiona unele cu altele. Trebuie să existe suficient
spaţiu pentru ca un animal subordonat să se poată îndepărta de un animal dominant. Este
important de asemenea să se asigure o zonă confortabilă în care bovinele să se poată
odihni.
Tăuraşii la îngrăşat trebuie ţinuţi în grupuri mici, de maxim 20 de animale. Nu
trebuie să se introducă tăuraşi noi în grupuri deja formate şi nici nu trebuie amestecate
grupurile pentru a fi trimise la abator. Grupurile de tăuraşi trebuie menţinute la distanţă
de grupurile de juninci.

35
Ventilaţia, temperatura şi iluminarea

Supraîncălzirea adăpostului sau pierderile excesive de căldură ar trebui prevenite prin

izolarea pereţilor externi, a acoperişului şi a podelelor şi prin asigurarea de asternut adecvat. Este
foarte important să existe ventilaţie eficientă în toate clădirile şi să se evite producerea curenţilor
de aer.
Ar trebui să se instaleze un sistem de alarmă independent de principalele surse de energie
electrică, care să avertizeze îngrijitorii în cazul în care echipamentele automate nu mai
funcţionează. Pe timpul zilei, nivelul de lumină din adăpost trebuie să fie suficient pentru a
permite ca toate bovinele să poată fi vazute clar. Trebuie să existe permanent posibilităţi de
iluminare adecvată pentru a permite inspectarea animalelor în orice moment al zilei sau al nopţii.
Când lumina naturală din adăposturi nu este suficientă pentru a asigura nevoile
fiziologice şi etologice ale animalelor, trebuie să se asigure lumină artificială suplimentară. De
asemenea, trebuie să se asigure o perioadă de întuneric pentru odihna animalelor. Se poate cere
sfatul unor experţi pentru a stabili nivelul corect al temperaturii, ventilaţiei, umidităţii şi
iluminării.
O dată cu intensivizarea creşterii animalelor, condiţiile de microclimat joacă un rol
important în păstrarea sănătăţii şi sporirea productivităţii. Temperatura de confort pentru vacile
de lapte este de 9-15°C, cu limite între sezoane de 4-21°C, umiditatea relativă a aerului 70-75 %,
viteza curenţilor de aer 0,3 m/s iarna şi 1 m/s vara, luminozitatea 60-100 lucşi sau 4,5 W/m 2,
respectiv indicele de iluminare 1/12, concentraţia maximă a gazelor nocive 0,3 % bioxid de
carbon, 0,003 % amoniac şi 0,001 % hidrogen sulfurat. În adăposturile cu capacitate mai redusă
se poate folosi ventilaţia naturală, la care suprafaţa gurilor de admisie a aerului trebuie să fie de
1600 cm2/vacă, iar de evacuare 800 cm2/vacă. În adăposturile cu capacitate mare, de peste 100
vaci, ventilaţia naturală este, în general insuficientă. Se recomandă ventilaţia mecanică,
asigurând 400 mc aer/vacă .
Igiena adăposturilor
Se asigură prin lucrări zilnice de evacuare a dejecţiilor, schimbarea aşternutului şi
aerisirea adăpostului, iar periodic adăposturile sunt supuse dezinfecţiei, dezinsecţiei şi se
văruiesc. Dezinsecţia se va face ori de câte ori este nevoie întrucât muştele influenţează negativ
producţia de lapte.
Igiena corporală
Se referă la ingrijirea pielii şi ongloanelor, având efecte favorabile asupra sănătăţii şi
producţiei cantitative, respectiv calitative de lapte. Îngrijirea pielii se realizează prin pansaj şi
îndepărtarea murdăriei de pe corpul animalelor. Vara când timpul este călduros se recomandă

36
tunderea părului de pe regiunile corporale cu păr abundent şi spălarea generală a vacilor. Toate
aceste acţiuni intensifică metabolismul, măresc apetitul, îmbunătăţesc starea de sănătate şi
producţia vacii.
Îngrijirea ongloanelor
Este foarte importantă şi presupune scurtarea şi ajustarea periodică a acestora, la
intervale de 3-4 luni, de către pedotehnist. Lipsa de îngrijire, asociată cu un adăpost umed, un
aşternut murdar, favorizează deviaţii de aplomb, chişiţe slabe, şchiopături etc., ceea ce determină
scăderea producţiei de lapte şi chiar reforma vacilor.
Mişcarea şi odihna vacilor
Prin mişcare se urmăreşte scoaterea zilnică a vacilor în padoc şi asigurarea condiţiilor ca
animalele să parcurgă distanţa de 2-4 km/zi, la pas de voie. Iarna vacile se scot în padoc de două
ori pe zi, dimineaţa şi după amiaza, exceptând zilele cu viscol, ninsori sau geruri puternice. Vara,
vacile pot rămâne în padoc pe tot parcursul zilei cu precizarea că, se vor asigura condiţiile
necesare, de întreţinere (umbrare, sursă de apă, posibilităţi de furajare). Întreţinerea vacilor fără
mişcare este dăunătoare atât pentru sănătate şi reproducţie, cât şi pentru producţie.
Odihna vacilor presupune întreruperea temporară a activităţii cu animalele în scopul de a
le lăsa liniştite pentru rumegare, digestie şi secreţia laptelui. Între producţia de lapte, consumul
de furaje şi timpul de odihnă este o corelaţie pozitivă (Gh. Georgescu - 1983). Tulburarea
odihnei vacilor duce la scăderea producţiei de lapte cu 6-7 %, uneori cu efecte negative şi în ziua
următoare.
In vederea eliminarii vehicularii de agenti patogeni ce pot influenta starea de sanatate a
animalelor, constructiile din cadrul unei exploatatii zootehnice de vaci se poate separa in:
Construcţii anexe în fermele de vaci
Destinaţia acestora diferă în funcţie de mărimea fermei şi posibilităţile financiare ale
fermierului. Ele pot fi grupate în costrucţii social-administrative, pentru reproducţie, pentru
conservarea, depozitarea şi prepararea furajelor, sanitar-veterinare şi diverse.
Construcţiile social-administrative cuprind: biroul managerului fermei, economistului şi
filtrul sanitar-veterinar.
Construcţiile pentru reproducţie sunt constituite din: punct de însămânţări artificiale,
adăpost pentru vacile înţărcate, maternitate, creşă, adăpost pentru tineretul femel de reproducţie.
Construcţiile pentru conservarea, depozitarea şi prepararea furajelor sunt reprezentate
de: silozuri, fânare, magazie pentru concentrate şi bucătărie furajeră.
Construcţiile sanitar-veterinare presupun cel puţin un staţionar sanitar-veterinar pentru
izolarea şi tratarea animalelor bolnave.

37
 Construcţiile anexe din fermele de vaci mai cuprind: lăptăria, castelul de apă, atelierul
mecanic, centrala termică, etc.

CAPITOLUL 4
CERCETĂRI PROPRII

4.1 Scopul lucrării

Biosecuritatea fermei are un rol deosebit de important în reducerea riscurilor de apariţie a
unor boli şi creşte rentabilitatea. Ignorarea măsurilor de biosecuritate este urmată, de regulă, de
creşterea alarmantă a costurilor de producţie, ca urmare a subproductivităţii (mortalităţi şi
sacrificări de necesitate mari, spor mediu zilnic scăzut, calitate inferioară a cărnii etc.) şi a
cheltuielilor cu combaterea bolilor.
Scopul lucrării este de a urmări măsurile aplicate în unităţile de dimensiuni
diferite
Cercetările privind aplicarea măsurilor de biosecuritate într-o unitate de bovine au fost
efectuate în cadrul a doua exploataţii zootehnice de pe raza Judeţului Iaşi. Studiul prevede
metodele practicate în cadrul exploataţiilor agro-zootehnice, în vederea asigurării unor condiţii
de bunăstare a animalelor, ce pot duce la o eficienţă economică sau la declinul producţiei.
Unităţile în care au fost efectuate cercetările sunt:
1. S.C. PANIFCOM S.R.L.
2. EUROFERMA ZOOTEHNICĂ 20 DE CAPETE

4.2. Prezentarea fermei S.C. PANIFCOM S.R.L.

Unitatea SC. PANIFCOM SRL a fost înfiinţată şi amenajată ca exploataţie pentru bovine
în data de 28.01.2008, ea fiind iniţial construită pentru o ferma de ovine. Aceasta este situată în
comuna Vlădeni, sat Broşteni, Localitatea Iaşi, iar suprafaţa de teren a întregului complex este de
3000 hectare, din care 350 hectare sunt rezervate bazei furajere,6 adăposturi.
Repartizarea adaposturilor se realizeaza astfel:
 1 hală - vaci lapte
 1 hală - vaci gestante + repaus mamar
 1 hală - fătate recent + gestante
 2 hale - tineret femel
 1 hală - tineret mascul

38
 Firma funcţionează cu ajutorul a 2 medici veterinari, un inginer zootehnist, un tehnician,
2 tractorişti şi 8 muncitori, cu domeniul de activitate doar producţie lapte.
Efectivul de animale din complexul zootehnic este de 600 capete, rasa Holstein-Friză cu
o producţie zilnică pe cap animal de 29 litri lapte. De-a lungul anilor ferma a importat vaci din:
- 2009 rasa Holstein din Germania - 69 de capete
- 2010 rasa Holstein din Olanda - 34 de capete, 31 de capete Holstein din Austria
- 2011 rasa Holstein din Olanda – 35 de capete
Ferma este prevăzută cu un gard de 2 m înălţime, iar la intrare cu două filtre sanitare, cu linii de
circulaţie separate, pentru bărbaţi şi femei, fără dezinfector rutier, deoarece unitatea nu permite
accesul autovehiculelor în interiorul exploataţiei.
Maternitatea are o capacitate de 2 x 6 locuri pentru vaci şi 8 locuri pentru viţei.
Maternitatea este compartimentată, un compartiment având o capacitate de 16 locuri. Vacile sunt
aduse în maternitate cu 21 zile înainte de fătare şi mai rămân după fătare 3-4 zile în funcţie de
starea fiziologică de după fătare.
Profilactoriul este prevăzut cu cuşete individuale, pereţii boxelor fiind confecţionaţi din
P.A.L. Boxele au următoarele dimensiuni: 1,2 m lungime, 1 m înălţime şi 0,6 m lungime.
Podeaua cuşetei este situată la cca 25 cm înălţime de pardoseala adăpostului.
Creşa are o capacitate de 40 locuri prevăzute cu boxe colective de 5 viţei/boxă şi cu
padocuri. Adăpostul pentru tineret femel 6-12 luni are capacitatea de 100 capete, este adăpost cu
stabulaţie liberă, format din 2 compartimente, fiecare compartiment este de 60 de locuri şi
împărţit în două cu alee de furajare pe mijloc.
În interiorul adăpostului se disting trei zone:
- zona de odihnă – este delimitată de zona de mişcare printr-un prag cu înălţimea de 15-
20 cm., amplasată de-a lungul pereţilor longitudinali ai adăpostului şi este reprezentată de un pat
de odihnă cu aşternut din paie care se împrospătează de câte ori este nevoie (calculând un
necesar de cca. 3 kg paie/zi/animal). Aşternutul se evacuează periodic, o dată la 20-30 zile sau la
3-4 luni.

- zona de hrănire – este situată după aleea de circulaţie. Accesul la furaje are loc prin
intermediul unui grilaj metalic. Transportul furajelor în adăpost se realizează cu ajutorul
remorcilor tehnologice.
- zona de mişcare–În această zonă este amplasat jgheabul cu nivel constant pentru
adăpare.

39
 Laptele muls este dus prin intermediul conductei de lapte în 2 tancuri de păstrare, situat
în camera de colectare a laptelui:
 1 tanc pentru lapte conform ;
 1 tanc pentru lapte neconform de la vaci cu tratamente.
După muls are loc igienizarea automată a aparatelor şi a sălii de muls care se face
manual.
Ferma dispune de suprafaţă de bază furajeră pentru producerea furajelor necesară hrănirii
vacilor de lapte şi a celorlalte categorii de animale.
Ferma dispune de două silozuri cu o capacitate totală de 4000 t şi de un fânar cu
capacitatea de 300 t (fug. 4.2.3). Furajele sunt recoltate cu combine Jaguar şi cosite cu 2 cositori
cu un front de lucru de 2,4 m şi prevăzute şi cu greblă.
Ferma dispune de 4 tractoare şi gama de utilaje necesare, de 8 remorci, 2 combine John
Deer, 3 prese de balotat şi 1 remorcă tehnologică.
Dejecţiile sunt evacuate din canalul central pneumatic în două bataluri. Pentru dejecţiile
solide care sunt în padocuri, acestea sunt încărcate cu IFRON-ul şi duse la platforma de gunoi.
Parcul furajer este separat şi împrejmuit cu un gard faţă de cele 6 adăposturi, ce asigură o
distanţă între ele de 15-30 m şi sunt dezinfectate cu soluţia Ecocid Adăposturile sunt construite
cu padocuri de mişcare între ele, ce permite o întreţinere liberă pe aşternut permanent de paie,
aşternut ce va fi evacuat după o perioadă de 3-4 luni de zile. Întretinerea viţeilor se realizează în
cuşete timp de 2 luni, urmând a fi crescuţi în boxe comune.
Exploataţia are în dotare 2 tractoare cu încărcătoare, 1 tractor cositor, 3 balotiere, 3 greble
pentru adunat furaje, un foliator baloţi şi două săli de muls. Pentru animalele fătate recent şi în
tratament se va folosi sala de muls tip brăduţ 2/6, iar restul animalelor în cealaltă sală de muls tip
2/12 pararel.
Sălile de muls sunt utilate cu tancuri de răcire, gresie şi covor de cauciuc pentru
bunăstarea vacilor. Pentru curăţirea sălilor se foloseşte o soluţie bazică AC 20 şi o soluţie acidă
AD 20 împreună cu un dezinfectant.

Zilnic, cu o oră înainte de muls se aplică Peroxan forte pentru dezinfectarea sălii
PEROXAN FORTE este un dezinfectant cu acţiune rapidă. Este un dezinfectant non-
spumant pe bază de o combinaţie de peroxid de hidrogen stabilizat şi peraceticacid,
demonstreaza eficacitatea sa în apă rece, împotriva tuturor grupurilor de microorganisme,
inclusiv organismele soporific şi viruşi. Nu atacă aluminiu, nichel crom din oţel şi fier cositorit.
Soluţiile folosite pentru igienizarea ugerului sunt Bioclor, înainte de muls şi Bio-sil, după
mulsul vacilor.

40
 Bioclorul este o soluţie de dezinfectare, se găseşte sub formă de produse efervescente şi
are rol antiseptic.
În această unitate se practică ecornarea bovinelor, tehnică realizată cu ajutorul
electrocauterului.
Evacuarea dejecţilor se efectuează mecanic pentru materiile solide şi cu ajutorul
vidanjeim, cele lichide. Dejecţile vor fi depozitate la groapa de gunoi cu o suprafaţă de 25/40 m
cu o capacitate de 3000 m3.
Sistemul de evacuare al dejecţiilor este prin racleţi în remorci care îl transportă în paturi
de uscare de unde după circa 6-8 luni este folosit drept îngrăşământ natural.
Toate măsurile de decontaminare, dezinsecţie şi deratizare sunt executate de unitatea SC
PANIFCOM SRL., aceştia apelând la serviciile unei firme specializate Protan, în cazul eliminării
cadavrelor, suproduselor şi resturilor de la fătări. Când este cazul carantina se instalează pentru o
perioadă de 30 de zile.

4.3. Prezentarea fermei EUROFERMA ZOOTEHNICĂ 20 DE CAPETE

Euroferma zootehnică 20 de capete amplasată în Comuna Golăeşti, Sat Golăeşţi, Loc.
Iaşi, a luat naştere în anul 2008 cu ajutorul fondurilor Sapard şi a investiţiei proprii de 75.000
Euro, investiţia totală a fermei ajungând la suma de 150.000 Euro.
S-au achiziţionat 20 de capete bovine din rasa Holstein-Friză şi Bălţată Românească,
efectiv care în decursul anilor a ajuns la cifra de 70 capete taurine.
Complexul este situat pe o suprafaţă de150.7 ha, din care 150 sunt destinaţi parcului
furajer, din care:
- 70 ha reprezintă suprafaţa cultivată cu lucernă
- 3o ha reprezintă suprafaţa cultivată cu porumb boabe
- 30 ha siloz
- 20 ha reprezintă suprafaţa cultivată cu orz
Stabulaţia vacilor este liberă, fapt ce conferă o condiţie fiziologică foarte bună a
animalelor, iar aşezarea lor în adăpost se face pe categorii de vârstă. Producţia zilnică de lapte pe
cap se estimează la aproximativ 17 litri lapte.
Datorită numărului redus de animale, în ferma zootehnică evacuarea dejecţilor se va
realiza manual cu ajutorul unei lame, de două ori pe zi, iar transportul şi depozitarea gunoiului de
grajd pe platforma betonată din câmp se va executa folosind tractorul încărcător şi remorca
tehnologică.
Euroferma zootehnică foloseşte ca metodă de ecornare creionul de ecornat

41
 Unitatea este dotată cu următoarele:
- cositor
- balotieră
- semănător
- tocător de făcut siloz
- plug semănător
- remorcă tehnologică
- tractor cu încărcător
- lamă evacuare dejecţii
- sală de muls tip tandem

Pentru toate măsurile de decontaminare, deratizare şi dezinfecţie se apelează la o firmă

specializată.

4.4. Reguli de biosecuritate în unitatea S.C. PANIFCOM S.R.L.

I. Reguli referitoare la persoane:

Persoanele care lucrează în fermă trebuie să se schimbe de hainele de exterior cu
echipamentul de lucru.
Persoanele care intră în adăpostul de vaci, au obligaţia să facă duş înainte de a intra în
filtru sanitar, să-şi schimbe lenjeria de corp şi să îmbrace echipamentul special pentru hale. La
ieşirea din hală după ce a trecut prin filtru sanitar, se dezbracă de hainele din fermă face duş şi
apoi se îmbracă cu echipamentul pentru fermă.
În adăposturi vor intra doar persoane autorizate.
Orice alte persoane cu excepţia angajaţilor care trebuie să intre în adăposturi, trebuie să
semneze un registru special de vizitatori. Aceste persoane trebuie să nu fi intrat în contact cu
vacile cu cel puţin 72 ore înainte şi va respecta cu stricteţe cerinţele de la punctul 2.
Masa se va servi doar în locul special amenajat. Alimentele sunt interzise în adăposturi.
Angajaţii firmei nu au voie sa deţină vaci in gospodăria lor, (sau să locuiască în aceeaşi
curte cu persoane care deţin vaci) să intre în contact cu alte vaci, fiecare angajat a semnat o
declaraţie pe proprie răspundere : orice angajat care intră în contact cu alte vaci nu are voie să
intre în complex timp de 72 de ore.

42
 II. Reguli referitoare la vehicule
Vehiculele personale nu au acces in fermă.
Vehiculele care trebuie să intre în fermă, sunt dezinfectate la intrare cu pompa de spălare
sub presiune care se amplasează la intrarea în fermă, de asemenea se foloseste şi un covor
destinat pentru dezinfecţie.
Camioanele care transportă furaje nu au acces în incinta adăposturilor. Silozurile de
furaje fiind amplasate în afara incintei adăposturilor. Camioanele care ridică din fermă cadavrele
de animale “tip Protan” nu intră în incinta fermei, încărcarea lor se face prin transbordare din
locul special amenajat, situat în curtea fermei.
În cazul în care este strict necesară intrarea unor autovehicule în incinta adăposturilor,
acestea sunt dezinfectate cu echipamente speciale de două ori, atat la intrarea în curtea fermei cat
şi la ieşirea din curtea fermei.
La intrarea în fermă, un angajat deschide porţile care trebuie să fie închise permanent şi
dezinfectează fiecare camion care intră în incinta fermei şi se vor consemna, într-un tabel
centralizator aferent procesului verbal zilnic de dezinfecţie.
Echipamentul folosit pentru dezinfectarea camioanelor este în grija unei persoane şi este
folosit pentru dezinfectarea oricărui vehicul care va intra în fermă.
Medicul veterinar va instrui personalul cum să foloseasca echipamentul de dezinfecţie şi
le va explica regulile de biosecuritate.

III. Reguli referitoare la adăposturi

Toate uşile halelor trebuie să se poata încuia din interior
Porţile din jurul adăposturilor vor fi închise tot timpul. O persoană responsabilă trebuie să
aibă un set de chei pentru a deschide când este necesar. De asemenea, fermierul va avea un set de
chei.
Filtrul sanitar va fi folosit de persoanele care vor intra în contact cu animalele.
La intrarea în filtre şi adăposturi se vor menţine dezinfectoare pietonale cu soluţii ce vor
fi împrospătate la fiecare 48 ore.

4.4.1. Proceduri pentru administrarea mortalitătilor

În cazul când apar mortalităţi, acestea vor fi imediat extrase din adăposturi şi transportate
la camera special amenajat, separat de incinta adăposturi, dotată cu ladă frigorifică unde se
păstrează pană când firma PROTAN va ridica cadavrele. În adăposturi unde s-a găsit cadavrul se
verifică dacă funcţionează corect sistemul de furajare şi de adăpare.

43
 Transportul cadavrelor din hala la camera frigorifica se va realiza cu ajutorul unui utilaj
cu cupa sau cu gheare pentru paleţi. Transportul se face cu mare atenţie pentru a nu lăsa
cadavrele să ia contact cu exteriorul, pentru a nu împrăştia resturi sau lichide pe parcursul aleilor.
Cadavrele se vor introduce în saci de plastic şi apoi în lada frigorifică, evitandu-se lăsarea lor în
soare sau la temperatură ridicată.
Lada frigorifică trebuie menţinută permanent în funcţie, verificându-se etanşietatea şi
temperatura care trebuie menţinută sub 4 grade. Când lada frigorifică este încărcată la capacitate
se va anunţa societatea PROTAN pentru ridicarea cadavrelor.
La preluarea cadavrelor de către PROTAN trebuie respectate următoarele condiţii:
1. Maşina trebuie să fie autorizată pentru transport cadavre.

2. Maşina trebuie să fie spălată şi dezinfectată corespunzator.

3. Maşina nu trebuie să contină deseuri sau cadavre de la alte unităţi – să fie goală.
4. Maşina nu trebuie să intre în incinta fermei..
5. Maşina va fi încarcată prin transbordare cu ajutorul unui utilaj care permanent va fi
dezinfectat riguros.
6. La încărcarea cadavrelor va asista permanent medicul veterinar care va întocmi actele
necesare transportului.

4.4.2. Proceduri pentru supravegherea şi menţinerea stării de sănătate şi a

bunăstarii animalelor
Verificarea stării de sanatate a animalelor se va realiza zilnic de catre personalul de
serviciu care, în cazul semnalării unor modificări a statusului imunitar al animalelor sau a unor
probleme deoasebite vor anunţa imediat medicul veterinar .
Verificarea animalelor se va face la începutul şi sfârşitul zilei, controlând fiecare boxă. Se
verifică în mod deosebit boxele de izolare în care au fost introduse animalele bolnave sau în
curs de tratament. Dacă sunt observate animale bolnave se vor scoate din boxele iniţiale şi se vor
muta în boxele de izolare, unde să nu fie deranjate de celelalte animale şi unde să li se poată
asigura hrana şi tratamentul necesar unei recuperări cat mai rapide.

Tratamentele se vor executa zilnic doar sub directa îndrumare şi la recomandarea

medicului veterinar.
Pentru menţinerea stării de sănătate a animalelor se recomandă verificarea zilnică a
sistemelor de furajare, adăpare (suzetele), sistemelor de ventilatie şi toti parametri de la tabloul
de control. În cazul în care se constată defecţiuni, persoana respectivă va anunţa responsabilul cu
sistemul electronic şi electric.

44
 Mutarea animalelor dintr-o categorie în alta sau în adăposturi diferite se va face fără a
stresa animalele în nici un fel (zgomote excesive, lovituri, aglomerări în spaţii restrânse).

CONCLUZII

Aplicarea măsurilor de biosecuritate este o acţiune mai uşoară decat pare. O bună
cunoaştere a acestora poate aduce productivitate, eficienţă a muncii, rezultând câştiguri mari.
Regulile de biosecuritate impuse într-o unitate pot avea un impact pozitiv, ele ne conduc
către o afacere mai prosperă, animale sănătoase şi un mediu protejat.
Gestionarea corectă şi condiţiile adecvate de găzduire sunt pionii esenţiali în menţinerea
unor animale sănătoase şi fericite.
Neimplementarea măsurilor de biosecuritate pot duce la o producţie slabă, costuri mari,
pierderi din efectiv, calitate inferioară a producţiei.

45
 ANEXE

Anexa 1

Ordin nr. 34/2009 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind regulile generale
de biosecuritate in exploatatiile de crestere a bovinelor

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 420 din 19 iunie 2009

Vazand Referarul de aprobare nr. 226 din 24 aprilie 2009, intocmit de Directia generala
sanitara veterinara din cadrul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor, avand in vedere prevederile Hotararii Guvernului nr. 331/2009 pentru aprobarea
actiunilor sanitar-veterinare cuprinse in Programul actiunilor de supraveghere, prevenire, control
si eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protectia animalelor si
protectia mediului, a altor actiuni prevazute in alte programe nationale, pe care Autoritatea
Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa le puna in aplicare,
precum si a tarifelor maximale aferente acestora pentru anul 2009, in baza prevederilor art. 10 lit.
b) din Ordonanta Guvernu/ui nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si
pentru siguranta alimentelor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 215/2004, cu
modificarile si completarile ulterioare, in temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotararea
Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale Sanitare
Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitatilor din subordinea acesteia, cu modificarile
si completarile ulterioare, presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru
Siguranta Alimentelor emite urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Norma sanitara veterinara privind regulile generale de biosecuritate in
exploatatiile de crestere a bovinelor, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezentul
ordin.
Art. 2
Directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a
municipiului Bucuresti vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.

46
Art. 3
Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor controleaza
modul de implementare si respectare a prevederilor prezentului ordin.
Art. 4
La data intrarii in vigoare a prevederilor prezentului ordin se abroga prevederile
Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor
nr. 26/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind masurile generale pentru
prevenirea si combaterea bolilor infectocontagioase si parazitare la animale, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 230 din 18 martie 2005.
Art. 5
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Norma sanitara veterinara privind regulile generale de biosecuritate

in exploatatiile de crestere a bovinelor

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
Prezenta norma sanitara veterinara stabileste regulile generale de biosecuritate pentru
functionarea exploatatiilor de crestere a bovinelor.
Art. 2
In Romania, sistemele de crestere a bovinelor sunt urmatoarele:
a) sistemul de crestere a bovinelor in exploatatiile agricole familiale, in care produsele de origine
animala rezultate de la acestea sunt destinate consumului familial;
b) sistemul comercial de crestere a bovinelor in exploatatiile agricole comerciale, din care se
comercializeaza pe piata unica europeana animale vii si produsele de origine animala de la
acestea.

Capitolul II - Regulile generale de biosecuritate de cre~tere a bovinelor in exploatatiile agricole

comerciale
Art. 3
(1) Detinatorii de bovine din exploatatiile agricole comerciale de crestere a bovinelor au
urmatoarele obligatii:
a) sa fie inregistrati/autorizati sanitar-veterinar in conformitate cu prevederile legale in vigoare;
b) sa asigure asistenta sanitara veterinara realizata de medicul veterinar de libera practica;

47
c) sa asigure aplicarea normelor sanitare veterinare privind popularea, protectia si bunastarea
bovinelor si a programelor de supraveghere a sanatatii acestora, pastrarea evidentelor prevazute
de normele sanitare veterinare, precum si aplicarea masurilor dispuse de catre Autoritatea
Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor;
d) sa asigure spatii pentru schimbarea hainelor si a incaltamintei de strada cu echipamentul de
protectie, instalatie de spalare si dezinfectie a mainilor persoanelor care intra si ies din incinta
exploatatiei;
e) sa interzica accesul in exploatatie persoanelor care nu lucreaza direct in procesul de productie;
fac exceptie organele de indrumare si control din cadrul directiei sanitar-vererinare si pentru
siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti si al Autoritatii Nationale
Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, care pot intra numai cu respectarea
prevederilor legislatiei in vigoare;
f) sa asigure adapostirea separata a bovinelor nou-introduse in exploatatie pana la clarificarea
statusului de sanatate;
g) sa asigure efectuarea reproducerii bovinelor prin monta naturala sau prin insamantari
artificiale, numai cu tauri autorizati sanitar-veterinar sau material seminal corespunzator;
h) sa asigure spatii pentru depozitarea cadavrelor si a altor deseuri de origine animala destinate
distrugerii;
i) sa asigure facilitati pentru realizarea actiunilor de dezinfectie, dezinsectie si deratizare de catre
o societate comerciala autorizata sau de catre o echipa proprie coordonata de medicul veterinar
de libera practica din exploatatia agricola comerciala de crestere a bovinelor;
j) sa asigure depozitarea si prepararea furajelor, ca activitate integranta a exploatatiei;
k) sa asigure evacuarea si depozitarea dejectiilor, a gunoiului, astfel incat sa nu constituie surse
de difuzare a bolilor;
l) sa notifice prin sistemul TRACES la directia sanitarveterinara si pentru siguranta alimentelor
judeteana, respectiva municipiului Bucuresti intentia privind introducerea/scoaterea de bovine
in/din exploatatie si alte miscari interne de bovine;
m) sa notifice fara intarziere medicului veterinar de libera practica imputernicit de catre directia
sanitar-veterinara si pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti
aparitia unor modificari in starea de sanatate a bovinelor; sa ia masuri pentru izolarea animalelor
bolnave si suspecte, a celor moarte sau taiate de urgenta si sa nu permita folosirea, vanzarea sau
distribuirea produselor de origine animala provenite de la aceste animale, precum si scoaterea
din ferma a furajelor, gunoiului si a altor materiale.
(2) Pentru prevenirea introducerii de boli infectocontagioase, detinatorul exploatatiei
inregistrate/autorizate sanitar-veterinar poate sa intocmeasca si sa implementeze un program de

48
biosecuritate propriu, dezvoltat pe proceduri care sa aiba la baza regulile generate de
biosecuritate, specifice exploatatiei, avizat de directia sanitar-veterinara si pentru siguranta
alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti.

Capitolul III - Reguli generale de biosecuritate de crestere a bovinelor in exploatatiile agricole

familiale
Art. 4
Detinatorii de bovine din exploatatiile agricole familiale au urmatoarele obligatii:
a) sa respecte prevederile legale in vigoare referitoare la asigurarea reproducerii bovinelor din
exploatatie numai prin utilizarea reproducatorilor autorizati sanitar-veterinar;
b) sa declare medicului veterinar de libera practica imputernicit de catre directia sanitar-
veterinara si pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti si la
primarie bovinele proprii, pe rase, sexe si categorii de varsta;
c) sa nu introduca timp de cel putin 15 zile bovinele nou-achizitionate in efectivele constituite in
turme sau cirezi; aceste animale vor fi tinute in perioada de 15 zile numai in exploatatia proprie;
d) sa intretina bovinele si adaposturile acestora in conformitate cu normele de protectie si
bunastare a animalelor;
e) sa prezinte, la solicitarea medicului veterinar de libera practica imputernicit, la data, ora si
locul stabilite, animalele pentru efectuarea unor actiuni sanitar-veterinare de supraveghere
obligatorii;
f) sa permita personalului directiei sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti verificarea starii de sanatate a animalelor din exploatatie si sa
il sprijine in efectuarea actiunilor sanitarveterinare din normele metodologice de aplicare a
Programului actiunilor de supraveghere, prevenire, control si eradicare a bolilor la animale, a
celor transmisibile de la animale la om, protectia animalelor si protectia mediului, aprobat anual
prin ordin al preedintelui;
g) sa anunte fara intarziere directia sanitar-veterinara si pentru siguranta alimentelor judeteana,
respectiv a municipiului Bucuresti, prin medicul veterinar de libera practica imputernicit, aparitia
unor semne de boala la bovine, a primelor cazuri de moarte sau taiere de urgenta, iar pana la
sosirea personalului sanitar-veterinar sa izoleze exemplarele bolnave, sa pastreze pe loc
cadavrele, carnea, organele sau alte produse rezultate de la animalele taiate de urgenta, luand
masuri ca acestea sa nu fie folosite sau vandute;
h) sa respecte prevederile legislatiei sanitar-veterinare in vigoare cu privire la conditiile de taiere
si de valorificare a bovinelor.

49
 BIBLIOGRAFIE

1. Coman Ioan şi colab, 1997 - Decontaminarea, Ed.Satya.

2. Drăghici Constantin, 1991 - Microclimatul adăposturilor de animale şi mijloacele de
dirijare, Ed.Ceres.
3. Decun Mihai, 1995 - Sanitaţie veterinară, Ed.Helicon.
4. V. Gligor, D. Ionescu , 1971 - Igiena animalelor domestice- /Editura Didactica si
pedagogica Bucuresti..
5. Doina Leonte, 2009 - Notiuni de zooigiena- Editura Ion Ionescu de la Brad Iasi.
6. Manescu Sergiu, 1996 - Igiena, Ed.medicală.
7. Man Cornel, 1986 - Curs de zooigiena, Ed. Agronomia Cluj Napoca.
8. Mihai Decun, Hans Werner Krutsch, 2001 - Vulnerabilitatea si protectia animalelor.
Editura
9. Mirton Timisoara.
10. V. Tomescu, Fr. Marschang, 1975 - Igiena animalelor domestice. Editura Didactica si
pedagogica Bucuresti,1975
11. ***
http://www.dreptonline.ro/legislatie/ordin_norma_sanitar_veterinara_reguli_biosecuritate
_exploatatii_crestere_bovine_34_2009.php
12. *** http://www.revista-ferma.ro/articole-zootehnie/biosecuritatea-fermei-si-bunastarea-
bovine.html
13. *** Arhiva S..C. Panifcom S.R.L.
14. ***http://www.chem-italia.com

15. ***http://one-health.eu/ee/index.php/ro/page/eu_i_biosecuritatea/eu_vet_week_2008

50